9,813 matches
-
ecourile de presă. Nu mă Îndoiesc că a fost un mare succes! Dragii mei, nu mă uitați, pe mine, păcătosul; pentru că, În ciuda unor lungi eclipse și tăceri, vă iubesc pe amândoi, cu dragoste frățească! Îngăduiți-mi, de aceea, să vă Îmbrățișez și să vă strâng lângă inima mea! Al vostru, pentru totdeauna, Liviu * ș8ț Probabil, Început 1996 Dragii mei Nicki și Cella, Sunt, iată, În măsură să vă dau o veste bună (deși s-ar prea putea ca ea să nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
destul de curând! Cu dragoste, Liviu * ș9ț Probabil, decembrie 1996 Anul Nou ne găsește pe toți cu sufletul cuprins de o nouă speranță. Fie ca 1997 să ne aducă tuturor multă sănătate și Împlinirea așteptărilor și viselor celor mai dragi! Vă Îmbrățișez pe amândoi și vă urez cu aceeași, dintotdeauna, caldă și fraternă dragoste, un AN NOU Încărcat de bucurii și realizări! LA MULȚI ANI! L. Petrescu * ș10ț 7 iulie 1996 Dragii mei Nicki și Cella, În perspectiva aniversării, nu prea Îndepărtate
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În evidență harul de polemist al unui individ altminteri atât de delicat: Ion Vartic. Dragii mei, sper că v-ați Întors reconfortați și cu vești cât mai bune din lunga voastră călătorie estivală. În așteptarea unui semn din partea voastră și Îmbrățișându-vă fratern pe amândoi, Îi urez, Încă o dată, lui Nicki, sănătate și multă fericire. La Mulți Ani! Al vostru, L. Petrescu (Familia, nr. 6/2000) Negația NEGOtc "Negația NEGO" Regret că nu m-am numărat printre prietenii apropiați ai lui
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
suplimentare pentru Compendiu poți să-mi trimeți direct la Cluj, unde le voi prelucra cu colaboratorii mei. Nu e necesară o bibliografie critică exhaustivă, o dăm peste tot selectivă, altfel nu ne-ar ajunge spațiul. Mulțumesc anticipat. Aștept vești, te Îmbrățișez, Mircea Zaciu (Familia, nr. 10/2001) O cafea cu Sorescutc "O cafea cu Sorescu" Departe cum m-am ținut, cât am putut, de ceea ce se cheamă „lumea literară” bucureșteană, nu m-am Întâlnit niciodată, În biografia mea românească, cu Marin
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și impotența sunt sinonime”. Ca maestru al paradoxului, gânditor „anti”, luptând Împotriva banalității, canoanelor și standardelor, bunului-simț și bunului-gust, Cioran Își menținea Întotdeauna neclintita opoziție, chiar și atunci când rezultatul nu avea neapărat o portanță spirituală reală. „A fi paradoxal - a Îmbrățișa idei și opinii Împotriva firii care șochează bunul-simț sau contrazic ceea ce e mai mai mult sau mai puțin acceptat - devine un categoric imperativ estetic (și implicit amoral). Și cere Întotdeauna un anume fel de extremism (teoretic)”, precizează Matei Călinescu. Aceasta
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
-o În toate gesturile mici ale șederii În Vermont: pregătindu-ne, dimineața, Roasted French Coffee, arătându-mi biblioteca, lacul din jur, florile, motanul, vorbindu-mi despre cursul său la Universitatea din Boston („Ambițiosul secolului XIX”, văzut prin Balzac, Stendhal, Dostoievski), Îmbrățișându-ne, la sfârșit, ca „our new friends”. Delicata contrapondere a unui clasicism intelectual orgolios, detașat. Am contemplat, de asemeni, comportarea În preajma femeilor a cuceritorului faimos, cândva, pentru aventurile amoroase și numeroasele căsătorii-divorțuri. Redevenea cavalerul ușor arhaic, juvenila directitate americană potența
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
M-a mișcat mult sufletește faptul că pe prima pagină era scris chiar de Căpitan, cu cerneală verde următoarele: Camaradului Călvărăsan și cuibului Omul Nou din Sibiu ca veșnic să scoată oameni noi. Mi-a zis în timp ce eu l-am îmbrățișat: Cartea mi-a fost înmânată de către Domnul profesor Nicolae Petrașcu ca o recompensă că am ajutat împreună cu toți camarazii din cuibul Omul Nou la tipărirea ei în condiții de bătălie legionară, de mare risc, având în vedere supravegherea polițienească atât
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
civilizației umane, știu ce a făcut democrația în Imperiul Roman pe vremea Republicii, până când a venit dictatura Cezarilor care, cu corupția ei a dus la declinul Imperiului Roman. Știu ce a făcut democrația în Anglia, care din sec. XII a îmbrățișat regimul parlamentar democratic și condițional și prin el s-a făcut cel mai puternic imperiu de pe glob, dominând o treime din acest glob. Știu ce a făcut democrația în Franța pe care a ridicat-o încât este o stea strălucitoare
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
