9,893 matches
-
Sântana de Mureș-Cernjachov și 2 mezolitice. Cele mai vechi mărturii ale existenței oamenilor pe teritoriul satului sunt cele două stațiuni mezolitice (mileniile VII-VI) - Răuțel III și Răuțel IV. Acestea au fost descoperite și cercetate în anii 2007-2008, pe locul vetrelor s-au găsit diverse așchii, lamele și alte obiecte din silex. Ambele stațiuni sunt amplasate pe malul drept al râului Răuțel. Locuitorii se ocupau cu cultivarea pământului, creșterea animalelor, în special a vitelor, practicau diverse meșteșuguri: confecționarea uneltelor de muncă
Răuțel, Fălești () [Corola-website/Science/305170_a_306499]
-
aspect de regiune premontană. Localitatea e înconjurata cu mari plantații de vii, iar între sat și fabrica de vinificație se așterne un mare iaz cu pește. Mai la vale încântă privirea satul podgorean Sărata-Galbenă. Savantul Ion Hâncu, în lucrarea sa "Vetre strămoșești din republica Moldova", scrie că „Arheologii au identificat la Mereșeni urmele unui sat întemeiat după cucerirea Daciei de armatele Imperiului Roman în anul 106. Locuitorii acestuia cultivau pământul, creșteau vite, își înălțau case, întrețineau relații comerciale intense cu orașele
Mereșeni, Hîncești () [Corola-website/Science/305181_a_306510]
-
1683), satul aparținea lui Miron Costin, vestit cronicar. Satul a avut o moșie mult mai mare decât astăzi. De-a lungul anilor pe această moșie au mai apărut (apoi au dispărut) și alte cătune și priseci, dar centrul a rămas vatra satului de astăzi, care pînă la 5 februarie 1986 s-a numit Curleni. Potrivit legendei, pe locul unde este situat azi satul, cândva, ”"pășunele bune și apa gustoasă i-au atras pe niște frați Curleanu, din alt sat din vecinătate
Podgoreni, Orhei () [Corola-website/Science/305195_a_306524]
-
Referitor la proveniența denumirii există câteva legende. Una din ele spune că în vremuri îndepărtate, când pământurile moldovenești erau ocupate de hoardele tătărești, acest ținut era împânzit de păduri. Adesea oamenii căutând să se apere de cotropitorii străini, își părăseau vatra și luau calea codrului. Odată un gospodar hotărî să nu se mai întoarcă în cătunul pârjolit și pustiit, ci să-și facă o nouă casă cu barda pe care o avea la îndemână - întrebuințată la cioplitul lemnului, dar și ca
Bardar, Ialoveni () [Corola-website/Science/305183_a_306512]
-
200 de bărdăreni, dintre care 86 de consăteni și-au pierdut viața în luptele grele ale războiului. Multe familii și persoane din sat au fost arestați în 1940 și deportați ca dușmani ai poporului. În apropierea localității s-a descoperit vatra unui sat din mileniul IV î. Hr. Pe locul fostei așezări s-a găsit un ac de aramă și ceramică specifică pentru epoca de aramă în sud-estul Europei. Lângă Bardar au mai fost descoperite două stațiuni de la sfârșitul mileniul II î.Hr.
