9,974 matches
-
-și zborul, traversându-ne și ocărându-ne cu glasul lor minunat. Altele ce păreau mai vesele se prindeau la întrecere, zburând în preajma vasului, fermecându-ne cu mișcările grațioase ale aripilor, privindu-ne de sus ca pe niște intruși ce au îndrăznit să pătrundă în minunata lor lume, în care liniștea e mai presus de orice. Câte un pescăruș ce era mai îndrăzneț poposea pentru o clipă pe balustrada de la pupa, odihnindu-se, privind peisajul ce era lăsat în urmă. Imediat își
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
impresionant, care vorbește convingător despre o trage die umană și despre niște realități din România de astăzi (lucruri care chiar sau întâmplat). În comentariile de pe adevarul.ro, Cristian Mungiu era terfelit cu tot felul de cuvinte por coase, pentru că a îndrăznit să vorbească în filmul lui despre niște fapte negative din România. Iată ce ia enervat pe conaționalii noștri: „În America și nu numai sunt lucruri mult mai urâte și domn’ Mugiu bulangiu nu le vede. Vede România cu ce e
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
o clonă perfectă a celui care la creat. Vă mai amintiți cum citea în fiecare seară, acum câțiva ani, cu evlavie și recunoștință, câte o poezie a „marelui poet“ Adrian Păunescu? Vă mai amintiți ce vajnic era împotriva celor care îndrăzneau să i calce pe coadă pe dinozauri și cum se gudu ra pe lângă cei de teapa lui? Vă mai amintiți de perioada în care oamenii respectabili se fereau săi frecventeze emisiunea, gândinduse că se compromit? Nui așa că nu vă mai
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
următoare va veni un alt invitat, care uneori chiar i se opune primului. Același lucru îi va zice și lui: „Sunteți cel mai bun, nimeni nu se compară cu Domnia Voastră, ceilalți nu vă ajung nici până la gleznă, iar nefericiții care îndrăznesc să se îndoiască de genialitatea Dumneavoastră sunt totalmente nuli.“ Altă dată va veni și un astfel de nefericit, dar și el va avea parte de aceeași bandă, pe post de lauri. Mai deunăzi, mia fost dat să văd o emisiune
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
succes și unor astfel de acuzații: „Vreau să răspund și unui ziar care dacă nul are în fiecare zi pe Vadim pe pagina întâi nu poate trăi. De la un timp el spune că eram informatorul Securității. Dacă cineva de la Securitate îndrăznea să ceară o notă de la scriitorii de o anumită notorietate (că noi am avut nume și înainte, și după aia) înseamnă că era de o obrăznicie îngrozitoare. Nu îndrăzneau. Noi vorbeam cu cei mai importanți oameni ai Securității cum vorbim
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
timp el spune că eram informatorul Securității. Dacă cineva de la Securitate îndrăznea să ceară o notă de la scriitorii de o anumită notorietate (că noi am avut nume și înainte, și după aia) înseamnă că era de o obrăznicie îngrozitoare. Nu îndrăzneau. Noi vorbeam cu cei mai importanți oameni ai Securității cum vorbim acum cu voi. Pe Iulian Vlad lam chemat o dată la noi la Săptămâna la o cafea cu public și am discutat foarte multe chestiuni legate de obrăznicia hungaristă.“ Seara
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
merit să iubești, ci mai curînd un noroc. Dar vine totdeauna un moment cînd orice labirint ne obosește și singura care strălucește Înaintea noastră e dragostea. Pe scurt, trebuie să alegem Între a iubi și a rătăci. Și cine ar Îndrăzni sa mizeze tot ce are pe lipsa de dragoste? Poate mîine voi avea mai mult curaj să spun acest lucru Într-un fel care să nu mai lase loc la nici o Îndoială. Ariadna Prin ghemul de lînă dat de Ariadna
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
a trezit În insula Naxos, unde a părăsit-o Tezeu În timp ce ea dormea, corabia se pierdea În zare. Calitatea luminii e alta aici. Și Înțeleg că gîndirea greacă a avut nevoie de țărmul mării, de soare și de imaginație, ca să Îndrăznească să-i cheme pe zei să se bucure de creația lor. Această dimineață care Înflorește ca o imensă tufa de dafin alb mă ajută să-mi dau seama că firul Ariadnei duce spre adevărurile concrete ale vieții. Bărbatul Între două
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
