93,304 matches
-
bârfim, Violența, A fi sau a nu fi independent, Exilul românesc, Kitsch, Serialomania, Lumea interlopă, Vin americanii, Locul comun, Disciplina de partid, Modă și mode, Laic și religios, Subculturi, Scrisul & cititul, Specific național, identitate națională etc. Semnează, pe lângă membrii consiliului editorial sau ai redacției, Mircea Iorgulescu, Pavel Șușară, Nicolae Manolescu, Horia Bernea, Dan C. Mihăilescu, Horia-Roman Patapievici, Neculai Constantin Munteanu, Irina Nicolau, Teodor Baconsky, Mihai Zamfir, Costache Olăreanu, Mircea Dinescu, Stelian Tănase. D. este și o revistă de literatură, în măsura în care în
DILEMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286762_a_288091]
-
De-a lungul anilor a colaborat la „Scrisul bănățean” (frecventând și cenaclul tinerilor creatori grupați în jurul revistei), „Orizont”, „Tribuna”, „Familia”, „Transilvania”, „Cronica”, „Reflex”, „Paralela 45” (supliment al ziarului „Renașterea bănățeană”), „Foaia noastră” (Gyula, Ungaria), „Românul american” (Detroit, SUA) ș.a. Debutul editorial s-a produs în 1972, cu Anotimp de aur, carte de reportaje, care prin priza la real, dispoziția pentru comunicare și suflul poematic anunțau certe calități de prozator. În volumul de nuvele Stânca tarpeiană (1975), aflat sub umbra tutelară a
DIMA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286765_a_288094]
-
de la un ceas la altul, de la un loc la altul, cum privești la cer și la semenii tăi, cum ții pumnul strâns sau mâna deschisă, cum știi să zâmbești, să râzi, să ierți sau să batjocorești”. Ideea care guvernează demersul editorial al lui V. Posteucă și N. Petra este susținerea rezistenței spirituale a românilor: „În tot ce facem și credem, noi avem datoria de a ne uita înspre Carpați, înapoi acasă”, afirmă V. Posteucă, adăugând: „Tot mai singuri, dar pentru aceasta
DRUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286881_a_288210]
-
GRĂMESCU, Mihail (16.II.1951, București), prozator, poet și eseist. Este fiul scriitorului H. Grămescu. Debutează cu poezie în „Luceafărul”, în 1967. Debutul editorial se produce în 1981, cu volumul de proză SF Aporisticon. Colaborează la majoritatea publicațiilor culturale din țară - specializate sau nu în science-fiction - cu povestiri, articole de critică literară, eseuri, poezii. Figurează în numeroase antologii și volume colective apărute în România
GRAMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287339_a_288668]
-
sporadic, cu articole diverse la „Flacăra”, „Rampa”, „Contimporanul”, „Mișcarea literară”, „Calendarul”, „Porunca vremii”, „Universul” ș.a. O vreme a fost director la „Gazeta refugiaților” (1940-1942) și la „Rampa teatrală și cinematografică” (1941-1944). A mai folosit pseudonimele George Anonimu, Ionescu-Brăila, Ionescu-Filaret. Debutul editorial și-l face în 1921 cu volumul Poezii, urmat de Țării mele (1925), La poarta din urmă (1934), Săracă țară bogată (1936), Lumini de seară (1936), Două fete dintr-un neam (1941). A obținut câteva premii pentru poezie patriotică, precum și
GREGORIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287351_a_288680]
-
primă instanță, un roman existențial, cu dimensiune metafizică, cu trimitere la chestiuni dintre cele mai neliniștitoare pentru condiția umană. Volumele Fănuș Neagu și Eugen Simion - ambele editate în 2001 - sunt consistente micromonografii critice cu destinație didactică, întocmite conform uzanțelor impuse editorial. În Căruța lui Moromete (2001) sunt adunate texte critice (cronici, articole) apărute în presa literară. SCRIERI: Cazarma cu ficțiuni, București, 1993; Marin Preda - incomodul, Galați, 1996; Fănuș Neagu, Brașov, 2001; Eugen Simion, Brașov, 2001; Căruța lui Moromete, București, 2001. Repere
GRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