Bardar, Ialoveni () [Corola-website/Science/305183_a_306512]
-
podgoriile bogate în vii, are o perspectivă de viitor. În prezent ocupa o suprafață de opt hectare, dotată cu tehnologie modernă și cadre de înaltă calificare. Producția ei a ieșit cu demnitate pe piața internațională. Situată la doi kilometri de vatra satului, această menajerie este cea mai mare grădină zoologică privată din Moldova. Initial a fost deschisă ca o fermă de struți, după 15 ani, însă, proprietarii se pot lăuda cu o varietate impresionantă de specii de pasări si animale. Spre deosebire de
Bardar, Ialoveni () [Corola-website/Science/305183_a_306512]
-
în anul 1793 și reconstruită mai tarziu, în 1819. Agricultură, vinificația, apicultură și creșterea porcilor vietnamezi reprezintă sectoarele de bază în dezvoltare comunei. Prima atestare documentara a satului datează cu anul 1632, arheologii însă au descoperit în localitate urmele unei vetre umane cu o vechime de 6000 de ani. Tot aici a fost identificată vatra unui sat întemeiat cu circa 2 700 de ani in urma, în epoca timpurie a fierului (sec.VIII-VI î.Hr.). Au mai fost identificate și 2
Fundul Galbenei, Hîncești () [Corola-website/Science/305180_a_306509]
-
porcilor vietnamezi reprezintă sectoarele de bază în dezvoltare comunei. Prima atestare documentara a satului datează cu anul 1632, arheologii însă au descoperit în localitate urmele unei vetre umane cu o vechime de 6000 de ani. Tot aici a fost identificată vatra unui sat întemeiat cu circa 2 700 de ani in urma, în epoca timpurie a fierului (sec.VIII-VI î.Hr.). Au mai fost identificate și 2 vetre de sate întemeiate în secolul ÎI. Biserică de lemn a fost ridicată în
Fundul Galbenei, Hîncești () [Corola-website/Science/305180_a_306509]
-
umane cu o vechime de 6000 de ani. Tot aici a fost identificată vatra unui sat întemeiat cu circa 2 700 de ani in urma, în epoca timpurie a fierului (sec.VIII-VI î.Hr.). Au mai fost identificate și 2 vetre de sate întemeiate în secolul ÎI. Biserică de lemn a fost ridicată în 1793. În 1819 meșterul Chirică a construit o biserică nouă de lemn pe locul celei vechi. Hramul satului se ținea de sărbătoarea Sf. loan Gură de Aur
Fundul Galbenei, Hîncești () [Corola-website/Science/305180_a_306509]
-
o distanță de 10 km de centrul raional cu același nume și ocupă o suprafață de 801 ha. Aria totală a pământurilor subordonate satului constituie 2995 ha. Localitățile vecine a satului sunt satele Trușeni, Căpriana, Scoreni și orașele Strășeni și Vatra.Conform istoriei s.Cojusna era populat de țărani răzeși (liberi). Un sat plin de tradiții. Hramul satului Cojușna este la data de 6 mai. Satul se extinde de la vest la est pe ambele maluri ale rîulețului Cojușna. Pe teritoriul satului
Cojușna, Strășeni () [Corola-website/Science/305209_a_306538]
-
nu s-au bucurat încă de cercetări sistematice și minuițioase. Aceasta, însă, nu înseamnă nicidecum că locurile acestea, cu condiții naturale deosebit de prielnice vieții omului, n-au fost valorificate. Conform unui sondaj arheologic efectuat de Oleg Levițki materialele colectate pe vatra satului datează din eneolitic (mileniile IV-III î.Hr.). Pe partea stângă a drumului ce leagă satele Susleni și Trebujeni, în locul numit Fântâna Joei, în anul 1959 s-au descoperit vestigii care atestă o așezare getică din secolele IV-III î.Hr. Ea se
Susleni, Orhei () [Corola-website/Science/305196_a_306525]
-
Bălți, 34 de centrul raional, Râșcani, și 135 km față de Chișinău. Cele mai vechi urme ale prezenței omului pe teritoriul Corlătenilor datează din anul 3000 î.e.n. Din acea perioada s-au identificat rămășițe a 2 sate descoperite de arheologi. Pe vetrele satelor au fost găsite urme de case arse, grămezi de lut ars, vase de argilă de culoare roșie din eneoletic (mileniile IV-III î.e.n.). Un din vetre se află la 3,2 km sud-est de la extremitatea de sud a satului Corlăteni
