9,583 matches
-
cît mai lent. Eram obosiți după kilometri de alergare, serii de cîte o sută de flotări sau nu știu cîte „abdomenuri“. Sensei ne număra, desigur, în japoneză : ici, ni, san, shi. Eu eram în spinarea lui Preotu’, iar lui îi tremurau genunchii. La un moment dat, n-a mai rezistat și s-a prăbușit. Valeca a auzit bufnitura și s-a întors. Preotu’ zăcea la pămînt, iar eu picasem în picioare. Ne-a pus pe amîndoi să stăm în gardă și
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și își lua și ea un răgaz pentru a duce la bun sfîrșit lucrul pe care îl începuse. Se foia puțin, pentru a-și face loc mai bine, și își freca picioarele unul de altul. Canapeaua amortiza orice mișcare și tremura de fiecare dată aproape imperceptibil, ca o pînză de păianjen la adierea vîntului. Cînd vorbea din nou, bunica o lua de unde rămăsese. Într-un fel, mai mult îl admira, pentru că ținea la prestigiul lui de învățător și era un om
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Cabina se apla tizase puțin, dar se afla, în continuare, la locul ei. Nici o picătură roșie nu se mai iro sea, iar marginile părții aceleia pînă de curînd darnică în picături se răsfrîn seseră puțin în spre exterior. Cîteva firicele tremurau repede în bătaia curen tului. De- acum, în oglinda convexă a cabinei se putea zări o stradă agi tată, cu un furnicar de oameni și de mașini care treceau în viteză. Din cauza aerului rece, marginile acelea răsfrînte își reveniseră și
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
țărmurile lui? Da, răspunsul pe care l-am pronunțat. Ceea ce nu-mi va dărui el, nu voi avea niciodată. De la zei nu aștept nimic. Repetînd cuvîntul acela spun și acum totul, țărmul este chiar inima mea, cea care n-a tremurat În fața sfinxului. Și care vrea să cred că drumul meu va trece din nou pe la porțile Thebei; să aud, pe același munte Phikion unde am ajuns venind din Corint, cît de frumos sună ecoul răspunsului ce l-am dat atunci
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
acum un singur scop: să reconfirme sentința pronunțată odinioară Împotriva lui. Aproape că-și imploră judecătorii să-și amintească toate motivele pe care le-au avut ca să-l urască și să-l considere un pericol pentru cetate. Inima lui Socrate tremură la gîndul că refăcînd procesul ar putea fi achitat. Aceasta ar Însemna că moartea lui a fost absurdă. Se ridică și le strigă foștilor săi judecători: Condamna-ți-mă! Nu mă faceți să-mi fie rușine la gîndul că am
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
vulturul, Înseamnă că nu mi-au iertat Întîmplarea cu focul. Îi Înfurie memoria mea și vor s-o rupă În bucăți; dar vrînd să-mi ucidă amintirile, mi le Îndîrjesc. Mă simt puternic și liber, iar buzele mele În loc să surîdă, tremură de durere și de dispreț. Mai degrabă mă Însoțesc cu șerpii decît cu stînca. Ar trebui să le strig zeilor: Iată de ce am furat focul și l-am dat oamenilor; pentru că voi nu-l meritați! La flacăra lui oamenii vor
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
devine tăios și În curînd, În locul lui Ulise, Îl va aminti pe Aiax. Aiax care cere ca armele lui Ahile să fie aruncate În mijlocul troienilor și să aparțină celui ce va izbuti să le aducă. Făcînd această propunere, buzele lui tremură de dispreț. Cum a Îndrăznit perfidul rege din Ithaca să se măsoare cu el? Aiax nu poate fi Înfruntat decît de Aiax! Nimeni altul nu e demn să ridice de la pămînt lancea lui Ahile. Nici măcar zeii nu au dreptul să
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
e ușor să gîndești și să vorbești astfel despre moarte... (...Creon știe că sînt mult mai primejdioasă murind decît trăind. Și vrea să mă convingă să trăiesc. Cunosc cum strălucește soarele În crengile măslinilor dincolo de zidurile reci ale palatului, cum tremură chiparoșii ca mușchii atleților Înainte de Întreceri, cît de caldă e iarba În nopțile de vară În marginea Thebei. Le-am văzut toate acestea cu multă atenție pentru că a trebuit să le văd și pentru tatăl meu Oedip, ducîndu-l de mînă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
