KorAP: Find »[drukola/base=rod & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...364 365 366 ...373 >

9,301 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

dar și cele din viața lui Odiseuxe "Odiseu"; de asemenea, interacțiunea reciprocă se traduce și prin prezenxe "Zeus"ța simultană a mai multor zeități la tutela unor fapte importante din punct de vedere social. Acest cadru a fost, fără Îndoială, rodul unui proces lent de sistematizare și sedimentare, Început poate chiar În epoca miceniană și care s-a perfecționat pe parcursul așa-numitului „Ev Mediu grec”, dar ale cărui etape sunt cu neputință de descris pentru moment. Mai problematică apare o creionare

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
emasculează și ingerează organele genitale, rămânând gravid. Dar chiar admisă omologia lui Kumarbi cu Cronos, care Își emasculează tatăl pentru a-și elibera frații oprimați În sânul mamei și apoi Își Înghite proprii fii, emascularea lui Uranus poate fi atât rodul unei reformulări a modelului hitit, reformulare petrecută pe pământ grec și realizată de Hesiod, cât și opera lui Hesiod Însuși sau reelaborarea greacă rafinată a unui motiv mitic prezent deja În substratul indo-european, căruia poetul din Ascra i-a dat

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
lui Indraxe "Indra" Împotriva monstrului „care zăgăzuiește”, V•tra1. În ambele cazuri, fie că se admite migrarea motivului din tradiția hitită În cea greacă, fie că se dorește Întoarcerea până la substratul indo-european, Înfruntarea dintre Zeus și Typhon este, fără Îndoială, rodul unei reformulări grecești care, În versiunea hesiodiană, a asociat luptei și tema suveranității fiului lui Cronos (Teogonia, 883). Aceasta este o situație complexă de care e posibil să apropiem și mitul egiptean al lui Osirisxe "Osiris", centrat pe un conflict

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
rândul lui, Zeusxe "Zeus", după ce noua ordine a fost instaurată În cosmos, se Îngrijește să o Întărească, mai Întâi căsătorindu-se cu Metisxe "Metis", Înțelepciunea, apoi Înghițind-o când era Însărcinată (Hesiod, Teogonia, 881-891) pentru a-și Însuși calitățile ei. Rodul lui Metis va fi Atena, ieșită din capul lui Zeus (ibidem, 924-926), zeiță a ordinii și a Înțelepciunii, fecioară prin excelență și expresie a puterii politice. După Metis, Zeus se unește cu Themisxe "Themis" (ibidem, 901), care este „ordinea legilor

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cu care erau indicate tinerele ajunse În pragul nunții. Înainte de a intra În camera nupțială, miresele trebuiau să Îi plătească un tribut, dar la fel și fetele care Își Încheiau perioada de adolescență. Diferită este, În schimb, poziția lui Hefaistos, rod partenogenetic al Herei, după Hesiod (Teogonia, 927-929), care, din cauza diformității sale și a autorității pe care o avea asupra tehnicilor meșteșugărești și de fierărie, Învăluite de o densă aură magică, se situează la extremitatea ordinii cosmice, unde este plasat și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
reflectau variații ale țesutului instituțional, social, cultural și, cu atât mai mult, ale tradițiilor locale. Risipite În Împestrițata panoramă a genurilor literare, atât În poezie, cât și În proză, recuperate până și În istoriografie și oratorie, evocate constant de iconografie, rod ale unor versiuni originare imposibil de găsit, miturile reprezentau limbajul comun al Întregii Grecii, element al coeziunii culturale și religioase În fragmentarea politică a cetăților. Dacă povestirile cosmogonice și teogonice propuneau sistematizarea lumii, marea și multiforma mitologie eroică avea drept

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
imaginea unei vieți de familie și a unei societăți care, În prezentul istoric, erau propuse ca paradigme eminente și exemplare. Dacă În acel trecut, câteodată indistinct, grecii situaseră Înseși originile mortalității omenești și ale ireductibilei diferențe Între oameni și zei, rod al unei Înșelăciuni Înfăptuite de titanul Prometeuxe "Prometeu" În dauna lui Zeusxe "Zeus" (subcapitolul 3.3), tot În acel trecut erau plasate rădăxe "Odiseu"cinile unei opțiuni, pe deplin omenești, a morții. Ca să se Întoarcă În Itaca soț, suveran și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cea mai mare parte a cazurilor, schemele creative ale acestuia, reproducându-i limbajul poetic, structura metrică și stilul. Tales, dar și Parmenide și-au compus operele adoptând limba poeților și nu se Întâmpla rar ca acestea să fie prezentate drept rodul unei inspirații, asemenea Întregii producții poetice grecești. Cu toate acestea, nici măcar poezia, care avea drept obiect patrimoniul mitologic tradițional, nu a rămas imună la acest proces de revizuire. Însuși Pindar, deși era poet al nobilimii, nu va fi insensibil la

