92,267 matches
-
Nițescu însă, generalul a pus "Corpul de Voluntari Români" sub comanda directă a Misiunii Militare Franceze, intenționând să-l înlocuiască pe Kadlec cu un ofițer francez. Conflictul devenind ireconciliabil, un memoriu scris de Voicu Nițescu l-a informat ulterior pe general, despre solicitarea fermă a românilor de a le fi schimbat comandantul, astfel că Janin și-a materializat decizia trimițând pe ofițerii francezi Malgrat și Buinsse. Aceștia însă în opoziție cu românii l-au susținut pe ofițerul ceh, insistând ca acesta
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Nițescu a plecat în țară pentru a organiza repatrierea voluntarilor și prizonierilor din Siberia, astfel că ulterior, situația voluntarilor a devenit extrem de dificilă. Kadlec a tratat repetat în mod ofensiv membrii "Consiliului Național Român" și în fața amiralului Kolceak și a generalului Janin, i-a acuzat pe români de indisciplină în raport cu Comandamentul Aliat și că ar fi de partea austriecilor și bolșevicilor. În 19 februarie 1919 Kadlec a fost însă destituit din post, dar după mai multe zile de discuții cu maiorul
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
a acuzat pe români de indisciplină în raport cu Comandamentul Aliat și că ar fi de partea austriecilor și bolșevicilor. În 19 februarie 1919 Kadlec a fost însă destituit din post, dar după mai multe zile de discuții cu maiorul Malgrat și generalul Janin ordinul a fost contramandat. Ulterior la 23 februarie 1919 printr-o telegramă, Janin a suspendat autoritatea" Comitetului Național Român" asupra propriilor soldați. Pe data de 26 ianuarie 1919, respectivul "Corp de Voluntari" s-a transformat într-o "Legiune a
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Paris din 1919 a acționat pe lângă conducătorul delegației române Ion I. C. Brătianu. În luna martie a anului 1919 criza provocată de conflictul românilor cu Misiunea Militară Franceză a luat sfârșit, dar de abia pe 10 mai Guvernul României a comunicat generalului Janin acordul său ca "Legiunea Română de Voluntari" să lupte pentru cauza aliată, sub ordinele Misiunii. Ca efect al acordului de a pune Legiunea să lupte în Siberia, lui Brătianu i-a fost promisă recunoașterea dreptului României asupra Basarabiei de către
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
astfel, repatriați de pe teritoriul rus un total de circa 23.000-24.00 de persoane, din care au fost peste 20.500 de ardeleni, 2.400 de bucovineni și câteva sute de persoane - membri ai familiilor de ofițeri, basarabeni, precum și alții. Generalul Janin care comanda forța expediționară aliată antibolșevică din Siberia a estimat în martie 1919, un număr de 10.000 de prizonieri de origine română încă prezenți în arealul siberian (incluzându-i și pe cei înrolați în "Legiunea Română"). Cifra luată
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
la 20 ianuarie 1920 din căpitanul doctor Victor Cădere (ca însărcinat guvernamental cu depline puteri și grad de maior asimilat) și din sublocotenentul medic Raul Alevra, cei doi urmând a fi agreați de către comandamentul japonez de la Valdivostok și atașați pe lângă generalul Janin. Din păcate mandatul comisiei, anume acela de a urgenta repatrierea prizonierilor ardeleni aflați în Siberia a fost comunicat numai lui Cădere, ceea ce a dus la o cooperare defectuoasă în ceea ce privește scopul propus. Plecați din Paris pe 31 ianuarie 1920, Raul
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
aprilie pentru a începe misiunea de informare în ceea ce privește situația reală a trupelor și prizonierilor români, precum și a măsurilor luate pentru concentrarea și aprovizionarea acestora în Vladivostok, iar Victor Cădere la Harbin la jumătatea aceleiași luni, pentru a lua contact cu generalul Janin. Din cei 100.000 de dolari promiși cei doi nu au primit decât de un sfert, pe drum aceștia fiind informați de către diverși reprezentanți aliați de dinamica situației militare și politice siberiene, precum și de modificările intervenite în planul inițial
