9,501 matches
-
de R. Rappaport, pentru care sacrificiile de porci din Guineea au ca scop menținerea echilibrului ecologic), el este corelat cu numeroase elemente sociale determinante. În consecință, „pentru a Înțelege operațiile unui sistem religios, chiar unul atât de simbolic precum ritul sacrificiului, trebuie să ținem seama de procedurile, referitoare la oameni, materiale, timp, mecanisme de organizare” (1996, p. 107). Cu alte cuvinte, substituirile rituale exprimă anumite decizii, În care intră factori precum resursele materiale aflate la dispoziția sacrificatorilor, poziția și prestigiul social
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
seama de procedurile, referitoare la oameni, materiale, timp, mecanisme de organizare” (1996, p. 107). Cu alte cuvinte, substituirile rituale exprimă anumite decizii, În care intră factori precum resursele materiale aflate la dispoziția sacrificatorilor, poziția și prestigiul social al acestora, frecvența sacrificiilor, importanța divinității vizate, amploarea solicitărilor implicate etc. Esența sacrificiului ar sta Într-o „logică a echivalărilor simbolice a obiectelor care pot fi oferite” (R. Firth, p. 106), logică ce ar permite diferite substituiri, În funcție de resursele existente și operațiile simbolice care
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de organizare” (1996, p. 107). Cu alte cuvinte, substituirile rituale exprimă anumite decizii, În care intră factori precum resursele materiale aflate la dispoziția sacrificatorilor, poziția și prestigiul social al acestora, frecvența sacrificiilor, importanța divinității vizate, amploarea solicitărilor implicate etc. Esența sacrificiului ar sta Într-o „logică a echivalărilor simbolice a obiectelor care pot fi oferite” (R. Firth, p. 106), logică ce ar permite diferite substituiri, În funcție de resursele existente și operațiile simbolice care generează vocabularul obiectelor sacrificiale și sintaxa combinărilor și a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sta Într-o „logică a echivalărilor simbolice a obiectelor care pot fi oferite” (R. Firth, p. 106), logică ce ar permite diferite substituiri, În funcție de resursele existente și operațiile simbolice care generează vocabularul obiectelor sacrificiale și sintaxa combinărilor și a Înlocuirilor: Sacrificiul este un act personal, un act de oferire a sinelui sau a unei părți din sine. Sinele este reprezentat sau simbolizat prin mai multe tipuri de lucruri concrete. Un asemenea lucru trebuie să aibă o semnificație sau o valoare socială
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
unei părți din sine. Sinele este reprezentat sau simbolizat prin mai multe tipuri de lucruri concrete. Un asemenea lucru trebuie să aibă o semnificație sau o valoare socială, pentru că altfel sinele va părea trivial și fără valoare. O teorie a sacrificiului trebuie să țină seama, În parte, de faptul că acesta presupune dăruirea unui obiect de valoare și, implicit, anumite pierderi personale. Dăruirea unor obiecte de valoare nu se poate face În afara unor elemente de calcul rațional, de organizare și de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
108). Cercetările antropologice au arătat că diferitele civilizații instituie reguli clare referitoare la ceea ce poate fi sacrificat și ceea ce nu poate fi admis În acest ritual. Prin aceasta, sistemul sacrificial funcționează ca un sistem de clasificare, care, pornind de la axa sacrificiu vs non-sacrificiu, stabilește clase de opoziții precum: animale/plante/obiecte care pot fi sacrificate vs animale/plante/obiecte care nu pot fi sacrificate (considerate a fi totemul unei comunități), lucruri pure vs lucruri impure, lucruri supuse interdicțiilor și prescripțiilor (tabuuri
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
vs animale/plante/obiecte care nu pot fi sacrificate (considerate a fi totemul unei comunități), lucruri pure vs lucruri impure, lucruri supuse interdicțiilor și prescripțiilor (tabuuri) vs lucruri libere de mărci rituale, elemente ale culturii vs elemente ale naturii. Utilizarea sacrificiului ca instrument de ordonare a lumii poate depăși granițele taxonomiilor teoretice (prin care universul Înconjurător este structurat Într-o manieră analoagă cu aceea a științelor naturii moderne), devenind un mecanism de confruntare ideologică: studiul lui arată că sacrificiile practicate de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
naturii. Utilizarea sacrificiului ca instrument de ordonare a lumii poate depăși granițele taxonomiilor teoretice (prin care universul Înconjurător este structurat Într-o manieră analoagă cu aceea a științelor naturii moderne), devenind un mecanism de confruntare ideologică: studiul lui arată că sacrificiile practicate de populațiile din munții Anzi reprezintă un mod de a nega ideea de proprietate și fetișismul mărfii specifice capitalismului, instituind astfel clasificări opuse celor promovate de modelul capitalist (pentru interpretarea riturilor ca mijloace de rezistență simbolică față de procesele globalizării
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
