10,694 matches
-
de 4160 ha și reprezintă circa 67% din totalul suprafeței administrativ-teritoriale a comunei. Islazul ocupă o suprafață de circa 220 ha. Cea mai importantă resursă a solului este fondul forestier, în care predomina pădurile de foioase, specii predominanțe: fagul și stejarul. Încă din trecut, locuitorii de pe valea Cricovului Dulce aveau în preocuparea lor exploatarea subsolului, acesta fiind bogat în zăcăminte de petrol și sare. De asemenea se exploatează nisipul, în special de pe valea Cricovului Dulce, dar și piatră folosită în construcții
Comuna I.L. Caragiale, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301173_a_302502]
-
domnitorului Șerban Cantacuzino. Această biserică a fost cercetată de istoricul Nicolae Iorga, probabil în 1936. În biserică sunt înmormântate soția și ficele logofătului.Biserica a folosit și la protejarea locuitorilor,având la intrarea din pridvor în pronaos o ușă de stejar foarte solidă,care încă păstrează urmele de bardă (sau iatagan) ale năvălitorilor de pe aceste meleaguri. Dintre preoții care au slujit la biserica din Ludești se remarcă Nicolae Cercel, care a fost și învățător. Acesta a avut 4 băieți și 2
Comuna Ludești, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301176_a_302505]
-
sunt mai frecvente iarna decât vara, accentuând fenomenul de secetă și diferențele de temperatură dintre iarnă și vara. Cantitatea de precipitații anuale este de 610 l/mp. Tipurile de sol caracteristice sunt : argiluvisolurile, solurile podzolice și brune roșcate. Pădurile de stejar și gârniță apar în amestec cu alte specii : stejar brumăriu, stejar pufos, carpen, ulmul, teiul și frasinul. În aceste păduri se întâlnesc arbuști și subarbuști precum : păducelul, porumbarul, cornul, sângerul, alunul, socul. O parte din vegetație a fost înlăturată de
Comuna Vișina, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301197_a_302526]
-
secetă și diferențele de temperatură dintre iarnă și vara. Cantitatea de precipitații anuale este de 610 l/mp. Tipurile de sol caracteristice sunt : argiluvisolurile, solurile podzolice și brune roșcate. Pădurile de stejar și gârniță apar în amestec cu alte specii : stejar brumăriu, stejar pufos, carpen, ulmul, teiul și frasinul. În aceste păduri se întâlnesc arbuști și subarbuști precum : păducelul, porumbarul, cornul, sângerul, alunul, socul. O parte din vegetație a fost înlăturată de terenuri agricole pentru cultura plantelor cerealiere. Ca specie de
Comuna Vișina, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301197_a_302526]
-
diferențele de temperatură dintre iarnă și vara. Cantitatea de precipitații anuale este de 610 l/mp. Tipurile de sol caracteristice sunt : argiluvisolurile, solurile podzolice și brune roșcate. Pădurile de stejar și gârniță apar în amestec cu alte specii : stejar brumăriu, stejar pufos, carpen, ulmul, teiul și frasinul. În aceste păduri se întâlnesc arbuști și subarbuști precum : păducelul, porumbarul, cornul, sângerul, alunul, socul. O parte din vegetație a fost înlăturată de terenuri agricole pentru cultura plantelor cerealiere. Ca specie de plantă de
Comuna Vișina, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301197_a_302526]
-
nisip constituiau un pericol pentru așezările umane din această zonă. Prin plantarea de copaci, în special salcâmi care s-au acomodat foarte bine cu acest tip de sol, s-a stopat „mișcarea” acestor nisipuri. În această pădure se află și stejarul pufos.
