9,824 matches
-
peste față. Și hanoracul cu glugă. Tatuajul negru, fără formă, pe omoplatul umărului drept. Tatuajul nu exista în după-amiaza în care ne-am întâlnit prima dată. N-ai văzut niciodată fața Marinei în noaptea aia. „Trebuie să mergi la Londra“ șoptea o voce. În noaptea aia nu i-ai atins niciodată trupul. Înțelegi că ceva incomplet e dezvăluit. O oprire neprogramată la jumătatea călătoriei. Cineva se urcă la bord. O fată pe care n-ai salvat-o e condamnată. Totul e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
după cum părea să-i turuie gura, părea să fie chiar ea. Nu, nu-mi dădeam deloc seama dacă e cu adevărat ea sau nu. Cu inima cât un purice ținut flămând o săptămână, am întredeschis fereastra. - Tu ești, Ayako? am șoptit eu. - Că doar n-oi fi Împăratul Japoniei! Dă drumul odată, că fac pipi pe mine! - Și dacă ești un spirit malefic? - Dacă era așa, te haleam de cinșpe ori până acuma... „Dacă-i mare,-i dăm sarmale“, e bună
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
La un moment dat, am găsit un broscoi holbat și cu gura cât o felie de pepene, dar lui Ayako nu i s-a părut destul de urât. Cu ajutorul unui băț, l-a întors cu burta în sus și mi-a șoptit: - Nu vezi că nici măcar nu e râios? Așa că am căutat mai departe. În fine, până la urmă a găsit unul convenabil, destul de slut. Amândouă am sărit în sus de bucurie. Era mare și lăbărțat, cam ca o pară zemoasă strivită de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
mi mai mângâi zilele, Zilele si nopțile. Frunza-n codru cât învie, Doina cânt de voinicie, Cade frunza gios în vale, Eu cânt doina cea de jale. Doina zic, doina suspin, Tot cu doina mă mai țin. Doina cânt, doina șoptesc, Tot cu doina viețuiesc". Prin doină își exprimă țăranul român emoțiile de dragoste, bucurie, tristețe. Sunt mici poeme în ritm liber și viu. Horele sau cântece acompaniate de dansuri care, precum Călușarii, amintesc de Salieni. Vicleimurile sau mistere ale Nașterii
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
repezit din brațe, cealaltă își ridică "lotușii de aur". Unul piuie ca grangurul, cealaltă gângurește ca o rândunică: parc-ar fi prințul Junrui cu domnița lui, Yingying, sau, mai bine, Song Yu la întâlnirea-i de taină cu zeița. Își șoptesc la ureche jurăminte mai adânci decât marea, făgăduințe mai veșnice decât muntele. Ca o albină sau un fluture beat de iubire, el nu e încă gata să sfârșească. După o lungă luptă, se zbate sub vălul roșu; picătura minunatului corn
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
ne găsim dintr-odată una în brațele celeilalte (sic). Respirațiile noastre se amestecaseră într-un suflu în care se împreunau aburii gâfâielilor. Îi simțeam mâinile cuprinzându-mi mijlocul, umerii, trăgându-mă spre ea. E-o nebunie ce-o să facem, îmi șopti. Însă buzele ei deja le atinseseră ușor pe-ale mele. Capul mi se învârtea cum nu mi se mai întâmplase niciodată, nici măcar în culmea dragostei cu băieți sau cu soțul meu. Te iubesc, i-am spus la rându-mi". Capitolul
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
kestii halucinogene, legănându-se în neștire pe un balansoar de nuiele, poate e chiar femeia ce-o visez... da, o visez îngenunchiată într-o biserică mică, umilă, prosternată adânc în fața altarului sărăcăcios, înspumată de hainele-i învolburate în preajma șoldurilor cărnoase, șoptind pătimaș, duios, ademenitor, o rugă întru împlinirea dorințelor ei păcătoase, umede, înmierăsmate crud a buruieni tăiate proaspăt... În umbra pronaosului pâlpâie focul unui pistol cu butoiaș: poc! Explodează un fluture de plastic: zzzvvuuum! Dar nimeni nu moare, nici un arhanghel nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
mai e de înțeles când ministrul de Externe, după ce a fost tăvălit în presă pentru sintagma „Yes, yes, of course“, singura cu care a fost capabil sțo gratuleze pe Condoleeza Rice, merge la curtea Regelui Spaniei și ridică degetul șmecherește, șoptind un „Good point“ de tot râsul? Culmea e că un asemenea guvern, cu miniștri atât de inabili, ca să folosesc un eufemism, nu poate fi încă acuzat de un dezastru economic. Ba dimpotrivă. Și mai ciudat e că am intrat în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