Corlăteni, Rîșcani () [Corola-website/Science/305200_a_306529]
-
Din acea perioada s-au identificat rămășițe a 2 sate descoperite de arheologi. Pe vetrele satelor au fost găsite urme de case arse, grămezi de lut ars, vase de argilă de culoare roșie din eneoletic (mileniile IV-III î.e.n.). Un din vetre se află la 3,2 km sud-est de la extremitatea de sud a satului Corlăteni, la 0,4 km nord-vest de locul de scurgere a râulețului Copăceanca în Răut, pe un promontoriu format de confluența acestor două râuri, la sud-est de
Corlăteni, Rîșcani () [Corola-website/Science/305200_a_306529]
-
Răut, pe un promontoriu format de confluența acestor două râuri, la sud-est de stația de energie electrică. Materialele arheologice descoperite datează din perioada culturii Cucuteni-Tripolie. La sfârșitul mileniului II î.e.n. pe terenul comunei au existat alte două așezări umane. Pe vetrele lor au fost descoperite case arse, diferite obiecte casnice, în special vase de lut din epoca bronzului (sec. XIV-XII î.e.n.). Vatra uneia din așezări, cu dimensiuni de 1500×400 m, este situată la 3,7 km sud-vest de extremitatea de
Corlăteni, Rîșcani () [Corola-website/Science/305200_a_306529]
-
din perioada culturii Cucuteni-Tripolie. La sfârșitul mileniului II î.e.n. pe terenul comunei au existat alte două așezări umane. Pe vetrele lor au fost descoperite case arse, diferite obiecte casnice, în special vase de lut din epoca bronzului (sec. XIV-XII î.e.n.). Vatra uneia din așezări, cu dimensiuni de 1500×400 m, este situată la 3,7 km sud-vest de extremitatea de sud a satului Corlăteni, în marginea de vest a Lacului cel mare, deasupra malului de nord al acestuia. Orizonturi cultural-cronologice identificate
Corlăteni, Rîșcani () [Corola-website/Science/305200_a_306529]
-
Chișinău, Bilicenii rămăseseră multă vreme devastați și pângăriți. Părăsise satul și moșierul din localitate, Postolache Cîrstea. După doi ani, cînd grosul armatei lui Rumeanțev se deplasa în sudul Basarabiei, 48 de familii de țărani s-au întors din Codru la vatra lor din Biliceni, 44 au fost impuse să plătească dijmă, scădere făcîndu-se numai pentru preot, dascăl și 2 văduve bătrîne. Postelnicul Ioan Cuza, spre sfârșitul vieții sale lasă prin testament partea sa de moșie din Biliceni soției Ancuța și fiicei
Bilicenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305202_a_306531]
-
de comună în raionul Soroca, Republica Moldova. Istoria satului Rublenita. „Istoria este ecoul a tot ce cade pe drumul neamului omenesc. Viața omenească pe acest meleag a existat din timpuri preistorice . Ion Hîncu scria, ca „specialiști au descoperit aici” (la Rublenita) „vatra unui sat, format după cucerirea Daciei de Imperiul Român”.Satul a existat deci pîn la invazia hunilor din anul 376 , cînd a fost prădat și ars. Pe locul lui au fost atestate urme de case arse , grămezi de lut ars
Rublenița, Soroca () [Corola-website/Science/305207_a_306536]
-
prezintă un nou val de deportări pe motive politice și secetă care a făcut răvajii și la noi în sat. Anul 1949, 06 iulie - se manifestă printr-un nou val de deportări. Circa 30 de familii au fost rupte de la vatra satului și duse în înghețata Siberie, de unde au revenit acasă foarte puține familii. Istoria de mai departe a satului (anii 50-90) a fost caracteristică majorității localităților prin colectivizarea gospodăriilor, construcția socialismului și cea a comunismului ca mai apoi să ne
Chișcăreni, Sîngerei () [Corola-website/Science/305203_a_306532]
-
