93,928 matches
-
sport. Cuvântul spadă este împrumutat din italianul "spada", având la origine latinul "spatha". Denumirea spadei medievale și moderne are la origine cuvântul latin "spatha", prin care se desemnează arma, folosită de cavalerie pentru lovit, din epoca romană și perioada migrației popoarelor, mai lungă decât gladiusul, cu lama dreaptă și prevăzută cu două tăișuri. Acest termen are ca bază etimologică cuvântul antic grecesc "spáthe", care a fost preluat în limba latină sub înțelesul de „obiect lung și plat” pentru amestecat diferite substanțe
Spadă () [Corola-website/Science/316468_a_317797]
-
arestat pentru prima dată la începutul anului 1908, fiind învinuit că a citit literatură progresistă, dar a fost eliberat abia după schimbarea regimului la sfârșitul aceluiași an. El s-a înscris în partidul naționalist armean, Dașnak, care urmărea scopul eliberării poporului armean de sub jugul asupritor al turcilor. În timpul genocidului la adresa poporului armean din anul 1915, a fost urmărit de poliție și a trăit ascuns timp de patru ani. În anul 1920, odată cu instaurarea regimului sovietic în Armenia, a cerut conducerii organizației
H.Dj. Siruni () [Corola-website/Science/316477_a_317806]
-
că a citit literatură progresistă, dar a fost eliberat abia după schimbarea regimului la sfârșitul aceluiași an. El s-a înscris în partidul naționalist armean, Dașnak, care urmărea scopul eliberării poporului armean de sub jugul asupritor al turcilor. În timpul genocidului la adresa poporului armean din anul 1915, a fost urmărit de poliție și a trăit ascuns timp de patru ani. În anul 1920, odată cu instaurarea regimului sovietic în Armenia, a cerut conducerii organizației „Dașnak” să găsească o modalitate de conlucrare cu autoritățile sovietice
H.Dj. Siruni () [Corola-website/Science/316477_a_317806]
-
granița de sud-est a Germaniei, sud-vestul Poloniei și nordul Republicii Cehe) în Evul Mediu timpuriu. Descendenții direcți ai "sârbilor albi" sunt sârbii luzațieni (sorabii) și sârbii balcanici. Sârbii albi au fost inițiatorii incursiunilor sârbești din Balcani; supraviețuind multor războaie cu popoarele vecine, cu ajutor din partea Imperiului Bizantin, sârbii albi au rămas până în zi de azi. "De Administrando Imperio" consemnează că „acești sârbi se trag din sârbi necreștini, numiți "sârbii albi", ce trăiau dincolo de Turks (Ungaria), în zona căreia îi spun Bojki
Sârbi albi () [Corola-website/Science/316500_a_317829]
-
așezat în Gordium, Frigia (Anatolia), oraș antic pe care l-au numit "Gordoservon" și care fusese o așezare a frigienilor. Sârbii albi nu mai există ca grup etnic, fiind asimilați de polonezi și germani în Europa de Nord și de diverse alte popoare în sud-estul Europei. Descendenții lor sunt sârbii, trăind în statul național Șerbia și în țările de graniță, unde sunt încă de la venirea sârbilor albi. "Zerwisti/Serbiszcze", în polaba/poloneză (locuitori ai Sorbiei) "Surbi" și/sau "Zeriuani", "Serauici", conform Geographus bavarus
Sârbi albi () [Corola-website/Science/316500_a_317829]
-
Între Bisericile care au adoptat cultul și muzica bizantină se găsește și Biserica Ortodoxă Română, unde creștinismul a pătruns încă din primele secole după Hristos. Românii atât ca popor cât și ca Biserică sunt cei mai vechi în aceste ținuturi răsăritene ale Europei. Faptul acesta, ca și situarea geografică în imediata apropiere a Bizanțului, precum și multiplele legături economice, culturale și religioase cu Bizanțul au făcut ca muzica bizantină nu
Muzica bisericească românească () [Corola-website/Science/322339_a_323668]
-
