9,222 matches
-
KENT: De ce regele Franței s-a înapoiat atît de neașteptat? Cunoști vreo pricina? CURTEANUL: A lăsat o problemă de stat neîmplinita, la care s-a gîndit de la sosirea lui, si care amenință regatul cu o atît de mare primejdie și spaimă, încît întoarcerea lui în persoana a fost imperios necesară. KENT: Pe cine-a lăsat în locul lui că general? CURTEANUL: Pe mareșalul Franței, Monsieur Le Fer. KENT: Scrisorile domniei-tale au provocat reginei vreo manifestare de durere? CURTEANUL: Le lua și le
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
vorbești mai bine. EDGAR: Hai, șir, aici e locul. Nu mișcă: grozav Și-amețitor să-ți arunci ochii-atît de jos. Ciori și stăncuțe la jumate hau zburînd Abia par niște gîze. La mijloc, în jos, Unu-agățat strînge mărar: de spaimă muncă! Pare-mi, mai mare nu-i decît un cap. Pescarii care umblă-acum pe țărm Appear like mice; and yond tall anchoring bark Diminished to her cock; her cock, a buoy Almost too small for sight. The murmuring surge That
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
și „paradigma Werther”, adică sinuciderea ca salvare, ca ieșire din capcană - în cazul romanticilor versus sinuciderea ca execuție a unei sentințe - în cazul modernilor; literatura jurnalului intim ca ramificație a „temelor macabre” ale literaturii, relația scriitorului sinucigaș cu moartea (jurnalele spaimei de moarte - Virginia Woolf, Katherine Mansfield, Kafka - și jurnale ale fascinației morții - Amiel, Stendhal, Pavese, Sylvia Plath). Clasând de la bun început etica jurnalului intim în funcție de sentimentul creștin al morții, autorului nu îi rămâne decât să dezbată estetica aceleiași teme. De unde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288118_a_289447]
-
umerii... Arată spre ecran și eu mijesc ochii ascultătoare, deși, sinceră să fiu, nu văd nici un umăr, ci doar niște curbe neclare. — Uite un braț... o mînă... Amuțește și se Încruntă. În micul cabinet se lasă tăcerea. Mă apucă, brusc, spaima. De-asta s-a posomorît așa. Copilul are o singură mînă. Știam eu. Simt cum mi se ridică În suflet un val copleșitor de dragoste și dorință de a-mi proteja odrasla. Ochii mi se umplu de lacrimi. Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Ce mai faceți? — Dragul meu, dînșii sînt familia Brandon, spune Fabia. Le-am arătat casa. — A. Ați aflat de noi prin agenția Hamptons? se Încruntă. Dacă știam, sunam. Am acceptat altă ofertă acum zece minute. Prin celălalt agent. Mă copleșește spaima cea mai pură. Ce-a făcut? — Vă facem o ofertă chiar acum! izbucnesc. Vă oferim cît ați cerut! — Regret. Casa a fost deja vîndută. Tipul ridică din umeri și-și scoate geaca. — Americanii care au văzut-o de dimineață, adaugă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
și eu cîteva lucrușoare... — Hai să-ți arătăm, Jess, iubita mea! spune mama săritoare. Becky a găsit deja un pătuț de vis pentru copil! Scormonește printre cataloage. Unde o fi? Are spectacol de lumini... și sistem de vibrații... Înțepenesc de spaimă. Nu-i arăta lui Jess pătuțul de 1200 de lire. — Poftim! Îi Întinde mama Funky Baba. — Jess nu vrea să vadă asta! intervin, Încercînd să Înșfac catalogul, dar Jess ajunge la el prima. — La ce pagină? zice. — Mamă? Ne Întrerupe
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
așa, dragul meu? Luke Își dă ochii peste cap. Dacă zici tu, adăugă, lăsînd cearșaful jos. Și În sacoșa mare ce e? — Cearșafuri asortate, pentru noi. Cuvertura vine separat, iar pernele fantezie imediat ce le intră În stoc... CÎnd Îi zăresc spaima de pe chip, amuțesc. Luke, pătuțul o să fie În dormitorul nostru! Va trebui să coordonăm totul! — Să coordonăm? — Sigur că da! — Becky, serios că... se Întrerupse Luke, În clipa În care atenția Îi fu captată de ecranul televizorului. Stai puțin, e
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
a deveni tată. Acum e momentul cel mai potrivit. — Ce... mișto... zic, lăsîndu-mi revista jos. O să fim părinți. — Mmm-hmm. Luke Încuviințează scurt și dă pagina. Nu pare chiar așa de Încîntat. O, Doamne, dacă În adîncul sufletului e bîntuit de spaima scutecelor și-și caută scăparea În brațele altei femei? Trebuie să fac tot posibilul să-i inculc o imagine pozitivă a statutului de părinți, cum a zis Suze. Ceva cu care să merg la sigur... ceva la care să-i
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
