9,541 matches
-
socială îi revine Bisericii, acceptînd-o chiar venind de la "reconvertiți" ca Bourget. El considera atrăgătoare și ideea lui Bourget că nous n'acceptons que les doctrines dont nous portons déjà le principe en nous. Bourget a analizat în opera sa cauzele accentuatei crize sociale și intelectuale (Essais de psychologie contemporaine, 1883) și a luptat împotriva cultului științei și a celui al naturalismului, recomandînd valorile burgheze consacrate în estetică (Drames de famine, 1900). El prefera romanul psihologic celui moralizator (Le Disciple, 1899). Essai
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
prin munca lor entuziastă. Toți cei implicați au participat la inaugurarea din primăvara lui 1908197. În vara aceea, Iorga își deschidea Universitatea de Vară. Dar înainte de a discuta despre Universitatea de Vară a lui Iorga, să examinăm deteriorarea tot mai accentuată a situației din Austro-Ungaria. Maghiarizarea forțată din Transilvania (și din alte părți) a atins punctul culminant în acest deceniu și era îndreptată nu numai împotriva românilor, ci și a altor naționalități. Contele Albert Apponyi, ministrul maghiar al învățămîntului, a instituit
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
constituia o alternativă pentru tineri. Legiunea era mai dinamică și mai populară. Regele nu reușea să coopteze Legiunea, iar de cuziști nu se sinchisea deloc. Prin 1936, atît Iorga cît și o mare parte a României se aflau într-o accentuată confuzie politică. Democrația occidentală devenise irelevantă. Așa cum vedea lucrurile istoricul Iorga, democrația din România nu era produsul unei evoluții "organice". Așa că nu era de mirare faptul că nu funcționa! În această confuzie tot mai mare, Iorga a cerut încă din
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cît Iorga adopta o poziție tot mai fermă împotriva lor și a lui Hitler. Plus că susținea regimul. Drept urmare, ajunseseră la concluzia convenabilă că "Apostolul", "Învățătorul națiunii" era vîndut lui Blank și evreilor. În această atmosferă de isterie tot mai accentuată, ceea ce conta era mai curînd puterea decît adevărul. Iar puterea politică își trage rareori seva din adevăr, ci din ceea ce gloatele conduse de studenți gen pe jumătate papagali mecanici, pe jumătate gangsteri, instigate de ziariști corupți și șantajiști, considerau că
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
evenimente importante. Și, mai presus de orice, să-i prezinte viața ca un tot. Iorga trebuie privit întotdeauna în contextul epocii în care a trăit, de care nu poate fi separat. Noi avem însă un avantaj: o perspectivă asupra "istoriei accelerate" (cum i-ar fi spus Tonybee), ceva ce Iorga nu putea avea. Am început să scriu acest studiu înainte de 1989, care constituie se pare o nouă eră în Europa central-răsăriteană, în Balcani și în fosta URSS. Puțini dintre noi puteau
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
din fabrici și utilaje rămăseseră intacte. În alte zone, de pildă În Cehia, industria și agricultura Înfloriseră sub ocupația germană și au scăpat practic nevătămate; Slovacia, ca și o parte din Ungaria, a trecut În anii războiului printr-o industrializare accelerată și, la Încheierea păcii, a ieșit până la urmă În avantaj. Natura absolut injustă a pagubelor - oamenii și locurile au suferit teribil, În vreme ce fabricile și bunurile au fost, În general, cruțate - explică refacerea neașteptat de rapidă a sectoarelor economice de bază
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
linie de partid. De acum, Moscova le cerea comuniștilor să fie mai atenți, subordonând considerațiile locale intereselor sovietice. După Szklarska Porêba, comuniștii de pretutindeni au trecut la tactici de confruntare: greve, marșuri, campanii Împotriva Planului Marshall și - În Europa de Est - preluarea accelerată a puterii. Comitetul Central al Partidului Comunist Francez s-a reunit la Paris pe 29-30 octombrie 1947 și a inaugurat oficial o campanie de denigrare a foștilor aliați, socialiștii. Comuniștilor italieni le-a luat puțin mai mult timp, dar În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mașini-unelte. Industrializarea de primă generație a Uniunii Sovietice din anii interbelici, monolitică și semimilitarizată, se realiza acum, la scară mai redusă, În tot blocul comunist. Ca și cei din Rusia de altădată, comuniștii din Europa de Est reproduceau În versiune prescurtată și accelerată revoluția industrială occidentală din secolul al XIX-lea. Văzută În această lumină, istoria economică a Estului după al doilea război mondial aduce Întrucâtva cu refacerea vest-europeană din aceiași ani. și În Occident s-a acordat prioritate creșterii economice și productivității
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