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
un ritm ordonat etapele productive și să Îndepărteze și să dirijeze orice sursă de dezordine sau dezechilibru. În această perspectivă, targheliile, celebrate În luna targhelion, mai mult sau mai puțin Între mai și iunie, erau o sărbătoare a celor dintâi roade, oferite lui Apolloxe "Apollo" și Artemisei, adică a produselor care nu intraseră Încă În circuitul consumului, dar ele prevedeau, iar acest lucru nu numai la Atena, și ritualul catartic pharmakoì (subcapitolul 2.3a). Zeități pure și neîntinate, Apollo și Artemisxe

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
omenirii, sau este actul de Întemeiere a cetăților după ce acestea li s-au substituit familiilor aristocratice. Adoptat și reinterpretat de polis, mitul devenea o paradigmă negativă În care pozitivul este Însuși universul citadin, garantat de depărtarea În spațiu și timp. Rod al cuvântului, povestire construită cu meșteșug, Înzestrat cu o formă și reprodus de niște specialiști, puțini la număr, mitul cunoaște o ritualizare În momentul recitării, limitată la ocaziile prevăzute de calendarul festiv. Actului ritual Îi era, În schimb, Încredințată acțiunea

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
perisabilitatea viscerelor și a cărnurilor destinate făpturilor omenești și ascunse În stomacul, gastèr, boului ca Într-un sac se asocia cu firea lor muritoare, În timp ce fumul oaselor și grăsimii animalului, rezervat zeilor, se potrivea cu nemurirea lor. Însă această separare, rod al Înșelăciunii lui Prometeu, care le-a oferit zeilor oasele Învelite sub grăsimea lucioasă, devenise un „rău” pentru oameni, rău urzit de Zeusxe "Zeus" (ibidem, 559-590), ca pedeapsă definitivă a condiției umane. Împărțire primordială ce stabilea formele lumii reprezentate de

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Învățat de la Demetra, ele Îi ofereau celui care asista la ele posibilitatea de a fi numit fericit, de a se bucura de orice belșug În această viață și de un destin privilegiat „dincolo”. Dar acest dar al zeiței a fost rodul imposibilității de a-i acorda numirea lui Demophonxe "Demophon", fiul abia născut al lui Keleosxe "Keleos", suveran În Eleusis, În casele căruia Demetra aflase găzduire după ce părăsise Olimpul supărată pe Zeusxe "Zeus", care Îi dăduse voie lui Hadesxe "Hades", stăpânul

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
femei În cinstea zeului erau Într-adevăr așezate sub controlul statului. La Milet, o serie de norme publice precise reglementau viața unui confrerii religioase statale care celebra „orgii publice” pentru cetate. Recuperarea dionisismului În orientarea mistică va fi, țn schimb, rodul medierii orfice care Îl Înălțase pe Dionysos ca figură centrală a propriei mitologii grecești și ca principiu al naturii divine a omului. 5. Orientarea crizelor: arta prezicerii viitoruluitc "5. Orientarea crizelor \: arta prezicerii viitorului" Deși Empedocle și orfismul erau cât

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
kleroi) aruncați cu zarurile sau din pozițiile luate de niște bețișoare lăsate să cadă. În toate aceste cazuri, arta divinatorie (mantikè tehne) apărea ca o practică deductivă (mantikè èntehnos) fondată pe interpretarea semnelor concrete. Dar divinația putea să fie și rodul inspirației divine (mantikè adìdaktos sau àtehnos sau èntheos), care Îl făcea pe vizionar să vorbească; sau cel care cerea sfatul, dormind În sanctuarul zeității sau al eroului, putea primi direct de la aceștia un vis revelator. Acestea erau oracolele de incubație

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
patrimoniu, nu numai că s-a dovedit compatibil cu formele puterii locale, ci și a ceea ce putea reprezenta o cauză de Înaintare și dezvoltare ulterioară a acestei puteri. Printre aspectele acestui patrimoniu Însușite de lumea etruscă, cel religios este central: rod al acestei acțiuni este elenizarea unei părți Însemnate a panteonului local, Însușirea unui număr foarte mare de mituri grecești, orientarea clară a practicilor concrete de cult către obiceiurile grecești, Într-un cuvânt o orientare a formelor rituale și ale imaginarului

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
spații, capele (Argeorum sacraria)1, altare la răspântii (compita), case de reuniune (curiae) și sărbători de cartier. Cetățeanul din Roma este membru al unei unități familiale stabile și, mai mult sau mai puțin, vaste (gens/gentilis). Dacă nu trăiește din roadele pământului sau din rente de Închiriere, ci practică o meserie, aparține unei „corporații” (corpus) profesionale (collegium). Această apartenență la asociații gentilice, familiale și profesionale creează numeroase funcții și roluri și, totodată, drepturi și datorii religioase: propriile locuri de Înmormântare, structuri

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
recunoscut-o pentru că stă pe cetățuia lui Jupiter” (Ovidiu, Faste 6, 18; cf. Apuleius, Metamorfoze, 11, 3). Imaginea structurează epifania. Pe de altă parte, imaginea lui Jupiter este sculptată nu urmând un model omenesc, ci „conform ideii unei frumuseți extraordinare”, rod al imaginației artistului. Cicero formulează o concepție religioasă primordială În termenii unei teologii a imaginilor, vorbind despre imaginea care a coborât din cer (Cicero, Orator 2, 9; In Verrem 5, 187). Doar câteva imagini pot fi identificate cu certitudine: acrolitul

