9,247 matches
-
în 1938). În 1936 este ales "Membru corespondent al Academiei". Deși bolnav de cancer la ficat întemeiază împreună cu Sadoveanu și Grigore T. Popa revista „Însemnări ieșene” ca un ultim efort creator. Primăvara lui 1937 îl prinde la Viena, într-un sanatoriu, de unde trimite ziarului "Adevărul literar" (23 mai 1937) un pamflet de solidarizare cu Sadoveanu, care fusese greu atacat în presa vremii și de protest față de huliganismul care lua amploare în presa română. Articolul acesta a fost publicat postum. Poetul a
George Topîrceanu () [Corola-website/Science/297552_a_298881]
-
organizarea de Sănătate a Chișinăului după 1918. Spitale de stat: Spitalul Central, Spitalul Regina Maria, Spitalul de contagioși, Spitalul Militar, Spitalul Militar de ochi, Spitalul de ochi „D. Manoilescu”, Spitalul Maternitatea, Maternitatea Municipiului și, Ospiciul de alienați „Costiugeni”. Spitale și sanatorii particulare (în Chișinău): Spitalul de orbi, Spitalul evreesc, Spitalul de copii al Societății de Binefacere, Maternitatea „Dr. Kurtz”, Sanatoriul „Sănătatea”, Sanatoriul „Dr. Steinberg”, Sanatoriul „Dr. Tumarhin”, Sanatoriul „Solarium” (Dr. Sepf). Odată revenit la sânul Patriei-Mamă, la Chișinău au fost schimbate
Chișinău () [Corola-website/Science/296703_a_298032]
-
Militar, Spitalul Militar de ochi, Spitalul de ochi „D. Manoilescu”, Spitalul Maternitatea, Maternitatea Municipiului și, Ospiciul de alienați „Costiugeni”. Spitale și sanatorii particulare (în Chișinău): Spitalul de orbi, Spitalul evreesc, Spitalul de copii al Societății de Binefacere, Maternitatea „Dr. Kurtz”, Sanatoriul „Sănătatea”, Sanatoriul „Dr. Steinberg”, Sanatoriul „Dr. Tumarhin”, Sanatoriul „Solarium” (Dr. Sepf). Odată revenit la sânul Patriei-Mamă, la Chișinău au fost schimbate denumirile de străzi. Astfel Țarski Prospekt devine Bd. Alexandru cel Bun (azi Ștefan cel Mare și Sfânt ), fiind renominalizate
Chișinău () [Corola-website/Science/296703_a_298032]
-
Militar de ochi, Spitalul de ochi „D. Manoilescu”, Spitalul Maternitatea, Maternitatea Municipiului și, Ospiciul de alienați „Costiugeni”. Spitale și sanatorii particulare (în Chișinău): Spitalul de orbi, Spitalul evreesc, Spitalul de copii al Societății de Binefacere, Maternitatea „Dr. Kurtz”, Sanatoriul „Sănătatea”, Sanatoriul „Dr. Steinberg”, Sanatoriul „Dr. Tumarhin”, Sanatoriul „Solarium” (Dr. Sepf). Odată revenit la sânul Patriei-Mamă, la Chișinău au fost schimbate denumirile de străzi. Astfel Țarski Prospekt devine Bd. Alexandru cel Bun (azi Ștefan cel Mare și Sfânt ), fiind renominalizate și majoritatea
Chișinău () [Corola-website/Science/296703_a_298032]
-
Spitalul de ochi „D. Manoilescu”, Spitalul Maternitatea, Maternitatea Municipiului și, Ospiciul de alienați „Costiugeni”. Spitale și sanatorii particulare (în Chișinău): Spitalul de orbi, Spitalul evreesc, Spitalul de copii al Societății de Binefacere, Maternitatea „Dr. Kurtz”, Sanatoriul „Sănătatea”, Sanatoriul „Dr. Steinberg”, Sanatoriul „Dr. Tumarhin”, Sanatoriul „Solarium” (Dr. Sepf). Odată revenit la sânul Patriei-Mamă, la Chișinău au fost schimbate denumirile de străzi. Astfel Țarski Prospekt devine Bd. Alexandru cel Bun (azi Ștefan cel Mare și Sfânt ), fiind renominalizate și majoritatea celorlalte străzi. Acestea
Chișinău () [Corola-website/Science/296703_a_298032]
-
D. Manoilescu”, Spitalul Maternitatea, Maternitatea Municipiului și, Ospiciul de alienați „Costiugeni”. Spitale și sanatorii particulare (în Chișinău): Spitalul de orbi, Spitalul evreesc, Spitalul de copii al Societății de Binefacere, Maternitatea „Dr. Kurtz”, Sanatoriul „Sănătatea”, Sanatoriul „Dr. Steinberg”, Sanatoriul „Dr. Tumarhin”, Sanatoriul „Solarium” (Dr. Sepf). Odată revenit la sânul Patriei-Mamă, la Chișinău au fost schimbate denumirile de străzi. Astfel Țarski Prospekt devine Bd. Alexandru cel Bun (azi Ștefan cel Mare și Sfânt ), fiind renominalizate și majoritatea celorlalte străzi. Acestea însă vor fi
