10,730 matches
-
Expediționară Neozeelandeză (NZEF) erau încartiruiți în Egypt, unde primeau instrucție în vederea trimiterii în Franța. Acești soldați au fost comasați în Corpul de Armată Australian și Neozeelandez ("Australian and New Zealand Army Corps," ANZAC), care cuprindea Divizia 1 Australiană, formată din voluntari, și Divizia Noii Zeelande și Australiei, sub comanda general-locotenent William Birdwood. Trupele ANZAC, împreună cu Divizia 29 Britanică, Divizia Navală Regală și cu Corpul Expediționar Oriental, francez, formate atât din trupe „metropolitane” cât și din trupe coloniale, au fost ulterior puse
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
era, poate, justificat, în parte pentru că încercase să influențeze martori și să obțină informații din deliberările Comisiei; Hamilton nu a mai primit niciodată vreo numire în armată. Numărul enorm de victime din rândul soldaților irlandezi din Gallipoli care se oferiseră voluntari pentru a lupta în Armata Britanică a fost unul dintre factorii care au declanșat Războiul Irlandez de Independență; după cum spune balada, „"Mai bine era să mori sub cer irlandez decât în Suvla ori Sedd el Bahr"". Numerele victimelor campaniei diferă
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
copleșite de trupele austro-germane, înlesnind o contraofensivă la nord de Vicenza. In martie 1918 trupele franceze și britanice (11 divizii) sunt mutate pe frontul de vest, unde sosesc și trupele germane din Italia. Scriitorul american Ernest Hemingway a fost ca voluntar pe frontul din Italia și a descris evenimentele retrăite în romanul „A Farewell to Arms”. A doua bătălie a început la 15 iunie 1918, după o pregătire a unei artilerii de la granița cu Elveția până la Marea Adriatică. Atacul austriac s-a
Bătălia de la Piave () [Corola-website/Science/311684_a_313013]
-
căpitan și apoi maior. În anul 1943, a fost selectat împreună cu alți 150 de ofițeri cunoscători ai limbii române, ca instructor politic al prizonierilor români de război (aflați în pădurile de lângă Reazan) ce vor face parte din Divizia română de voluntari Tudor Vladimirescu. După încheierea armistițiului, a fost trimis la București între anii 1944-1946 în calitate de șef-adjunct al Statului Major al Comisiei de Control a Aliaților. Reîntors în RSS Moldovenească, între anii 1946 și 1947 este șef al secției orășenești Chișinău al
Artiom Lazarev () [Corola-website/Science/311078_a_312407]
-
de delegați necesare pentru a fi ales pentru un al doilea mandat ca președinte. Obama a devenit primul președinte Democrat după Franklin D. Roosevelt care a câștigat de două ori majoritatea votului popular. Președintele Obama s-a adresat susținătorilor și voluntarilor de la Chicago's McCormick Place după realegerea sa și a zis: „Astă seară ați votat pentru acțiune, nu pentru politica obișnuită. Ne-ați ales să ne concentrăm pe locurile voastre de muncă, nu pe ale noastre. Și în următoarele săptămâni
Barack Obama () [Corola-website/Science/311138_a_312467]
-
populației a sprijinit în mod pasiv partizanii. După o vreme, specialiștii NKVD, SMERȘ și GRU au început să instruiască grupuri speciale - comandouri ale forțelor speciale - care au fost parașutate în spatele liniilor inamice. Cei recrutați în aceste grupuri erau de obicei voluntari din rândurile armatei regulate, a trupelor ministerului de interne dar și din rândul sportivilor de performanță sovietici. După ce ajungeau în spatele liniilor inamice, aceste grupuri luau legătura cu formațiunile de partizani deja existente în teritoriile ocupate și le reorganizau și instruiau
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