moarte. Ieșind spre lumina, vroia să uite frigul acestei descoperiri; ea Îi umplea ochii de Întuneric și urechile cu o liniște insuportabilă prăbușind Întreg timpul În clepsidră de unde vîntul spulbera nisipul astupînd și viitorul său mormînt... Iar el n-a Îndrăznit să se uite Înapoi pînă ce zorii tulburi nu i-au dat curaj... Restul e poveste. Singura realitate rămîne ploaia care spală afară zidurile de Întuneric... Belerofon Un monstru pare să fie inerent unui labirint. Insă Belerofon era singur Înainte de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
sufletul, și mă gîndesc că, fără să vreau, zeii mi-au trimis speranța cum i-au trimis fratelui meu, Prometeu, vulturul pentru a-i ține cugetul treaz. De ce-ar trebui să văd un rău În ceea ce mă Îndeamnă să Îndrăznesc?...) Epimeteu repune totul În discuție Îndoindu-se că grecii erau Îndreptățiți să considere speranța un rău... Poate, În măsura În care, alinînd suferința, speranța evită să Înfrunte un rău, sare peste el sau Îl Înlătură fictiv. Ori, poate În măsura În care am avea dreptul să
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
prudență care nu promite nimic? Și totuși am În urma mea destule rîuri pe care nu le-am trecut și au secat singure; eu n-am făcut decît să intru În albia lor uscată, dar, reproșîndu-mi ceea ce inima mea n-a Îndrăznit, nu spun că Rubiconul e apanajul firilor hotărîte. În definitiv, el nu e decît un răspuns care trebuie dat mereu. Diferența constă În patima cu care sînt aruncate zarurile?... Expresia e falsă. Pentru că Întotdeauna zarurile cad după ce-am trecut
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
În locul lui Ulise, Îl va aminti pe Aiax. Aiax care cere ca armele lui Ahile să fie aruncate În mijlocul troienilor și să aparțină celui ce va izbuti să le aducă. Făcînd această propunere, buzele lui tremură de dispreț. Cum a Îndrăznit perfidul rege din Ithaca să se măsoare cu el? Aiax nu poate fi Înfruntat decît de Aiax! Nimeni altul nu e demn să ridice de la pămînt lancea lui Ahile. Nici măcar zeii nu au dreptul să nesocotească drepturile pe care vitejia
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și al celorlalți Părinți, să ne deslușiți cum v-a modelat Domnul de la începutul convertirii dumneavoastră; credem că acest lucru ne va fi de foarte mare folos mai ales nouă, și Societății. Dar, întrucât văd că nu ne îndepliniți rugămintea, îndrăznesc să vă făgăduiesc că, dacă faceți ceea ce ne dorim atât de mult, ne vom strădui să folosim bine acest dar; dar dacă nu, nu vom deznădăjdui, ci vom păstra aceeași încredere în Domnul ca și cum ați fi scris totul”. Părintele n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
într-atât, încât nu mi-am putut stăvili lacrimile. Atunci, Părintele mi-a povestit cum și el, timp de doi ani, a fost într-atât de chinuit de această patimă, încât, atunci când s-a îmbarcat din Barcelona pentru Ierusalim, nu îndrăznea să spună nimănui că pleca la Ierusalim, făcând la fel și în alte împrejurări. El a adăugat însă că de atunci, în această privință, își simțea sufletul copleșit de pace. După o oră sau două ne-am dus să mâncăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
că din acea zi până în luna august 1553, când s-au scris acestea, n-a mai consimțit 3 în nici un fel la ceva trupesc. Datorită acestei urmări, se poate socoti că a fost ceva de la Dumnezeu, chiar dacă el nu a îndrăznit să se pronunțe și nu a spus nimic mai mult decât cele de mai sus1. Fratele său, precum și toți cei ai casei au observat din purtarea lui schimbarea lăuntrică ce avusese loc în sufletulsău. 11. Însă el, fără a-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
dar nu putea de unul singur. Se gândea uneori că un leac ar fi ca duhovnicul să-i poruncească în numele lui Isus Cristos să nu mai mărturisească la spovadă nimic din trecut și dorea să primească această poruncă, dar nu îndrăznea să i-o ceară duhovnicului. 