civilizației umane, știu ce a făcut democrația în Imperiul Roman pe vremea Republicii, până când a venit dictatura Cezarilor care, cu corupția ei a dus la declinul Imperiului Roman. Știu ce a făcut democrația în Anglia, care din sec. XII a îmbrățișat regimul parlamentar democratic și condițional și prin el s-a făcut cel mai puternic imperiu de pe glob, dominând o treime din acest glob. Știu ce a făcut democrația în Franța pe care a ridicat-o încât este o stea strălucitoare
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
românești ca un creator de viață nouă. Pentru aceea a putut să părăsească Mișcarea Cuzistă șl săși clădescă o alta a sa proprie, începută cu foarte puțini. Comandantul a venit ca un continuator al Căpitanului. Misiunea lui a fost să îmbrățișeze întreaga Legiune și să înmănuncheze toate elementele sănătoase și creatoare. El trebuia să păstreze ființa Legiunii nealterată, ferind-o de orice erezie care ar fi încercat să-i desfigureze profilul ei moral. Biruința legionară de acum e biruința Căpitanului, căci
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
și privirile noastre triste au cercetat cărările însângerate ale prigoanelor, așteptându-te să vii și să ne deslegi de toate chinurile și apsările. Legionarii Tăi credincioși Te chemau să cobori în mijlocul lor, să-ți numeri oștile fără număr și să îmbrățișezi coloanele biruitoare cu fulgerul ochilor Tăi. Atâta lumină ai revărsat în jurul Tău și atâtea frumuseți ne-ai deșteptat în suflet, încât nici unul din cei care Te-am cunoscut și Te am urmat nu poate să creadă cu adevărat că Tu
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
priviri furtive, am putut săl văd, să-i urmăresc pasul, să asist la întâlnirea emoționantă cu familia sa... Sfertul de oră, cât a durat vizita reglementară a trecut ca un fulger. Din nou apare Căpitanul cu familia sa. Se desparte îmbrățișând cele două doamne și sărutând cu sete pe fetița Cătălina. încadrat de aceeași soldați se îndreaptă Căpitanul spre poarta fortului Jilava. De două trei ori s-a oprit, s-a întors și a privit grupul femeilor ce-l urmăreau cu
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
ori, ocazia să constate pe străzile Sibiului sau în vizitele sale la Sâmbăta, la Vurpăr sau în alte părți, cum privirile oamenilor, cunoscuți sau necunoscuți, se încrucișau cu ale sale, radiind bucuria revederii și abia reținându se să nu-l îmbrățișeze sau alții care treceau pe lângă el îl salutau totuși cu multă condescendență. Toate aceste manifestări încurajatoare pentru el, nu-i dădeau dreptul să se simtă izolat sau părăsit de societate, ci dimpotrivă. În 1968 când se produsese luarea de poziție
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
ca lava unui vulcan în erupție. Nu am stat cu el în aceeași celulă, nu am lucrat în libertate direct cu el, nu l-am avut în fața mea, decât în răstimpul unei întâlniri întâmplătoare, la efectuarea „programului”, când m-a îmbrățișat, pe după umeri cu brațul drept și mi-a spus spontan pe nume: „Ghiță, Cătăniță”. A venit val-vârtej gardianul să repare greșeala pe care o făcuse și vraja acelei clipe s-a stins fără să fi schimbat măcar câteva cuvinte. în
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
contraveni acestei dispozițiuni, va pierde dreptul de a beneficia, în viitor, de mâna de lucru evreiască. e) Românii care dublează pe meseriașii calificați sau orice fel de profesioniști evrei și nu se identifică cu meseria sau profesiunea pe care au îmbrățișat-o sau în care au fost numiți, în timpul prevăzut și recunoscut ca necesar de Oficiul Central de Românizare, vor fi internați în lagăr. Deasemenea vor fi internați în lagăr, patronii care tolerează dublurile fictive în scopul menținerii evreilor, sabotând astfel
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
va arăta: a) - Dacă românul este prezent la serviciu, b) - Dacă vine regulat la serviciu (atelier), c) - Dacă mai are și altă ocupație la Stat sau în altă întreprindere, d) - Dacă se identifică cu meseria sau profesiunea pe care a îmbrățișat-o, stadiul de pregătire în care se află pentru înlocuirea evreului, e) - Dacă este împiedicat și de cine anume pentru a-și însuși meseria sau profe siunea respectivă. Din procesul-verbal trebuie să rezulte clar: - Românul dublant se conformă obligațiunilor sale
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
grase, dar tinere și frumoase. Față de acestea simt nevoia să adopt o oarecare atitudine. Să zicem că sunt dispus să mă culc cu ele. Cred că de aici mi se trage tulburarea. Numai că nu mi-e deloc simplu să îmbrățișez o femeie când mintea nu-mi funcționează ca lumea. Nu vreau să înțelegeți că îmi repugnă femeile grase. Tulburarea și repulsia sunt două lucruri complet diferite. M-am mai culcat eu cu femei tinere, grase și frumoase. Mi-a plăcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