în principal din partizani transferați din estul în vestul Belarusului. În decembrie 1943, în vestul republicii activau cam 36.000 de partizani. Se estimează că personalul transferat a fost de 10.000 - 12.000 de luptători, restul fiind reprezentat de voluntari localnici. Constituirea unei forțe militare puternice a fost completată de măsurile pentru crearea structurilor clandestine ale partidului comunist și de declanșarea activităților de propagandă. Victoria sovieticilor în bătălia de la Stalingrad, stoparea campaniei de teroare, (oficial din februarie 1943, de facto
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
alimente a dus de multe ori la conflicte dintre localnici și partizanii sovietici, în special în teritoriile ocupate de Uniunea Sovietică în perioada 1939-1941. Partizanii sovietici atacau nu numai soldații Axei dar și pe cei ai unităților auxiliare formate din voluntari din regiunile ocupate precum și civilii acuzați de colaboraționism sau de refuz de sprijin al cauzei sovietice. În regiunile în care populația locală sprijinea direct ocupantul german sau în care respingeau deschis comunismul, așa cum s-a petrecut în anumite regiuni ale
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
de pușcași marini US Rangers (1943), membru al guvernului de ocupație din Berlin (1945). La insistențele viitorului prim-ministru David Ben Gurion s-a alăturat principalei grupe insurgente evreiești, Hagana, în ajunul eliberării Israelului de sub mandat britanic, în cadrul grupării MAHAL „Voluntari din străinătate” () . În războiul arabo-israelian din 1948 (Războiul de Independență a Israelului) a fost numit comandantul Comandamentului de Centru și al Frontului de la Ierusalim (1948) devenind primul general () al statului Israel. A căzut la vârsta de 46 de ani dintr-
David Marcus () [Corola-website/Science/311781_a_313110]
-
americani unde a aprofundat subiectul noilor tactici de luptă din junglă. În anul 1944 este ofițer de stat major în Marea Britanie și participă la pregătirea Bătăliei pentru Normandia (Operațiunea Overlord). În ziua atacului, Ziua-Z (în ) el s-a oferit ca voluntar pentru a fi parașutat în Normandia cu Divizia 101 Aeropurtată, în avangarda celorlalte trupe. Datorită experienței sale juridice de procuror federal, Marcus a contribuit la negocierea capitulării Italiei și Germaniei, devenind după 1945, membru al guvernului de ocupație din Berlin
David Marcus () [Corola-website/Science/311781_a_313110]
-
superior american care să organizeze și eventual, să conducă noua armată evreiască aflată în pregătire. Deoarece Marcus nu a găsit pe nimeni corespunzător, a decis să preia această sarcină și, ca rezervist, a cerut aprobarea Pentagonului de a acționa ca voluntar într-o țară străină. În 1948 Departamentul Apărării din SUA i-a acordat aprobarea, cu condiția de a o face incognito, pentru a nu leza alianța cu britanicii. În luna ianuarie a anului 1948, colonelul Marcus a aterizat la Tel-Aviv
David Marcus () [Corola-website/Science/311781_a_313110]
-
acordul de încetare a focului negociat anterior cu Națiunile Unite să înceteze la 9 iunie 1948 . Ca urmare a bătăliei de la Latrun s-a permis trecerea camioanelor și eliberarea cartierelor evreiești din Ierusalim, cu excepția cartierului central „Orașul Vechi”. Printre Numeroșii voluntari străini au venit să apere noul stat Israel a fost și canadianul Ben Dunkelman, care a comandat Brigada a VII-a blindată. Moartea lui a fost accidentală. El vorbea fluent limbile engleză și idiș, în dialectul newyorkez și avea și
David Marcus () [Corola-website/Science/311781_a_313110]
-