Hanu Conachi, Galați () [Corola-website/Science/301213_a_302542]
-
medie precipitațiilor este redusă: 400-500 mm. Floră este cel mai bine reprezentată în pădurea Hanu Conachi - rezervație naturală încă din anul 1940 - fixată pe dune fluviatile (nisipuri zburătoare) cu deosebit efort, incepand cu anul 1932. Printre speciile arboricole întâlnim: salcâmul, stejarul pedunculat, șocul, păducelul. Lunca Șiretului (aria inundabila) este reprezentată de plop, salcie, arin și cătina. Fauna este reprezentată - în pădurea Hanu Conachi - prin specia unicat: șopârla de nisip (Eremyas argută deșerți) dar și de cerbul lopătar, căprioare, vulpi, iepuri. Conform
Comuna Fundeni, Galați () [Corola-website/Science/301212_a_302541]
-
la altul, legând gospodăriile și satele între ele formează multe cotituri. Drumul județean DJ710A, ce leagă orașul Pucioasa de municipiul Moreni, străbate comuna în partea de sud. Pe teritoriul comunei Vârfuri, în afară de plantele cultivate și de arborii de pădure (fag, stejar, ulm, alun, carpen, frasin, paltin, mesteacăn, anin, salcie, plop, tei, salcâm) se pot găsi și alte plante din care: Fauna comunei Vârfuri cu specii relativ destul de numeroase pe culmile dealurilor, prin ape, prin desișul pădurilor, sub învelișul de frunze, în
Comuna Vârfuri, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301196_a_302525]
-
pădurile din quernicee(Arhipoaia, Huzum). În ultimii 25 de ani s-a plantat mai mult plop canadian pentru a reîmpăduri lunca Șiretului. În zona dunelor de nisip predomina salcâmul, arbore care este aclimatizat de acum 115 ani, dar găsesc și stejari sau pini. În ultimul timp, floră este în scădere întrucât cea mai mare parte a terenurilor au fost transformate de om în terenuri de cultură. Pe teritoriul localității întâlnim elemente faunistice est-europene și central-europene. Întâlnim fauna specifică de pădure, lupul
Comuna Ivești, Galați () [Corola-website/Science/301215_a_302544]
-
sunt: cartoful, sfecla furajera și de zahăr, porumbul, grâul și floarea soarelui. O bună parte din terenurile comunei sunt pășuni folosite pentru creșterea vacilor și a oilor. Pe dealul Șcheii există o pădure de foioase alcătuită de fagi, ulmi, frasini, stejari și carpeni.În lunca Șiretului predomina rachița, plopul și sângerul. Arbuștii sunt adesea representați de tufe de mure sălbatice și șoc. Solul este acoperit de cucuta și feriga. Meandrele nefolosite ale cursului Șiretului formează smârcuri și bălti pline de păpuriș
Comuna Alexandru I. Cuza, Iași () [Corola-website/Science/301255_a_302584]
-
foioase acoperă versanții nordici și dealurile din sud, sud-est, precum si zona de nord-est a comunei. Defrișările sunt aproape nule, în timp ce în pădurea Bacalu s-a plantat pin negru, dud și nuc, în pădurea Albina nuc și în pădurea Rotari salcâm, stejar, gorun și frasin. Ocupând aprox. 70% din teritoriul comunei, terenurile agricole au un potențial de fertilitate diferit.Solurile cu pretabilitate foarte bună pentru culturile de grâu și cele cu pretabilitate bună, cu limitări reduse ocupă doar 19% din totalul terenurilor
Comuna Costuleni, Iași () [Corola-website/Science/301269_a_302598]
-
Temperatura medie anuală este de 9,6 °C, iar media precipitațiilor anuale nu depășește 475 ml. Fondul funciar este de 3900 ha și cuprinde teren agricol, pășuni, fânețe și păduri (100 ha). Satul este înconjurat de pădure, în care predomină stejarul și pinul, dar mai sunt și zone cu salcâmi, nuci și peri sălbatici. O parte din pădurea inițială a fost defrișată începând cu secolul al XVII-lea, pentru a se construi actualul sat. În preajma gospodăriilor sunt mulți tei, nuci și
Comuna Aroneanu, Iași () [Corola-website/Science/301256_a_302585]
-