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Înaintea culesului recoltei (De agri cultura, 134) 1. Sacrificiul animalelor, un act esențial al religiei romane, poate fi descris, analizat și interpretat după exemplul unui ritual concret. Ritualul pentru păstrarea produselor agricole se prezintă astfel: Înainte să purcezi la strângerea roadelor trebuie să faci o porca praecidanea În următorul fel: pentru Ceresxe "Ceres" o porca praecidanea cu o scroafă Înainte de a oferi următoarele produse, grâu, orz, bobi, sfecle, A: cu tămâie și vin oferi o jertfă premergătoare lui Ianusxe "Ianus" și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
atingă prin ritualul pentru Ceresxe "Ceres" poate fi dedus din Împrejurarea de dinainte de culesul recoltei, În care se găsesc ei, și din zeii care sunt invocați: Ianusxe "Ianus", Jupiter, Ceres, iar aceștia semnifică Începutul, ordinea și autoritatea, creșterea. Așadar culesul roadelor este Început printr-o acțiune simbolică delimitată pe care toți participanții o Îndeplinesc cu Îndemânare și bucurie, fără constrângere sau teamă. Proprietarul de pământ (pater familias) recită o parte hotărâtoare: este partener al zeilor, reprezintă familia și casa, este o

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Cition (336/335-264/262 Î.Hr.), și prin reprezentanții săi majori, cum sunt Cleante din Assos (mort În 233 sau 231 Î.Hr.) și Chrysippos din Soloi, În Cilicia, (281/277-208/204 Î.Hr.), exemplifică trăsăturile distinctive ale elenismului ca rod al prolificei Întâlniri dintre experiențe culturale și religioase orientale și grecești, primatul evident al acestora din urmă În elaborarea unor noi și originale viziuni ale lumii fiind, de altfel, recunoscut. În acest sens, este exemplară Întâmplarea fondatorului școlii Porticului, Zenon

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
istoria spirituală nu numai a Occidentului, ci a Întregii omeniri prin parțiala, dar decisiva ei strămutare În noua experiență creștină. Într-adevăr, realizarea istorică a acesteia din urmă are loc prin acea comparare/confruntare cu cultura păgână contemporană care, fiind rodul elenismului matur, omogenizase varietățile naționale sub semnul grecității de tip koinè, astfel Încât matricea ei ebraico-biblică intră În compunere, În diferite măsuri, și interferează cu o diversitate de stimuli și de conținuturi Împrumutate din acea cultură. Un prim factor de

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
totuși o experiență religioasă destul de diferită, prin intensitatea și calitatea angajamentului personal, față de cea trăită În practicile tradiționale ale cultelor publice naționale și, după câte se pare, chiar și față de cea a misteriilor din perioada clasică. De fapt, deoarece era rodul unei alegeri personale, participarea la acestea din urmă nu implica adeziunea la o comunitate și nici asumarea unor speciale exigențe de conduită, Întrucât experiența de familiaritate cu zeii titulari ai misteriilor rămânea circumscrisă ambientului de cult. c) Serapisxe "Serapis": o

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
universale. „Creație” alexandrină de inspirație regală, cu trăsături de cult public și dinastic și cu o componentă oraculară puternică pe care restul documentației o arată ca fiind Îndreptată Îxe "Serapis"n sens medical, lipsit de mituri cu excepția celui de Întemeiere, rod al convergenței unor tradiții grecești și egiptene, figura lui Serapisxe "Serapis" este nouă și, totodată, veche. Trăsăturile infernale și legăturile cu sfera agrară, exprimate În atributul baniței (modius) care Îl caracterizează, dezvăluie profunda lui continuitate cu grecescul Hadesxe "Hades"/Plutonxe

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
risipite În teritoriile Imperiului. Cult doar pentru bărbați, lipsit de o dimensiune publică, consumat În Întregime În cercul inițiaților, celebrat În interiorul Întunecoaselor spèlea („grote”) care sunt totuși un simbol al vastului cosmos, mitraismul se dovedește, În chiar structura sa misterică, rod unic al unei originale creații religioase elenistice, În stare să contopească În unitate elemente ale străvechii tradiții iranice și aporturi anatoliene și grecești, propunând o ideologie complexă de inspirație cosmozofică și, totodată, o etică severă de angajament activ În viața

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
interpretare se bazează și pe o idee răspândită În cultura și mentalitatea iraniene: colaborarea dintre regalitate și religie cu scopul unic de a pregăti venirea Împărăției lui Ohrmazd pe pământ. Dar și această idee este, la o privire mai atentă, rodul unor speculații relativ târzii, cel mult din epoca sasanidă (secolele III-IV d.Hr.), și un fel de manifest al unui program mai degrabă utopic, care Încearcă să rezolve ideologic consecințele concrete și uneori dramatice ale unei dialectici dure Între tron

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]