14,396 matches
-
faptul că n-au putut să-l găsească pe cel vinovat, că nu a recunoscut niciunul, i-au condamnat pe amândoi cu câte opt ani pentru o poezie de 4-5 strofe. 8 ani au primit amândoi, deși numai unul era "vinovat", dar n-au vrut să recunoască. Atât de mare era asemănarea că atunci când, eram la Periprava, unuia dintre frați i-a căzut un canin, la ora 8 dimineață, la ora 12 i-a căzut și celuilat același canin! Eu vă
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
i-am întrebat: "pentru ce m-ați condamnat pe mine, pentru "planul Valev"?! Iată, "planul Valev" este public! L-ați spus acum, și spunându-l sunt absolvit de vină și aș putea să-mi reiau studiile". "Nu, pentru noi rămâi vinovat, pentru că nu te-am autorizat noi s-o spui, noi știam când trebuie spus!" Mi-au zis să mă adresez Ministrului Învățământului. Pe vremea aceea la învățământ era ministru Jean Livescu, care a fost rector la Iași și fusese promovat
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
să pară că presiunile ar veni nu pe linie politică din partea Securității, ci pe linie profesională din partea unității la care lucrai: că nu corespunzi, că nu-ți faci datoria și mai știu eu ce motive găseau. Și atunci îi găseai vinovați pe alții, nu pe securiști. Ăștia veneau și discutau cu directorul și cu adjunctul lui. Eu am fost simpatizat cam peste tot și v-o spun nu cu titlu de laudă vană. Am avut un comportament bun, am muncit, nu
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
era pământ și era o situație foarte bună. C.I.: Așadar o familie înstărită în adevăratul sens al cuvântului. V-am întrebat despre inventarul acesta al proprietăților pentru a stabili condițiile "vinovăției" familiei dumneavostră. Căci, în fond, în ochii comuniștilor erați vinovați doar pentru simplul fapt că erați înstăriți. Și pentru că aveați mult pământ erați un soi de obstacol, piedică în calea politicilor autorităților comuniste. Voiau să facă colectivizarea și v-au deposedat prin forță de întreaga avere. R.R.: N-am avut
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
reacționat: "de ce să-l legăm? Că și noi avem copii". Niște vecine l-au îndemnat pe fratele meu să fugă, dar el a spus că n-a făcut nicio greșeală și că n-are de ce să fugă, că nu era vinovat. Și atunci i s-a pus în vedere fratelui meu să dispară, că n-are ce să mai caute prin sat, că să se ducă unde știe. El a plecat și s-a dus la Brașov, la Traian, și s-
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
de plătit ceva, că poate a trebuit să plătim pentru păcatele altora din familie. C. I.: Dumneavostră credeți că a trebuit să suferiți și să fiți pedepsiți pentru faptul că strămoșii familiei au fost bogați? Ați ajuns să vă considerați vinovat pentru că aveați avere. R. R.: Eu așa m-am întrebat: de ce să fim persecutați fără să fi făcut nimic? Poate vreun blestem de vreundeva... C. I.: Poate doar dacă considerăm acea decizie a Comitetului Central al Partidului Comunist sau Muncitoresc
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
omul, căutați-l!" Când a venit al doilea număr, n-au mai găsit cinci, au găsit patru. "Care a fost?", au întrebat, iar eu am recunoscut. Și mi-a dat o palmă. Am râs amândoi, însă numai eu am fost vinovat. Au ținut în picioare mii de oameni din cauza mea. La Coasta Galeș. "Constructor" și descurcăreț C. I.: Cât ați stat la Poarta Albă? S. M.: A trecut treaba asta și vine luna octombrie, ne ia de la Poarta Albă și ne duce
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
și stăteai acolo, ghemuit. Am pățit multe de acestea că eram bun de nebunii. Am fost scoși la raport în lanțuri și eu și șoferul. Dar noi ne vorbiserăm peste noapte: " Când ajungem aproape de administrație, începem să plângem: nu suntem vinovați, nu știm!" Lui Tudorică îi luaseră centura ca și cum era condamnat. Până la urmă, ajunși în fața comandantului care ne-a întrebat cum a fost, n-am recunoscut nimic, că nu știm, că n-am făcut nimic. La care comandantul a zis: "Băi
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
la mine, s-a repezit și m-a luat la pumni. Mi-a dat mulți pumni în cap și m-a trântit și jos, m-a lovit cu piciorul pentru că am lăsat câțiva deținuți flămânzi, ca și cum eu aș fi fost vinovat de această chestiune sau aș fi putut să-mi dau seama cum să împart marmida aceea de arpacaș la 40-50 de oameni astfel încât să ajungă pentru fiecare. Este un episod care mi-a revenit acum din memorie. Scrisul, dincolo de Securitate
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