în urma avarierii unui petrolier al companiei Exxon în preajma Alaskăi, a fost poluat habitatul unuia dintre cele mai mari grupuri de vidre de mare nordice - în jur de 3900 de indivizi. Circa o mie dintre ei au murit pe loc, iar voluntarii au încercat să-i salveze pe ceilalți, spălându-i și hrănindu-i cu diverse vitamine și medicamente pentru a-i proteja de răceală. Totuși, în ciuda eforturilor colosale depuse, din 4 mii de indivizi au supraviețuit doar câțiva. Consecințele accidentului se
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
Leclerc a fost înlocuit cu Jean-Etienne Valluy. Leclerc a murit în 1947 într-un accident de avion lângă Colomb-Béchar, Algeria. Generalul a fost avansat postmortem la gradul de Mareșal al Franței în 1952. 12 soldați (după unele surse doar 11) voluntari francezi din Divizia a 33-a SS Grenadieri "Charlemagne", care luptaseră pe frontul de est, au fost la început spitalizați, după care au fost transferați într-un lagăr de prizonieri, dar au fost arestați de soldații de sub comanda lui Leclerc
Philippe Leclerc () [Corola-website/Science/311860_a_313189]
-
căpitan în iunie 1940. În noiembrie 1942, căpitanul Arhip Floca este luat ca prizonier de război în URSS. În prizonierat, a absolvit Școala antifascistă din U.R.S.S. (iunie - octombrie 1943), apoi din noiembrie 1943 face parte din Regimentul 2 Infanterie voluntari Tudor Vladimirescu, format din prizonieri de război români, care au ales să treacă de partea inamicului (crimă de înaltă tradare pe timp de război), încălcându-și astfel jurământul de credință față de țară și Rege. Îndeplinește funcțiile de șef de stat
Arhip Floca () [Corola-website/Science/311951_a_313280]
-
a ocupat de organizarea Armatei de Transilvania (Corpul 6 Teritorial, Corpul 7 Armată și 6 Divizii de Infanterie - Diviziile 16, 17, 18, 19, 20, 21). Gărzile naționale austro-ungare au fost desființate, în zona românească membrii lor intrând în mare parte voluntari în armata română A fost numit comandantul Diviziei 16 Infanterie, iar Marele Stat Major l-a numit și Șeful Biroului 1 pentru Armata din Transilvania. În iulie 1919, armata ungară condusa de cominternistul Bela Khun, președintele Guvernului comunist de la Budapesta
Alexandru Hanzu () [Corola-website/Science/311948_a_313277]
-
Mețianu și Ivor Porter a fost arestată de Jandarmeria Română și ținută prizonieră până pe 23 august 1944. "Vedeți și": Constantin Tobescu, Eugen Dobrogeanu și Constantin C. Roșescu. Datorită unei cooperări dintre SOE și serviciile de spionaj britanice, un grup de voluntari evrei originari din Palenstina a fost trimis în misiuni în diferite teritorii ocupate de naziști în Europa în perioada 1943 - 1945. Abisinia a fost scena unora dintre primele acțiuni ale SOE și totodată a unora dintre primele succese. SOE a
Special Operations Executive () [Corola-website/Science/311966_a_313295]
-
va purta tot restul vieții. După război, a avut parte de o ascensiune rapidă în structurile militare. Este avansat la gradul de locotenent (1946) și numit pe rând în funcțiile de comandant de pluton și companie în Regimentul 3 Infanterie voluntari, apoi locțiitor politic al comandantului Batalionului 3 Tancuri din Brigada 3 Tancuri (octombrie 1947 - 1948). Îndeplinește atribuțiile de locțiitor politic al comandantului Diviziei 2 Vânători de Munte (1949 - 1951), comandant al Diviziei 5 Infanterie (1951), al Diviziei 1 Vânători de
Marin Dragnea () [Corola-website/Science/311326_a_312655]
-
de armată român, care a îndeplinit funcția de secretar de stat în Ministerul de Interne (1991). s-a născut la data de 6 august 1925, în localitatea Tudora, județul Botoșani. A luptat în cel de-al doilea război mondial ca voluntar în Regimentul 11 Roșiori (1942) din Cernăuți și mai apoi ca radiotelegrafist în cadrul Diviziei 8 Cavalerie - Escadronul de transmisiuni, obținând gradul de caporal T.R. A urmat cursurile Școlii de Ofițeri de Jandarmi (1946-1948), absolvite în noiembrie 1948 ca șef de
