31,399 matches
-
mi-ați spus, în ultima clipă, că mergeți la Răcaru. Da, da... Bine, pe vremea când restaurantul Răcaru era pe Griviței și nu aici, la Universitate. Iar noi v-am urmărit negreșit și v-am așteptat acolo, unde v- ați afișat cu un militar neamț. Am stat la câteva mese de dumneavoastră și... Dar ea tot nimic. — Și într-un târziu am urcat chiar pe scenă și am cântat, spune Cristi cu o voce tot mai fadă. Și am urcat de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
văzut că „cei care luptau și vegheau” s-au despărțit pur și simplu În două - adică de o parte au rămas cei mai mulți, săraci și nedreptățiți, iar de partea cealaltă o mînă de Îmbogățiți fulgerător, enorm, și care și-au și afișat cu insolență mărcile averilor lor, a fost prea târziu pentru „a da lucrurile Înapoi”! Aminteam mai sus de paradoxul care face astfel Încît cei mai puțin interesați de „revenirea comunismului”, deci de centralizarea funcțiilor și de naționalizarea averilor mari, sunt
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
vroiam și să mă răzbun, să pătrund victorios În cetatea „lor, În reduta lor”, ca’ntr-un război medieval, În ciuda „lor”, a asprelor lor reguli, iar victoria mea să fie atât de definitivă Încât, odată instalat În „realitatea lor”, să-mi afișez și să-mi impun propriile mele reguli - fruct al unor Îndelungi visări și frecventări ale unor „monștri” amabili și seducători de hârtie, negați și calomniați, mulți dintre ei, de „stăpânii zilei”. Răzbunarea, când are țeluri ideologice, cum a fost lupta
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mașina, aproape nu găseam un loc unde să parchez, nu vedeai pe nicăieri picior de milițian, din cei care până de curând erau postați la toate intersecțiile țării și care dublau, nici mai mult-nici mai puțin, poliția politică și secretă, afișând o aroganță și o plăcere a abuzurilor puterii care ne-au Învecinat vreun deceniu și mai bine cu o țară bananieră! O splendidă „dezordine” cum spuneam, o „vatră”, un „jar politic și civic” din care trebuia să se nască o
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a fi Român!”. Știu, un „sentiment” grav banalizat de școală și de oportuniștii dintre cele două războaie, de poeții de mâna a doua și de impostorii „naivi”, nătăfleții oricărei națiuni care profesează credințe și idei de Împrumut. Dar disprețul, aproape afișat azi de cei „puternici” - inși din mass-media sau din politică! -, față de cultura română, o, nu față de clasici, ci față de cei vii, creatorii vii din arte și literatură, indică faptul că ne aflăm de fapt la antipodul acelei „mândrii de a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Înalt demnitar al lui Ceaușescu. În timpul primului regim Iliescu, viitorul prim-ministru a ocupat funcția de ministru de externe, apoi de președinte al Camerei Deputaților. Iliescu exercita puterea discret, Năstase a exercitat-o ostentativ. Sentimentul de superioritate pe care-l afișează i-a atras chiar din partea lui Iliescu calificativul de „arogant“. Tensiunea dintre cei doi a cunoscut momente delicate. Încercarea lui Năstase de a impune alegeri anticipate (prin forțarea Constituției, dacă nu chiar prin Încălcarea ei) a eșuat, În urma opoziției lui
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
însemna asta - erau atât de intimidați de mine încât cei cu care mă întâlneam nu țineau de regulă prea mult la mine“. Reporterul remarca „privirea cu subînțeles aruncată“ mie de Jayne. Reporterul mai remarca și „expresia sumbră“ pe care o afișam și n-a părut să mă creadă atunci când am declarat că: „Încerc întotdeauna să-mi găsesc timp să fiu în preajma copiilor mei - intenționez să-mi dedic viața profesiunii de tată“. (Jurnalistul n-a reușit să observe cât de straniu amuzat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
care în ultima lună fuseseră grimase agasate.) Și atâția copii erau dați dispăruți, încât tindea să devină o epidemie. Aproximativ doisprezece băieți dispăruseră de când ajunsesem aici în iulie - numai băieți. Fotografiile lor erau postate pe Internet și noi informații erau afișate pe site-uri speciale, fețele lor fixându-te solemn, umbrele lor urmărindu-te peste tot. Am citit despre dispariția altui mic cercetaș - al treilea anul acesta. Băiatul ăsta era și el de vârsta lui Robby, iar acum fața lui angelică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cu largi distanțe între ele și fațade semănând cu niște panglici vălurite și lespezi de ciment care păreau să plutească unele desupra altora și firme electronice înfășurate în jurul clădirilor, apoi monitoare gigantice cu ecrane din cristale lichide și benzile care afișau cifre și procente ale