cercetându-se pricina, spune întâi mitropolitul gândul său cu glas și după dânsul ceilalți boieri judecători, fiștecare precum socotește - deși știu că Domnul are alt gând; și hotărăsc pe cel pârât sau a fi slobod sau îl judecă a fi vinovat. După ce s-au auzit gândurile tuturor, cunoscând pe unul a fi vinovat, întreabă Domnul pe Mitropolit de ce pedeapsă este acela vrednic după pravilele cele politicești și cele bisericești; iar Mitropolitul arată întâi hotărârea pravilelor și după aceea pune înainte mila
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
dânsul ceilalți boieri judecători, fiștecare precum socotește - deși știu că Domnul are alt gând; și hotărăsc pe cel pârât sau a fi slobod sau îl judecă a fi vinovat. După ce s-au auzit gândurile tuturor, cunoscând pe unul a fi vinovat, întreabă Domnul pe Mitropolit de ce pedeapsă este acela vrednic după pravilele cele politicești și cele bisericești; iar Mitropolitul arată întâi hotărârea pravilelor și după aceea pune înainte mila Domnească, căreia nu poate judecata să-i pună hotar și făcând și
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Ca din senin, în martie, într-o noapte S-a ridicat spre cer, din Hodivoaia Și din Flămânzi și Stănilești, văpaia... Răscoala izbucnise deodată în Moldova, La Giurgiu, la Caracal și Craiova"... Incendiarul poem 1907 al lui Al. Vlahuță scoate vinovat pentru soarta țăranilor pe însuși regele, făcând din literatură un înalt act revoluționar pentru timpurile acelea: „Minciuna stă cu regele la masă... Doar asta-i cam de multișor poveste De când sunt regi, de când minciună este, Duc laolaltă cea mai bună
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
și administrației mai existaseră și în 1871, 1880, 1892 și 1913. În martie 1929 s-a creat „Regia autonomă PTT". - globe și deșugubine sau șugubine erau amenzile pe care le suportau populația. Gloabele se aplicau de toate autoritățile asupra celor vinovați și se percepeau în bani sau în natură, lucruri, mai mari sau mai mici, după vinovăția acuzatului, dar și după lăcomia globnicului. Miron Barnovschi, în anul 1626, în cartea dată pentru ca să oprească globnicii și deșugubinarii a mai „învălui" satele Episcopiei
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
un apariu. Asemenea reveniri, de obicei, se repetau de la domn la domn de către episcopii aflați în scaun la un moment dat. Feria, heria sau fereon era o taxă pe care o plăteau visteriei partea care câștiga un proces. Partea găsită vinovată plătea gloaba, iar câștigătorul, feria. La 1604, într-o carte de judecată de la Eremia Movilă, se zice că părții găsită la judecată că are dreptate i „s-au pus lor fereon 12 zloți", iar într-o altă carte de la Vasile
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
globnici să nu intre, nici vornici, nici pârcălabi, nici paharnicul al doilea, nici alți oameni domnești, nici boierești, nici să-i judece, nici să-i globească fără numai părintele Episcopul - să le fie cercetător și judecător, să certe pe cei vinovați. De la acești pomeniți poslușniuci nimeni să nu aibă a lua cai de olac, sau podvodă, nici conacia, nici alte angării”... „Plocon de la autor” era apostila pe care își punea semnătura autografă profesorul Ioan Urban Iarnik, trimițând Broșura cu cuvântarea rostită
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
mai des instituțiunea zeciuielei, adică dreptul pe o a zecea parte din pradă în folosul strajei spătărești, strajă care protejând brigandagiul, urma prin aceasta, să primească foloasele hotărâte pentru ea, ascunzând pe hoți ca pe un instrument al profesiunii sale vinovate. Dreptul proprietății era supus la aceeași soartă. Dacă o pricină trecea la instanța cea mai înaltă, ea se hotăra acolo, după placul Domnului, în unire cu câțiva boieri sau simplu după porunca Domnului, cunoscută sub numele de hrisov sau Carte
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
bine. Se descria prigoana îndreptată cu precădere asupra clerului și a ierarhilor Bisericii, sub dictatorii Madero (catalogat ca "spiritist și francmason") Huerta, Carronza și Villa. În finalul materialului erau numiți vinovații persecuției Bisericii Catolice din Mexic: "De această prigonire sunt vinovate și Statele Unite, căci Villa a ajuns președinte cu ajutorul lor"623. Dincolo de informațiile subiective, erau oferite și date precise despre sursele folosite pentru documentarea articolului; prin subiectele prezentate, cititorii erau puși la curent cu politica SUA și problema Mexicului aceea de
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
