9,695 matches
-
mitologică, aspectul recuzitei folosite nu a diferit prea mult între o pictură ca "Sfântul Gheorghe ucigând balaurul" și una ca "Făt Frumos în luptă cu smeul". Ambele imagini au la bază un oștean medieval, care se situează ca postură între voievodul și împăratul descris în basmele populare românești. Diferențele dintre o jupâneasă și o Ileană Cosânzeană nu a prezentat deosebiri majore în iconografia existentă până atunci. Artistul a studiat cu abnegație istoria, armele, podoabele, vestimentația și mobilierul, pentru a aduce la
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
raionului Putila, pe frontiera cu România. De această comună depind administrativ satele Halițivca și Rusca. Localitatea Seletin a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. Prima atestare documentară a satului datează dintr-un hrisov al voievodului Ștefan cel Mare din 13 martie 1490, când satul Seletin (înconjurat de munți și de păduri) se afla în proprietatea Mănăstirii Putna. În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre
Seletin, Putila () [Corola-website/Science/315643_a_316972]
-
semnificație istorică o dă însăși textul însemnărilor marginale: ,aceste două cărți rumânești Evanghelia și Apostol, când au mers preasfințitul mitropolit Sava Veștemeanu la vlădicie, în Țara muntenească, prin mâna sfinției sale, trimisu-le-au prea luminatul și milostivul domn Ion Șerban Voievod, domnul Țării Românești, și le-au dat la biserica Pianului Românesc, să fie măriei sale pomeană neuitată în veci. Iar cine se va ispiti a o vinde, sau a o străina de la acea biserică, au popă, au mirean, acela să fie
Biserica de lemn din Pianu de Sus () [Corola-website/Science/315641_a_316970]
-
moderne. După cum arată o cronică a vremii "se recrutau învățăcei, copii prinși, furați de prin sate, din care se făceau oameni de treabă, vlădici și egumeni și preuți și diaconi pre la svintele mănăstiri". Cercetările istorice au demonstrat că primii voievozii si cnezii români din Maramureș știau să scrie în slavonește. De asemenea domnii, atât în Moldova cât și în Țara Românească învățau carte. Chiar aceia care nu puteau scrie erau datori să știe să vorbească slavonește. Diaconul Coresi, argumenta și
Istoria educației în România () [Corola-website/Science/315676_a_317005]
-
au săpat un șanț cu adâncimea de 6 metri în jurul cetății. În partea de nord a cetății, au fost adăugate noi construcții cu rol de apărare. În a doua jumătate a secolului al XIII-lea, cetatea a fost reconstruită de voievodul din Onut, cu ajutorul negustorilor genovezi de la Marea Neagră. După unele surse, prima fortăreață a fost construită în anul 1325 de către voievozii moldoveni din Onut , vasali meridionali ai Cnezatului de Halîci-Volînia . La începutul secolului al XIV-lea, cetatea a fost controlată se
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
noi construcții cu rol de apărare. În a doua jumătate a secolului al XIII-lea, cetatea a fost reconstruită de voievodul din Onut, cu ajutorul negustorilor genovezi de la Marea Neagră. După unele surse, prima fortăreață a fost construită în anul 1325 de către voievozii moldoveni din Onut , vasali meridionali ai Cnezatului de Halîci-Volînia . La începutul secolului al XIV-lea, cetatea a fost controlată se pare de către poloni sau maghiari, acest lucru decurgând din ipoteza formulată încă de cronicarul Dlugosz, conform căreia cetatea ar fi
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
fost controlată se pare de către poloni sau maghiari, acest lucru decurgând din ipoteza formulată încă de cronicarul Dlugosz, conform căreia cetatea ar fi fost construită de Cazimir cel Mare al Poloniei (1333-1370) . În jurul anului 1340, cetatea a fost ocupată de voievodul moldovean Dragoș, vasal al Regatului Ungariei. După anul 1375, cetatea a devenit parte a Moldovei. După altă sursă, fortificațiile actuale au fost construite după anul 1400 de către domnitorul moldovean, Alexandru cel Bun (1400-1432), cu ajutorul unor meșteri trimiși de cneazul Vytautas