de nădejde în apărarea conștiinței etnice. Și, ceea ce este și mai important, e faptul că el a rămas fidel acestui filon muzical până astăzi. Încă din cele mai îndepărtate secole muzica a ocupat un loc important în structura spirituală a poporului român. Această artă minunată a sunetelor, odată cu trecerea timpului, a căpătat și o funcție informativ-istorică, oferind adesea argumente dintre cele mai importante pentru cercetarea și cunoașterea trecutului de artă și cultură al poporului nostru, stând mărturie vie în favoarea existenței pe
Muzica bisericească românească () [Corola-website/Science/322339_a_323668]
-
un loc important în structura spirituală a poporului român. Această artă minunată a sunetelor, odată cu trecerea timpului, a căpătat și o funcție informativ-istorică, oferind adesea argumente dintre cele mai importante pentru cercetarea și cunoașterea trecutului de artă și cultură al poporului nostru, stând mărturie vie în favoarea existenței pe meleagurile noastre, a unei culturi străvechi, unitare și în continuă dezvoltare. Cu ajutorul lor, ca și cu acela al datinilor, poveștilor, muzicii și poeziei populare, care constituie cum spunea Alecu Russo, adevărate arhive populare
Muzica bisericească românească () [Corola-website/Science/322339_a_323668]
-
studiat Dreptul în Italia, la Padova, unde cei trei au obținut doctoratul, spre bucuria și mândria părintelui Balint, care îi sprijinise financiar în aceasta perioadă. Iosif Hodoș se numără printre primii membri ai "Asociației Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român" (ASTRA). Este membru fondator al Academiei Române și secretar general al ei până la moarte. Din însemnările autobiografice ale lui Enea Hodoș, aflăm că a făcut clasa I la Roșia, continuând apoi învățătura la școala ungurească din Brad, unde tatăl său
Enea Hodoș () [Corola-website/Science/322322_a_323651]
-
parte și obiceiul său de a explica, în culegerile de folclor, diferite provincialisme folosite în Banat, precum și trăsăturile caracteristice ale limbii din această parte a țării. În manualele școlare și în alte lucrări, s-a preocupat de limba și literatura poporului nostru. Hodoș susține formarea limbii române din latina populară vorbită de coloniștii aduși din Hispania, Galia, Asia Mică și Siria. "„Limba dacilor și geților nu o cunoaștem. Din limba lor ni s-a păstrat, la diferiți autori greci și latini
Enea Hodoș () [Corola-website/Science/322322_a_323651]
-
Limba dacilor și geților nu o cunoaștem. Din limba lor ni s-a păstrat, la diferiți autori greci și latini, mai multe nume de persoane, de cetăți, de râuri și munți.”" El admite că românii veniți în atingere cu alte popoare au împrumutat de la unele dintre ele elemente gramaticale, îndeosebi elemente lexicale. În legătură cu aportul elementului slav la formarea limbii române, părerea lui Hodoș este următoarea: "„Formarea ei ca limbă românească, aceasta n-a putut să se întâmple decât după venirea slavilor
Enea Hodoș () [Corola-website/Science/322322_a_323651]
-
care avea 43 de slove. Alfabetul chirilic este un "„vechi alfabet slav creat de de frații Chiril și Metodiu în sec. al IX-lea și întrebuințat la noi (oficial) până în 1860, care a servit drept bază pentru alfabetele folosite de popoarele slave ortodoxe”". Acest alfabet a fost redus de Ion Heliade-Rădulescu. După 1850, s-a mai folosit un alfabet latin amestecat cu chirilice. E. Hodoș amintește că cea mai veche încercare de folosire a literelor latine a fost făcută de Luca
Enea Hodoș () [Corola-website/Science/322322_a_323651]
-
Hodoș pune accentul pe veridicitate. Nefiind de acord cu unii istorici care denaturau faptele, el arată: "„Acești istorici uită, ori se prefac că uită, că revoluțiile nu s-au petrecut până acum nicăieri cu bastoane de promenadă ori cu tulumbele. Poporul apăsat și necăjit, fie român, fie ungur a apucat parul și coasa în mâini și nu s-a prea uitat unde lovește, ci a căutat să se răzbune asupra domnilor așa cum a putut”". E. Hodoș are meritul de a fi