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
repatrierii în cursul lunii iulie (numele și capacitățile vaselor atribuite respectivei acțiuni fuseseră deja comunicate de către englezi la 10 aprilie 1920). La Harbin, maiorul Cădere pe data de 16 aprilie 1920 a preluat de la colonelul ceh Eduard Kadlec prin hotărârea generalului Janin, comanda "Legiunii de Vânători Ardeleni și Bucovineni" (redenumită astfel între timp). A preluat astfel întreaga răspundere a contingentului de voluntari români precum și a celorlalți prizonieri supuși români, a obținut aprobarea înființării unei baze române la Vladivostok, precum și promisiunea formală
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
promisiunea formală a comandamentului francez de urgentare a repatrierii. Subiectul repatrierii prizonierilor supuși români neînrolați voluntar în Legiune a fost lăsat pentru o analiză ulterioară. La 20 aprilie 1920 însă, Janin a fost rechemat în Franța și a lăsat comanda generalului Lavergné (comandantul bazei militare de la Vladivostok), care nu s-a opus măsurilor luate de predecesorul său. Din mers, în același interval de timp cu sosirea "Legiunii" aflate în retragere de-a lungul Transsiberianului spre Vladivostok, la Harbin Cădere a început
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
un preot militar rus care servise pe frontul din Dobrogea. Odată sosite în portul de îmbarcare, efectivele "Legiunii" cu ajutorul Misiunii Franceze au fost echipate cu haine de vară, cazarea s-a făcută într-o cazarmă cu trei etaje disponibilizată de către generalul Lavergné, iar asistența sanitară a fost asigurată de către „Trenului sanitar” al Crucii Roșii Americane. Între timp, sublocotenentul Raul Alevra obținuse pentru repatriere un fost cargou canadian transformat (numit „M.S. Dollar” și cedat inițial contingentului ceh), care ar fi urmat să
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
început prăbușite pentru a distruge obiective situate deasupra lor, dar ele au fost mai târziu umplute cu explozibili și detonate în scopul de a provoca pagube mai mari. În zilele noastre, în limbajul comun, minele de teren se referă în general la dispozitive fabricate special ca arme anti-personale sau anti-vehicule. Deși multe tipuri de dispozitive explozive improvizate ("Dei"), pot fi clasificate ca mine de teren, practic, termenul de "mină" este de obicei rezervat pentru dispozitive fabricate și concepute pentru a fi
Mină de teren () [Corola-website/Science/336080_a_337409]
-
maghiare și a fost nevoite să se retragă, orașul fiind recucerit după 2 zile de ocupație, în urma unui contraatac susținut de Regimentul 15 Infanterie împreună cu rezervele Brigăzii 13 Infanterie și cu susținere de artilerie. În urma raportului comandantului trupelor din Transilvania - generalul Traian Moșoiu, din 4 martie 1919, privitor la acest eveniment, generalul Anton Gherescu - comandantul Brigazii 13 Infanterie și colonelul Alexandru Calmuschi - comandantul Regimentului 15 Infanterie, au fost acuzați de incapacitate de acțiune și destituiți din funcție. La începutul ofensivei din
Regimentul 15 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336094_a_337423]
-
după 2 zile de ocupație, în urma unui contraatac susținut de Regimentul 15 Infanterie împreună cu rezervele Brigăzii 13 Infanterie și cu susținere de artilerie. În urma raportului comandantului trupelor din Transilvania - generalul Traian Moșoiu, din 4 martie 1919, privitor la acest eveniment, generalul Anton Gherescu - comandantul Brigazii 13 Infanterie și colonelul Alexandru Calmuschi - comandantul Regimentului 15 Infanterie, au fost acuzați de incapacitate de acțiune și destituiți din funcție. La începutul ofensivei din aprilie, trupe ale regimentului au fost angajate la nord-est de Zalău
