43,150 matches
-
și că scaunul pasagerului i se sprijinea pe gleznă la fiecare cinci secunde. Și, pentru că Belinda îi dădea înainte că ea trebuie să fie o prezență constantă în casă, ca să-i asigure confortul psihic lui Jake, care era „traumatizat“ de absența tatălui, asta însemna că fosta soție nu putea sub nici o formă să se angajeze undeva până când puștiul nu împlinea optsprezece ani. Cu alte cuvinte, Belinda avea să stoarcă și ultimul bănuț din contul comun al Fionei și al lui David
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
lumânări, pe care le-a așezat pe blatul șemineului și pe cele două noptiere din lateralele patului. Apoi a luat telecomanda și-a îndreptat-o către cufărul de lemn de la picioarele patului, deasupra căruia stătea un televizor cu plasmă. În absența lui James, Julia se băgase în pat devreme și se uitase la două filme cu Brad Pitt, de la cap la coadă. Când a apăsat pe buton, televizorul a scos un sunet și-a dispărut în cufăr. Julia nu voia nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a zis. N-am înțeles cum adică, fiindcă noi copiii avem mereu idei clare. Știm exact ce vrem să obținem când dăm la schimb o machetă de avion Lufthansa și ce risc ne asumăm, imitând iscălitura părinților în carnetul de absențe. Adulții încurcă ideile. Mi-am propus să-l întreb pe tata. Asta a fost tot. Mă aflam acum de cealaltă parte a ușii, tot nelogodit. Am coborât scara, fără să mă opresc. Anna tocmai se dădea jos de pe motocicletă, în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
să fii bolnav, fără ca mama să-ți aducă laptele cald cu miere la pat. Când mama spunea febră, știam că sunt bolnav cu adevărat, fără glumă, și că mai târziu nu voi fi nevoit să falsific semnătura din carnetul de absențe. Afară era de mult ziuă și eu zăceam cufundat în continuare în pat, la adâncimea de două pături, purtând șosete ude care miroseau a oțet. La prânz primeam doar cartofi fierți cu brânză de vaci degresată. Îngrozitor. Deci aveam grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
profesorii își opreau răsuflarea și noi la fel, dar când începea să vorbească, nu ne putem ține de râs, iar profesorii ne potoleau cu amenințări. El născocea mereu scuzele cele mai bune și, dacă ne trebuia ceva pentru carnetul de absențe, îi ceream totdeauna părerea. Odată a povestit că, din fragedă copilărie, tatăl lui îl bătuse numai în cap, motiv pentru care nu putea ține minte decât jumătate din formulele matematice. Când Pintea, care preda matematica, l-a întrebat care jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
potrivit pentru a caracteriza faptele cu totul singulare pe care le-am povestit până acum, Întrucât ar fi absurd, nepotrivit și ar atenta la logica cea mai firească să se vorbească de criză Într-o situație existențială chiar privilegiată prin absența morții, se Înțelege de ce unii cetățeni, zeloși În ce privește dreptul lor la o informație veridică, se tot Întreabă pe ei Înșiși, și unii pe alții, ce naiba se Întâmplă cu guvernul, că până acum n-a dat nici cel mai mic semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
catolică, Însă, cu excepția cazului În care moartea, ținând seama de cantitatea enormă de defuncți care trebuiau să fie Îngropați În orele imediat următoare, s-ar fi hotărât, Într-un gest de simpatie neașteptat și demn de laudă, să-și prelungească absența pentru alte câteva zile ca să lase timpul necesar pentru ca viața să Înceapă să se rotească din nou În vechile axe, alți decedați de dată recentă, adică, imediat În primele zile ale restaurării regimului, trebuie, prin forța lucrurilor, să se fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
de definit, aparte, inexplicabil prin cuvinte, ca un vers al cărui ultim sens, dacă așa ceva există Într-un vers, scapă În continuu traducătorului. Și, În sfârșit, pentru că figura ei izolată, acolo În lojă, Înconjurată pe toate părțile de gol și absență, de parcă locuia Într-un neant, părea expresia singurătății celei mai absolute. Moartea, care zâmbise atât de mult și atât de periculos de când ieșise din subterana sa Înghețată, acum nu zâmbește. Din rândurile publicului, bărbații o observaseră cu o curiozitate șovăielnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