eliberate” de la ruși În 1941-1942, la fel și Stalin a risipit curând iluziile și așteptările din statele-satelit. Am notat deja ce efect a avut impunerea, În țările mai dezvoltate dinspre vest, a păguboasei istorii economice a Uniunii Sovietice În versiune accelerată. Singura resursă pe care managerii comuniști se puteau baza sistematic era mărirea producției prin exploatarea forței de muncă. De aceea teroarea stalinistă din perioada 1948-1953 În Europa de Est semăna atât de bine cu echivalentul sovietic al anilor ’30: ambele erau legate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pro sau contra monarhiei, pro sau contra Revoluției, pro sau contra lui Robespierre, pro sau contra Constituțiilor din 1830 și 1848, pro sau contra Comunei. Nici o altă țară nu avea o astfel de experiență Îndelungată și neîntreruptă a politicii bipolare, accentuată și de istoriografia convențională care de zeci de ani le inculca școlarilor francezi mitul revoluționar. Franța, mai mult decât oricare alt stat-națiune din Occident, era o țară În care intelectualii aprobau și chiar exaltau violența ca instrument politic. George Sand
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
iunie 1955. Cum URSS era, ca efective și arme convenționale, net superioară pe teren european, era firesc ca armele nucleare să devină prioritatea strategică a Washingtonului, mai ales după ce președintele Truman a ordonat În secret, la 10 martie 1950, dezvoltarea accelerată a unei bombe cu hidrogen. Truman a luat această decizie după ce URSS a testat cu succes propria bombă atomică În august 1949. Capacitatea nucleară a sovieticilor se apropia de cea a americanilor: primul test termonuclear reușit al Statelor Unite a avut
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Început să exercite, pe căi publice și private, o presiune considerabilă asupra Marii Britanii pentru a o determina să oprească invazia din Egipt, amenințând chiar să sisteze ajutorul financiar. șocat de opoziția manifestă a americanilor, Însă incapabil să facă față căderii accelerate a lirei sterline, Eden a ezitat puțin, dar apoi a capitulat. Pe 7 noiembrie, la doar două zile după ce primii parașutiști britanici aterizaseră la Port Said, forțele britanice și franceze au Încetat focul. În aceeași zi, ONU autoriza trimiterea În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
funcție cu Modelul T al lui Henry Ford din urmă cu douăzeci de ani: fiabil, produs În masă și accesibil. Războiul a Întârziat apariția acestor modele, dar, la Începutul anilor ’50, noi linii de producție erau instalate Într-un ritm accelerat. În fiecare țară europeană occidentală exista o marcă și un model de autoturism local dominant, dar, În esență, toate erau uimitor de asemănătoare. Volkswagen Beetle, Renault 4CV, Fiat 500 și 600, Austin A30 și Morris Minor erau automobile micuțe, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dolari ficși. Ratele de schimb variabile și creșterile prețului petrolului au provocat așadar o nesiguranță fără precedent. Dacă În ultimele două decenii prețurile și salariile crescuseră constant, dar moderat - un preț acceptabil pentru armonia socială Într-o eră a creșterii accelerate -, inflația monetară a luat acum proporții. Conform Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), rata inflației În Europa necomunistă Între anii 1961 și 1969 s-a menținut constant la 3,1%; Între 1969 și 1973 a fost de 6,4
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1979, când detronarea șahului Iranului a semănat panică pe piața petrolului, provocând o creștere a prețurilor cu 150% Între decembrie 1979 și mai 1980 - nu semăna deloc cu experiența anterioară. În trecut, inflația era asociată creșterii economice, adesea o creștere accelerată. Marile crize economice de la sfârșitul secolului al XIX-lea și din anii ’30 fuseseră Însoțite de deflație: căderi precipitate ale prețurilor și salariilor, provocate, după părerea observatorilor, de valute excesiv de rigide și cheltuieli cronic scăzute, din partea guvernelor și cetățenilor deopotrivă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a statelor membre. Aceste considerații par să fi influențat decisiv gândirea lui Mitterrand; lor li se adăugau, fără Îndoială, panica tot mai mare din cercurile de afaceri și informațiile potrivit cărora valuta, bunurile și oamenii părăseau țara Într-un ritm accelerat, precipitând o criză economică. Pe 12 iunie 1982, președintele a decretat o Întoarcere la 180 de grade. Respingând sfaturile consilierilor săi mai radicali, Mitterrand a autorizat guvernul să Înghețe prețurile și salariile pe o perioadă de patru luni, să reducă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
partea importantă din Siemens pe care o deținea. Dar acestea erau privatizări sporadice și - cum ar veni - pragmatice. În anii ’80 s-a produs un cu totul alt fenomen, impus guvernelor din două direcții diferite. În primul rând, progresul tehnologic accelerat - mai ales În telecomunicații și pe piețele financiare - submina vechile monopoluri „naturale”. Dacă guvernele nu mai puteau exploata În exclusivitate undele radio sau circulația banilor, atunci nu avea nici un sens să le „dețină”. Existau În continuare argumente sociale sau politice
