9,812 matches
-
rechinul ăla. — Sigur. Îmi pare rău, dar așa stau lucrurile. Mi-am turnat un whisky din carafa de lângă scaun. Îmi tremurau mâinile; când am ridicat paharul ca să beau, pe suprafața lichidului se propagară unde mici. Să nu observi că-mi tremură mâinile. — Deci, când trebuia de fapt să aflu motivul pentru care ai pornit în căutarea mea? Chiar vrei să știi toate astea? — Da. — Bine. Tot ce ai făcut până acum, toate cercetările astea și toate drumurile bătute au fost în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ta salvare. Chiar tu ai spus-o. Și da, ți-aș fi spus pentru că așa e bine. Ei bine, ai dreptul să crezi ce vrei. Să nu observi, mi-am spus, strângând paharul la piept, să nu observi că-mi tremură mâinile. — Bine. Voiam să știu totul, voiam să pătrund în cele mai adânci cotloane ale poveștii, să simt textura fiecărui moment în parte. Să nu știu totul ar fi mai rău de o sută de ori. — Deci ai hotărât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lucios. Bum. Bum. Degetele mele peste poze cu plaje de nisip, coloane năruite și sătucuri albicioase pe coaste de dealuri prăfuite, încinse. Bum. Bum. Degetele mele peste literele groase, albastre ca cerul, ale titlului. Salt în insulele grecești: Ghid turistic. Tremurând, am deschis cartea... ... și-n ea am găsit un univers. O galaxie întreagă de stele făcute cu pixul, de orbite trasate cu creionul și de centuri astrale în cerneală, în jurul muzeelor și bărcilor și taberelor, nesfârșite grupuri stelare de bifări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
din față; nu era lumină electrică acolo și nimic care să explice zgomotele pe care le auzisem. Spațiul părea construit din cărți uriașe, enciclopedii vechi, dicționare sau atlase, iar cotoarele lor de piele jupuită, ca niște cărămizi groase, aruncau umbre tremurate în lumina lumânărilor. Un afiș vechi cu un călugăr în stil shaolin, cu un gong uriaș, fusese bătut într-un cui pe unul dintre pereții de cărți. Fidorous ședea cu picioarele încrucișate sub el pe o pernă în mijlocul podelei, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
picioare și zgâriindu-mi spatele și coastele și șoldurile în balustrada de la pupa și prăbușindu-mă pe punte ca un animal semiînecat cu o bufnitură și împroșcând apă. Electricitatea iscând panică necontrolată în fiecare sinapsă a creierului meu și corpul tremurându-mi zumzăindu-mi zbătându-se de teamă și Scout strângându-mă în continuare și strigând cretin afurisit nu mai cădea dracului în apă și brațele ei în jurul meu și eu înfășurându-mi brațele în jurul ei și strângând-o cu disperare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Aia de-afară e Naxos, sau, cel puțin, arată exact ca ea. Cum e posibil? Ce înseamnă, doctore? Nu știu. Dă-mi notițele lui Eric, alea pe care le-ai găsit în dormitor. I-am dat punga cu fragmente. Îmi tremurau mâinile și nu reușeam să dezlipesc banda adezivă și să desfac vederea din folia de plastic impermeabilă, așa că am îndesat pachețelul în buzunarul de la spate al pantalonilor scurți. M-am cățărat prin cabina înclinată către ușă. — Eric, întinse Scout mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
turul pantalonilor, strângând bine motanul la piept, și l-am pus în bărcuța lui. — Stai, am spus, lacrimile alunecându-mi pe față, sărate în bătaia soarelui. Ascultă-mă măcar o dată și stai locului. Ian se uită în sus la mine, tremurând. Fața lui mare mă imploră să-l iau din nou în brațe, dar nu se mișcă. Ce motan ascultător ești, am spus, dând să plec. Stai, să nu te miști de acolo. Am urcat din nou puntea udă și înclinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ca o cascadă de cuvinte. Mulțumesc. Am coborât ecranul aproape complet, am închis ochii și am înghițit. Apa înainta acum repede, atingându-mi talpa bocancilor și apoi urcându-mi-se spre glezne; picioarele-mi erau ude și reci, iar eu tremuram din tot corpul. Haide, am icnit, sunt aici. Tu unde ești? Am ascultat pârâitul bărcii, clipocitul apei în urcare, propriile-mi suspine tremurate. Apa îmi acoperi tibiile. — Unde ești? Și-atunci... Țrr, țrr O masă încâlcită, alcătuită din butoaie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și ultimele rămășițe. Marea se liniști într-un târziu într-o legănare chinuită, dar ceața rămase deasupra ei, un întreg al doilea ocean de năvoade și pânze de păianjen, stăruitor și unduitor și tăcut. Mi-am lipit fruntea de