9,371 matches
-
lui N. Ceaușescu cu D. Polianschi, președintele Consiliului de Miniștri al Federației Ruse, aflat la odihnă, cu familia în România. Cu prilejul respectiv, D. Polianski a relatat despre modul în care a fost înlocuit din funcțiile avute Hrușciov și despre acuzațiile ce i s-au adus, inclusiv deteriorarea relațiilor Uniunii Sovietice cu România și cu China, precum și alte învinuiri. 5. A treia și ultima dată când l-am văzut pe N. Ceaușescu de aproape a fost atunci când l-am însoțit din partea
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
devenind prima femeie prim-ministru într-o țară musulmană, la începutul lunii decembrie 1988, pentru o perioada de doi ani. În anul 1990, prin venirea la puterea a președintelui Ghulan Isaq Khan (1990-1992), guvernul Benazir Bhutto a fost demis sub acuzația de corupție; președintele a dispus instrumentarea unui mare număr de dosare de corupție, împotriva fostului prin-ministru Benazir Bhutto și a soțului acesteia, Asif Ali Zardari. Președintele G.I. Khan, o relație apropiată, în probleme economico-financiare, a ambasadorului român și sprijinitor al
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
avea bâz] legal]. Violarea unei fecioare de rang aristocratic promise deja se sfârșea cu moartea violatorului. Soțiile acuzate de infidelitate erau aruncate într-un râu în care se presupunea c] zeul acestuia le va decide nevinov]ția sau vinov]ția. Acuzațiile false erau pedepsite aspru, iar cine f]cea pe nedrept acuzația de crim] era osândit la moarte. Comportamentul neglijent sau ineficient se soldă cu plata daunelor, ins] un chirurg care opera cu un bisturiu de bronz un pacient de rang
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
se sfârșea cu moartea violatorului. Soțiile acuzate de infidelitate erau aruncate într-un râu în care se presupunea c] zeul acestuia le va decide nevinov]ția sau vinov]ția. Acuzațiile false erau pedepsite aspru, iar cine f]cea pe nedrept acuzația de crim] era osândit la moarte. Comportamentul neglijent sau ineficient se soldă cu plata daunelor, ins] un chirurg care opera cu un bisturiu de bronz un pacient de rang înalt cauzându-i moartea sau care, operându-l la ochi, îi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
zbate și în aceste texte. Persoană ideal] imaginat] în Upanișade trebuie s]-si dep]șeasc] emoțiile, sentimentele, inclinațiile în c]utarea unei „chem]ri” superioare, dar egocentrist]. Ins] exist] câteva reguli. Cu toate acestea, din asemenea motive s-au adus acuzații, din interiorul sau din afara tradiției, cum c] am avea de-a face cu o moral] bazat] pe mistic, corupt] din punct de vedere etic și chietist] (Danto, 1972, p. 99). Cel puțin așa se spune despre sistemele Vedanta și Yoga
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
avea de-a face cu o moral] bazat] pe mistic, corupt] din punct de vedere etic și chietist] (Danto, 1972, p. 99). Cel puțin așa se spune despre sistemele Vedanta și Yoga. Pe cât ar putea fi de adev]rât] aceast] acuzație, exist] o list] a celor trei virtuți comprehensive pream]rite în Upanișade (și familiare cititorilor lui T.S. Eliot), care merit] menționat], si anume: damyata, datta, dayadhvam, semnificând st]pânirea de sine, d]ruirea sau sacrificiul și compasiunea. Dar, din nou
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
non-conformist neortodox, considerat contemporan cu Buddha, fiind adeseori comparat cu acesta. Jainismul este, în mod categoric, ateist, respingând, ca și buddhismul, credința într-un „suprem Dumnezeu personal”. Curând dup] aceea, a ap]rut o disput] și o scindare, pornind de la acuzația c] adepții eticii Jaina s-au preocupat prea mult de morală individual] și de viață monastic]. Aceast] situație a generat crearea a dou] secte Jaina, cei numiți Digambaras (neînveșmântați) și cei cunoscuți sub numele de Shvetambaras (învesmântați în alb); cei
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
absența unor reguli sau coduri, improvizând, ci pentru c] etică lui Iisus se situeaz] într-o alt] dimensiune, c]utând mereu o expresie adecvat] pentru agape, pe m]sura dep]sirii anumitor forme ale acesteia. Creștinii ofer] dou] replici acestor acuzații. În primul rând, faptul c] Iisus nu a dat indicații etice detaliate reprezint] un aspect pozitiv, c]ci, altfel, am încerca mereu s] le atribuim diverselor culturi în conținu] schimbare, ceea ce ar implica o exegez] sinuoas]. Al doilea argument, mult
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Evului Mediu și a Renașterii” și capitolul 13, „Dreptul natural”). Este necesar s] mențion]m câteva dintre criticile contemporane ce se aduc, de obicei, eticii creștine. 1) Etică creștin] este intolerant] și alimenteaz] intoleranță. Exist] multe dovezi în sprijinul acestei acuzații. Toate tradițiile confesionale majore s-au atacat reciproc. Într-adev]r, doar la Conciliul Vatican ÎI (1962-1965) Biserică romano-catolic] a abandonat, în cele din urm], poziția conform c]reia „greșeală nu are drepturi”. Antisemitismul a fost o boal] major] a creștin
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