Regimentul 15 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336094_a_337423]
-
reprezentat un segment al unui plan mai vast de creare a unei forțe militare regulate, care să fie la dispoziția Consiliului Național Român Central. Stabilit în Viena, unde Iuliu Maniu împreună cu numeroși ofițeri care l-au avut în frunte pe generalul de divizie Ioan Boeriu și-au stabilit centrul de activitate politică și de comandă, acest Senat a activat într-o perioadă de profunde mutații militare și politice ce a culminat cu destrămarea Dublei Monarhii, precum și cu prăbușirea statului dualist, devenind
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
s-a subordonat Senatul Militar. Odată însă ajunsă la Viena vestea constituirii la Budapesta a „Consiliului Național Român Central” (mutat ulterior la Arad), Senatul a recunoscut autoritatea acestuia. Procesul de divizare a regimentelor pe criterii etnice s-a petrecut în general în mod pașnic. Nucleul grupării de soldați români din Viena l-a constituit "Regimentul 64 Infanterie Orăștie", a cărui structură inițială s-a descompus în noaptea de 30/31 octombrie odată cu izbucnirea revoluției la Viena. Cu toate că 65 % din componența acestuia
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
executiv reprezentat de Iuliu Maniu (cu funcția de reprezentant politic), căpitanul Traian Popa, medicul Epifan Munteanu și Petru Popovici. Pe data de 1 noiembrie, membrii Senatului și-au stabilit resorturile, astfel: căpitanul Traian Popa și-a asumat, temporar (până la însănătoșirea generalului Boeriu) funcția de președinte, preotul militar Gheorghe Oprean și-a asumat funcția de secretar, iar doctorul Epifan Munteanu pe cea de casier. Tot în cadrul aceleiași ședințe Iuliu Maniu a propus atât trimiterea unei delegații la Ministerul de Război pentru a
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
birou de informații pentru ofițerii și soldații români, cu rolul de a-i ține la curent pe aceștia cu evoluția evenimentelor militare și politice. Conducerea a fost încredințată celui mai mare în grad dintre ofițerii români aflați în Viena, anume generalul de divizie Ioan Boeriu. Acesta aflat fiind pe moment în spital, căpitanul Traian Popa a girat așadar temporar funcția până pe 12 noiembrie, când generalul a preluat comanda trupelor. Ca efect al unei întâlniri cu Ministrul de Război Austro-Ungar - generalul Sträger-Steiner
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
Conducerea a fost încredințată celui mai mare în grad dintre ofițerii români aflați în Viena, anume generalul de divizie Ioan Boeriu. Acesta aflat fiind pe moment în spital, căpitanul Traian Popa a girat așadar temporar funcția până pe 12 noiembrie, când generalul a preluat comanda trupelor. Ca efect al unei întâlniri cu Ministrul de Război Austro-Ungar - generalul Sträger-Steiner, a unei delegații prezidate de Iuliu Maniu - secondat de căpitanul Traian Popa și profesorul bucovinean Constantin Isopescu-Grecul, s-a putut lua contact cu noul
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
anume generalul de divizie Ioan Boeriu. Acesta aflat fiind pe moment în spital, căpitanul Traian Popa a girat așadar temporar funcția până pe 12 noiembrie, când generalul a preluat comanda trupelor. Ca efect al unei întâlniri cu Ministrul de Război Austro-Ungar - generalul Sträger-Steiner, a unei delegații prezidate de Iuliu Maniu - secondat de căpitanul Traian Popa și profesorul bucovinean Constantin Isopescu-Grecul, s-a putut lua contact cu noul ministru de resort din guvernul revoluționar vienez - căpitanul Mayer, care avea puterea reală de a