Sîngerei), 12 km de Bălți, 125 km de Chișinău și 10 km de stația feroviară Alexăndreni. Primii oameni s-au stabilit pe aceste meleaguri în jurul anului 30.000 î.e.n. Inițial s-au înființat 3 sate, ulterior existând doar unul. Pe vetrele așezărilor au fost descoperite urme de case din lut și lemn, grămezi de lut ars, vase din lut pictate și alte obiecte casnice, date din eneolitic (mileniile IV-II î.e.n.). O altă așezare a fost fondată la sfârșitul epocii bronzului (sec
Sîngereii Noi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305204_a_306533]
-
de case din lut și lemn, grămezi de lut ars, vase din lut pictate și alte obiecte casnice, date din eneolitic (mileniile IV-II î.e.n.). O altă așezare a fost fondată la sfârșitul epocii bronzului (sec. XIV-XII î.e.n), pe vatra căreia au fost găsite urme de case arse, vase de lut etc. În perioada romană a existat o localitate care s-a menținut până la invazia hunilor din 376 e.n. În preajma satului actual sunt 2 movile funerare lăsate de cetele nomazilor
Sîngereii Noi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305204_a_306533]
-
Timofti Visca, Gheorghiță Gabura, Ștefan Lesanu, Toader Burcă, Constantin Vodă s.a. În podgoriile dincolo de râul Ciuluc plugul scoate și astăzi la suprafață cioburi de oale, oseminte și cărbuni putreziți. Sub rădăcinile copacilor zace așezarea preistorică Curmeiești, pângărită de triburile nomade, vatra de la care s-a desprins mai târziu localitatea de pe colina împrejmuită cu stufării din lunca Răutului. Sărătenii pe Răut este menționat documentar în anul 1554. Cu această denumire îl întâlnim la 5 aprilie 1642 într-un hrisov al lui Vasile
Sărătenii Vechi, Telenești () [Corola-website/Science/305219_a_306548]
-
proprietarului Nicolae Ureche (în sec. XVII), iar peste un secol și jumătate în locul lor au început să fie aduse alte familii de pe aiurea, pe aici s-au întemeiat (în sec. XIX) două așezări noi, dar una din ele, cea cu vatra veche, a primit statut de "sat de stat". în Moldova au fost întemeiate la vreo sută de astfel de sate, mai ales, în cîmpia Bugeacului, dar vreo zece au apărut și în țin. Hotinului, printre care și Halahora, Tețcanii ș. a
Halahora de Jos, Briceni () [Corola-website/Science/305225_a_306554]
-
vale sub forma de "Y" moderat întortocheată cu o luncă pe unele sectoare bine dezvoltată. La ieșirea din sat se formează o luncă largă și se varsă într-o serie de barine artificiale. O bună parte din lunca râului reprezintă vatra satului. Cele mai mari niveluri ale apei se înregistrează primăvara când se topesc zăpezile. Vara nivelul apei scade datorită evaporării, iar după timpurile ploioase se înregistrează o creștere a nivelului apei, dar pe o perioadă scurtă. Iarna, odată cu prezența gerurilor
Puhoi, Ialoveni () [Corola-website/Science/305184_a_306513]
-
râulețul îngheață. Toamna și iarna, în legătură cu reducerea precipitațiilor atmosferice care au parțial formă de zăpadă, nivelul apelor scade simțitor. Dacă e să vorbim despre primii locuitori ai satului apoi aceștia au fost rezeși moldoveni. Cât privește familiile concrete care populează vatra, am întâlnit obstacole serioase la identificarea lor. Pe parcursul perioadei (1950-2006) numărul populației a sporit de la 3000 la 5560. Valoarea maximă a numărului de locuitori în această perioadă a fost în anul 1991, începând cu 1992 numărul populației se află în
Puhoi, Ialoveni () [Corola-website/Science/305184_a_306513]
-
de animale, obiecte confecționate din cremene, cărbune de lemn etc. Unele oase de animale au pe suprafața lor zgârieturi și părți șlefuite, care indică întrebuințarea lor ca unelte de muncă. Aproape de peșteră, tot pe malul Racovăț, a fost depistată o vatră de stațiune umană cu o vechime de peste 12 mii de ani î Hr.. Aici s-au găsit obiecte de cremene, oase de animale tipice pentru epoca paleoliticului târziu. Primul sat locuit de sedentari agricultori și crescători de vite s-a
Buzdugeni, Edineț () [Corola-website/Science/305229_a_306558]