11,591 matches
-
anexat zona Halici-Volodymyr de Rus. Orașul Lviv a atras noi veniți de diferite naționalități, și i s-a acordat drepturi municipale în 1356, începând să fie primul centru plonez în mijlocul unei populații ortodoxe. Susținut de Ungaria, relege polonez a promis tronul polonez casei maghiare, în cazul în care acesta va muri fără moștenitori de sex masculin. Cazimir, care în 1339 a renunțat oficial la drepturile sale asupra mai multor principate, a încercat fără succes să le recupereze, prin efectuarea unor activități
Cazimir al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/319629_a_320958]
-
urmă la creșterea democrației unice a nobililor polono-lituaneini. A doua sa fiică, Elisabeta, Ducesa de Pomerania, a născut un fiu în 1351, Cazimir al IV-lea de Pomerania. El a fost trecut ca moștenitor însă nu a reușit să preia tronul, murind fără copii în 1377, la 7 ani după moartea Regelui Cazimir. A fost singurul descendent legitim de sex masculin a regelui care a trăit în timpul vieții sale. De asemenea, cumnatul său Ludovic al VI-lea de Bavaria, Margraf și
Cazimir al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/319629_a_320958]
-
acestea, el nu a fost considerat eligibil după ce soția sa, Cunigunde, a murit în 1357, fără copii. Cazimir nu a avut nici un fiu legitim. Aparent, și-a considerat descendenții săi ca fiind ori necorespunzători ori prea tineri pentru a moșteni tronul. Astfel, în scopul de a oferi o linie clară de succesiune și pentru a evita incertitudinea dinastică, a aranjat pentru nepotul său, Ludovic I al Ungariei, ca el să fie succesorul său în Polonia. Ludovic a fost proclamat rege la
Cazimir al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/319629_a_320958]
-
între 1587-1668. O persoană energică care a fost primit ca un eliberator împotriva danezilor și a fost un conducător tiranic, suprimând brutal trei revolte majore: una în Dalarna, care a fost odată prima regiune care i-a sprijinit cererea la tron, cea de la Västergötland , și una în Småland. Gustav a lucrat pentru a ridica impozitele, la sfârșit feudalismul și a adus Reforma în Suedia, înlocuind prerogativele proprietarilor de terenuri locale, nobili și clerici, cu guvernatori numiți și episcopi. Domnia sa de 37
Casa de Vasa () [Corola-website/Science/319630_a_320959]
-
a lui Eric, Jöran Persson (1530-1568), a luat o mare parte din vina pentru acțiunile îndreptate împotriva nobilimii în timpul domniei lui Eric al XIV-lea și a fost executat la scurt timp după ce Ioan al III-lea, a urcat pe tron. După eliberarea sa din închisoare, probabil din cauza nebuniei fratelui său, Ioan s-a alăturat din nou opoziției, l-a detronat pe Eric și s-a autoproclamat rege. Aliatul său important a fost unchiul său matern Sten Leijonhufvud, care pe patul
Casa de Vasa () [Corola-website/Science/319630_a_320959]
-
în Republică a dus la războiul polono-suedez, care a durat până în 1629. Războiul s-a terminat cu Suedia care a câștigat Livonia. Regalitatea a fost cedată în cele din urmă lui Carol. Sigismund nu a renunțat la cererea sa la tronul suedez. Acest lucru a dus la războaie între cele două țări, încheandu-se numai după Marele Război al Nordului. În 1605, Sigismund a încercat să consolideze puterea monarhiei prin cererea Seimului de a elimina dreptul de "veto liberum", creșterea impozitelor și
Casa de Vasa () [Corola-website/Science/319630_a_320959]
-