5,75m cu plafonul drept. În partea de vest a pronaosului se află cafasul, susținut de o grinda transversala, așezată pe două coloane de lemn. Biserică nu are pictură murala. Catapeteasma bisericii are cadrul din lemn de tei, brad și stejar. O sculptura de palmete din lemn împodobește fațadă catapatesmei bisericii. Icoanele împărătești sunt pictate în ulei pe spațiul chipului săpat în lemnul icoanei. Este o pictură slavo-bizantina, făcută de un pictor necunoscut, de o valoare artistică deosebită. După tradiția locală
Coada Stâncii, Iași () [Corola-website/Science/301267_a_302596]
-
Iași și spre sud-vest la Voinești, Țibana, Țibănești, si mai departe în județul Vaslui la Todirești (unde se termină în DN15D). Pe teritoriul comunei se găsește și Pădurea Uricani, arie protejată de tip forestier unde sunt ocrotite speciile de gorun, stejar pedunculat și tei argintiu. Comună Miroslava are o climă temperat continentală de tranziție, specifică pentru Europa centrală, cu patru anotimpuri distincte, primăvara, vara, toamna și iarna. Diferențele locale climatice se datoresc mai mult altitudinii și latitudinii, respectiv mult mai puțin
Comuna Miroslava, Iași () [Corola-website/Science/301292_a_302621]
-
fost preot paroh în parohia Pocreaca între anii 1949 - 1952, spune astfel : “Voievodul Moldovei, Ștefan cel Mare, fiind în urmărirea tătarilor dinspre Dobrovăț spre est, ajungând pe dealul de vest al satului Pocreaca, a văzut valea satului acoperită de coroanele stejarilor bătrâni și a numit-o « pocriș » - capac - pentru că îi făcea imposibilă vederea directă a dușmanilor fugari.” Nicolae Iorga afirma că “toate satele vreau să se tragă din strămoși dăruiți de Ștefan pentru vitejie”, ceea ce exprimă un posibil adevăr, cunoscută fiind
Pocreaca, Iași () [Corola-website/Science/301300_a_302629]
-
și Mogoșești, de unde se varsă în Siret. Are o lungime de cca. 9 km. Vegetația: în aparență e o vegetație de silvo stepa, dar în realitate, vegetația naturală e una foarte variată de la cea mai joasă până la ultimul etaj (al stejarului, carpenului și fagului). Arbori prezenți că: fag (ce ocupă cea mai mare parte), carpen, stejar, cireș și puțin de tot plop. Sunt plantații (liziere) de salcâm și molid. În vechime, ținutul satului era acoperit de păduri dar acum nu a
Muncelu de Sus, Iași () [Corola-website/Science/301297_a_302626]
-
în aparență e o vegetație de silvo stepa, dar în realitate, vegetația naturală e una foarte variată de la cea mai joasă până la ultimul etaj (al stejarului, carpenului și fagului). Arbori prezenți că: fag (ce ocupă cea mai mare parte), carpen, stejar, cireș și puțin de tot plop. Sunt plantații (liziere) de salcâm și molid. În vechime, ținutul satului era acoperit de păduri dar acum nu a mai rămas decât două din acea întinsă pădure ce continuă până în zona Sucevei. Pădurile care
Muncelu de Sus, Iași () [Corola-website/Science/301297_a_302626]
-
și cartoful. Pădurea Călugăra - situată în partea de nord a satului, iar numele ei vine de la schitul de călugări greci, ea aparținînd mănăstirilor grecești. În această pădure cea mai mare parte o ocupă arborii înalți (că fagul, urmat de carpen, stejar, cireș și plop). În urmă secularizării averilor mânăstirești de la 1863, pădurea e luată de stat, aparținând Ocolului Silvic-Pașcani. În 1950 au fost aduși militari pentru deschiderea șantierului militar, pentru a se construi Unitatea Militară. În centrul acestei păduri se află
Muncelu de Sus, Iași () [Corola-website/Science/301297_a_302626]
-
numele ei e păstrat de la unul dintre aceștia - Baluș. Ea e situată în partea de sud-est a satului și e mai mică decât cealaltă. Ea a fost cumpărată de cetățenii satelor Mogoșești, Hălăucești, Luncași și Muncelu de Sus. Predomina fagul, stejarul și salcâmul. În ambele păduri găsim animale că: țapul, capră (căpriorul), veverița, șoarecul de pădure, viezurele, vulpea, ariciul, etc. Păsări: uliul, gaița, graurul, mierla, sturzul, cucul, pupăza și alte specii de păsări mici. Din documente reise că la 8 septembrie