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
împrăștiat o demonstrație de tip bolșevic. Pe data de 7 noiembrie în timpul celei de-a șasea ședințe, a fost citită declarația prin care Legiunea Română din Praga s-a subordonat Senatului Militar Român, iar pe 12 noiembrie (ziua în care generalul Boieriu și-a preluat oficial postul, căpitanul Popa devenind vicepreședinte), alți 6 noi membri au fost cooptați în Senat. Un moment semnificativ a fost reprezentat de sosirea și instalarea în ordine a Regimentului 31 Sibiu, comandat de locotenentul Eugen Duca
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
ținut ultima ședință. Considerându-și misiunea încheiată, acest for prin conducerea sa a hotărât întoarcerea în Transilvania, cu scopul de a se pune în slujba Consiliului Național Român Central. Lichidarea activității și a patrimoniului Senatului s-au desfășurat sub coordonarea generalului Boeriu, cu ajutorul căpitanului Traian Popa. Pentru expedierea unităților române spre Transilvania ar fi fost necesară tranzitul trupelor prin Ungaria (pe drumul cel mai scurt). S-au inițiat astfel demersuri - dealtfel inutile, pe lângă Consiliul Național Maghiar condus de contele Karolyi, pentru ca
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
și Vojnovic '90. În sferturi, câinii au învins Astra Giurgiu cu scorul de 2-1 prin Gnohéré și Palić. Calificarea în finală au obținut-o învingând în dublă manșă rivalii de la Steaua București prin golurile din deplasare, scorul fiind 2-2 la general. CFR Cluj a intrat în compeție în faza șaisprezecimilor, deoarece a participat la Liga I 2015-2016. În această fază au întâlnit, în deplasare, pe CS Balotești, din Liga a II-a, calificându-se pentru optimi după ce au învins cu 1-0
Finala Cupei României 2016 () [Corola-website/Science/336128_a_337457]
-
insectelor, care distrug inclusiv bacilul tuberculozei, agentul dizenteriei și al unor afecțiuni pulmonare. Plantațiile masive de tei ale orașului, precum cele din Parcul Copou sau Parcul Expozoției, pe lângă creșterea umidității relative a aerului înconjurător, influențează favorabil și microclimatul urban în general poluat al orașului Iași, stimulând schiimburilor de aer și dispersând particulele în suspensie. Totodată, vegetația are un rol pedogenetic important, regenerând și fertilizând solul. Pe lângă aportul de materie organică, rădăcinile arborilor contribuie la creșterea porozității acestuia, la măririrea capacității de
Istoria teilor în Iași () [Corola-website/Science/336131_a_337460]
-
bazilică cu trei nave, iar importanța sa a crescut după ce a devenit biserică parohială și apoi capitul canonic. Biserica a fost grav avariată de mai multe ori, mai ales în timpul Războiului de Treizeci de Ani, când a devenit ținta tunurilor generalului suedez Lennart Torstensson și a ars complet, iar turnurile sale s-au prăbușit. Reconstrucția realizată în secolul al XVIII-lea a urmărit refacerea interiorului în stil baroc, care era foarte popular pe atunci. Lucrările au fost coordonate de arhitectul Maurice
Catedrala Sfinții Petru și Paul din Brno () [Corola-website/Science/336163_a_337492]
-
martie 1752, episcopul Maximilian Reichsgraf von Hamilton le-a solicitat artiștilor imperiali Franz Anton Maulbertsch și Josef Stern să restaureze clădirea și să decoreze sălile palatului cu lucrările lor. În afară de picturile lor, palatul adăpostește încă o colecție de artă, în general, considerată a doua ca valoare artistică din țară, în care se află ultimul tablou mitologic al lui Tițian, "Pedepsirea lui Marsyas". Cea mai mare parte a colecției a fost achiziționată de către episcopul Karel la Köln în 1673. Palatul conține, de
Palatul Arhiepiscopal din Kroměříž () [Corola-website/Science/336170_a_337499]