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
de apărare a frontierei nordice a Moldovei medievale. În secolele al XIV-lea - al XVI-lea, Hotinul a servit ca reședință a domnitorilor Moldovei, fiind administrat de pârcălabi moldoveni. Sub Ștefan cel Mare, pârcălabul cetății a fost un unchiu al voievodului, pe nume Vlaicu . Ca urmare a poziției sale favorabile în calea unor drumuri comerciale și profitând de puternica sa cetate, Hotinul a devenit un centru meșteșugăresc și de comerț, contribuind la dezvoltarea culturală și economică a târgului. Aici avea loc
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
XVI-lea, Moldova devenise un principat tributar Imperiului Otoman. În acea perioadă, Imperiul Otoman a extins fortăreața. După înfrângerea sa în Bătălia de la Bacău din mai 1600 de către domnitorul muntean Mihai Viteazul, care a realizat astfel Unirea țărilor române, fostul voievod Ieremia Movilă s-a refugiat în Cetatea Hotinului, împreună cu familia sa (fostul domnitor Simion Movilă, tatăl lui Petru Movilă), cu un grup de boieri credincioși și cu fostul voievod transilvănean, Sigismund Bathory, beneficind de protecția polonezilor . Ei au purtat o
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
muntean Mihai Viteazul, care a realizat astfel Unirea țărilor române, fostul voievod Ieremia Movilă s-a refugiat în Cetatea Hotinului, împreună cu familia sa (fostul domnitor Simion Movilă, tatăl lui Petru Movilă), cu un grup de boieri credincioși și cu fostul voievod transilvănean, Sigismund Bathory, beneficind de protecția polonezilor . Ei au purtat o luptă împotriva forțelor armate ale Moldovei și Valahiei conduse de Mihai Viteazul, care au încercat să-i captureze, iar apoi s-au refugiat în Polonia. Pe măsură ce importanța statului moldovean
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
Sfintei Slăvitei Născătoare de Dumnezeu și pururi Fecioara Maria și Sfântul Marele Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință. Care, această sfântă biserică din temelie s-a zidit și s-a înălțat în zilele Mării Sale Domnul Nostru Io Alexandru Constantin Moruzi voievod, cu blagoslovenia Prea Sfinții Sale părintele episcopal Râmnicului, Kir Nectarie, și cu toată osteneala Sfinției Sale, cinstitul părinte arhimandrit egumenul Bistriței, Kir Constandie Peloponisiotul, întru cinstea și mărirea numelui marelui Dumnezeu și a Prea Curatei Sale Maici, ca să fie Sfinției Sale veșnică
Biserica de lemn din Costești Grușetu () [Corola-website/Science/316503_a_317832]
-
egumenul Bistriței, Kir Constandie Peloponisiotul, întru cinstea și mărirea numelui marelui Dumnezeu și a Prea Curatei Sale Maici, ca să fie Sfinției Sale veșnică pomenire. Și s-a scris acest ctitoricesc Pomelnic. La leat 1804. Ilie D. Merlă, zugravul”". De remarcat că voievodul Alexandru Moruzi a domnit în Țara Românească între ianuarie 1793 - august 1796 și martie 1799 - octombrie 1801. Așadar anul 1804 datează pomelnicul și nu refacerea bisericii de lemn. Pe pereții bisericii au fost dealtfel dezvelite în timpul renovărilor din 2009 nu
Biserica de lemn din Costești Grușetu () [Corola-website/Science/316503_a_317832]
-
săvârșirea Sfântului Duh, acest sfânt hram dumnezeiesc s-a ridicat în slava și cinstea Adormirii Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, cu trudă de arhiepiscopul și mitropolitul Chir Ștefan. S-a zidit din temelie până la săvârșire în zilele lui Io Grigorie voievod, în anul 7173. Am scris eu, popa Stan”". Anul bizantin 7173 poate fi tradus fie între anii 1664-1665. Dat fiind că prima domnie a domnitorului Grigore a luat sfârșit în 1664 se poate fixa acest an pentru datarea construcției.