cotațiilor bursiere și totodată știrile de răsunet ale zilei, tribunalul decorat cu tuburi de neon, Jumbotron-ul TV cocoțat deasupra complexului comercial Bloomingdale care ocupa mare parte din centrul orașului. Însă dincolo de acest district, orașul se mândrea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de jacheta cu litere înflorate pe care ți-ai dorit-o cândva. Programează-te pentru o împachetare cu ceară, ia-ți un spray de bronzat și comandă-ți un tatuaj pe bicepși. Poartă-te ca și cum ai fi aterizat din eter. Afișează expresia de gangster cu dezinvoltură. Fă-i să ia în serios reclama de prezentare deși știi foarte bine cât de falsă și de umflată e. Pentru că locuința de la 307 Elsinore Lane era bântuită și asta era singura alternativă la care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pungi din plastic care vor fi ridicate de gunoieri până dimineață și murdăria mai măruntă de pe trotuar: mucuri de țigară, tipărituri multicolore cu invitații la show-sex. Mărturiile nocturne ale Madridului... Case de schimb valutar la câțiva pași una de alta, afișând cursuri care nu diferă prea mult și înscrisul ce pare obligatoriu: We receive coins!. Schimb restul de escudos ce mi-a rămas de la Lisabona și câțiva dolari. 1$ = 170 pesetas. Înapoi spre hotel, e aproape ora unu noaptea. Aceeași animație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
opțiuni clare, pro-occidentale, nici n-au prea mai existat de atunci ocazii pentru discuții. Rușii sunt mirați să afle că „moldovenii” vor în Europa, pentru că noi nu i-am obișnuit cu atitudini demne. Cu balticii e altceva, ei și-au afișat întotdeauna diferența, și-au respectat memoria istorică, nu s-au rezumat la exaltarea unor atribute folclorice, pe când niște pălmași din Basarabia... Totuși, Inga Lindqvist s-a dovedit mai maleabilă și dispusă să renunțe la această optică (orișicum, influența suedeză!), și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cu Vasile, în aceeași seară, după spectacol - ca o recompensă nevisată - partea istorică și pitorească a Lille-ului, un cartier cu străzi înguste, cotite, răspunzând „standardului nostru de vechime”, cu multe localuri de petrecere la parter, unul mai cochet decât celălalt, afișând la intrare tot soiul de mascote glumețe și liste cu meniuri pictate voit-neglijent. Bătând străzile pe acolo, discutăm o idee îndrăzneață: să construim la Chișinău un centru istorico-literar-turistic după modelul „clasic” al arhitecturii medievale din Occident, cu imitații gotice și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
GÂRNEȚ: În drum spre Malbork, stau într-un compartiment de tren cu Annie Saumont și Jacques Jouet, doi dintre cei trei scriitori francezi prezenți în Trenul Literaturii, și cu prozatorul albanez Fatos Kongoli, editat cu regularitate în Franța. Fatos își afișează cu mândrie „galicitatea” dobândită. Vorbește o franceză zgrunțuroasă, dar perfect inteligibilă. E prima dată, de când a început călătoria noastră, când stăm împreună o perioadă de timp mai lungă - până la Malbork mai rămân vreo 8-9 ore de mers - și e un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
precedentă, în familia care îl invitase la cină. Gazdele - un cuplu de vârstă medie - membri în high-life-ul administrativ al orașului, oameni legați, în mod sigur, cu Securitatea, ca toată funcționărimea locului. El - mai tăcut și mai morocănos. Ea - vorbăreață, arogantă, afișând un aer de parvenită. Se lăuda întruna cât de bună e viața în orașul lor și cât de mulțumiți sunt cetățenii ruși din enclavă. La care Porlan, care văzuse și înțelesese cum stau lucrurile cu fericirea la Kaliningrad, nu și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
din capitala Estoniei; Biblioteca Națională din Tallin, cu arhitectura ei cubistă și înzestrarea supermodernă; Mati Sirkel, cu figura sa de leu albinos; Uniunea Scriitorilor și cele câteva redacții ale revistelor literare, unde am discutat despre cultură și politică; Parlamentul estonian, afișând fotografiile deputaților din Estonia interbelică, de dinaintea anexării sovietice - imagini pe care le comentează, pe un ton grav și părintesc, totodată, profesorii în fața copiilor învățați să țină la patria lor adevărată, nu la una fictivă, impostoare... Mi-e teamă că tonul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pentru prima dată după mai multe zile când îi văd pe colegii noștri estonieni din Tren îmbrăcați la patru ace sau, mă rog, aproape la patru ace. Sunt acasă, deși călătoria încă nu s-a terminat (ce șansă să te afișezi în fața alor tăi ca membru al unei echipe simandicoase de scriitori europeni!), lumea e mică, toți se cunosc bine între ei, nu poți