rău, se limită să cânte ceea ce era scris pe hârtie, fără a-și propune mai mult decât să nu greșească prea multe note. Când termină, alergă din nou acasă. Pe drum se gândea că dacă ea ar fi telefonat În timpul absenței sale n-ar fi găsit un mizerabil de robot ca să lase un mesaj, Nu sunt un om de acum cinci sute de ani, sunt un troglodit din epoca de piatră, toată lumea folosește roboți telefonici, mai puțin eu, bombăni el. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
la dispoziția dumneavoastră, O spuneți serios, E cel mai mare defect al meu, spun totul la modul serios, chiar când provoc râsul, mai ales când provoc râsul, Dacă-i așa, Îndrăznesc să vă cer o favoare, Care, Compensați-mă pentru absența de la concertul de ieri, Nu văd cum, Aveți aici un pian, Nici să nu vă gândiți la asta, sunt un pianist mediocru, Sau violoncelul, Asta e altceva, da, aș putea să vă cânt una sau două piese dacă țineți neapărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
pentru totdeauna, nu ne va mai părăsi pentru lungile sale drumeții, nu se va mai duce de acum nici măcar la toaletă, depinzând în totalitate de mila noastră, va zăcea în pat, se va recompensa față de Noga pentru perioadele de îndelungată absență, o va asculta povestind cum și-a petrecut ziua la școală, profesoara a urlat la ea, deși nu făcuse nimic, se întorsese doar o secundă să ia o gumă de șters, de ce se leagă întotdeauna de ea, iar eu voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
se zvârcolește deja dorința de a-l vedea, stau ținându-mi respirația în fața ușii care se deschide întotdeauna imediat înaintea mea și care acum nu se mai deschide. Dezamăgită, mă sprijin de balustrada rece a scărilor, incapabilă să-i suport absența, aud o mișcare ce mă face să tresar, care îmi dă speranțe, ușa se deschide încetișor, nu este el, aproape că nu l-am recunoscut, țepii ascuțiți ai bărbii îi împung obrajii, părul în dezordine, pantalonii descheiați, un maiou negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
o secundă am impresia că femeile care au bărbați sunt înconjurate de o aură strălucitoare, asemenea unei coroane regale, iar eu, care nici nu mai eram conștientă de prezența acestei coroane, ca și cum devenise parte din mine, îi simt acum ascuțit absența, mi-a fost smulsă din păr, sfâșiindu-mi bucăți întregi de piele. Îmi ating cu degetele jignite creștetul capului, îmi târăsc picioarele pe treptele căminului, imediat Hava mă va chema la ea și va trebui să îi povestesc, chiar dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
foarte posac. Era prin iunie. — Ia ascultă, Watanabe, tu ce vorbești cu fe-fetele, în general? Nu-mi amintesc ce i-am răspuns, dar oricum nu și-a ales bine omul căruia să-i pună o asemenea întrebare. În iulie, în absența Cavaleristului, cineva din cămin a luat de pe perete fotografia ce ilustra canalul din Amsterdam și a lipit, în schimb, una cu podul Golden Gate din San Francisco. Individul a motivat că vrea să știe cum reacționează Cavaleristul la schimbare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
schimbare și dacă se masturbează și în prezența podului. I-am spus, mai târziu, că i-a plăcut fotografia, ceea ce a determinat pe altcineva să lipească o fotografie care reprezenta un aisberg. De fiecare dată când se schimba poza în absența lui, Cavaleristul se enerva. C-ci-cin-cine naiba face așa ceva? a întrebat. — Habar n-am, dar ce contează? Sunt fotografii frumoase. Ar trebui să fii recunoscător. — Da, ai dreptate, dar mă deranjează. Poveștile mele despre Cavalerist o distrau întotdeauna pe Naoko. Râdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mirosul corpului său până la refuz, pentru a mă asigura că nu-l voi uita niciodată. Îmi plăcea la nebunie parfumul natural al pielii sale. Nu prea folosea loțiuni bărbătești. Era doar apă de toaletă marca Patrick. De câte ori ne întâlneam, după absențe îndelungate, îl îmbrățișam și-mi apropiam capul de gâtul lui pentru a-i simți mirosul atât de familiar. În mod paradoxal, Patrick, care de obicei era mai rece (cu excepția momentelor în care făceam dragoste), a scos la iveală o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
tot corpul. De-abia găsesc putere să mă ridic și să mă îmbrac, darămite să mai fac bagajul. Ceea ce mă susține și-mi dă forță este orgoliul meu, mult prea puternic ca să-l las pe Jake să se îngrijoreze din cauza absenței mele, să vină sus, la mine, și să mă găsească în pat, încă în capot. Mulțumesc Cerului pentru mândria mea nemăsurată. În aceste momente, e tot ce mi-a mai rămas și n-are rost să mă pierd în tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