specifice capitalismului, instituind astfel clasificări opuse celor promovate de modelul capitalist (pentru interpretarea riturilor ca mijloace de rezistență simbolică față de procesele globalizării, vezi J. Comaroff, J. Comaroff, 1993; P. Gose, 1986; M. Taussig, 1997). Existența acestui sistem de clasificări pune sacrificiul În relații complexe cu alte tipuri de acțiuni sociale și, implicit, de categorii culturale: vânătoarea, războiul, practicile agrare. Formula lui Detienne și Vernant (1979, p. 17), deși Întemeiată pe analizarea sistemului de sacrificii din Grecia antică, are valoare de universalitate
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
1997). Existența acestui sistem de clasificări pune sacrificiul În relații complexe cu alte tipuri de acțiuni sociale și, implicit, de categorii culturale: vânătoarea, războiul, practicile agrare. Formula lui Detienne și Vernant (1979, p. 17), deși Întemeiată pe analizarea sistemului de sacrificii din Grecia antică, are valoare de universalitate: Ca o regulă generală, nu se oferă niciodată zeilor animale sălbatice. ș...ț Împotriva animalelor sălbatice Cetatea declanșează războiul. Ea nu sacrifică și nu consumă decât animale domestice. Grecii Împart lumea animală În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
se tem și animalele protejate pentru serviciile pe care le așteptăm de la ele. Faptul că animalul sacrificat este unul domesticit este subliniat și de alți cercetători, deseori În mod polemic, ca o reacție la teoriile care susțin că la originea sacrificiului s-ar află vânătoarea sau o crimă primordială. Astfel, Vidal-Naquet (1985, p. 138) susține că „funcția vânătorii este simultan complementară și opusă sacrificiului. Într-un cuvânt, vânătoarea definește relațiile dintre om și natura sălbatică. Vânătorul este simultan animalul prădător și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de alți cercetători, deseori În mod polemic, ca o reacție la teoriile care susțin că la originea sacrificiului s-ar află vânătoarea sau o crimă primordială. Astfel, Vidal-Naquet (1985, p. 138) susține că „funcția vânătorii este simultan complementară și opusă sacrificiului. Într-un cuvânt, vânătoarea definește relațiile dintre om și natura sălbatică. Vânătorul este simultan animalul prădător și posesorul unei arte (techne) pe care nu o posedă leul sau lupul. ș...ț Actul sacrificial este un act culinar, animalul sacrificial prin
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
domesticit animalele, omorârea lor este un act de discriminare, cu un ochi ațintit asupra viitorului” (2004, p. 151), În așa fel Încât gestul sacrificial să nu amenințe rezervele de produse animale sau de muncă animală (de aceea, se aleg pentru sacrificii animale mai neproductive, adică masculi bătrâni, și se evită sacrificiile excesive). Ceea ce Înseamnă că „sacrificiul, În contextul său agrar sau pastoral, este o omorâre artificială (i.e. ritualizată) a unui animal artificial (i.e. domesticit)” (J.Z. Smith, 2004, p. 152; vezi
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
un ochi ațintit asupra viitorului” (2004, p. 151), În așa fel Încât gestul sacrificial să nu amenințe rezervele de produse animale sau de muncă animală (de aceea, se aleg pentru sacrificii animale mai neproductive, adică masculi bătrâni, și se evită sacrificiile excesive). Ceea ce Înseamnă că „sacrificiul, În contextul său agrar sau pastoral, este o omorâre artificială (i.e. ritualizată) a unui animal artificial (i.e. domesticit)” (J.Z. Smith, 2004, p. 152; vezi și J. Glazier, 1996, vol. IV, p. 1135). Așa cum am
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
2004, p. 151), În așa fel Încât gestul sacrificial să nu amenințe rezervele de produse animale sau de muncă animală (de aceea, se aleg pentru sacrificii animale mai neproductive, adică masculi bătrâni, și se evită sacrificiile excesive). Ceea ce Înseamnă că „sacrificiul, În contextul său agrar sau pastoral, este o omorâre artificială (i.e. ritualizată) a unui animal artificial (i.e. domesticit)” (J.Z. Smith, 2004, p. 152; vezi și J. Glazier, 1996, vol. IV, p. 1135). Așa cum am arătat În studiile pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
artificial (i.e. domesticit)” (J.Z. Smith, 2004, p. 152; vezi și J. Glazier, 1996, vol. IV, p. 1135). Așa cum am arătat În studiile pe care le-am consacrat bestiarului mitologic românesc (M. Coman, 1986, 1988, 1995), sistemul taxonomic instituit de sacrificiu este mult mai complex: el nu se bazează numai pe axele utilitare (domestic - sălbatic; consumabil - necomestibil; utilizabil În gospodărie - dăunător; producător - prădător), ci și pe axe spirituale precum cea a atitudinii animalului față de om (menește a bine - cobește), a statutului
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
felul acesta, În spațiul românesc, nu pot intra În sisteme sacrificiale animale ce reprezintă răul absolut, precum șarpele sau păianjenul, sau animale care, deși domestice, au o atitudine negativă față de om, precum calul și pisica. Medierea În interpretarea clasică a sacrificiului, conturată de Hubert și Mauss (1997), acest ritual produce o consacrare a umanului (profan): victima este sacralizată În gestul oferirii ei către divinitate, iar actul imolării aduce sacralizarea celor care participă la ceremonial. Conceptul de consacrare se referă la o
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