Dumitru Penciuc () [Corola-website/Science/311350_a_312679]
-
1944, occidentalilor le era aproape imposibil să ajute în mod eficient insurecția poloneză fără sprijinul sovietic. Luptele din Varșovia au fost de-o violență extremă, cu lupte de stradă sângeroase. De partea insurgenților luptau cam 12.000 - 20.000 de voluntari, folosind în general arme ușoare de infanterie, împotriva celor 20.000 de soldați germani din SS și Wehrmacht. Speranțele lui Bór-Komorowski de a elibera Varșovia și a menține controlul asupra orașului până la reîntoarcerea guvernului din exil s-au dovedit deșarte
Rezistența poloneză în al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311369_a_312698]
-
cariera la cavalerie, Davout este un ardent susținător al ideilor Revoluției și este încarcerat de două ori din cauza comportamentului său, înainte de a-și da demisia din armată (1791) doar pentru a reveni asupra deciziei și a fi ales locotenent-colonel al voluntarilor din Yvonne, o săptămână mai tărziu, pe 22 septembrie. Davout este apoi trimis în Țările de Jos, unde participă la bătălia de la Neerwinden (1793). A servit cu această ocazie în armata Rinului, sub comanda lui Dumouriez și a încercat fără
Louis Nicolas Davout () [Corola-website/Science/311449_a_312778]
-
1990, când mama lui îl lua pe prinț și pe fratele său cu ea să viziteze adăposturile și clinicile în care erau bolnavii care sufereau de această boală. În ianuarie 2005, Prințul William și fratele său s-au oferit ca voluntari la un centru britanic de distribuire a ajutorului de la Crucea Roșie, pentru a împacheta rezerve de urgență pentru țările care au fost afectate de tsunami din 2004. Mai târziu, în septembrie, după moartea Dianei, Prințesă de Wales, William și-a
William, Duce de Cambridge () [Corola-website/Science/311455_a_312784]
-
mai mare, Bertrand, care era preot. Astfel, tânărul Lannes învață să scrie, să citească și să calculeze. Devenit muncitor vopsitor, Lannes desfășoară această activitate în timpul anilor tulburi ai Revoluției . În 1792, Lannes se angajează ca simplu soldat în batalionul de voluntari de la Gers și este rapid ales sublocotenent, de către camarazii săi. Împreună cu batalionul său, merge la Toulouse, unde primește o pregătire militară de mai multe luni. Aici îl întălnește pe Pierre Augereau care era instructor militar și cei doi viitori Mareșali
Jean Lannes () [Corola-website/Science/311471_a_312800]
-
a 5 copii. După școala generală a urmat liceul (1903-12) la Ružomberok și, după absolvire, a lucrat o vreme la Căile Ferate, împreună cu tatăl său, la atelierele centrale ale căii ferate Košice, în Vrútky. În 1913 s-a înrolat ca voluntar în armată, la Regimentul 71 din Trenčín. Apoi, a urmat școala de ofițeri de rezervă la Bratislava și Esztergom. Când a izbucnit Primul Război Mondial, a fost trimis pe frontul de Răsărit, iar din august 1916 a participat la luptele
Jozef Turanec () [Corola-website/Science/312334_a_313663]
-
unui nou atac francez (în timpul acestei bătălii, colonelul de Jongh al Batalionului 8 de Miliție olandez a fost rănit și i-a ordonat aghiotantului său să îl lege de șa pentru a rămâne împreună cu batalionul său). Ducele Bernhard a condus voluntarii din Batalionul 2/Regimentul I de Infanterie din Nassau și două companii ale Batalionului 7 de Miliție într-un contraatac și i-a alungat pe francezi din pădure. Pe la ora 16:00 a ajuns divizia lui Jérôme Bonaparte. Mareșalul Ney
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]