scânduri, tremurând înfrigurat, înăbușindu-mi suspinele. M-am împins ușor în mâini și-am încercat să mă uit în jur, căutându-l pe Ian și bărcuța lui, căutând orice, dar nu reușeam să văd decât la poate doi metri în fiecare direcție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Să fi văzut cum dădeau din cap către jurați cînd le-am răspuns că Îmi place să fiu singur uneori! Faptul avea pentru ei o semnificație, era un indicativ că doream să rămîn singur toată viața. MÎinile Începură să-i tremure din nou. Domnul Rennit tuși - i se uscase gîtlejul. — PÎnă și faptul că nevastă-mea ținea cîțiva papagali... — Ești Însurat? — Pe soția mea am omorît-o... Lui Rowe Îi venea greu să reconstituie evenimentele În succesiunea lor reală. Ce rost aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pun mantie regească, Ne-mbie arome, de miel și de pască. Copiii se joacă și-s zâmbitori, Natura întreagă e-n sărbători. Miroase a muguri, e soare și viață. În verdele crud azi priviri se rasfață. Pe aripi de zori tremură vantul, Vestea de sus alină pământul. -Hristos a-nviat, strigă vesel o floare! -Da e viu, zic și munții- ce sărbătoare! -E viu, murmură Milcovul rece Sub soare blând câmpia petrece -Mărire Lui Isus, păsări mii ciripesc! Și cerul și-oceanele
De Pa?ti by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83296_a_84621]
-
cinci etaje mai jos. Michel trebuise să aștepte Întoarcerea locatarei, sperând din suflet că nu are pisică. Află că fata era redactor la 20 Ans; trăia singură și venea acasă târziu. Nu avea pisică. Se Înnoptase; Michel recuperă canarul care tremura de frig și de frică, lipit de peretele de beton. De câteva ori, de obicei când ieșea cu gunoiul, a Întâlnit-o din nou pe redactoare. Ea Înclina din cap, probabil În semn de recunoaștere; Îi răspundea la fel. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cu filtre de cafea, cu ravioli În sos și cu organe sexuale tăiate. Viermi uriași, la fel de mari cât pasărea și Înarmați cu ciocuri, Îi atacau cadavrul. Îi smulgeau piciorușele, Îi sfâșiau intestinele, Îi spărgeau globii oculari. Se trezi În noapte tremurând; era abia unu și jumătate. Înghiți trei comprimate de Xanax. Astfel se termină prima lui zi de libertate. 2 La 14 decembrie 1900, Într-o comunicare făcută la Academia din Berlin sub titlul „Zur Theorie des Geseztes der Energieverteilung in
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Pe dale, fiul său se târa cu stângăcie, alunecând din când În când Într-o baltă de urină și excremente. Clipea din ochi și gemea Întruna. Simțind o prezență umană, Încercă să fugă. Marc Îl luă În brațe; terorizat, omulețul tremura În mâinile lui. Marc ieși din casă; dintr-un magazin din apropiere, cumpără un scăunel pentru copii. Scrise un bilet scurt pentru Janine, urcă În mașină, atașă scăunelul de banchetă, fixă copilul În scăunel și porni Înspre nord. În dreptul orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de faianța chiuvetei. Are unsprezece ani. Vrea să se spele pe dinți, ca-n fiecare seară; speră că nu vor fi incidente. Dar se apropie Wilmart - deocamdată e singur - și Îl Împinge cu umărul. Bruno Începe să se tragă Înapoi, tremurând de frică; știe cam ce va urma. „Lăsați-mă...”, spune el cu o voce slabă. Pelé se apropie și el. E scund, vânjos, foarte puternic. Îl pălmuiește violent pe Bruno care Începe să plângă. Apoi Îl trântesc la pământ, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
-l În biroul său pe Brasseur și luându-l la Întrebări, Cohen nu Încerca deloc să-și ascundă disprețul, nici intenția de a-i obține exmatricularea. În fiecare duminică seara, revenind la școală În Mercedesul tatălui său, Bruno Începea să tremure când se apropiau de Nanteuil-les-Meaux. Sala de primire a liceului era decorată cu basoreliefuri reprezentându-i pe foștii săi elevi ajunși celebri: Courteline și Moissan. Georges Courteline, scriitor francez, este autorul unor povestiri ce prezintă cu ironie absurditatea vieții burgheze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ocazia tulburărilor emoționale provocate de primele flirturi. În secundele ce au urmat acelui prim sărut, și În ciuda afirmațiilor din revistă, Annabelle se simți Îngrozitor de tristă. Ceva dureros și nou Îi umplea rapid pieptul. Ieși din discotecă, refuzând să fie Însoțită. Tremura ușor În timp ce scotea lanțul antifurt de la motoretă. În seara aceea Își pusese rochia cea mai frumoasă. Până la casa fratelui ei era doar un kilometru și când ajunse era abia trecut de unsprezece, În salon Încă era lumină; zărind lumina, Annabelle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