vezi capitolul 17, „Deontologie contemporan]”). Un atac asupra tr]s]turii amintite purtat în maniera acestui eseu poate p]rea neplauzibil, iar cerințele lui Finnis pentru rațiunea practic], în ciuda exager]rii, poate p]rea r]ul cel mai mic. Acestor acuzații le putem r]spunde în felul urm]tor. S-a susținut în acest eseu c] doar unele forme ale utilitarismului (cele mai sofisticate și cele mai puțin asem]n]toare cu teoria clasic]) sunt compatibile cu dreptul natural. În al
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cer acest lucru în mod expres vor fi nedeterminate l]sând loc pentru aplicabilitate diferențiat]. 3) Abstractizarea. Aceia care accept] c] argumentele lui Kant identific] unele principii ale datoriei care nu impun o uniformitate rigid] avanseaz] o alt] versiune a acuzației de formalism. Ei susțin c] filosoful identific] principii etice, dar c] ele sunt „prea abstracte” pentru a ghida acțiunea, deci teoria nu are finalitate practic]. Principiile datoriei formulate de Kant sunt cu sigurant] abstracte și el nu ofer] un set
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
deci satisfacție. Dintr-un punct de vedere aparent, conflictul dintre datorie și înclinație este doar epistemologic; știm cu sigurant] c] action]m din datorie doar dac] lipsește înclinația. Din alte puncte de vedere, problema este mai profund] și conduce la acuzația mai grav] c] etică kantian] nu ofer] o explicație pntru acțiunile incorecte din punct de vedere moral. 6) Nici o explicație pentru acțiunile incorecte din punct de vedere moral. Kant este acuzat și c] recunoaște numai acțiunile libere complet autonome - adic
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
unui princpiu universal - și acțiunile care reflect] dorințele și inclinațiile naturale. El nu include deci în teoria să acțiunile libere, imputabile, dar greșite. Kant cred totuși c] poate face acest lucru din moment ce ofer] frecvent exemple de astfel de acțiuni. Aceast] acuzație reflect] probabil eșecul de a menține distincția dintre afirmația c] agenții liberi trebuie s] fie capabili de acțiuni autonome (în sensul kantian sau în cel al concepției lui Rousseau care leag] autonomia de moral]) de afirmația c] agenții liberi acționeaz
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
neatr]g]tor în asemenea circumstanțe. Poate fi îngrozitor s] torturezi pe cineva, dar la fel de îngrozitor poate fi s] nu faci acest lucru și, în consecinț], o bomb] s] explodeze într-un spațiu public. Probabil, prin prisma acestei distant]ri, acuzația adus] consecințialismului se reduce, de obicei, la afirmația conform c]reia nu numai c] ar permite fapte îngrozitoare în situații excepționale, dar ar permite și încuraja obiceiul general de a tolera aceste fapte; sau, dac] nu este vorba despre tolerant
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
trebui s] devin] subiecți ai tratamentului care s] îi împiedice s] repete faptele anterioare. Pentru o condamnare este suficient că o persoan] s] fi comis ceva interzis de lege. Nu este necesar ca cei acuzați s] fie vinovați. Dup] condamnare, acuzații așteapt] sentința. În acest moment poate fi luat în calcul statutul mental al f]ptașului în momentul comiterii infracțiunii, ins] numai pentru a se descoperi formă potrivit] de tratament. Tratamentul este menit s] previn] pericolul repet]rii infracțiunii (Wootton, 1981
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fapt problema pus] de cerințele virtuții într-o lume sau într-un context dominate de r]u. Machiavelli (iar apoi, Hobbes) au considerat că fiind o absurditate s] fii virtuos într-o asemenea lume. Percepția clar] care st] în spatele acestei acuzații este c] exist] un punct fundamental al moralei care este subminat de r]spândita lips] a dorinței de cooperare. Atât pentru Machiavelli, cât și pentru Hobbes, aici este vorba despre un fel de supraviețuire. Supraviețuirea statului și a tot ce
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pentru Machiavelli, pe când la Hobbes, supraviețuirea individului este punctul central, deși cei doi împ]rt]șesc fiecare o parte din preocup]rile celuilalt. Pe cât de atractive ar p]rea aceste idei, ele sunt inadecvate complexelor realit]ți ale vietii morale. Acuzația de absurditate are sens mai degrab] în acele sectoare ale vietii care sunt dominate, într-un fel sau altul, de convenție sau de alte forme de acord. Într-adev]r, sunt câteva imoralit]ți care nu pot exista f]r] acord
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
simțuri obișnuite, înseamn] c] sunt produse de un simț suplimentar, cel moral. Din aceast] cauz] intuiționismul este uneori denumit teoria simțului moral. Absența unei explicații despre cum funcționeaz] acest simt suplimentar și neremarcat este cea care a dus la bine-cunoscuta acuzație a lui G.J. Warnock potrivit c]reia intuiționiștii ofer] aici nici mai mult nici mai puțin decât o m]rturisire a unui haos care arăt] a r]spuns. Totuși, mi se pare c] problema este mai mult legat] de externalismul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
său de apartenență ei la vreo clas] (MEW 3, p. 404; CW 5, p. 419). Cand un critic imaginar acuz]: „comunismul elimin] complet morală și religia în loc s] le formuleze altfel”, Manifestul Comunist nu r]spunde nu negând c] aceast] acuzație este adev]rât], ci observând c] la fel cum revoluția comunist] va implica o separare radical] de toate relațiile de proprietate tradiționale, ea va implica și o separare radical] de toate ideile tradiționale (MEW 4, pp. 480-481; CW 6, p.