în toate vederile pe care le-am trimis. Patrick știa deja că va merge la New York și am avut mai multe discuții pasionale și neconcludente despre faptul că vom sta departe unul de altul atâta timp; ce va însemna această absență și cum va trebui să ne comportăm. Am tot așteptat să-mi ceară să merg cu el și, bineînțeles, nu a făcut-o nici în ziua de azi. Am tot încercat să mă conving că nu îmi pasă. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
bere în frigider, și imediat încetează cu văicăreala. Suntem toți așezați confortabil pe canapele și pe podea, o gașcă abia așteptând să ronțăie ceva, când Ben deschide gura: — Unde e Jim? Ne uităm cu toții prin cameră, ca pentru a confirma absența lui Jim. Nici n-am băgat de seamă că nu e aici, mărturisește Daisy. Nu te-a sunat? mă întreabă Finn. Clatin din cap cu un sentiment de vinovăție, fiindcă nici n-am observat că Jim lipsește. Întotdeauna apare, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cu vânătăi, observă Jennifer. Întotdeauna avea grijă, mormăie Jim. Avea grijă să nu îmi facă vânătăi vizibile. Dar azi și-a ieșit din minți. I-am spus că merg la niște cursuri de calculatoare, știți, ca să am o explicație pentru absențele de miercuri seara. Astăzi s-a întâlnit la supermarket cu o cunoștință al cărei soț merge la cursurile respective și i-a spus că nu știa că merg și eu la cursuri, pentru că nu m-a văzut niciodată acolo. Maureen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mult timp fără să tulbure mintea. Am Încercat deci să-mi desprind privirea, urmărind curba care, de la capitelurile coloanelor dispuse În semicerc, se Îndrepta de-a lungul nervurilor bolții către cheia acesteia, repetând misterul ogivei, care se susține pe o absență, supremă ipocrizie statică, și face coloanele să creadă că ele Împing către Înalt nervurile puternice, iar pe acestea, respinse de cheia bolții, că fixează la bază coloanele, bolta fiind În schimb un tot și un nimic, efect și cauză În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
baxuri de vin, whisky ori cafea, pe care le revindea în buticul său personal. La final toate părțile erau satisfăcute, cont ținând că sindicatul părinților își vedea pramatiile - care tot anul trăseseră la măsea și bătuseră cluburile de hip-hop - cu absențele motivate și cu nu mai mult de trei puncte scăzute la purtare. O singură dată a fost serios fisurat paradisul de la „Traian Vuia”. Într-o zi geroasă de februarie i-am văzut pe Gogoașă și pe Muianu alergând ca disperații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
dându-le posibilitatea să se încadreze în toate domeniile de activitate. Sunt poate mai mulți, mănâncă mai bine, au locuri de muncă, dar le lipsește romantismul vieții pe care au dus-o părinții și bunicii lor și nu simt poate absența acestui romantism decât ascultând poveștile înaintașilor care fac să vibreze în ei, fără a-și da poate seama, fibra etniei din care fac parte. Tezaurul lor folcloric, muzical, coregrafic a fost asimilat, în unele țări de cel național sau l-
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
acestuia, lichidul și zațul fierbinți, din zona prohabului, direct cu mâneca hainei-pardesiu. Reîntors în matcă, Fratele se înfrânează pierit din zbierat și se uită cu o expresie hăituită la scundac, ca și când l-ar fi revăzut după o îndelungată și insuportabilă absență. Îndurerat, testându-și incredul propria-i aderență la real, Avocatul își mișcă inerțial privirea năucă, roată, de câteva ori, incoerent, prin colțurile încăperii, după ceva bântuitor, fantomatic. Tâmplele îi vâjie la unison, ca acelea ale unui scafandru de recif, și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mâinile perfectibililor. Orientează-te, screme-ți intelectul și raționează și tu, măcar odată, cu creieru' ăla al tău, de căcat! Merg cu zece lei! mizează Avocatul. Tu? Mă bag! sare Poetul. Plusez, cu zece! Ia aminte, de la mine, Boss: În absența lui Dumnezeu, existența e o glumă proastă! Fiecare om, până și tu, și Nae, și ingrata de Coco, până și Sile (deși, pentru canalia ultra-galvanizată, nu garantez!), posedă o fărâmiță de har, un bob, o scânteie de dinainte și de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]