Enea Hodoș () [Corola-website/Science/322322_a_323651]
-
Foia ilustrată" (Sibiu), "Învățătorul bănățean" (Lugoj), "Luceafărul" (Sibiu), "Tribuna" (Sibiu și Oradea) În programul publicat în întâiul număr al "Tribunei", se spune: Pentru aceasta "Tribuna" a editat publicații de popularizare a literaturii ca foița "Biblioteca poporală a Tribunei" și "Calendarul poporului". E. Hodoș a colaborat atât la ziar, cât și la aceste două publicații anexe cu schițe și traduceri. Articolele scrise de E. Hodoș în publicațiile vremii se referă la culegerile și studiile unor folcloriști ca Pompiliu Pârvulescu, Tudor Pamfile, Tit
Enea Hodoș () [Corola-website/Science/322322_a_323651]
-
putea spune că punctul ei esențial se concretizează în înființarea "Bibliotecii noastre" la Caransebeș și în interesul pe care și l-a dat la redacția "Telegrafului român" din Sibiu. În cadrul "Bibliotecii noastre", au apărut cam 50 de cărți mici pentru popor. Printre primele numere a fost culegerea de "Versuri și proză" de G. Coșbuc. Poetul începuse în acest timp să fie cunoscut. La București, i se editaseră "Balade și idile", "Fire de tort" și traducerea "Eneidei", traducere pentru care în 1897
Enea Hodoș () [Corola-website/Science/322322_a_323651]
-
sat din Dobrogea, unde s-a făcut culegerea), E. Hodoș observă, pe lângă meritul acestuia, că autorul n-a cunoscut și baladele din Banat "„care în unele privințe sunt cele mai bogate și mai închegate între tot ce a produs fantezia poporului nostru”". O dovadă de superioritate a baladei bănățene este și varianta "Mioriței", singura completă aflată în Banat și apărută mai întâi în "Luceafărul" în 1905. Faptul că această baladă, descoperită de Alecu Russo la Soveja, a fost cunoscută și în
Enea Hodoș () [Corola-website/Science/322322_a_323651]
-
cântece poporale lirice și epice, dintre care a ales, cum spune autorul, pe cele mai importante. Cântecele de dragoste, leagăn, de cătănie, bocetele, colindele, descântecele, cât și baladele, basmele din aceste culegeri, oglindesc o gamă amplă a sentimentelor omului din popor. În a doua parte a prefeței, arată însușirile gramaticale, mai ales fonetice, ale graiului bănățean, dând exemple. Hodoș arată că: Alte însușiri ale graiului bănățean pe care Enea Hodoș le menționează sunt: E. Hodoș grupează cântecele populare astfel: Această grupare
Enea Hodoș () [Corola-website/Science/322322_a_323651]
-
a trăit E. Hodoș: Alte cântece reflectă traiul greu din armata austro-ungară și sentimentul înstrăinării: Volumul "Cântece bănățene" se încheie cu capitolul "Diverse" care cuprinde un bocet, colinde, jocuri de copii. Bocetul "Zorile" constă într-un dialog al omului din popor cu zorile. Dialogul dă la iveală dorința omului ca zorile să întârzie până se desparte sufletul de trup și cel pierdut de cei din familie: În colecție se află și două cântece de leagăn, printre care: Colindele contin urările adresate
Enea Hodoș () [Corola-website/Science/322322_a_323651]
-
cântece de leagăn, printre care: Colindele contin urările adresate gazdelor de către copiii care mergeau de la casă la casă, în noaptea de 24 decembrie. E. Hodoș nu are în colecțiile sale, producții populare care să amintească și de alte obiceiuri ale poporului nostru cum sunt cântecele de sorcovă, "Plugușorul", sau "Capra" cu toate că acesta este un obicei specific Banatului. Ne dă explicații referitoare la credințele și superstițiile poporului. Vorbind despre paparude, arată că vara pe secetă, fete țigănci de 9-11 ani, umblă pe la