o persoană sechestrată, privată de libertate pe nedrept. Își freca mâinile întorcându-le când pe o parte, când pe alta, de parcă ar fi fost niște adăugiri stranii la brațele ei care refuzau să mai facă mișcări sigure. O mână îi tremura. Cu mișcări nesigure, ca ale boxerilor care au ascultat numărătoarea și se chinuie să-și recapete forțele, Carlina se simțea epuizată fizic dar și psihic. Tot ce fusese frumos și bun între ei dispăruse. Floarea pe care o culesese nu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
împreună fusese ca un preludiu plăcut care acum se apropia în mod firesc de un sfârșit dezastruos. O privea cu un dispreț pe care ea nu-l merita. Acum speranța era ca un pui cu tot cu pene, cuibărit în suflet. Înfricoșată, tremurând, se furișă ca o umbră într-o altă cameră înaintând în întuneric, deschizând ușa fără zgomot. Se trezi rugându-se: ,,Doamne, dă-mi putere să rezist, să cred că am visat și că totul este un coșmar.” Nu voia să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de poliție pe motivul abandonului de familie, ea a refuzat orice comunicare și nu a dorit săsi vadă nici copilul pe care-l abandonase la numai trei luni de zile, lăsându-l la părinții lui. Afară, Carlina observă că-i tremurau ușor mâinile încercând să se controleze în timp ce aprindea o altă țigară. Apoi o trase mai aproape de el, îi atinse cu o mână bărbia și era gata s-o sărute. Lăsându-și mâinile în jos, o strânse ușor în brațe, ridicând
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pe ea altcineva. Acum îi venise rândul să facă și ea la fel. Ea nu cerea multe de la viață, doar înțelegere și iubire. Nu avea nimic de a face cu bogăția. Vroia să simtă fiorul dragostei, să fie șocată, să tremure în torentul iubirii, să cunoască puterea dragostei adevărate, să se bucure de o iubire completă și durabilă. Amintirile vechi din trecutul lor de odinioară vor trebui să rămână în urmă, iar dacă zorile dimineților îi vor prinde îmbrățișați unul cu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
să te revăd. Dacă mi-ar fi ghicit cineva în cafea că te voi întâlni, nu aș fi crezut. Simțea cum plăcerea și bucuria reîntâlnirii o învăluiau într-o tainică și plăcută căldură, iar inima îi bătea nebunește. Carlinei îi tremură picioarele și tresări când mâna lui caldă o apucă pe a ei și o strânse ușor. Ochii le tremurau în fântâni de lacrimi fierbinți, iar buzele lor căutau sărutul imaginar pe care și l-ar fi putut da. Mergând unul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Simțea cum plăcerea și bucuria reîntâlnirii o învăluiau într-o tainică și plăcută căldură, iar inima îi bătea nebunește. Carlinei îi tremură picioarele și tresări când mâna lui caldă o apucă pe a ei și o strânse ușor. Ochii le tremurau în fântâni de lacrimi fierbinți, iar buzele lor căutau sărutul imaginar pe care și l-ar fi putut da. Mergând unul lângă altul, Carlina observă că bărbatul era mai înalt decât ea, iar trupul slab părea să aibă mai multă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
-ntr-o menghină și o trase mai aproape de el. Umerii lor se atinseră simținduși răsuflarea și bătăile inimii. O sărută pe furiș aproape de lobul urechii și-i șopti ca adierea unui vânt cald: „Te iubesc...mult...mult !” Ea rămase tăcută, tremurând de emoții, zâmbind și privind spre el într-un extaz de fericire. Într-un bloc, cineva asculta muzică și volumul era dat la maxim. Cânta Tom Jons. Această melodie trezi o mare bucurie în sufletul lor, dar știau de ce. O
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cu sărutări. Ea avusese o reacție și se retrase din jocul lui făcând câțiva pași în direcția paharelor de pe masă. Fiecare băuse câte puțin din pahare. El observă o mică șovăială la ea. - Ce-i cu tine? Ți-e frig ? Tremuri. Nu ți-a plăcut? Ea tăcu și se uită la el cu acea privire care spune totul. Zări în ochii lui o strălucire ce străpungea orice întuneric. - Trebuie să recunoști că uneori ești prea posesiv. Nu am aer să mai
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pentru ultima oară. În timpul predicii în drum spre locul de veșnicie, ea leșinase iar când își revenise avea impresia că în sicriu în locul pruncului vedea un îngeraș imaculat, care o implora să îl ia în brațe, tânguindu-se. Trupul îi tremura fără să o mai asculte. Cu cât cortegiul funerar se apropia de cimitir, cu atât inima îi zvâcnea într-un ritm alert. De pe chipul ei dispăruse culoarea, era galbenă ca pielea unei găini, iar glasul îi era slab, abia șoptit