Biserica de lemn din Grămești () [Corola-website/Science/316502_a_317831]
-
și descoperită în anul 2009, cu ocazia mutări construcției în Muzeul Satului Vâlcean. Pisania începe prin a fixa actul ctitoricesc în epocă cu datarea precisă și principalii actori: "„† Să se știe că s-au făcut în zilele lui Io Constantin voievod, s-au săvârșit [în] luna decembrie 8 zile și a o făcu[t] popa Vasilie cu satul la anul 7164. A scris David. Meșter Oprea Ionu”". Anul erei bizantine 7164 corespunde anului 1655 al erei noastre, în timpul domniei lui Constantin
Biserica de lemn din Anghelești-Cărpiniș () [Corola-website/Science/316501_a_317830]
-
se află în satul cu același nume din județul Vâlcea, în cimitir, la Nuc. Conform datelor arhivistice biserica ar fi ridicată la anul 1813. Poartă hramul „Sfinții Voievozi”. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . În marginea satului, a mai existat o biserică de lemn la schit, care a ars în întregime în anul 2000. In anul 1813 a fost construită biserica de lemn
Biserica de lemn din Mitrofani () [Corola-website/Science/316529_a_317858]
-
Lund, îi făcea în 1536 un portret destul de elogios: "„În adevăr e un om foarte modest, foarte bun și, pe lângă aceasta, foarte prudent și destul de cumpănit în afacerile sale, așa cum n-aș putea găsi altul în acest regat.”" La sfatul voievodului, el și-a trimis familia și bunurile în Transilvania, din cauza pericolului turcesc ce amenința Moldova, dar nu l-a urmat pe domnitor în exil. Noul domnitor, Ștefan Lăcustă (1538-1540), l-a făcut pe Mateiaș pârcălab de Roman (între 7 martie
Mănăstirea Coșula () [Corola-website/Science/316550_a_317879]
-
în anul 1496 ca biserică de mir, fiind ctitorită de către Ștefan cel Mare pe "moșie domnească din hotarul târgului" Botoșanilor, în zona denumită Popăuți din nord-vestul orașului. Ea prezintă mai multe asemănări cu alte biserici orășenești zidite la sfârșitul domniei voievodului moldovean, și anume cu Biserica "Sf. Nicolae" din Dorohoi și cu Biserica "Sf. Gheorghe" din Hârlău. Construcția a fost finalizată la 30 septembrie 1496. Pe fațada nordică a pronaosului, lângă portalul intrării originale, se află o pisanie în limba slavonă
Mănăstirea Popăuți () [Corola-website/Science/316558_a_317887]
-
din Dorohoi și cu Biserica "Sf. Gheorghe" din Hârlău. Construcția a fost finalizată la 30 septembrie 1496. Pe fațada nordică a pronaosului, lângă portalul intrării originale, se află o pisanie în limba slavonă pe care sunt înscrise următoarele: "„Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domn al Țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a zidit această casă întru numele celui între sfinți părintele nostru arhiereul și făcătorul de minuni Nicolae, în anul 7004, iar al domniei sale al patruzecilea curgător, luna septembrie
Mănăstirea Popăuți () [Corola-website/Science/316558_a_317887]
-
finalizată la 30 septembrie 1496. Pe fațada nordică a pronaosului, lângă portalul intrării originale, se află o pisanie în limba slavonă pe care sunt înscrise următoarele: "„Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domn al Țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a zidit această casă întru numele celui între sfinți părintele nostru arhiereul și făcătorul de minuni Nicolae, în anul 7004, iar al domniei sale al patruzecilea curgător, luna septembrie, 30”". Biserica făcea parte dintr-un ansamblu fortificat, care mai cuprindea un
Mănăstirea Popăuți () [Corola-website/Science/316558_a_317887]
-