ascunde nimic și, în pofida firii mai molcome, aparent rece, a estonienilor, există, probabil, ca peste tot, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cu greu, virând printre cuplurile tinere - probabil ei înșiși artiști sau consumatori de artă. Priveai la trupurile încolăcite în gangul de la intrare, adolescenți dosiți în umbra scărilor, adăstând în diverse poze - unii se mângâiau, alții, probabil, trăgeau țigări cu „iarbă”, afișând o nepăsare veselă în fața străinilor. Nu aveau, aparent, nici o legătură cu cele ce se întâmplau mai sus de ei. Sau poate doar le plăcea să stea într-un loc vestit pentru libertinajul moravurilor sale erotico-bahico-literare... La mansardă, o înghesuială de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
se face cu multe omisiuni, ceea ce stârnește nemulțumirea noastră, a celor care cunoaștem limba rusă. Mai ales se revoltă ucrainenii. Alberto Porlan, care stă pe scaun lângă mine, îmi cere să-i spun cele omise de traducătoare. Ochelarist introvertit, care afișează de obicei o curiozitate abia licărindă, plictisită, Alberto e de data aceasta foarte agitat... It’s not posibile! - îmi spune iritat. Ba uite că se poate... N-am mai fost la Minsk de prin 1987, când am avut o călătorie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
că alți turiști - podul e un fel de punct de control spre orașul vechi - vor fi mai generoși îi oprește să comenteze zgârcenia celor care-i refuză. Mă gândesc că ar trebui plătiți măcar pentru faptul că se lasă contemplați. Afișează, așa, o neglijență studiată: fețe tinere schimonosite de barbișoane, tricouri spălăcite, blugi uzați, curele cu catarame mari, lanțuri, franjuri, cercei... Ce mai, o alternativă a vieții. Orașul vechi e bine îngrijit, majoritatea clădirilor sunt renovate și au imprimată o prospețime
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cu un zâmbet întins pe toată fața. Reacția americanului nu o putem vedea - e în profil, mai mult cu spatele, și poartă nelipsiții ochelari de soare -, dar o putem intui. Un grup de localnici urmărește tranzacția în proximitatea celor doi, afișând o expresie preocupat-binevoitoare: pentru că asistă, în fapt, la un gest de fraternizare simbolică între învingători și învinși. A doua poză emană o cu totul altă atmosferă: un soldat sovietic înarmat încearcă să smulgă bicicleta din mâinile unei tinere femei, chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
care trebuie să traversezi câmpul roșiatic, marțian, înțesat de canale și gropi de excavație. Linia de metrou e suspendată cam la o înălțime de 10 metri deasupra solului. Un escalator te urcă până la peron, unde pe niște suporturi metalice sunt afișate rutele trenurilor. De cealaltă parte îl zăresc pe Lasca Bakradse, attendent-ul nostru, care îmi face semn cu mâna. Pleacă în direcție opusă, spre hotelul Lobby, unde este cazat un alt grup de scriitori ai Express-ului. Lascha cunoaște Berlinul mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
un travestit, și ținuta sa - șocantă pentru simțul mic-burghez și familist - atrage din toate părțile priviri intrigate și șușoteli amuzate, dar se pare că ghidul nostru este un exhibiționist notoriu și-i place să fie în centrul atenției, să-și afișeze nonconformista orientare sexuală. Scăpat de chingile opresiunii ideologice, devenit un loc de maximă atracție a artiștilor de pe tot globul și de grase investiții financiare, Berlinul, capitala Germaniei reunificate, trăiește o frenezie a pasiunilor și a decomplexării. Nu degeaba mulți îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sărac, prost îmbrăcat, puținii bani mergeau pe cărți, la anticariate sau la Mon jardin unde dansam cu câte o nouă cucerire galantă. Uneori însă dansam acolo și cu Mama, părând pur și simplu o pereche, nu foarte distonantă, și ambii afișam o naivitate și o nepăsare reale, ce ne-au salvat pe ambii, se pare, de o încrustare a amărăciunii și cinismului existenței care tălăzuia în jur, într-o Capitală ce-și pierduse orice luciu, mase informe de inși alergau la
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
surparea sistemului continental al comunismului, surparea Moscovei?! Deși ani la rând, în deceniul cinci și șase, eu și Nichita și Matei nu aveam o părere grozavă despre generația lui Mugur, Labiș, Cosașu, Mazilu - de altfel, și ei, în proporții variate, afișau o compasiune ușor disprețuitoare pentru „strădaniile noastre”, estetizante, cu excepția lui Raicu, desigur! -, azi îmi dau cont că ei, și poate Mugur în primul rând (după moartea tragică a lui Labiș!Ă, făceau parte mai degrabă dintre cei tineri care, hrăniți
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]