paltonul și pălăria din cuier. Stătea deja lângă mine; i-am ținut paltonul, am ridicat mănușile care căzuseră din pălărie și i le-am dat. Era din nou gata să plângă, schiță câteva mișcări comice cu nasul și buzele, apoi șopti: Nu poți să-mi spui ceva drăguț?/ Ba da, am răspuns eu încet, a fost drăguț din partea ta că mi-ai pus mâna pe umăr, atunci când tâmpiții aceia m-au judecat - și a fost foarte drăguț că i-ai salvat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
îmbolnăvit de inimă. De la noi, din Vatra am auzit despre legăturile mortului.. O femeie din sat la noi, a desfăcut legătura de la picioarele mortului și înfășurând-o pe mână a strecurat-o în buzunar. Alte femei care-și făceau cruce șopteau că „face farmece. Tot atunci am mai auzit că mama respectivului tânăr mort a oprit într-o cană o parte din apa cu care a fost spălat mortul. Una dintre ele a întrebat ce face cu această apă. Cealaltă spunea
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
întreg sistemul penitenciar românesc, relațiile dintre femei sînt tolerate, "degetoaiecele" (termen care desemnează femeile care joacă rolul de bărbat) stîrnind vii pasiuni și animînd viața în secțiile de femei. "Seara, după stingere, se acopereau cu pătura cîte două și își șopteau tainice cuvinte de iubire. Erau alternativ fete și băieți, cuplurile formate durînd destul de multă vreme. Inițial pedepsite prin izolare și mutarea în alte camere, cuplurile au fost ulterior tolerate: nu făceau probleme, nu rămîneau însărcinate. Ulterior, deveneau băieți de-a
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
unui control total asupra deținuților din subordine, iar preocuparea pentru a justifica lingvistic și juridic acest control ajunge să joace un rol central. Deținutul nesupus este rapid etichetat ca fiind periculos și încadrat într-un alt regim de tratament. Discuțiile șoptite dintre mai mulți condamnați sînt privite ca planificări ale evadării și sînt sancționate ca atare. Simptomele de boală sînt privite ca false și prefăcute manifestări ale dorinței unui turism medical și tratate în consecință. Camerele lor s-au transformat în
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
istovită de lângă mine și o să-mi lipesc o clipă buzele de fruntea ei. Tandrețe. De asta aveai nevoie. Ea va tresări ușor prin somn și umbra unui zâmbet îi va lumina chipul de înger. Temă pentru acasă Băi. Nu mai șopti așa că n-aud nimica. Io nu pot să vorbesc tare, c-a adormit bunicu. Numa tu nu te lua după mine, mă. Tu vorbește tare că și-așa e telefonu ăsta vechi de când era bunicu mic și de abia te-
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
de careu, se pregăteau să lovească mingea cu capul. Portarul, un sfrijit de aproape un metru nouăzeci, își duse mâinile la genunchi și începu să țopăie la dreapta și la stânga cu mare nerăbdare. Hai, lăsați-vă de schemele astea! își șoptea antrenorul. Vedeți-vă de treburile voastre. Mai bine duceți-vă " La calul bălan" să vă luați tăria, că de altceva nu sunteți buni... În laturi, famenilor, să vă arăt eu cine sunt, cine am fost și un sfert din ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
sută de oameni în delir, vă dați seama. Numai că o pană de curent de la hidrocentrala de la Bicaz ne-a lăsat iarăși pe întuneric. Eu m-am apropiat de poarta adversă, l-am bătut pe umăr pe portar, i-am șoptit ceva la ureche, am primit mingea de la un fundaș de-al nostru, am prins-o în mâini și imediat am aruncat-o în plasă. Când s-a aprins lumina, mingea zăcea în poarta adversă, toți spectatorii, absolut toți, urlau ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
sunetele dar știa că nimic nu e întâmplător. Ceea ce vedea și auzea era aievea, doar un lucru nu și-l explica: cum de reușise să "capteze" voci și imagini de la o distanță și un timp atât de îndepărtate? Să mergem, șopti Matei. Și încercă, iarăși, să o cuprindă cu brațul pe după umeri. Vântul se întețise, un vânt iute și rece dinspre nord. Aleea ridica frunze și praf în văzduh. Matei asculta vâjâitul ușor, prelung, înțelegea că Teodora avea nevoie de el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
lumânări aprinse. În jurul fiecărui morman, bărbați și femei îngenuncheau și se rugau pentru morții revoluției. Am plecat toți spre macheta micului monument, la câțiva metri de locul unde urma să înceapă ceremonia, m-am apropiat de președinte și i-am șoptit sugestia să îngenunchem și noi, "gestul ar avea o semnificație puternică". Președintele s-a apropiat de mormanul cu cele mai numeroase lumânări aprinse și făcu gestul creștinesc, însoțit de aproape toată delegația. În acel moment l-am observat pe prim-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