Muncelu de Sus, Iași () [Corola-website/Science/301297_a_302626]
-
de jos a satului Mogoșești. Vegetația în aparență o vegetație de silvostepa în realitate vegetația naturală este o vegetație foarte variată de cea de lunca până la etajul fagului și carpenului. Arborii sunt reprezentați prin plop, salcie, arin apoi ulm și stejar, carpen și fag, a mai fost plantat și salcâm, celelalte plante sunt reprezentate de stuf, păpuriș, pir etc. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Mogoșești-Siret se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se
Comuna Mogoșești-Siret, Iași () [Corola-website/Science/301294_a_302623]
-
devenit biserică parohială. Biserica este în formă de cruce, cu absidele laterale bine reliefate, cu o singură turlă pe naos, fiind construită din piatră, acoperită cu tablă, obiectele de mobilier interior(catapeteasma, stranele, iconostasele, ș.a.) fiind realizate din lemn de stejar. Duhovnici de seamă au păstorit sufletele sticlărenilor. Amintim aici preoții: Nicolae Alexa și Vasile Ungureanu(din anul 1976, slujește cu credință preotul Ioan Lutic, fiu al satului, care a înfrumusețat și dezvoltat vechea zidire creștină). La vest de Sticlărie, se
Sticlăria, Iași () [Corola-website/Science/301308_a_302637]
-
la Vălenii - "Seliștea", la circa 300 m SE de sat - Latene, epoca română/secolul IV (Național Archaeological Record of România). Mergând prin sat se vede dealul "Raiului" cu vechile și celebrele livezi de meri. De asemenea, se spune că un stejar imens care ar putea fi cuprins doar de 20 de persoane ar mai împodobi încă pădurea din jurul Văleniului. Religia locuitorilor este creștin ortodoxă, bisericuța de lemn din 1727 cu hramul Adormirea Maicii Domnului stând mărturie. (Vezi "Patrimoniu Imobil - Egispat"27
Vălenii, Iași () [Corola-website/Science/301319_a_302648]
-
Kisképed". Sub ocupația otomană ea era locuită de români, fapt relevat și de recenământul general organizat de austrieci în 1717, după ce au cucerit Banatul. Satul s-a construit la marginea pădurii Dumbrava, care în trecut făcea parte din codrii de stejar ai Silagiului, ce acopereau, până spre sfârșitul secolului XVIII, mii de hectare. Acest lucru a facilitat construcțiile din lemn, care să găsea din abundență. Biserica din lemn este monument istoric. Între 1830 - 1840, la Căpăt au fost colonizate câteva familii
Căpăt, Timiș () [Corola-website/Science/301348_a_302677]
-
pentru țuica tradițională produsă din prune, care este apreciată pentru gustul si puritatea ei, dar și pentru cireșele de toate soiurile care se vând în piețele din orașele apropiate. La marginea satului dealurile sunt acoperite în general de păduri de stejar, fag, carpen, plop și frasin, asigurând locuitorilor satului necesarul de lemn pentru încălzire, dar fiind și o altă sursă de venituri pentru aceștia. Rata șomajului este destul de ridicată. Majoritatea persoanelor angajate lucrează în sistemul bugetar sau la firme private din
Bucovăț (Dumbrava), Timiș () [Corola-website/Science/301345_a_302674]
-
Pădurani este un sat în comuna Mănăștiur din județul Timiș, Banat, România. Este un mic sat cu o populație în declin, care se remarcă prin casele sale vechi de aproape un secol, construite cu pereți de stejar. Pădurani se situează în estul județului Timiș, la circa 15 km nord-vest de orașul Făget, în zona de tranziție de la câmpie la deal (Dealurile Lipovei). Satul este străbătut de pârâul cu același nume. Este accesibil printr-un drum comunal care
Pădurani, Timiș () [Corola-website/Science/301386_a_302715]