Rebeliunea lui Zebrzydowski). În cele din urmă, forțele regaliste au învins rebeliunea pe 6 iunie 1607, în Bătălia de la Guzów. Domnia sa a marcat începutul capitolului final, atât pentru Reformă cât și pentru Contra-reformă. Odată cu moartea fratelui său în noiembrie 1592, tronul Suediei a fost acordat nepotului său și aliatului Habsburg, Sigismund al Poloniei și Suediei. În timpul politicilor tensionate care au predominat, Carol a văzut moștenirea tronului protestant suedez care era deținut de nepotul său care era un romano-catolic devotat, ducând la
Casa de Vasa () [Corola-website/Science/319630_a_320959]
-
final, atât pentru Reformă cât și pentru Contra-reformă. Odată cu moartea fratelui său în noiembrie 1592, tronul Suediei a fost acordat nepotului său și aliatului Habsburg, Sigismund al Poloniei și Suediei. În timpul politicilor tensionate care au predominat, Carol a văzut moștenirea tronului protestant suedez care era deținut de nepotul său care era un romano-catolic devotat, ducând la mulți ani de controverse religioase și discordie. În această perioadă, el și Consiliul privat suedez au guvernat în numele lui Sigismund, în timp ce acesta a rămas în
Casa de Vasa () [Corola-website/Science/319630_a_320959]
-
preliminarii, Stander Riksens l-a forțat pe Sigismund să abdice în favoarea lui Carol, în 1595. Războiul care dura de decenii între cele două linii ale casei de împărați Vasa a continuat și a fost nevoie să se refacă uniunea dintre tronurile Poloniei și Suediei, ducând la alte războaie dinastice. În cele din urmă, Riksdag la Linköping a declarat pe 24 februarie 1604, că Sigismund a abdicat de la tronul suedez și că ducele Carol este recunoscut ca suveran. El a fost declarat
Casa de Vasa () [Corola-website/Science/319630_a_320959]
-
împărați Vasa a continuat și a fost nevoie să se refacă uniunea dintre tronurile Poloniei și Suediei, ducând la alte războaie dinastice. În cele din urmă, Riksdag la Linköping a declarat pe 24 februarie 1604, că Sigismund a abdicat de la tronul suedez și că ducele Carol este recunoscut ca suveran. El a fost declarat rege sub numele de Carol al IX-lea. Domnia scurtă a lui Carol a fost una cu lupte continue. Ostilitatea poloneză și destrămarea Rusiei l-au implicat
Casa de Vasa () [Corola-website/Science/319630_a_320959]
-
opt prinți germani și 17 orașe protestante) reușind să respingă trupele împăratului până în Bavaria. Gustav Adolf este considerat de ca erou și salvator al protestantismului german, fiind supranumit „Leul din nord“ . Planurile sale politice erau, răspîndirea protestantismului și așezarea pe tronul imperial a unui prinț protestant, ca aliat și sub protectoratul Suediei. Consiliul Național a sugerat ca tânăra prințesă să se alăture guvernării, după ce a împlinit vârsta de 16 ani, însă ea a cerut să aștepte până când va împlini 18 ani
Casa de Vasa () [Corola-website/Science/319630_a_320959]
-
Consiliul Național a sugerat ca tânăra prințesă să se alăture guvernării, după ce a împlinit vârsta de 16 ani, însă ea a cerut să aștepte până când va împlini 18 ani, așa cum a făcut și tatăl ei. În 1644 ea a preluat tronul deși încoronarea a fost amânată din cauza războiului cu Danemarca. Prima ei misiune majoră a fost să facă pace cu Danemarca, lucru pe care l-a făcut cu succes; Danemarca a predat insulele Gotland și Ösel Suediei, în timp ce Norvegia a poerdut
Casa de Vasa () [Corola-website/Science/319630_a_320959]
-