23. Totuși, fără să-i fi spus nimic, duhovnicul i-a poruncit să nu mai revină asupra lucrurilor trecute, decât dacă ar fi fost vreun lucru foarte limpede. Dar cum toate i se păreau foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Duhovnicul i-a spus să cerșească cele necesare pentru drum. Cum el ceru de pomană unei doamne, ea îl întrebă încotro dorea să se îmbarce. El șovăi câteva clipe, dacă să-i spună sau nu. În cele din urmă, nu îndrăzni să-i spună decât că mergea în Italia și la Roma. Iar ea, parcă speriată, îi zise: „La Roma vreți să mergeți? Apoi, cei ce merg acolo nu se știe cum se întorc”. Voia să spună că în Roma s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Iar ea, parcă speriată, îi zise: „La Roma vreți să mergeți? Apoi, cei ce merg acolo nu se știe cum se întorc”. Voia să spună că în Roma s-ar fi ales cu puțin folos spiritual. Motivul pentru care nu îndrăzni să-i spună că mergea la Ierusalim a fost teama de mărirea deșartă 1. Această teamă îl chinuia atât de mult încât nu îndrăznea niciodată să spună nici din ce țară venea și nici din ce neam se trăgea. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
spună că în Roma s-ar fi ales cu puțin folos spiritual. Motivul pentru care nu îndrăzni să-i spună că mergea la Ierusalim a fost teama de mărirea deșartă 1. Această teamă îl chinuia atât de mult încât nu îndrăznea niciodată să spună nici din ce țară venea și nici din ce neam se trăgea. În sfârșit, după ce avu pesmeții, se îmbarcă. Mai înainte însă, băgă de seamă că mai avea cinci sau șase bănuți, pe care îi primise cerșind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
o zi, aflându-se la câteva leghe de Roma, intră într-o biserică și, pe când se ruga, simți o adâncă schimbare în suflet și văzu atât de limpede că Dumnezeu Tatăl îl așeza alături de Cristos, Fiul Său, încât n-ar îndrăzni nicicum să se îndoiască de faptul că Dumnezeu Tatăl l-a așezat atunci alături de Fiul Său3. Eu, care scriu aceste lucruri, i-am spus Pelerinului, pe când mi le povestea, că Laínez le istorisea cu alte amănunte, din câte am înțeles
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
I se va părea Maiestății dumnezeiești mai bine. A PREASFINTEI TREIMI 31. Luni ș3 martieț - La rugăciunea obișnuită, la ora a zecea 1, multă evlavie, fără nici o mișcare sau tulburări, și cu o oarecare durere de cap; într-atât încât, neîndrăznind să mă scol ca să spun liturghia fără a mai dormi puțin, apoi, sculându-mă la ora a paisprezecea 2, aflându-mă greoi, nu mă simțeam nici bine, nici rău, nici șnu știamț cui să mă încredințez; în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
este în ordine. Ea rămânea surprinsă, fără cuvinte, aerul din piept îi părea greu, iar soluția cea mai la îndemână era rugăciunea. Îi era frică. Până și cuvintele rugăciunii îi păreau o capcană. Încerca să se poarte calm și nu îndrăznea să-și afirme nevinovăția. Păreau ca doi cunoscuți, iar timpul petrecut împreună fusese ca un preludiu plăcut care acum se apropia în mod firesc de un sfârșit dezastruos. O privea cu un dispreț pe care ea nu-l merita. Acum
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
amestecară cu un sentiment de răsculare în interiorul ei. Nici o furtună nu ar fi putut face atătea ravagii în acel moment. Îi atinsese o coardă sensibilă, știută numai de ea, iar acum ar fi vrut să își deschidă sufletul dar nu îndrăznea. Cineva din ineriorul ei părea că avea mai multă îndrăzneală, șoptindu-i: vei îmbătrâni cândva. Nu o să te mai ia nimeni în seamă. Nimănui nu-i vei trebui. Vei fi ca o frunză desprinsă dintr-un copac și dusă de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
fericiți atâta timp cât tu ești într-o stare depresivă. Era în postul mare al sărbătorilor de iarnă. Afară stătea mai degrabă să plouă decât să ningă. În seara aceea de decembrie Carlina nu putu să doarmă, nici să respire normal nu îndrăznea. Trecuse parcă ani până când Valentin venise din stațiune acasă. Inima se răzvrătea zvâcnind mai tare și într-un mod neașteptat, iar răsuflarea îi devenea mai grea de parcă ar fi mers zeci de kilometri. Își simți corpul rece și transpirat, elemente
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de aer proaspăt de care avea atâta nevoie. Îi ură „bun venit”, îmbrățisând-o cum nu o mai făcuse de multă vreme. Carlina îi ură la rândul ei „bun găsit”. Lacrimile le ascunse cât putu de tare și aproape că nu îndrăznea să mai respire. Rămase uimită, fără surâs și cu ochii mari deschiși se întoarse cu gândul înapoi în timp și constată că imaginea lui de demult nu îl mai reprezenta. Îi păruse schimbat și îmbătrânit definitiv și iremediabil, iar în
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]