10,305 matches
-
replici istețe și acide, menite să satirizeze ignoranța, viețuirea superficială, ipocrizia vieții familiale, fumurile de castă, politicianismul. Poantele sunt decent amuzante, unele spirituale, iar scriitura, mai îngrijită și urmărind mai strâns intriga, asigură o lectură antrenantă. Atent construită, cu mult umor, cu o exprimare mai puțin caducă este și piesa Omul de zăpadă (1927), spectaculoasă prin răsturnările de situație care aduc biruința iubirii adevărate asupra aventurilor galante. Mai lipsite de substanță și de calități sunt comediile în trei acte, Bunicul (1913
HERZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287432_a_288761]
-
încă o dată că a ales calea potrivită. Mulți comentatori au subliniat calitățile scenice ale teatrului lui H., capacitatea de a dinamiza banalul cotidian structurându-l în jurul unor nuclee dramatice, cozeria inteligentă, dialogurile alerte și spirituale, presărate cu jocuri de cuvinte, umorul, comicul unor situații, ingeniozitatea de a inventa întâmplări spectaculoase, atmosfera destinsă, încărcată de ilaritate, care se țese din mai toate elementele. La lectură apar și aspecte mai de substanță, ca afirmarea implicită a unor valori consacrate (iubirea, altruismul, generozitatea, cinstea
HERZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287432_a_288761]
-
care s-a vorbit în secolul XX și se vorbește și în prezent nu e o știință unitară, ci o reuniune de preocupări și studii efectuate prin diverse metodologii, implicând variate doctrine, concepte și teorii, toate vizând polul individual al umorului considerat, mai mult sau mai puțin, în ansamblul său. Ea se deosebește astfel de psihologia funcțiilor psihice, de exemplu a atenției. Nici studierea unor funcții complexe, precum cogniția sau motivația, nu acoperă domeniul. Se are în vedere ansamblul individului uman
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
are autonomie conjuncturală, e multifațetată, nefiind reductibilă la unul sau câteva principii motivaționale. Persoana se maturizează treptat, ajungând să fie capabilă de dragoste, de un sens extins al sinelui, simțindu-se sigură, încrezătoare, acceptându-se pe sine, la nevoie cu umor și cu o filosofie de viață proprie. Oricum fiecare, orice persoană umană e unică și irepetabilă. De aceea, psihologia persoanei a lui Allport a mai fost numită și „psihologie a individualului”. Ea sugerează o antropologie în miniatură, nefiind centrată pe
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
persoanei, care se bazează pe narațiune. Pentru a ajunge la trăsături care să permită predicția a „ceea ce persoana va face într-o situație dată”, Cattel urmărește tranziția de la trăsăturile de suprafață la „trăsături-sursă” - de exemplu, trăsături ca altruismul, sociabilitatea și umorul ar avea ca zonă de intersecție trăsătura, sursă a prieteniei. Dintre cele 35 de trăsături primare (sau de ordinul întâiă ale lui Allport, 23 măsoară normalitatea personalității, iar 12 măsoară dimensiunea patologică a acesteia. Aspectul deviant, exagerat sau anormal a
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
și naturalețe; e centrat pe probleme; realizează bine intimanța; are experiență transcendentă; are un crescut simț al comuniunii și reușitei în relații interpersonale; are o structură democratică; face o clară deosebire între mijloace și scop; are un sens filosofic al umorului; este creativ și rezilient la enculturație. Omul care se autoactualizeze reușit - deci cel ce atinge standardele unei bune normalități - este un om care poate iubi plenar și complex, afectiv, sexual și valoric. O viziune asupra personalității ca cea a lui
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