un purice numai la gândul că aș fi putut cădea într-o astfel de groapă. Drumul cotea la dreapta și la stânga, cobora încontinuu, dar n-am dat peste vreo pantă abruptă. Doar intersecții. Multe intersecții. Pe tot traseul ne-am îmbrățișat o singură dată. Fata s-a oprit brusc, s-a întors spre mine, a stins lanterna și m-a cuprins cu brațele. Mi-a atins buzele cu vârfurile degetelor. Ne-am sărutat. Am strâns-o ușor în brațe. Ciudat comportament
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
înțeleg nici măcar ploaia. În vecii vecilor. O să mor și n-o să fiu în stare să înțeleg un singur camfor, o singură ploaie. Bineînțeles că m-am întristat și m-au podidit lacrimile. În timp ce plângeam, mi-aș fi dorit să mă îmbrățișeze cineva. Dar n-avea cine. Mă simțeam singură pe lume. De aceea stăteam în pat și plângeam. Între timp s-a înseninat, apoi s-a întunecat și n-am mai văzut nici o păsărică. Nici nu aveam cum să-mi dau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nu există dragoste, o asemenea lume trece pe lângă fereastra ta ca vântul. Nu o poți atinge, nu o poți mirosi. Oricâte fete ai cumpăra cu bani, oricâte partenere pasagere de sex ai avea, trebuie să recunoști că nici una nu te îmbrățișează cu dragoste, că pentru nici una nu însemni nimic. — Doar nu-ți imaginezi că mă preocupă tot timpul așa ceva! am protestat eu. — Tot aia e. Poate avea dreptate. Asemenea fete n-aveau cum să mă îmbrățișeze din tot sufletul. Și nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
recunoști că nici una nu te îmbrățișează cu dragoste, că pentru nici una nu însemni nimic. — Doar nu-ți imaginezi că mă preocupă tot timpul așa ceva! am protestat eu. — Tot aia e. Poate avea dreptate. Asemenea fete n-aveau cum să mă îmbrățișeze din tot sufletul. Și nici eu pe ele. Îmbătrâneam și rămâneam singur. Ca un castravete-de-mare. Mergând cu gândurile aiurea în urma ei, n-am observat că s-a oprit și iar m-am ciocnit de spatele ei moale. — Scuză-mă! Șșșșș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
dramele individuale ale unor deportați, zdrobiți ca ființe umane de condiția concentraționară. Autenticitatea mărturiei e dublată de autoanaliza minuțioasă, iar concluzia asociază o mizantropie temperată cu un optimism moderat. Comunist dezamăgit, dar rămas credincios idealului care l-a făcut să îmbrățișeze în tinerețe o ideologie cu efecte dezastruoase, G. e un memorialist incomod pentru cei dispuși să cosmetizeze unilateral (indiferent în ce direcție) istoria contemporană. SCRIERI: Masacrul, București, 1956; Eclipsa, București, 1997. Repere bibliografice: Savin Bratu, Un document de care-ți
GALL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287138_a_288467]
-
țărănească din județul Ilfov. Străbunicul scriitorului era fierar, pe bunicul său îl chema Nicolae Dumitru și era, se pare, mic negustor. Negustorul și-a dat copilul la școală și, cu această ocazie, Dumitru a devenit Dumitriu. Tatăl lui D. a îmbrățișat cariera militară, a făcut războiul, a fost decorat și a avansat până la gradul de colonel. Mama, Theresa (născută la București, 10 septembrie 1894), este fiica Ecaterinei și a lui Carol von Debretzy, inginer secui din Sfântu Gheorghe; mama lui D.
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
În Țara Minunilor) Introduceretc "Introducere" Ultimii ani au fost marcați, printre altele, de eforturile susținute ale administrației publice de a se conforma cerințelor impuse de mult dorita aderare a României la Uniunea Europeană. Acest deziderat național, cum a fost el numit, Îmbrățișat de majoritatea curentelor politice ale momentului, a fost Însoțit și de Încercarea de a crea premisele formării unei culturi administrative moderne - europene, În special - care să reușească să se compare prin transparență, profesionalism și eficiență cu cele ale țărilor mai
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
le are, el transferă banului un soi de forță sacră, capabilă să-l ajute în a-și inhiba pornirile firești și să-l facă să se căiască pentru momentele de slăbiciune. Personajul seamănă astfel marilor posedați. Moartea, care îl află îmbrățișându-și comoara, îi este un fel de apoteoză. Când, în 1912, prin dramatizarea nuvelei, Hagi-Tudose este adus pe scenă, personajul își pierde dimensiunea tragică. Scos din singurătatea sa, fărâmițat într-o serie de relații cu oamenii din jur, Hagi-Tudose devine
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]