Chișinău () [Corola-website/Science/296703_a_298032]
-
pentru secretul militar al cărui singur deținător este. Decât să se ruineze pentru a achiziționa explozivul revoluționar și decât să îl lase să cadă în mâna altei țări, guvernul de la Washington preferă să îl interneze pe nebunul Roch într-un sanatoriu. În acest sanatoriu, "Healthfull-House", începe povestea: niște vizitatori străini vin să îl vadă pe Roch, ca pe o "„curiozitate locală”". Printre ei se află enigmaticul conte d'Artigas, a cărui bogăție și renume l-au precedat în întreaga lume, precum și
În fața steagului () [Corola-website/Science/317591_a_318920]
-
al cărui singur deținător este. Decât să se ruineze pentru a achiziționa explozivul revoluționar și decât să îl lase să cadă în mâna altei țări, guvernul de la Washington preferă să îl interneze pe nebunul Roch într-un sanatoriu. În acest sanatoriu, "Healthfull-House", începe povestea: niște vizitatori străini vin să îl vadă pe Roch, ca pe o "„curiozitate locală”". Printre ei se află enigmaticul conte d'Artigas, a cărui bogăție și renume l-au precedat în întreaga lume, precum și căpitanul Spade, mâna
În fața steagului () [Corola-website/Science/317591_a_318920]
-
fi fost un posibil agent provocator sovietic - o afacere complet dezonorantă. În pofida interesului său pentru atletism, sănătatea lui Dmitri Pavlovici a fost întotdeauna oarecum fragilă, iar în 1930 tuberculoza sa cronică a devenit acută și a necesitat internarea într-un sanatoriu din Davos, Elveția, unde a murit în 1941 în urma unei uremii urmate de complicații. Au existat zvonuri că a fost prins de bolșevici însă curând acestea s-au stins în haosul celui de-Al Doilea Război Mondial. După război, Dmitri
Marele Duce Dimitri Pavlovici al Rusiei () [Corola-website/Science/317706_a_319035]
-
membru în viață al dinastiei Obrenovici. Regina și-a împărțit averea la Universitatea din Belgrad, la bisericile și mănăstirile din Șerbia, după care s-a convertit la catolicism. A făcut profesiunea de credință catolică la 12 aprilie 1902 în biserică sanatoriului Cazin-Perrochaud de la Berck-Plage, în departementul Pas-de-Calais. S-a călugărit în anul 1903, si a lucrat ca infirmieră pentru mai mulți ani. Și-a petrecut restul vieții în Franța. A murit în 1941 la St. Denis (Franța). Memoriile sale se păstrează
Natalia Obrenovici () [Corola-website/Science/318127_a_319456]
-
la masele evreiești doar prin folosirea idișului". În anii 1930 a suferit numeroase lovituri în viața personală, în primul rând pierderea soției Fanny, a fiicei și a doi fii. Bolnav și singur, a trăit ultimii ani ai vieții într-un sanatoriu. Bătrânul politician a murit în anul 1940, sub ocupația sovietică, la un an după izbucnirea celui de-al doilea război mondial. ("Cernăuțiul meu - Un loc unde au trăit oameni și cărți", Editura Dvir, Or Yehuda, 2007, în ebraică)
Benno Straucher () [Corola-website/Science/319519_a_320848]
-
reședința. În perioada comunismului a fost preluat de stat și a primit în timp mai multe destinații. Mobilierul a fost confiscat de conducerea comunistă și transferat la Turda, unde era pe atunci centrul de județ. Castelul a fost, pe rând, sanatoriu pentru bolnavii de TBC, școala și depozit de cereale, iar în ultimii ani casă de copii, ca și până în prezent. Acum clădirea a devenit centru de plasament aflat în subordinea Consiliului Juețean Mureș și adăpostește aproximativ 70 de fete orfane
Castelul Ugron din Zau de Câmpie () [Corola-website/Science/319669_a_320998]
-
de Cernăuți, a obținut 3.800 de voturi față de cele 1.991 voturi obținute de candidatul social-democrat, bundistul Leon Gheller. Acest scaun fusese anterior ocupat de un alt social-democrat, George Grigorovici. Weisselberger a murit la 20 martie 1931 într-un sanatoriu din Viena (Austria).