a încercat să reducă influența lui Oxenstierna, și l-a declarat pe fiului lui Cazimir, vărul ei Carol Gustav, ca moștenitor prezumptiv. Mulți istorici cred că Sigismund a privit Polonia ca pe un instrument care să-i permită să recâștige tronul Suediei. În acest scop, el a încercat să întărească puterea regală și s-a aliat cu Habsburgii și cu forțele Contrareformei. Politicile sale erau opuse față de cele ale nobililoe polonezi, mai ales cancelarul Jan Zamojski. Acest lucru a dus la
Casa de Vasa () [Corola-website/Science/319630_a_320959]
-
aproape constant amestecate în războaiele cu Orientul (cu Moscova), la nord cu Suedia și la sud cu otomanii, Sigismund a profitat de războiul civil din Rusia și a asigurat câștiguri teritoriale pentru Republică. În timp ce Sigismund nu a reușit să recapete tronul suedez, ambiția sa personală de a face acest lucru a reușit să provoace o lungă serie de conflicte între Republică, Suedia și Moscova. În timp ce Seimul Republicii a reușit să contracareze multe din planurile lui Sigismund, Dinastia Vasa a reușit să
Casa de Vasa () [Corola-website/Science/319630_a_320959]
-
Łukasz Opaliński, nobilimea care luase parte la alegeri a început festivitățile în cinstea noului rege. Vladislav a fost încoronat pe 6 februarie în anul următor. În 1648 Ioan Cazimir a fost ales pentru a-i succedat fratelui său vitreg la tronul polonez. Domnia ultimului Vasa în Uniunea Polono-Lituaniană va fi dominată de războiul ruso-polonez (1654-1667), urmat de războiul cu Suedia („Potopul”). Cea mai mare parte a Poloniei a fost invadată de armata suedeză în timpul Potopului fără multă luptă din cauza complicității conspiraționale
Casa de Vasa () [Corola-website/Science/319630_a_320959]
-
Potopul”). Cea mai mare parte a Poloniei a fost invadată de armata suedeză în timpul Potopului fără multă luptă din cauza complicității conspiraționale a guvernatorilor și nobilimii locale polono-lituaniene. În 1660 Ioan Cazimir a fost obligat să renunțe la pretenția sa asupra tronului Suediei și să recunoască suveranitatea suedeză asupra Livoniei și orașului Riga. Ioan Cazimir s-a căsătorit cu văduva fratelui său, Marie Louise Gonzaga (), care a fost un sprijin major pentru rege. Marie Louise a murit în 1667.
Casa de Vasa () [Corola-website/Science/319630_a_320959]
-
fost cel mai mic copil a regelui Ferdinand al VII-lea al Spaniei și a celei de-a patra soții Maria Christina a celor Două Sicilii. Când sora ei mai mare, Isabela a II-a a Spaniei, a accedat pe tron, Infanta Luisa Fernanda a devenit moștenitoare prezumptivă între 1833 și 1851, când s-a nascut fiica cea mare a Isabelei. Isabela a fost logodita cu verișorul lor primar, Francis, Duce de Cádiz, care era un cunoscut homosexual. Rudă lor, regele
Infanta Luisa Fernanda a Spaniei () [Corola-website/Science/319694_a_321023]
-
a fost logodita cu verișorul lor primar, Francis, Duce de Cádiz, care era un cunoscut homosexual. Rudă lor, regele Ludovic Filip al Franței, și-a făcut calcule că din acest mariaj nu se vor naște copii și a planificat că tronul Spaniei să revină în cele din urmă propriilor lui nepoți. Pentru acest scop, Luisa Fernanda a fost logodita cu Antoine, Duce de Montpensier (1824-90), fiul cel mic al regelui Ludovic Filip, care era de asemenea verișor primar al mamei Luisei
Infanta Luisa Fernanda a Spaniei () [Corola-website/Science/319694_a_321023]
-
și, prin căsătorie, Ducesă de Guise. S-a născut la Eu, Franța, ca al cincilea copil și a treia fiică a Prințului Filip, Conte de Paris și a Infantei Maria Isabel a Spaniei. Tatăl ei a fost pretendent orléanist la tronul Franței sub numele de "Filip al VII-lea". Prințesa "Miou", după cum era numită de familia sa, și-a petrecut primii ani în Normandia, lângă părinții săi, contele și contesa de Paris. În 1886, când avea doar opt ani, legea exilului