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Remnick, după Afganistan nu se mai punea problema folosirii forței În Europa de Est. Impactul unei singure aventuri neocoloniale (ce-i drept, un eșec spectaculos) asupra vulnerabilei Uniunii Sovietice relevă fragilitatea intrinsecă a regimului. Dar nici dezastrul din Afganistan, nici costul cursei accelerate a Înarmării de la Începutul anilor ’80 nu ar fi dus separat la colapsul sistemului. Susținută de frică, inerție și de interesele vechii gărzi care o gestiona, „epoca de stagnare” a lui Brejnev putea dura la nesfârșit. Cert este că nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de a „reforma” economia - sau, mai modest, de a reduce datoria de nesuportat a țării. În 1987, prețurile de consum au fost mărite cu 25%, iar În 1988 cu Încă 60%. La fel ca În 1970, 1976 și 1980, creșterea accentuată a prețurilor a declanșat o suită de greve, culminând În primăvara și vara anului 1988 cu o mișcare generalizată de suspendare a activității și ocupare a Întreprinderilor. Lipsite de orice mijloc de a influența muncitorimea, În trecut, autoritățile comuniste fie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fluidă care, dintr-o societate de dezbateri, În câteva zile s-a metamorfozat Într-o inițiativă civică și, de aici, Într-un guvern din umbră. Discuțiile din Forumul Cetățenesc reflectau obiective mai vechi ale principalilor membri, dar mai ales cursul accelerat și spectaculos al evenimentelor din stradă. Înainte de toate, Forumul a cerut demisia celor responsabili pentru invazia din ’68 și urmările ei. Pe 25 noiembrie, la o zi după ce conducătorii partidului demisionaseră În masă, o jumătate de milion de oameni s-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de spirit a mulțimii În zilele euforice din noiembrie: În același timp pragmatică, idealistă și teribil de ambițioasă. La Praga și În restul țării, atmosfera era mult mai optimistă decât În cazul „tranzițiilor” din alte țări comuniste, efect al ritmului accelerat al evenimentelor 25. La o săptămână după reprimarea sângeroasă a manifestației studențești, conducerea partidului demisionase. O săptămână mai târziu, Forumul Cetățenesc și Opinia Publică Împotriva Violenței (OPIV, un alter ego slovac al Forumului) căpătaseră un statut legal și negociau cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Iugoslavia nu a căzut; a fost Împinsă. Nu a murit; a fost ucisă. Iugoslavia a fost cazul cel mai grav, Însă perioada postcomunistă a fost peste tot dificilă. În Portugalia sau Spania, drumul de la autoritarism la democrație a Însemnat modernizarea accelerată a unei economii agrare Înapoiate - combinație pe care restul Europei de Vest o cunoștea din proprie experiență. Ieșirea din comunism, În schimb, nu avea un precedent istoric. De la Belgrad până la Berkeley, mult așteptata trecere de la capitalism la socialism a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de zeci de ani: la sfârșitul anilor ’90, șomajul din sudul Italiei era de trei ori mai mare decât cel Înregistrat la nord de Florența, iar diferența dintre nord și sud ca PIB pe cap de locuitor era chiar mai accentuată decât În anii ’50. și În Marea Britanie, contrastul dintre regiunile bogate din sud-est și fostele zone industriale de la nord se amplificase În ultimul timp. Londra Înflorise, cu certitudine. Deși În afara zonei euro, capitala britanică devenise centrul financiar incontestabil al continentului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un ghimpe În coasta Europei. Dar nu era o amenințare. Armata rusă era ocupată cu alte misiuni și, oricum, se afla Într-o stare deplorabilă. Sănătatea populației ruse era un motiv serios de Îngrijorare (media de viață la bărbați scădea accelerat, agențiile internaționale avertizau de ceva vreme că reapăruse tuberculoza, iar țara era În pragul unei epidemii de SIDA), dar aceasta era În primul rând grija rușilor. Pentru viitorul apropiat, Rusia era evident absorbită de propriile probleme. Pe termen mai lung
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
000 ha în anul 1968 a ajuns în anul 1988 la 960 000 ha (adică o scădere anuală de 17 000 ha ). Această diminuare a afectat mai ales podgoriile ce produceau vinurile de masă și a fost în mod deosebit accentuată odată cu campania din anii 1976-1977. Mai întâi, sub influența a ceea ce se numește directiva Languedoc-Roussillon, apoi conform regulamentului comunitar nr. 458/80 al Consiliului din 18 februarie 1980 care a extins aplicarea dispozițiilor pe întreg teritoriul francez, restructurarea podgoriilor a
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]