era de o grație și de un erotism nespus; nu-l meritase, zău. Sexul i se Întărise În chiloți; și-l scoase cu o mână, se lipi de suportul chiuvetei, iar cu cealaltă mână Încercă să se spele pe dinți. Tremura atât de violent că Își răni o gingie; scoase din gură periuța Însângerată. O picătură Începea să se formeze pe capul sexului său, care era fierbinte, umflat, străbătut de furnicături cumplite. Una dintre fete, o brunetă zveltă, ieși de sub duș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
său. Christiane asculta mângâindu-i părul. Își petrecură săptămâna Împreună, iar În ajunul plecării lui Bruno cinară la un restaurant din Saint-Georges-de-Didonne, specializat În fructe de mare. Aerul era calm și cald, flacăra lumânării ce lumina masa aproape că nu tremura. La picioarele lor se Întindea estuarul Girondei, În depărtare se zărea capul Grave. Când privesc luna strălucind deasupra mării, spuse Bruno, Înțeleg mai clar ca oricând că nu avem nimic, dar absolut nimic În comun cu lumea aceasta. — Chiar trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
plin de iubire și tot ce-și dorește este iubirea pe care i-o dăruim. Pe urmă, totul se strică. Totul se strică, iremediabil. Michel Înghiți ultimele două felii de salam, Își mai turnă un pahar de vin. Mâinile Îi tremurau cumplit. Bruno continuă: — E greu să-ți imaginezi ființă mai imbecilă, mai agresivă, mai insuportabilă și mai plină de ură decât un preadolescent, mai ales când e cu alți băieți de vârsta lui. Preadolescentul e un monstru dublat de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
s-a Îndreptat În fotoliu, a Întins mâinile spre pieptul meu. Nu m-am Împotrivit. Și-a pus o clipă fața Între sânii mei, apoi a căzut iar În fotoliu. Mi-a făcut semn cu capul să plec. Mâinile Îi tremurau foarte tare. În privirea lui nu citeam nici inițiere spirituală, nici Înțelepciune; În privirea lui nu citeam decât spaima. A murit la căderea nopții. Ceruse să-i fie Înălțat un rug funerar În vârful colinei. Am adunat cu toții vreascuri, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ani, asta era. Oase amestecate cu țărână, și firele de păr alb, incredibil de multe și de vii. O revedea pe bunica brodând În fața televizorului, ducându-se la bucătărie. Asta era. Trecând pe lângă Bar des Sports, Își dădu seama că tremură. Intră, ceru un pastis. După ce se așeză, Își dădu seama că interiorul e foarte diferit de cel din amintirile lui. Acum aveau un biliard american, jocuri video, un televizor fixat pe MTV care difuza clipuri muzicale. Coperta revistei Newlook, afișată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
care se mai putea face; dar trebuiau să privească realitatea În față, era un tratament greu, iar procentul de vindecări nu depășea 50%. Mâncară Într-o tăcere apăsătoare. — Te vindecăm noi, fetița mea..., spuse mama Annabellei cu o voce care tremura puțin. Annabelle o cuprinse pe după gât, Își lipi fruntea de fruntea ei; rămaseră astfel aproape un minut. După ce bătrâna plecă la culcare, Annabelle mai Întârzie prin salon, frunzări niște cărți. Așezat În fotoliu, Michel o urmărea din priviri. Am putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ea. Pe Maya nu o pot numi animal, deoarece de multe ori se comportă precum oamenii. Este o prietenă extraordinară! Este o ființă foarte credincioasă și mă iubește necondiționat. Când mă întorc acasă după școală și antrenamente, Maya mă întîmpină tremurând de bucurie, îmi sare în brațe și parcă mă îmbrățișează. și chiar dacă sunt obosită sau supărată, ea mă faceîintotdeauna să zâmbesc. Eu o iubesc enorm pe Maya, este cățelușul pe care mi l-am dorit dintotdeauna, și nu m-aș
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
gazului de eșapament, al petelor de ulei Întinse pe caldarâm sau al lichidului de parbriz pulverizat În atmosferă. Guido, omulețul nervos din duba cu efigia pictată a propriului chip, se Îndrepta grăbit către noi. Părea extrem de agitat, iar mustața Îi tremura ca o coadă de veveriță aflată În plină alergare. — Mă scuzați că intervin, dar sunteți singurii oameni pe care-i cunosc aici... A, da, l-a Întrerupt tânărul, ricanând. Azi ne-ați salutat de multe ori cu claxonul. — Vă rog
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]