Enea Hodoș () [Corola-website/Science/322322_a_323651]
-
nu are în colecțiile sale, producții populare care să amintească și de alte obiceiuri ale poporului nostru cum sunt cântecele de sorcovă, "Plugușorul", sau "Capra" cu toate că acesta este un obicei specific Banatului. Ne dă explicații referitoare la credințele și superstițiile poporului. Vorbind despre paparude, arată că vara pe secetă, fete țigănci de 9-11 ani, umblă pe la case, după ce, dezbrăcându-se de toate hainele, s-au împodobit cu frunze și crengi. Stăpâna casei le stropește cu apă, iar fetele cântă: La fel
Enea Hodoș () [Corola-website/Science/322322_a_323651]
-
rupte din măiestria lui Coșbuc. În altele, felul de exprimare al personajelor, prin unele expresii și proverbe, înveselește lectura ca, de exemplu, în povestea „Vulpea și mos Corbișor”: După cum mărturisește E. Hodoș, "„Subiectele acestor povești au fost auzite din gura poporului bănățean, altele de la bunica mea Carolina Balint din Roșia Abrudului.”" În aceste volume de culegeri, se întrevede grija autorului de a scoate în evidență interdependența dintre viața, creațiile și limba poporului, fie prin intermediul prefețelor, fie prin unele explicații lapidare. Frumusețea
Enea Hodoș () [Corola-website/Science/322322_a_323651]
-
Hodoș, "„Subiectele acestor povești au fost auzite din gura poporului bănățean, altele de la bunica mea Carolina Balint din Roșia Abrudului.”" În aceste volume de culegeri, se întrevede grija autorului de a scoate în evidență interdependența dintre viața, creațiile și limba poporului, fie prin intermediul prefețelor, fie prin unele explicații lapidare. Frumusețea limbii populare l-a impresionat profund, de aceea un punct al cercetărilor sale îl constituie graiul poetic al omului din popor. Întrunind calități de cercetător și culegător de folclor, Enea Hodoș
Enea Hodoș () [Corola-website/Science/322322_a_323651]
-
a scoate în evidență interdependența dintre viața, creațiile și limba poporului, fie prin intermediul prefețelor, fie prin unele explicații lapidare. Frumusețea limbii populare l-a impresionat profund, de aceea un punct al cercetărilor sale îl constituie graiul poetic al omului din popor. Întrunind calități de cercetător și culegător de folclor, Enea Hodoș a avut o viziune amplă asupra creațiilor populare și, folosind metoda comparativă, a găsit corespondențe în diferitele părți ale țării, fundamentând atât caracterul local al folclorului, cât și trăsăturile lui
Enea Hodoș () [Corola-website/Science/322322_a_323651]
-
mic al regelui Carol al IV-lea, însă căsătoria nu s-a materizlizat. În timpul regenței, Maria Luisa a fondat o școală pentru predarea științelor la nivel superior, Muzeul de Fizica și Istorie Naturală din Florența. Pentru a intra în grațiile poporului florentin, ea a primit cu bunăvoință la Palatul Pitti recepții splendide pentru artiști și scriitori, precum și oficiali guvernamentali. Maria Luisa a fost acuzată că nu a aplicat blocada engleză în Etruria. Ministrul francez i-a ordonat să părăsească Florența iar
Maria Louisa a Spaniei (1782-1824) () [Corola-website/Science/322336_a_323665]
-
din urmă (în 450) acesta a fost executat din ordinul lui Geiseric. Theodoric a fost dușman și cu regele sueb Rechila din Iberia, întrucât soldații vizigoți îl ajutaseră pe comandantul imperial Vitus în campania sa împotriba suebilor din 446. Capacitatea poporului său de a se apăra și de a ameliora relațiile dintre Geiseric și Imperiul Roman l-a condus însă pe Theodoric să-și modifice politica externă. De aceea, în februarie 449 și-a căsătorit una din fiice cu noul rege
Theodoric I () [Corola-website/Science/322363_a_323692]