Prințesa Isabelle de Orléans (1878–1961) () [Corola-website/Science/319700_a_321029]
-
I al Prusiei) și al soției lui, Louise Amalie de Braunschweig-Lüneburg. Sora mai mare a mamei lui, Elisabeta, era soția regelui Frederic al II-lea al Prusiei („Frederic cel Mare”). S-a născut la Berlin și a devenit moștenitor al tronului Prusiei la moartea tatălui său în 1758, deoarece Frederic al II-lea nu avea copii. La 14 iulie 1765 la Charlottenburg, s-a căsătorit cu Elisabeth Christine de Brunswick-Lüneburg, fiica lui Carol I, Duce de Brunswick-Lüneburg, de care a divorțat
Frederic Wilhelm al II-lea al Prusiei () [Corola-website/Science/319759_a_321088]
-
au bucurat de patronajul lui iar orchestra sa privată a avut o reputație la nivel european. Frederic cel Mare care l-a angajat în diverse servicii și-a exprimat deschis îndoielile sale cu privire la caracterul prințului. Ascensiunea lui Frederic Wilhelm pe tronul Prusiei, la 17 august 1786 a fost urmată de o serie de măsuri pentru ușurarea sarcinilor oamenilor, reformarea sistemului opresiv francez de impozitare introdus de Frederic și a încurajat schimburile comerciale prin diminuarea taxelor vamale și efectuarea de drumuri și
Frederic Wilhelm al II-lea al Prusiei () [Corola-website/Science/319759_a_321088]
-
o coaliție formată din propriul său popor și roxolani. Câteva anecdote care fac referire la Regalianus au supraviețuit, în schița biografică succintă care apare în Triginta Tyranni în Historia Augusta: este indicat, de exemplu, că el a fost ridicat la tron din cauza numelui său (Regalianus, „regal” sau „împărătesc”); atunci când soldații lui au auzit această glumă l-au salutat pe Regalianus ca împărat al lor. </div>
Regalianus () [Corola-website/Science/319825_a_321154]
-
în anii 1100-1120: copoi cu iepure; în miniaturi colorate din "Chronicon pictum vindobonense" (1374-1376): copoi în diferite culori. Și o miniatură dintr-un codex (sec. al XV-lea) care îl prezintă pe regele Sigismund de Luxemburg cu un copoi în fața tronului. Pe o cupă de argint gravată din Transilvania (sec. al XVII-lea) sunt reprezentați doi copoi la o vânătoare de urși. Familiile Rákóczi și Zrínyi aveau cel mai bun tip de copoi, supranumit "unguresc negru". Potrivit izvoarelor istorice, și principele
Copoi ardelenesc () [Corola-website/Science/319821_a_321150]
-
eliberarea Bosniei de sub dominația austriacă. Cea mai puternică și bine organizată grupare clandestina sârbă a fost Mâna Neagră, care însă milită și pentru unirea Bosniei cu Șerbia, ca și organizația Mlada Bosna (Tânără Bosnie). La sfârșitul lunii iunie 1914, moștenitorul tronului austro-ungar, Arhiducele Franz Ferdinand, împreună cu soția sa, Sophie Chotek, au sosit într-o vizită la Sarajevo, principalul oraș al Bosniei. Ferdinand era considerat un sprijinitor al ideii „triplei monarhii” austro-ungaro-slave. Apariția unui al treilea regat slav ar fi reprezentat o
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
(n. 21 ianuarie 2004, Oslo) este primul copil al Prințului Moștenitor Haakon și al doilea copil al soției sale, Mette-Marit. Este nepoata regelui Harald al V-lea al Norvegiei și este a doua în ordinea succesiunii la tronul Norvegiei, după tatăl ei. Are un frate mai mic, Prințul Sverre Magnus al Norvegiei, si un frate (de mama) mai mare, Marius Borg Høiby. Ingrid Alexandra s-a născut la 21 ianuarie 2004 la ora 9:13, la Spitalul Rikshospitalet
Prințesa Ingrid Alexandra a Norvegiei () [Corola-website/Science/319027_a_320356]