Salo Weisselberger () [Corola-website/Science/319277_a_320606]
-
se va reîntoarce în Suedia unde lansează o acțiune de ajutor financiar a prinzionerilor de război. In anul 1922 va publica cartea „Prinzionerii de război din Rusia și Siberia între anii 1914-1920”. In continuare ea se ocupa de înființarea unui sanatoriu la Räckelwitz pentru muncitori și prinzionerii germani întorși din Rusia, precum și un orfelinat la Lychen pentru orfanii de război. In anul 1923 sosește în SUA unde ține timp de 6 luni mai multe prelegeri cu scopul de aduna bani pentru
Elsa Brändström () [Corola-website/Science/315540_a_316869]
-
regină. Deși a primit unele critici pentru cheltuielile sale, ea a scăzut critica adusă monarhiei prin creșterea popularității ei personale. A fost activă în multe proiecte sociale, cum ar fi prevenirea și tratamentul de tuberculoză și fondarea organizațiilor de caritate, sanatorii și farmacii. A fost considerată mai puțin formală decât soacra ei, a învățat portugheza și era descrisă ca fiind calmă. A fost pasionată de literatură, operă, teatru și pictură. În timpul absenței soțului ei în 1895, a fost regentă. În 1902
Amélie de Orléans () [Corola-website/Science/320267_a_321596]
-
de European History Journal. Articol a fost scris de Marlene A. Eilers Koenig. Alfred s-a sinucis împușcându-se cu un revolver. Timp de trei zile, rănit, a fost îngrijit la Schloss Friedenstein în Gotha înainte să fie trimis la sanatoriul Martinnsbrunn din apropiere de Merano din sudul Tirolului. Alfred a murit la 6 februarie 1899 la vârsta de 24 de ani. fost înmormântat la mausoleul ducal din Coburg. Unchiul lui Alfred, Ducele de Connaught și fiul său Prințul Arthur de
Alfred, Prinț de Saxa-Coburg și Gotha () [Corola-website/Science/320618_a_321947]
-
Hitler a spus că interzice oricărui cetățean german să mai accepte vreun premiu Nobel vreodată. Ossietzky n-a primit niciodată banii (100 000 Reichsmark), ei fiind delapidați de intermediari. Un ofițer al Wehrmacht-ului, Kurt Wannow, s-a prezentat la sanatoriul unde era spitalizat Ossietzky, s-a prezentat ca avocat și l-a convins pe Ossietzky să-i dea o împuternicire pentru a lua în primire banii. Wannow i-a investit în hârtii de valoare în numele lui Lotte Lenze, o tânără
Carl von Ossietzky () [Corola-website/Science/321506_a_322835]
-
plapume, cearșaf, etc. Probabil, Comitetul pentru refugiați a activat până în anul 1923 . Conform unor surse în Bălți au fost înregistrați cel puțin 8300 de refugiați. Serviciul de acordare a asistenței medicale cuprindea 6 spitale de stat, 1 spital și 2 sanatorii particulare, de asemena erau aparate radiologice. Importanța orașului Bălți, un însemnat centru de prelucrare a produselor agricole și al exportului de cereale, sporește în legătură cu terminarea construcției în 1923 a tronsonului de cale ferată Ungheni-Bălți. În același an orașul devine locul
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
americană), cu o pedeapsă maximă de cinci ani de închisoare. Belli a încercat, în schimb, să demonstreze că Ruby este nebun și că are un istoric de boli mintale în familie (ultima este adevărată, mama sa fiind internată într-un sanatoriu de boli mintale de mai mulți ani). La 14 martie 1964, Ruby a fost condamnat pentru "murder with malice" (omor cu premeditare, sau omor deosebit de grav) pentru care a fost condamnat la moarte. În cele șase luni de după asasinarea lui
Jack Ruby () [Corola-website/Science/320960_a_322289]