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
începu ea pe un ton afectuos, nu crezi că ar trebui să te vadă un medic neurolog, să îți facă eventual un consult mai amănunțit înainte de a te apuca de alte treburi?! Ai ochii roșii și pari extenuat. Mâinile îți tremură și ai slăbit foarte mult. - Nu-ți face griji. Nu ai nici un motiv să fii îngrijorată. - Cred că glumești! Nu vezi că situația este scăpată de sub control? Așa arată un om sănătos? Ca tine? Noi doi nu ne mai înțelegem
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de amenințări dure. Carlina îl aștepta pe pat, rezemată de câteva perne. Când îl auzea că vine tresărea și o cuprindea o teamă și cu toate acestea îl privea lung și cu dragoste. Sânul i se zbătea iar umerii îi tremurau de emoție. - Valentin, am atâtea să îți spun! începu Carlina a zice. - Hai spune-mi, te rog! - Doctorul mi-a destăinuit taina bolii tale...trebuie să duci o viață ordonată, să ai mai mută grijă de tine, să nu pierzi
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
că nu mai putea rezista să stea atâtea ore în picioare, având nevoie mai mult ca oricând de o baie corporală după naștere și o îngrijire specială pe perioada de lăuzie. O curprinse o teamă, o neliniște, iar corpul îi tremura ca o rufă în vânt făcându-i inima să zvâcnească cu putere în pieptul micuț și bombat de furia laptelui. Tremurându-i bărbia, mototoli o batistă în mână, ștergându-și lacrimile care ieșeau din suflet. Cercetă pentru a nu știu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
după naștere și o îngrijire specială pe perioada de lăuzie. O curprinse o teamă, o neliniște, iar corpul îi tremura ca o rufă în vânt făcându-i inima să zvâcnească cu putere în pieptul micuț și bombat de furia laptelui. Tremurându-i bărbia, mototoli o batistă în mână, ștergându-și lacrimile care ieșeau din suflet. Cercetă pentru a nu știu câta oară starea generală a lui Alin cu niște ochi ca de vultur și îl privi mult timp, cercetându-i un
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
înaintea fiului lăsat ca un orfan. Se duse să-l aștepte în gara din Solnok. Era o gară foarte mare, cu lumini fosforescente, cu multe intrări și alte spații auxiliare. Trecuse mult de la apusul soarelui, iar vocea simțea că-i tremură și ochii i se umpluse de lacrimi dureroase pentru a nu știu câta oară. Timpul i se păru că se scurge prea repede, grăbindu-se pe nesimțite în defavoarea ei. O lună plină de mister se ascundea din când în când
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
frunzișul lui să-i facă un covor pentru noaptea ce se lăsase cu suspine triste și reci. Parcurse din nou toate împrejurimile cu toate ungherele întunecate și era îngrozită de senzațiile pe care i le trezea acest impuls. Mâinile îi tremurau, dar nu îi erau de nici un folos. La naiba, zise Carlina. Ce pot să mai fac acum? Cred că ar trebui să telefonez acasă, spuse ea fără entuziasm.” Găsise un telefon stradal unde băgase câteva monede și formă numărul. La
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
și ireversibil ajunse să creadă că drumu-i va fi către mormânt. Realitatea pe care o trăia departe de Alin, fără informații precise era ca o baie de gheața, o pedeapsă divină parcă menită s-o doară. Era încordată și-i tremurau toate măruntaiele. Se simțea singură, abandonată de divinitate ca și când cineva ar fi aruncat-o la un container de gunoi unde era obligatoriu să stea cuminte până era preluată și dusă în pierzania timpului. În momentele acelea ar fi avut nevoie
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
acel moment pe alocuri înnourat, iar norii își târau mantia lor, ce părea ca o poartă larg deschisă catastrofelor naturale. Inima îi bătea într-un ritm anormal încât își puse degetul pe artera principală să-și măsoare pulsul, iar gândurile tremurau în taină. Doamne, cât ar fi vrut în momentul acela să zboare între rai și pământ, acolo unde durerea se poate alina. Din mantia norilor transparenți ar fi vrut să-și facă o plapumă să poată dormi, să se poată
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]