interacțiune cu divinul” (D. Gold, 1987, vol. IV, p. 59). Prin consacrarea unui obiect, loc, persoană sau grup se stabilește o legătură privilegiată Între acestea și puterile supraumane, primele fiind transformate de contactul (material sau spiritual) cu cele din urmă. Sacrificiul reunește astfel Sacrificatorul (persoana care Îndeplinește sau comandă acest ritual și care speră să obțină bunăvoința divină În urma performării ritului), Sacrificatul și Divinitatea (de la care se speră câștigarea unui lucru: iertarea În sacrificiile de expiere, ajutorul În cele de solicitare
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
material sau spiritual) cu cele din urmă. Sacrificiul reunește astfel Sacrificatorul (persoana care Îndeplinește sau comandă acest ritual și care speră să obțină bunăvoința divină În urma performării ritului), Sacrificatul și Divinitatea (de la care se speră câștigarea unui lucru: iertarea În sacrificiile de expiere, ajutorul În cele de solicitare, menținerea sprijinului În cele de venerare). Între sacrificator și divinitate nu exista, Înainte de performarea sacrificiului, nicio legătură evidentă. Prin actul sacrificial și prin intermediul bunului sacrificat se realizează această legătură - altfel spus, sacrificatul mediază
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
obțină bunăvoința divină În urma performării ritului), Sacrificatul și Divinitatea (de la care se speră câștigarea unui lucru: iertarea În sacrificiile de expiere, ajutorul În cele de solicitare, menținerea sprijinului În cele de venerare). Între sacrificator și divinitate nu exista, Înainte de performarea sacrificiului, nicio legătură evidentă. Prin actul sacrificial și prin intermediul bunului sacrificat se realizează această legătură - altfel spus, sacrificatul mediază Între uman și divin. Relația cu puterile sacrale instituită prin intermediul sacrificiului este radical diferită de alte forme de raportare la sacru. În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cele de venerare). Între sacrificator și divinitate nu exista, Înainte de performarea sacrificiului, nicio legătură evidentă. Prin actul sacrificial și prin intermediul bunului sacrificat se realizează această legătură - altfel spus, sacrificatul mediază Între uman și divin. Relația cu puterile sacrale instituită prin intermediul sacrificiului este radical diferită de alte forme de raportare la sacru. În sistemul magiei, spre exemplu, medierea era realizată de stăpânirea unor tehnici, obiecte sau puteri specifice - prin acestea, performerul actului magic dobândea controlul asupra puterilor oculte și obținea ceea ce Își
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
puteri specifice - prin acestea, performerul actului magic dobândea controlul asupra puterilor oculte și obținea ceea ce Își dorea, prin Însăși acțiunea lui concretă. Altfel spus, el era actorul principal al medierii, el controla procesul de mediere și el declanșa schimbările dorite. Sacrificiul instituie o distanță mai mare Între performer și forțele sacre: performerul nu mai este agentul medierii și nu mai poate controla În mod direct puterile superioare. Medierea și influențarea lumii se exercită indirect, prin intermediul bunului sacrificat. După actul sacrificiului, oamenii
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
dorite. Sacrificiul instituie o distanță mai mare Între performer și forțele sacre: performerul nu mai este agentul medierii și nu mai poate controla În mod direct puterile superioare. Medierea și influențarea lumii se exercită indirect, prin intermediul bunului sacrificat. După actul sacrificiului, oamenii trebuie să aștepte ca divinitatea, obligată ritualic În urma reciprocității stabilite de sacrificiu, să intervină În mersul lucrurilor și să aducă beneficiile dorite. Așa cum am arătat, ritualul sacrificiului leagă lumea umană (profanul) de aceea a puterilor divine (sacrul) și creează
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
nu mai este agentul medierii și nu mai poate controla În mod direct puterile superioare. Medierea și influențarea lumii se exercită indirect, prin intermediul bunului sacrificat. După actul sacrificiului, oamenii trebuie să aștepte ca divinitatea, obligată ritualic În urma reciprocității stabilite de sacrificiu, să intervină În mersul lucrurilor și să aducă beneficiile dorite. Așa cum am arătat, ritualul sacrificiului leagă lumea umană (profanul) de aceea a puterilor divine (sacrul) și creează un sistem de schimburi reciproce care, pe de-o parte, obligă divinul să
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Medierea și influențarea lumii se exercită indirect, prin intermediul bunului sacrificat. După actul sacrificiului, oamenii trebuie să aștepte ca divinitatea, obligată ritualic În urma reciprocității stabilite de sacrificiu, să intervină În mersul lucrurilor și să aducă beneficiile dorite. Așa cum am arătat, ritualul sacrificiului leagă lumea umană (profanul) de aceea a puterilor divine (sacrul) și creează un sistem de schimburi reciproce care, pe de-o parte, obligă divinul să sprijine persoana sau comunitatea ce Îndeplinește ritul și, pe de altă parte, obligă oamenii să
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]