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de prea mulți, un termen ce pare a-și pierde valoarea de categorie analitică. În acest sens Brubaker, și Cooper (2000:1-2) afirmă că "perspectiva constructivistă, dominantă, asupra identității în încercarea de a desubstantiviza termenul, de a-l absovi de acuzația de esențialism prin stipularea ideii că identitățile sunt construite, fluide și multiple ne lasă complet fără rațiunea de a vorbi despre identități" și că "uzul și abuzul de conceptul de identitate afectează nu numai limbajul analizei sociale, ci în mod
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
elucubrațiilor neștiințifice, mitologiilor populare, superstițiilor și credințelor păgâne. Prin Meditationes de prima philosophia in qua dei existentia et animæ immortalitas demonstratur (1641), René Descartes a provocat una din cele mai puternice crize pe care le-a traversat conceptul de imaginar. Acuzația care i-a fost adusă de către raționaliștii post-descartes-ieni, cum că ar reprezenta "copilăria conștiinței" (Alain 89-90), nu a constituit altceva la timpul respectiv (secolele XIX-XX) decât o continuare într-un nou limbaj problematizant a puternicei tendințe de devalorizare declanșate încă
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Faptul că mai curând ea "semăna" prea mult cu realitatea și nu faptul că substanțial era diferită de aceasta a dus la relativizarea și chiar la contestarea capacității ei de "probare" a obiectului, a experienței și a cunoașterii. De aici, acuzația care a planat asupra ei, în plan filosofic, apoi spiritual (la mișcările iconoclaste vom reveni în capitolul final), de înșelătorie a simțurilor și a gândirii, până la urmă și a credinței. Din cauza că se înrudește pe de o parte cu fantasma
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
penitent chip, cel feminin, este prins în imaginarul dominat de modelele masculine, mobilizate politic și militar, fidele în credința creștină, orientate doar către menținerea puterii. Hagiografiile, catehismele, scrierile lui Antim Ivireanul, precum culegerile de legi, mențin și ele, cum altfel?, acuzațiile generice aduse naturii păcătoase a femeii. Întreaga viață personală, atât cât i se îngăduia, îi este sever controlată de dogmă, care își extinde puterea astfel dincolo de granițele sensibilității feminine. Deși acestei soții și mame îi revine și datoria educării moștenitorilor
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Încetinit În ultimul timp, punând În dubiu speranța Europei de a deveni cea mai competitivă economie a lumii la sfârșitul decadei. Lista plângerilor, frustrărilor, insultelor și Întâmplărilor nefericite este obositor de lungă, dar probabil nu mai lungă decât cea a acuzațiilor Îndreptate către alte entități guvernamentale În lumea de astăzi. Chestiunea nu este, totuși, dacă europenii trăiesc În acord cu visul lor. Noi, americanii, nu am trăit niciodată În complet acord cu visul nostru. Însă, ceea ce este important este că Europa
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Încă un guvern mondial, ei cred că aprofundarea democrației poate duce la un nou raport Între oameni - bazat pe respect reciproc, empatie și o recunoaștere a „celuilalt”. Acesta este motivul pentru care liderii europeni preferă negocierea În locul ultimatumurilor, reconcilierea În locul acuzației și cooperarea În locul competiției. Romano Prodi, președintele Comisiei Europene, spune ca țelul Uniunea Europeană este de stabili „o superputere pe continentul european care să fie egalul Statele Unite ale Americii”35. Mulți observatori politici americani sunt Îngrijorați ca acest gen de comentarii
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]