a Înțelege postmodernismul și postmodernitatea. I. 2. Contradicțiile literaturii franceze. Reprezentare și expresie Apar tot mai multe cărți de literatură, din ce În ce mai multă lume Învață și vrea apoi să scrie. Globalizarea va continua să aibă avea fără Îndoială efectul de boom editorial, În primul rînd În limba ei, a globalizării, engleza, dar și În alte mari limbi ale culturii occidentale - franceza, italiana, germana, spaniola - sau orientale: araba, apoi japoneza, chineza. Se scrie deja În limbile vernaculare din Africa neagră, dar fără Îndoială
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
schimbate de la o zi la alta. Nu va mai exista niciodată o bătălie canonică publică pentru simplul motiv că nu există nici o prevedere pentru ca ea să se finalizeze cu un vot care, desigur, ar cointeresa publicul. Globalizare, schimbarea suportului, practica editorială și Înlocuirea canonului cu topul sînt datele vîrstei post-literare. Ele rezumă profilul post-literaturii, a ceea ce se Întîmplă astăzi În literatură. și nu e de-ajuns, pentru că Însuși acest text contrazice ceea ce afirmă. Există, vedeți bine, posibilitatea ca tocmai aici, pe
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pe care autoarea declară că n-o consideră literatură -, avem imaginea felului cum scriitorii contemporani Înțeleg să reprezinte prin intermediul scrisului - dar și a cea ce publicul așteaptă: “realiterature”. Autobiografia sau În cel mai rău caz romanul personal abundă În peisajul editorial literar de astăzi, iar supralicitările tematice (pansexualismul) ori stilistice (ingenuitatea de-la-om-la-om sau cinismul) vin să coloreze scrieri de care autorii cred că cititorul, În lipsa acestor pigmenți, s-ar plictisi repede. Acesta din urmă creează la rîndul lui frisoane scriitorului, concurat
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
care au norocul să fie publicați de către aceeași editură ca și el, nimic mai mult. Martin Page aparține Încă editurii Le Dilettante, nouă, În expansiune, care promovează o literatură soft, Amélie Poulain, prizată, iată, de alfa și omega pieței noastre editoriale, Humanitas și Polirom (la ultima apare Anna Gavalda). Scriitorul francez are puține marote. Dintre ele, cea mai pregantă rămîne societatea de consum. Cu excepția romanelor istorice (Pierre-Jean Rémy, Jean d’Ormesson, poate Jean-Christophe Rufin, laureat al premiului Goncourt În 2001), a
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Adevărul literar și artistic” (din 2003). Debutează în „Contemporanul-Ideea europeană” în 1995. Prin cronica săptămânală de la „Adevărul literar și artistic”, se impune - în pofida vârstei - drept cel mai citit și „ascultat” reprezentant al criticii de întâmpinare din perioada de după 1995. Debutul editorial, în 2001, este reprezentat de volumul Concert de deschidere, o amplă selecție de cronici literare (completată cu articole și studii despre Eminescu, G. Călinescu, Tudor Vianu, Ion D. Sârbu). Colaborează la „Viața românească”, „Apostrof”, „Ramuri” (unde are rubrică permanentă), „Vatra
CRISTEA-ENACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286505_a_287834]
-
unul important în științele sociale românești. Simion Mehedinți, G. Vâlsan, Vintilă Mihăilescu, Anton Golopenția, Ion Conea, Ion Chelcea, H. Stahl, G. Brătianu, Nicolae Iorga, Ion Ionică sunt doar câteva dintre cele mai importante nume, cu toții având contribuții substanțiale teoretice și editoriale. În ceea ce am putea numi, conform opiniei lui James Clifford, travelling cultures (Clifford 1997), teme și temeri culturale, științifice și politice străine sunt transferate și transformate de savanții români. E interesant de observat fapul că toți acești noi experți intelectuali
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Octavian Neamțu” (Stahl, 1981, 291). În perioada 1932-1933, A. Golopenția devine șeful de cabinet al lui D. Gusti în Ministerul Educației, Cultelor și Artelor. Între timp este implicat în scrierea și editarea câtorva reviste importante, dar și în multe proiecte editoriale rămase nefinalizate. Dintre acestea ni se pare importantă și semnificativă încercarea de editare a unei reviste intitulate Anteu, cu apariție lunară pentru prezentarea și apărarea realității românești. Deși nu avem informații exacte, ni se pare foarte probabil să existe o