den ersten historischen Kenntnis, bis zur Verbindung der Bukowina mit Oesterreich. Ein Stück Städte-Chronik und moldauischer Geschichte"" publicată la Cernăuți în anul 1876, profesorul gimnazial Wilhelm Schmidt presupune că lăcașul de cult ar fi fost construit în jurul anului 1550 de către voievodul Iliaș Rareș (1546-1551), fiul lui Petru Rareș, având ca sursă o notiță de mână, aflată în arhiva Decanatului din Ipotești, însă informațiile nu corespund datelor istorice și arheologice. Domnitorul respectiv trecuse la islamism, chipul său din tabloul votiv din biserica
Biserica Sfântul Nicolae din Suceava () [Corola-website/Science/316603_a_317932]
-
prilej, deasupra ușii de intrare în pronaos, s-a amplasat o pisanie nouă cu următorul text: "“Cu voia Tatălui, cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh s-a început și s-a zidit acest hram în numele Sf. Ierarh Nicolai de voievodul Iliaș 1546-1551, fiul lui Petru Rareș și l-a reînoit dumnealui vel vistiernic Nicoară Prăjescu în anul 1611.” În anii 1974-1980, s-a restaurat după proiectul D.M.I.A. București, în zilele Prea Fericitului Patriarh Iustin, a Înalt Prea Sfințitului Teoctist
Biserica Sfântul Nicolae din Suceava () [Corola-website/Science/316603_a_317932]
-
de către domnitorul Vasile Lupu (1632-1653), cu rol de paraclis al curții domnești. Deasupra ușii de la intrare a fost așezată o pisanie în limba slavonă cu următorul cuprins: ""Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, Io Vasile Voievod, Domn al Țării Moldovei, a făcut această biserică unde este hramul Nașterii Sfântului prooroc și înaintemergător și botezător Ioan; și s-a săvârșit în anul 7151 (=1643)"". Pisania are la partea superioară Stema Moldovei flancată de două frunze stilizate. Edificiul
Biserica Coconilor () [Corola-website/Science/316613_a_317942]
-
-lea a fost construită o biserică din piatră, de formă dreptunghiulară și cu o absidă poligonală decroșată. Pe traseul exterior al acesteia a fost construită biserica actuală. a fost construită în anul 1551, fiind ctitorită de către Doamna Elena Rareș, soția voievodului Petru Rareș. Deasupra ușii de la intrare a fost așezată o pisanie în limba slavonă cu următorul cuprins: ""Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, acest lăcaș sfânt închinat Învierii Domnului a fost început și terminat de
Biserica Învierea Domnului din Suceava () [Corola-website/Science/316625_a_317954]
-
de la intrare a fost așezată o pisanie în limba slavonă cu următorul cuprins: ""Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, acest lăcaș sfânt închinat Învierii Domnului a fost început și terminat de Elena, Doamna lui Petru Voievod, fiica țarului Ioan Despotul, pentru mântuirea sufletului Domnului ei Petru Voievod și pentru sine, în anul 7059 (=1551) luna ianuarie, 15 zile"". După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, Biserica "Învierea Domnului" a fost cedată în 1780 de către
Biserica Învierea Domnului din Suceava () [Corola-website/Science/316625_a_317954]
-
următorul cuprins: ""Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, acest lăcaș sfânt închinat Învierii Domnului a fost început și terminat de Elena, Doamna lui Petru Voievod, fiica țarului Ioan Despotul, pentru mântuirea sufletului Domnului ei Petru Voievod și pentru sine, în anul 7059 (=1551) luna ianuarie, 15 zile"". După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, Biserica "Învierea Domnului" a fost cedată în 1780 de către împăratul Iosif al II-lea comunității romano-catolice din Suceava ca urmare
Biserica Învierea Domnului din Suceava () [Corola-website/Science/316625_a_317954]