-
ca hram principal praznicul Nașterii Domnului. Ea a fost înființată la data de 4 august 1999, cu binecuvântarea și sprijinul PS Episcop Dorimedont. Acest așezământ monahal este amplasat la o margine de pădure, într-un loc pitoresc, pe teritoriul fostului sanatoriu de odihnă și tratament “Albinuța”, ale cărui edificii au fost cumpărate de Episcopia de Edineț și Briceni. Inițial aici s-au așezat un grup de 8 frați, veniți de la Mănăstirea Noul-Neamț (Chițcani), în frunte cu arhimandritul (pe atunci - egumenul) Damian
Mănăstirea Zăbriceni () [Corola-website/Science/315309_a_316638]
-
1903 la Darmstadt. A doua zi au avut loc două ceremonii religioase, una luterană și una ortodoxă. Prințul și Prințesa Andrew a Greciei și Danemarcei au avut cinci copii: În 1930 a fost diagnosticată cu schizofrenie și internată într-un sanatoriu. După aceea a trăit separat de soțul său. După recuperare și-a dedicat cea mai mare parte a vieții sale muncii de caritate în Grecia. În timpul celui de-al doilea război mondial a rămas în Atena unde a adăpostit refugiați
Prințesa Alice de Battenberg () [Corola-website/Science/315434_a_316763]
-
Cecilie și soțul ei s-au retras la Castelul Oels pentru a trăi o viață liniștită, departe de pericolele de la Berlin. În februarie 1945, Cecilie a părăsit casa ei din Postdam. Cecilie a părăsit Crucea Roșie în februarie 1945 pentru sanatoriul dr. Paul Sotier (medicul personal al Kaiserului Wilhelm al II-lea) "Fürstenhof" la Bad Kissingen în Bavaria. La 20 septembrie 1946 ea a sărăbătorit împlinirea vârstei de 60 de ani împreună cu soțul și copiii ei. Tragedia a lovit încă o dată
Ducesa Cecilie de Mecklenburg-Schwerin () [Corola-website/Science/321791_a_323120]
-
amărăciune pentru ea. Feodora a avut întreaga viață probleme cu sănătatea; se crede că a suferit de porfirie, o boală moștenită de la stră-stră-străbunicul său George al III-lea al Regatului Unit. Feodora de Reuss și-a petrecut ultimii ani la sanatoriul Buchwald-Hohenwiese din Hirschberg, Silezia. Obosită de anii de boală și de tratamente dubioase - și posibil de cedarea sud-vestului Sileziei Poloniei ca urmare a Conferinței de la Potsdam - s-a sinucis la vârsta de 66 de ani la 26 august 1945.
Prințesa Feodora de Saxa-Meiningen () [Corola-website/Science/322425_a_323754]
-
medical al orașului Viena. Specializarea în neurologie și boli nervoase a început în 1938 când a fost angajat de un fond de asigurări pentru un studiu al sănătății mintale al angajaților din oraș. În același an a preluat oficial coordonarea sanatoriului bețivilor “Am Steinhof” din Viena. După începerea Războiului Mondial, cum spuneam mai sus, a fost selectat pentru a fi trimist pe front. Totuși, până la această recrutare - în Aprilie 1940 inițiază un proiect, care mai apoi a fost inclus on Codul
Erwin Jekelius () [Corola-website/Science/328930_a_330259]
-
sau "Țiganul" de Stelian Mâță s.a., precum și propriile lucrări în stil țărănesc "Hora lui Moțoi", "Sârba lui Moțoi", "De la Brașov la Sibiu" - potpuriu ardelenesc, "Doine și jocuri din Ardeal" - potpuriu etc. Moare în ziua de 8 octombrie 1946, internat în Sanatoriul "Filaret", bolnav de TBC. Pe ultimul drum l-a condus propria orchestră, devenită „Barbu Lăutaru” și dirijată de Nicu Stănescu. Înregistrările violonistului Petrică Moțoi au fost realizate în perioada 1928-1943, la București, la diferite case de discuri, dar și la
Petrică Moțoi () [Corola-website/Science/325367_a_326696]