și el vrea să o revadă. Ulise a trebuit să plătească dublul sacrilegiu al tovarășilor săi care au stricat ritualul sacrificiului înlocuind orzul cu frunze de stejar și vinul cu apă, și care au masacrat vacile soarelui în urma unui somn vinovat. Vacile soarelui (șapte turme a câte cincizeci de vaci, care reprezintă zilele anului) figuri simbolice ale timpului, și sacrilegiul, comis în ciuda a două avertismente făcute de Tiresias (XI, 104-114)29 și de Circe (XII, 137-139)30, îl aruncă pe Ulise
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
rana provocată lui Polifem, va dezlănțui mânia lui Poseidon și va fi principala cauză a rătăcirilor eroului care durează zece ani. Dar mai întâi de toate reprezintă ocazia perfectă pentru de a falsifica toate regulile de ospitalitate. Ulise este parțial vinovat, pentru că se comportă ca un oaspete nedelicat, nedelicatețe (dacă putem folosi acest eufemism pentru jaful permanent pe care fiul lui Laerte îl comite: nu și-a început el călătoria de întoarcere prin a prăda Ismaros-ul, orașul Ciconilor?) care se justifică
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
atestă vitraliile din Rouen și din Chartres. Se găsește o interpretare teologică a legendei care vede în această istorie o poveste despre lumină. Într-adevăr, soția lui Julien are numele de Clarice. Ea încarnează o dezbatere privind teologia vigilenței găsită vinovată. Între somn și veghe, ea comite greșeala de a nu fi putut împiedica moartea, dar, mai apoi, devine o figură de fecioară înțeleaptă care veghează și orientează pe cristofor cu lumina ei (astfel încât s-a putut vedea aici o versiune
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
perspicacitate: "Pentru prima dată Iulian se iartă și se acceptă: el se iartă pentru pielea pătată sau tarată, se iartă pentru că este marcat de propria lui alteritate. El se acceptă ca un text maculat, totodată negru și alb, nevinovat și vinovat". Lepra lui Iulian (în tinerețe Falubert a evocat petele lăsate pe pielea leprosului) este obiectul unei recunoașteri, a unei fraternități în ultima scenă de ospitalitate. Putem, de asemenea, să vedem în traversarea simbolică a fluviului care înseamnă o traversare a
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
să plece înapoi cât mai repede (și se întâmplă chiar ca oamenii să facă totul pentru ca el să aibă această dorință!). Ne dăm seama progresiv că o astfel de xenofobie este consecința unui secret - sau mai degrabă a unei greșeli vinovate cunoscută de toată lumea, dar trecută sub tăcere, și care închide societatea orășelului. Străinul este respins pentru că lumea nu dorește să fie descoperită această tară intimă, pentru că oamenii nu vor ca el să exprime ne-spusul, tăcutul și tăinuitul, să facă
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
o luptă oratorică pentru a pleda cauza acestuia dinainte pierdută. O situație care se repetă mereu în structura narativă a Dispărutului, în special în episodul conflictului de la hotel occidental. Această situație de bi-polarizare între victimă și persecutor, între nevinovat și vinovat, între bogat și sărac între spațiu strâmt (cabină, balcon, camere mizerabile care oferă un refugiu) și marile spații (salonul căpitanului, vila la țară a cărei vastitate este sursă de agorafobie și de sentiment de persecuție) este exemplară pentru modul în
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
supunere (ființa fiind supusă sau supunătoare) este semn de bătrânețe, de oboseală și de culpabilitate. Scrisoarea către tată atestă că un cap este aplecat, nu numai în semn de vinovăție, ci și în semn de acuzare, făcându-l pe fiu vinovat de vinovăția tatălui 583.. . Această supunere vecină cu represiunea poate să evoce de asemenea paralizia implicată de către forțele intelectuale dezvoltate (fruntea mare) în detrimentul altor facultăți (și în special instinctul) sau situația evreului oprimat precum și cea a unui vampir care se
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
incapabile să meargă normal sunt numeroase în roman. O apăsare inimaginabilă pare să le țintuiască. Dacă oboseala este murdărie, paralizie, blocaj, fixând și ce e mai intim din sine, ea este și consecința culpabilității, sau invers: ești obosit, prin urmare vinovat 587. Oboseala stabilește o ruptură, ea rupe legăturile, detașează, ea este un alt nume pentru insensibilitate, îndepărtare, separare. Prin aceasta, ea lărgește spațiul, sapă drumul, îndepărtează orizontul, exacerbează distanțele 588, se pierde în labirinturile sale. Violența sa este o dezvrăjire
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]