de pe pliant. „Rugați un medic, o asistentă sau orice altă persoană calificată să vă ia o eprubetă de sînge dintr-o venă.“ Uite acul, adaugă, scoțînd o cutioară de plastic. Eu o să fiu doctorița. — Bine, Încuviințez, Încercînd să-mi ascund spaima. Ăă, Suze... ai mai făcut vreodată vreo injecție, În viața ta? — O, da, Încuviințează ea vehement. Unei oi. Hai! zice Suze, fixînd acul În seringă. Rulează-ți mîneca! — Unei oi? Păi și ce facem cu eprubeta cu sînge? Întreb, Încercînd
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
vă mulțumesc foarte mult! O să mă gîndesc... Îi trîntesc În brațe clipboardul și ies În fugă din prăvălie, În stradă. Ușa vopsită maro din fața mea se deschide și mă pitesc repede după un copăcel. Îmi simt tot corpul Încordat de spaimă. SÎngele Îmi pulsează În urechi. Stai calmă. Orice s-ar Întîmpla, indiferent cine e cu el... Ușa e dată de perete și apare Luke, urmat de doi indivizi la costum. — Haideți să discutăm asta la masă, spune. Am cîțiva clienți
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
oribili. După care Îmi ia geanta cea nouă și imensă Marc Jacobs (galben pal, absolut divină) să-mi bag În ea sandalele. — Asta-i geanta ta? Ochii ca niște mărgele ai Venetiei se fixează pofticioși asupra ei și mă cuprinde spaima cea mai pură. Nu și geanta. Te rog, nu și geanta. Asta e mult prea grea pentru o femeie Însărcinată! spune, luîndu-mi-o și cîntărind-o rapid, Încruntată. Ai idee cît rău Îți poate face așa ceva la coloană? Crede-mă, știu despre
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
l-am văzut vreodată. — Personalul meu s-a purtat ciudat cu tine În ziua aia la birou fiindcă tocmai le trimisesem un e-mail prin care le ceream ca nimeni, absolut nimeni, să nu-ți pomenească despre problemele companiei. Sau despre spaima lor că e posibil să fie dați afară. Becky... am Încercat să te protejez. Îmi aduc aminte brusc cum l-am surprins Într-o seară la el În birou, Îngîndurat. Asta a fost acum cîteva săptămîni. De atunci, a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
merge ca pe roate, zic, uimită. Credeam că de-asta vă deschideți alte filiale. — Regret din suflet c-am avut ideea idioată de a participa la pitchul pentru ei, o spune pe un ton atît de enervat că mă cuprinde spaima. — Luke, ce s-a Întîmplat? zic neliniștită. Hai să stăm jos. Pornesc spre salonul Fabiei și mă afund Într-o canapea moale de antilopă. — O groază de chestii, spune Luke, urmîndu-mă. Ridică ușor din sprîncene cînd vede pernele cu „B
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Jane, ai Înnebunit? — Atunci tu cum ai vrea s-o cheme? face mama, jignită. — Eu mă gîndeam că... poate... tata Își drege glasul. Rhapsody. Îi arunc o privire lui Luke, care repetă din buze „Rhapsody“?, cu așa o expresie de spaimă, că-mi vine să rîd. Hei, am o idee, se bagă și Suze. Fructele au fost luate la greu - Însă nu și ierburile. I-ați putea spune Tarragon! — Tarragon? pare mama Îngrozită. De ce nu-i spuneți Boia Iute, atunci? Hai
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
spre Vest! Deci, nu-mi pare rău pentru luna aceea, deși ca șef de secțiune n-am reușit decât să fac o echipă și să obțin aprobarea apariției postului de radio pentru tineri. În schimb, nu din pricina mea, ci din cauza spaimei de Vest a d-lui Iliescu, am pierdut ocazia de înființare a CEU la Timișoara, în loc de Budapesta unde a ajuns până la urmă. Propunerea venise de la d-l Soros pe nu știu ce filieră, însă la mine ajunsese de la Alin Teodorescu. D-l
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
faptelor narate și a timpului povestirii cu plăsmuiri din imaginația fetei, plină de poveștile copilăriei, cât și comentariile naratorului întrețesând textul narativ sunt interesante sub raportul tehnicii romanești. Acoperind intervalul 1978-1989, paginile de jurnal cuprinse în volumul Frica și... alte spaime (1996) oferă un tablou al traiului de zi cu zi din perioada acută a dictaturii ceaușiste, pe care autorul o atacă cu toată înverșunarea ființei îndelung umilite și jignite de minciună și teroare. Stăpânit în viața de zi cu zi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286379_a_287708]
-
acționa fățiș, semnatarul confesiunilor va fi intransigent și cu atmosfera duplicitară a epocii, trecând personaje și evenimente prin filtrul unui observator, care în această tainică arhivă nu face compromisuri. Tenta jurnalului este precumpănitor politică, surprinzând sentimentele generale de „veghe și spaimă”, de inerție și dezamăgire caracteristice perioadei, iar valoarea de cronică este sporită de însemnări referitoare la evenimente artistice, la atmosfera din Radiodifuziune, din teatre și redacții. C. a scris, de asemenea, piese jucate la teatrele de păpuși din întreaga țară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286379_a_287708]
-