lângă el permanent, fie eu, fie Cătălina, fie nepoata lui, Irina. Peste tot, acasă, prin spitale, am fost în jurul lui, ori cu rândul, ori toate trei. Cu vreo două luni înainte să se ducă pe drumul fără de întoarcere, și-a șoptit ceva cu Cătălina - nu am să știu niciodată, probabil că și-au luat rămas-bun - apoi, din tot puținul pe care mai putea să îl rostească, mi-a cerut mâna, să mi-o sărute, de "la revedere". Maestrul. Îl numește așa
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
îmi venea să cred, eu, care am fost îndrăgostită de istorie și am citit atât... Mișuna de copii care veneau și îți băgau în ochi tot felul de bucățele din vechea cetate, cu gresie albastră, unele aurite, dar mi-a șoptit atașatul care mă însoțea să nu mă ating de nimic. Altfel, la aeroport, aș fi putut fi acuzată de violare de patrimoniu. Pe drum erau tancuri și tablouri de douăzeci pe treizeci de metri ale lui Saddam, ceva de groază
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
toate felurile, cu relațiile și întâlnirile la bufet unde serveam ceșcuța de cafea, dar câte actvități nu aveam pe lângă cele strict de serviciu. Chiar și plăcerea de-a o asista pe Iustina și Moldovanca la tragerile cu pistolul, să le șoptesc la ureche să oprească respirația și să apese lin pe trăgaci, că numai așa îndeplineau tragerea. Trebuia să mă despart de viața activă, eram liber să plec pe drumul fără capăt, care nu duce nicăieri, decât pe dealul cu locul
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
ce convingeri religioase, dacă este sau nu angajată într-o relație și așa mai departe. La începuturi, putea fi vorba de o fată pe care ai zărit-o la bufetul facultății sau de un coleg despre care cineva ți-a șoptit că are o colecție impresionantă de discuri. Astăzi poate fi vorba de un personaj despre care ai citit pe un site de știri, de autorul unui blog care îți place, de un politician, un scriitor, un profesor sau orice altă
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
o simțeam cu toții, soarta noastră și viitorul României. Încă o oră și jumătate!... Dar timpul trecea atât de repede! 16,50. Căpitanul Bâzu Cantacuzino, gata echipat, m-a salutat. M-am apropiat de el, l-am îmbrățișat și i-am șoptit la ureche: Sunt sigur că vei reuși. ...Colonelul James Gunn trebuia să intre în fuselaj printr-o mică trapă mascată de o placă fixată de patru șuruburi. Această trapă permitea accesul la aparatul de radio pentru întreținere și reparații. Colonelul
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
politice ale colegilor mei umili și sordizi. Politic eram mai cu interes „informat“ prin Le Temps și poate alte gazete de pe malul Senei de ce se întâmpla acolo, în lumea depărtată, mie mai aproape. Ce profet ar fi cutezat să-mi șoptească la ureche atunci: mai curând decât îți închipui, vei fi și tu unul dintre ei!? Probabil că întrevederea mea cu directorul școlii mi-a atras atenția și m-a făcut curios asupra legionarilor ca atare. Tatăl meu, care n-avea
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
mi părea utopic. Lucrarea care trata despre pericolul social reprezentat de evrei s-a bucurat de atenția și de laudele unor profesori. Printre dascălii mei, cel de română, Ilie Cristea, se bucura de respect deosebit din partea tuturor elevilor, deoarece se șoptea că, provenit de la un liceu din Brașov, fusese ostracizat la Aiud, unde autoritățile îl puteau mai ușor supraveghea: era comunist. De altminteri, întreaga lui persoană impunea respect. Înalt, slab (obrajii profund scobiți lăsau să proemineze osatura facială), cu părul presărat
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
am identificat cu ziaristul de extremă-stângă mort în 1958, certat cu partidul din cauza Basarabiei, a cărei anexare de către sovietici n-o aproba), figură grav amară, uscată (nu mi l-am putut niciodată imagina zâmbind), reflecta o ciudată tristețe: se mai șoptea că, din cauza vicisitudinilor lui politice, îl părăsise soția. Degetele galbene de țigară, tuse seacă, ușoară spumă albă la comisura buzelor, lecțiile lui erau de o sobrietate care nu-ți dădea nici un îndemn: le ținea fără interes ori plăcere, rezumându-se
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]