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
păreri despre o carte proastă, 3-4/1933), G.M. Vlădescu desființează romanul Cartea nunții, definindu-l drept „platitudine, întuneric, dezolare, snobism, bălăceală prin toate apele literare [...] Sfidare, ofensă, batjocură”. Spiritul vehement al revistei se reflectă și în critica succintă a politicii editoriale practicate de Editura și Librăria Alcalay și de Editura Cartea Românească sau în nota referitoare la F. Aderca, ale cărui cunoștințe de limbă franceză nu l-ar îndreptăți să traducă sau să comenteze texte din Paul Valéry (Moralistul și grebla
IDEEA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287502_a_288831]
-
unul din centrele de iradiere a ethosului românesc” și trece în revistă șirul de cercetători care, „în pofida poziției oficiale a perioadei comuniste [...] au relansat și acreditat ideea de existență a culturii și literaturii în Bucovina”. O altă constantă a politicii editoriale de la I. o constituie informarea corectă a cititorilor despre istoria vieții culturale bucovinene. Folosind documentele vremii, este prezentată ultima adunare generală a Societății pentru cultura și literatura română din Bucovina, la 5 martie 1944, înainte de intrarea trupelor sovietice în Cernăuți
ICONAR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287499_a_288828]
-
debut, Solitudini, apărut în 1939, poartă amprenta lirismului eminescian și se bucură de o bună primire din partea criticii literare. Anii războiului îl află în plină afirmare, dar volumul de versuri Lumini pentru vămi rămâne în manuscris din lipsă de mijloace editoriale. D. publică fragmente din acesta în revistele „Tribuna”, „Orizont”, „Steaua”, până în 1973, când cartea apare sub titlul Poezii. Versurile aparțin unui elegiac solitar; plaiurile natale, maramureșene, unde scriitorul și-a petrecut copilăria și primii ani ai tinereții, sunt o temă
DANCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286681_a_288010]
-
lucrează în Marina Militară, apoi în Marina Comercială, obținând brevetul de ofițer în 1940. După război se stabilește în București. În 1935 scoate la Călărași revista „Nenufar”. Debutează în „Revista scriitorilor români” (1936), cu poezia Cufundare, semnată George Danubia; debutul editorial are loc în 1949, cu volumul de balade și poeme Bună dimineața! Din 1945 frecventează cenaclul Sburătorul. Colaborează la revistele „Preocupări literare”, „Viața românească”, „Istru”, „Festival”, „Gazeta literară”, „Contemporanul”, „Tomis”, „Astra”, „Familia”, „Ateneu” ș.a. Este redactor la „România liberă” (1946-1948
DAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286670_a_287999]
-
de Ioan Dănilă. Revista cuprinde de asemenea articole cu valoare documentară despre Lucian Blaga, Mihail Sadoveanu, N. Iorga, Gala Galaction, semnate de Andrei Bucșan, Al. I. Amzulescu, Paul P. Drogeanu și o rubrică nepermanentă, intitulată „Semnal”, unde sunt prezentate apariții editoriale, prin colaborarea lui Iordan Datcu și Nicu Ploscariu. Publicistică și eseuri cu caracter istoric, etnografic, sociologic, religios, pe teme culturale și artistice, semnează Ion Ghinoiu, Victor Ernest Mașek, Narcisa Știucă, Elena Raicu. Revista mai conține un dicționar de termeni de
DATINI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286700_a_288029]
-
al lui Vasile Cârstean, învățători. După studii liceale la Rădăuți și studii universitare (1960-1964) la Facultatea de Filologie a Universității din București, este, succesiv, profesor la Botoșani (1964-1971), instructor la Consiliul Culturii și Educației Socialiste (din 1971), instructor la Centrala Editorială (1982-1990), director general adjunct în Ministerul Culturii (1990-1997), consultant artistic la Centrul Național al Creației Populare (din 1997). Și-a luat doctoratul în 1978, la Universitatea din București, cu teza Balada în folclorul Moldovei de Nord. Culegerea Folclor din Moldova
CARSTEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286128_a_287457]
-
în 1964. Din 1966, timp de peste trei decenii, lucrează ca redactor de editură (mai întâi la subredacția clujeană a Editurii Tineretului, apoi, din 1970, la Editura Dacia). Debutează în 1967, în revista „Steaua”, cu o povestire semnată V. Bențe. Debutul editorial are loc în 1981, cu romanul Jocuri de copii, semnat cu pseudonimul Oana Cătina, format din prenumele celor două fiice ale scriitoarei și utilizat ulterior cu consecvență. Publică, în anii ’80 și ’90, mai multe romane, într-un ritm destul de
CATINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286142_a_287471]
-
Ovidiu Cotruș, Ștefan Bănulescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Alexandru Paleologu, Ion Caraion, Nicolae Manolescu, Cornel Regman. Cenaclul a asigurat prin lecturile sale nu numai paginile revistelor „Destin”, „Ființa românească”, „Limite”, „Prodromos”, „Ethos”, „Revista scriitorilor români”, dar a stimulat și colecția editorială „Caietele Inorogului”. Paralel cu activitatea lui, începând din 1978, în același mediu intelectual și artistic s-au desfășurat și lucrările asociației culturale „Hyperion”. Repere bibliografice: Horia Stamatu, L.M. Arcade, în Românii, 13; L.M. Arcade, Cenaclul de la Neuilly: necesitate și loc
CENACLUL DE LA NEUILLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286163_a_287492]
-
1967). Debutează în presa literară cu articolul Despre arta parodiei în literatura română („Steaua”, 1957). Colaborează la „Viața românească”, „Steaua”, „România literară”, „Luceafărul”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Adevărul”, „Cronica politică”, „Parlamentul”, „Adevărul literar și artistic” ș.a. Debutul său editorial l-a reprezentat antologia comentată Pionierii romanului românesc (1962). Preocupat constant de opera lui I.L. Caragiale și remarcându-se ca un bun specialist în materie, i-a consacrat mai multe lucrări: Caragiale. Universul comic (1967), Nu numai Caragiale (1984; Premiul
CAZIMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286151_a_287480]
-
în filosofie”, „Însemnări”. Revista publică versuri semnate de D. Paltin, Ion Brădescu și proză de Gheorghe Bujoreanu, alături de numeroase medalioane dedicate unor scriitori români, semnate de Ștefan Pavelescu și N. Țane. C.A cuprinde și câteva recenzii, consemnări de apariții editoriale, articole despre învățământul românesc și străin, despre viața culturală a orașului și oameni de cultură români, îmbrățișând, cu timpul, o arie tot mai largă de probleme. La rubrica „Inițieri în filosofie” sunt publicate traduceri din Émile Faguet, iar numărul 7
CETATEA ALBA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286178_a_287507]
-
Poeziei spectaculare a primului volum personal, Balade vesele și triste scrise prin cârciumi comuniste (1990), în care baladescul și plăcerea afișării nonconformismului zgomotos al boemei au dat aliajul unui lirism cu o reală priză la public, îi urmează o prezență editorială dinamică. Cu schimbări abrupte de registru tematic, poemele din cărțile următoare proiectează patetismul originar al autorului în termenii unei poetici moderne, de sursă stănesciană, consemnând aspirația către un discurs liric capabil să traducă experiențele cotidianului în termenii miturilor și ai
CHICHERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286193_a_287522]
-
secretar literar la Teatrul de Stat din Turda (1960-1964), apoi redactor la „Steaua” și din nou la „Tribuna”. Debutează în 1958, la Radio București, cu note de lectură și, în același an, în „Viața românească”, la rubrica „Miscellanea”. Debutul său editorial îl reprezintă volumul Arghezi și folclorul (1966). A colaborat, folosind și pseudonimul C.D. Teodosiu, la „Luceafărul”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Revista română” (edițiile în limbi străine), „Steaua” și „Almanahul «Tribuna»”. A semnat prefețe și studii introductive la ediții din operele
CESEREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286177_a_287506]