București, 1968; Numărătoarea, București, 1969; Omul de zăpadă, București, 1971; Ultimul om de zăpadă, București, 1975; Abecedarul din iarbă, București, 1979; La umbra cailor sălbatici, București, 1984; Vacanța cu lebăda, București, 1985; La revedere, elefant, București, 1989; Frica și... alte spaime, București, 1996; Moda de toamnă, Râmnicu Sărat, 1999. Repere bibliografice: Florin Manolescu, Titel Constantinescu, „Numărătoarea”, RL, 1970, 13; Nicolae Bârna, „Vacanța cu lebăda”, RL, 1985, 51; Liviu Grăsoiu, Despre frică, spaimă, teroare..., LCF, 1996, 45; Carol Isac, Un jurnal din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286379_a_287708]
-
1985; La revedere, elefant, București, 1989; Frica și... alte spaime, București, 1996; Moda de toamnă, Râmnicu Sărat, 1999. Repere bibliografice: Florin Manolescu, Titel Constantinescu, „Numărătoarea”, RL, 1970, 13; Nicolae Bârna, „Vacanța cu lebăda”, RL, 1985, 51; Liviu Grăsoiu, Despre frică, spaimă, teroare..., LCF, 1996, 45; Carol Isac, Un jurnal din anii fricii. Viața de zi cu zi în România ceaușistă, „Orient Expres” (Tel Aviv), 1997, 106; Liviu Grăsoiu, Postume, LCF, 2000, 2; Marina Spalas, Cruciada copiilor în viziunea lui Titel Constantinescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286379_a_287708]
-
într-un tragism sumbru. Mulți romancieri de la acest început de mileniu au sentimentul că trăiesc sub semnul unei iminente nenororciri planetare. Apocalipsa bântuie trans-romanul. Tragismul e semnul distopiei și e lucru știut că romanul Desperado este în esență distopic. Povara spaimei că nu mai există un acasă, că orice spațiu și orice timp poate deveni o fatală amenințare, este pentru Era Desperado o chestiune de cantitate mai mult decât de noutate. Jonathan Swift a fost, în acest sens, un Desperado avant
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Japonia, Africa, SUA). Faptul că s-au născut în alt loc îi îndreptățește să se simtă de pretutindeni și de nicăieri, locuitorii unui spațiu deschis, fără bariere de limbă ori timp. Opera Desperado se vrea internațională, cu toate că se axează pe spaima obsedantă că nu are unde se refugia. Eroul dislocat acuză un gol interior, care îi amenință coerența. Acest gol interior explică și îndreptățește deseori inexplicabilul din psihologia lui, labirintul de gânduri și sentimente prin care se rătăcește când vrea să
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
avem de-a face cu tărâmuri științifico-fantastice. De cele mai multe ori e vorba de o lume aparent normală. Distopia începe cu defamiliarizarea familiarului. Prezentul cunoscut, exagerat și bine înnegrit, e proiectat într-un viitor nedeterminat. Mână în mână cu defamiliarizarea merge spaima maximalizată. Se conturează o lume de coșmar, și totuși foarte reală, în care eroii există firesc. Gray chiar mărturisește că intenția lui a fost să vadă până unde merge, cât ține raționalitatea eroului, plasându-l în acest scop în împrejurări
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dispărut hotarul dintre frumos și urât, nu mai există decât existența. Distopia este un rezultat al intenției Desperado de a contraria și șoca lectorul. Prin defamiliarizare, lectorul se deprinde cu o multitudine de alte lumi. Mesajul nu e unul de spaimă ori disperare; eroii se adaptează ca și lectura la universul distopiei, printr-un exercițiu de supraviețuire. Autorul Desperado își croiește drum prin disperare către speranță. A fi Desperado nu are nicio legătură cu a dispera. Din contră, creatorul Desperado este
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
un spațiu și să-l ia în stăpânire, el dizlocă, arată cum se iese din loc, din natură, din real, oricare ar fi el. Ne-adevărul nu neagă, ci doar exagerează tot ce e real, conducând către o stare de spaimă maximă. Un text care defamiliarizează, dizlocă și maximizează spaima nu poate fi altfel decât apăsător. Unica lui șansă e inventivitatea, deci unica nădejde a ne-adevărului e ficțiunea. Care lector ar zăbovi în astfel de locuri fioroase dacă n-ar
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dizlocă, arată cum se iese din loc, din natură, din real, oricare ar fi el. Ne-adevărul nu neagă, ci doar exagerează tot ce e real, conducând către o stare de spaimă maximă. Un text care defamiliarizează, dizlocă și maximizează spaima nu poate fi altfel decât apăsător. Unica lui șansă e inventivitatea, deci unica nădejde a ne-adevărului e ficțiunea. Care lector ar zăbovi în astfel de locuri fioroase dacă n-ar ști că nu sunt decât închipuiri? Conchidem deci că
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]