depresie existând însă o semnificativă deschidere spre relația terapeutică. Abilitatea de a denigra și învinovăți pe cei din jur se împletește cu incapacitatea de a întreține relații sociale durabile, deși, adeseori, le inițiază cu dificultate. Alături de absența duioșiei și a umorului, este evidentă lipsa complexelor de vinovăție și remușcare corespunzătoare suferințelor sau pierderilor provocate anturajului, cu orientarea spre împlinirea necondiționată și rapidă a propriilor dorințe și nevoi de factură strict egocentrică. Concepția despre sine: „Sunt unic și omnipotent!”. Concepția despre lume
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
acțiuni sociale; 6. lipsa empatiei; 7. eșecul în a realiza și menține relații interpersonale; 8. incapacitatea de a învăța din experiență; 9. impulsivitatea; 10. inflexibilitatea; 11. slaba adaptabilitate; 12. imoralitatea; 13. optimismul extrem; 14. autoapărarea; 15. deficiența autodirecționării; 16. lipsa umorului; 17. dificultatea de a face față stresorilor. Fiind vorba de deficiențe ale „funcționării”, caracteristicile menționate sunt predominant din aria manifestărilor interpersonale, dissociale și anetice ale persoanei, mai puțin din aria inconștienței sinelui și a suferinței subiective. Un efort de acest
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
mare decât se poate aștepta aceasta în așa fel încât devin evidente consecințele dezavantajante ale intențiilor acestuia (SAPOSNEK, 1980Ă. MAY (1982Ă descrie - pentru pacienții borderline - și importanța armonizării dintre raționamentele afective și a celor logice alături de încercarea - chiar bazată pe umor - de a degreva de semnificații negative și autoculpabilizante discursul pacientului. Ambele variante amintite impun însă o alianță terapeutică foarte elaborată în cadrul căreia pacientul să fie convins de reala compasiune a terapeutului. Tehnicile dialectic-comportamentale integrează un program flexibil al întâlnirilor, al
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
de Ion Barbu. Efectul este diminuat și de prezența unor neologisme incomplet asimilate ori chiar a unor barbarisme. În alte bucăți (Promenoir), reușita este asigurată de alternarea limbajului solemn cu cel colocvial, precum și de unele note de grotesc ori de umor, în genul practicat de Jean Cocteau și Paul Éluard. În lirica erotică (Așa se întâmplă primăvara, Ria) frapează imaginile insolite, încastrate în declamații ce trimit când la romantici, când la Maiakovski. Dicția acestuia din urmă, ca și amalgamul de egolatrie
DAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286673_a_288002]
-
civilizații. Exotismului locurilor i se adaugă și o oarecare teatralitate a personajelor, precum și o grandilocvență a gesturilor acestora; rezultatul este o poezie în care totul se percepe într-un mod exotic, aventuros, cu un filon de patetism, dar și de umor: „La bar « La Calul Troii»/ se-ntorc din larg eroii/ cu pumnii-n buzunare,/ setoși de răzbunare”. Această viziune este susținută structural de poeme lungi, balade, romanțe, în care D. versifică ușor, rostogolind cuvintele cu impetuozitate și părând a se
DAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286670_a_287999]
-
patru, ca și mușchetarii lui Dumas: Cae Indru, „nepotul secret” al voievodului, războinicul perfect în toate; Chirilă Zece Cuțite, specialist în respectiva armă; Ducu cel Iute, ilustru „profesor” al spadei; limbutul Costache Caravană, maestru în folosirea pistoalelor. Tipologia inventată cu umor, bun-gust și rafinament aruncă cititorul în mijlocul unor acțiuni furtunoase, desfășurate precipitat pe mai multe fronturi și tabere, pornind cu bătălia de la Călugăreni și sfârșind cu trădarea lui Mihai, cu puțin timp înainte de a fi ucis. Acțiunea istorică trece în plan
DAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286672_a_288001]
-
a celor „desculți”, „flămânzi și goi”. Dar, în general, e neiertător și câteodată chiar câinos. Formula pe care o practică în schițele lui „anapoda” din Eu sau frate-meu?!... (1929) și Două și-un cățel... (1933) este aceea a unui umor sec (de influență americană, s-a zis), bazat pe gaguri trăsnite și alte ciudățenii. E, în aceste farse de un insolit cam tras de păr, un burlesc de brambureli, cu tumbe în neverosimil, în fantastic și în macabru. Nici urmă
DAMIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
Garsted a elaborat o nouă strategie, care inversa ierarhia. A Închiriat un centru de conferințe În apropiere de Paris și i-a invitat pe toți concesionarii Împreună cu soțiile lor. Le-a prezentat un film intitulat „Unde este Volvo?”, apelând la umor pentru a arăta cât de proastă era situația la Volvo - France. În continuare, a prezentat noile modele de mașini pe anul 1984. Scena era transmisă În direct dintr-un studio exterior și proiectată pe un ecran mare În fața spectatorilor. Automobilele
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
ani, D. revine cu o istorioară de dragoste, Taina stolnicesei (1958), a cărei acțiune, plasată în epoca lui Caragea Vodă, constituie pentru autor pretextul de a crea un cadru pitoresc. Scrisă dezinvolt, cu o anume ironie, dar și cu un umor deseori facil, cartea face concesii evidente unui gust îndoielnic. În Tase cel Mare (1964), este abordată una dintre temele de largă circulație la noi: soarta îmbogățiților de război. Eroul, Tase Trandafir, pornit de jos și ajuns unul dintre potentații României
DAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286675_a_288004]
-
amintiri din perioada care a urmat anului 1944 (fragmente apăruseră sub forma unui serial intitulat Memorii, în revista „Ardealul”). Volumul are certe calități literare, asigurate de fluiditatea și de plastica narațiunii; faptele, oamenii și împrejurările sunt rememorate calm, uneori cu umor reținut, informația, bogată, este dispersată cu grija evitării documentarismului. Anterior acestei cărți, C. publicase, la New York, volumul de amintiri intitulat Zile de istorie (1986). SCRIERI: Viața de glorie și de pasiune a marii cântărețe Darclée, București, 1939; De la „Electra” la
CARANDINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286099_a_287428]
-
lui Mihail Sebastian. Textele humuleșteanului Creangă își păstrează, în limba engleză, plasticitatea și savoarea, căci traducătoarea rezolvă dificultatea redării termenilor regionali, a numelor personajelor, a structurilor lexicale și sintactice idiomatice, recompunând, prin fantezie și inventivitate, culoarea și atmosfera, nostalgia și umorul ce definesc spiritul operei originare. SCRIERI: Aspects of Nineteenth Century English Literature. Prose and Poetry (în colaborare cu Virgil Ștefănescu-Drăgănești), București, 1947; A Course in Modern Romanian (în colaborare cu Leon Levițchi și Virgil Ștefănescu-Drăgănești), București, 1958; Istoria literaturii engleze
CARTIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286131_a_287460]
-
din urmă. Procedeul e menit probabil să „mascheze”, din pudoare, o - reală - gravitate de fond, dar e aplicat cu prea multă insistență. Uneori toate personajele par că vorbesc și gândesc „ca din carte”, că își alimentează resursele de vervă și umor din universul almanahurilor cu sfaturi utile și al „Paris-Match”. Sub acest raport, textul frizează deseori kitschul, fără semne perceptibile de autoironie care să marcheze distanțarea față de un registru de exprimare „citat” pentru autenticitate. Toate aceste insuficiențe par să „recomande” literatura
CATINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286142_a_287471]
-
versificator, autor de spumoase cronici rimate și de poezii ocazionale, nu o dată cu substrat satiric, al doilea, pe vorbitorul ce, exploatând orice situație umoristică, riscă să nu depășească linia simplului amuzament. C. a mai publicat antologia Amintiri despre Caragiale (1972), Antologia umorului liric (1977), antologia Drumuri și zări (1982, în colaborare). A scris prefețe la ediții din opera lui I.L. Caragiale, N. Gane, Delavrancea, Homer, Alejo Carpentier ș.a. SCRIERI: Caragiale. Universul comic, București, 1967; Tensiunea lirică, București, 1971; Stelele cardinale, București, 1975
CAZIMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286151_a_287480]
-
Caragiale e cu noi!, București, 1997; De ce, nene Iancule?, București, 1998; Honeste scribere, București, 2000; Caragiale recidivus, București, 2002; Potcoave de purici, București, 2003. Antologii: Pionierii romanului românesc, pref. edit., București, 1962; Amintiri despre Caragiale, pref. edit., București, 1972; Antologia umorului liric, pref. edit., București, 1977; Drumuri și zări. Antologie a prozei românești de călătorie, București, 1982 (în colaborare cu Viorica Diaconescu, Florin Manolescu, Alexandru Melian și Petre Nicolau). Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Ștefan Cazimir, „Caragiale. Universul comic”, CNT, 1967, 14
CAZIMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286151_a_287480]
-
altfel, în plan biografic, ieșeancă de-a lungul întregii vieți. Nostalgia traiului patriarhal, profunzimea trăirilor, liniștea care acoperă furtunile din adâncuri, contemplarea anotimpurilor și a viețuitoarelor fac parte din alchimia sufletească a spațiului care l-a dat pe M. Sadoveanu. Umorul gentil al scriitoarei a fost deseori apropiat de cel al lui G. Topîrceanu. O altă componentă a stilului său este feminitatea firească (căpătând astăzi o patină a timpului), needulcorată, poeta declarându-se, în același timp, o adversară a încercării de
CAZIMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286152_a_287481]
-
C. (Cireșică și visele, cea mai semnificativă) nu au vigoarea necesară confruntării cu publicul. O anume înzestrare dramaturgică persistă totuși în mai toate prozele sale, unde limbajul e alert, dialogul abundă, iar spiritul colocvial e dominant. Caracteristici stilistice permanente sunt umorul, satira, șarja, ambiguitatea expresiei. C. a tradus din lirica slovacă (în colaborare) și e prezent în numeroase volume colective și antologii publicate în țară și în străinătate. SCRIERI: Omul de un milion, București, 1966; Experiențele lui Ionete, București, 1967; Arșița
CERNEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286175_a_287504]
-
ani” și „Draga noastră președintă”, O, 1976, 33; Dumitru Velea, Ambiguitatea cotidianului, VR, 1977, 3; Eugen Dorcescu, Unitatea morală a omului în proza lui Laurențiu Cerneț, O, 1977, 46; Ion Arieșanu, „Amintiri inventate”, O, 1978, 49; Sorin Titel, Divertisment și umor negru, RL, 1979, 14; Radu Ciobanu, Moda jurnalelor, TR, 1983, 4; Marian Odangiu, „Salt în mâine”, O, 1984, 50; Voicu Bugariu, „Salt în mâine”, LCF, 1985, 43; Firan, Profiluri, 88-89; Anton Cosma, Romanul, I, 219; Cornel Ungureanu, Spațiul carceral, versiunea
CERNEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286175_a_287504]
-
Dan Botta afirma că versurile cuprinse aici „sunt numai lirism. Poezie de iubire plină de înduioșare, de sensul viu al naturii”, poezie culeasă de la femei, „poeme de pasiune vie, de iubire și gelozie”, strigături „cari relevă un admirabil simț al umorului, observație pătrunzătoare, subtilitate”. Cele mai semnificative și ample culegeri îi apar în ultimii ani de viață (Poezii populare din sudul Ardealului-Târnave, Cântecele Rozaliei Cernea și Nunta la Paloș, 1962, iar postum, Comori din Ardeal, 1966). Dacă în majoritatea culegerilor sale
CERNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286174_a_287503]
-
secția de jurnalistică, a Universității de Stat din Chișinău (1974-1979), a fost redactor la Radio Moldova, redactor și redactor-șef la Editura Hyperion. Volumele de poezii Lucrare de control (1987) și Salonul 33 (1989) au impus un poet cultivat, cu umor intelectual și cu un acut simț al perceperii unei lumi desacralizate, așezată sub un destin mioritic, în care există totuși „îngerul” Mihai Eminescu. SCRIERI: Lucrare de control, pref. Grigore Vieru, Chișinău, 1987; Salonul 33. 33 de poeme și o elegie
CHIRIAC-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286206_a_287535]