11,393 matches
-
3.296 aparate de zbor, din care doar aproximativ 2.000 erau gata de luptă. Doar 166 de avioane de vânătoare erau aparate moderne, dar modelele Macchi MC.200 și Fiat G.50 aveau o viteză mai mică decât avioanele Aliaților. Deși dispunea de un număr relativ mare de avioane, aviația militară italiană suferea din cauza unui sprijin slab din partea industriei de specialitate și a ajutorului insuficient al aliatului german. În timpul ultimelor zile de luptă ale Bătăliei Franței, Italia a declarat război
Regia Aeronautica () [Corola-website/Science/317001_a_318330]
-
MC.200 și Fiat G.50 aveau o viteză mai mică decât avioanele Aliaților. Deși dispunea de un număr relativ mare de avioane, aviația militară italiană suferea din cauza unui sprijin slab din partea industriei de specialitate și a ajutorului insuficient al aliatului german. În timpul ultimelor zile de luptă ale Bătăliei Franței, Italia a declarat război Franței și Regatului Unit. Regia Aeronautica a îndeplinit 716 misiuni de bombardament în sprijinul forțelor terestre italiene care participau la invazie. Au fost lansate aproximativ 276 t
Regia Aeronautica () [Corola-website/Science/317001_a_318330]
-
primele zile ale intrării Italiei în război. În timpul războiului anglo-irakian, avioanele germane și italiene au făcut escală și au realimentat în Siria controlată de Regimul de la Vichy. Aceste avioane pretindeau că sunt irakiene, fiind pictate cu însemnele statului asiatic. Preocupările aliaților cu privire la creșterea influenței Axei au dus la declanșarea campaniei Siria-Liban. În timpul unuia dintre cele mai puțin cunoscute incidente ale războiului, aviația italiană a bombardat orașele Palestiniene. La mijlocul lunii octombrie, italienii au bombardat rafinăriile americane din protectoratul britanic Bahrain. Regia Aeronautica
Regia Aeronautica () [Corola-website/Science/317001_a_318330]
-
timp pentru a mobiliza în Libia noi unități terestre și aeriene. Forțele italiene au primit întăriri din partea germanilor conduși de Rommel. Contingentul Luftwaffe atașat Afrika Korps număra aproximativ 200 de avioane și alte cam 600 în Sicilia. Regia Aeronautica și aliații lor din Luftwaffe au avut rezultate mult mai bune, în primul rând datorită schimbării doctrinei tactice și a dotării cu aparate de zbor moderne. În timpul primei ofensive a lui Rommel, piloții italieni au reușit să țină avioanele RAF departe de
Regia Aeronautica () [Corola-website/Science/317001_a_318330]
-
zbor italiene. Regia Aeronautica a fost puternic slăbită în Sicilia, dar nu a fost distrusă, efective noi sosind pe insulă din Sardinia, Italia și Franța de sud. Ultima misiune de luptă a forțelor aeriene regale italiene mai înainte de armistițiului cu Aliații a fost lupta împotriva bombardierelor americane care bombardau regiunea Frascati - Roma pe 8 septembrie 1943. După armistițiul dintre Italia și forțele armate Aliate Regia Aeronautica a fost moștenită de două forțe aeriene vremelnice. În regiunea de sud, aflată sub controlul
Regia Aeronautica () [Corola-website/Science/317001_a_318330]
-
Taranto]] a fost o operațiune încheiată cu succes a avioanelor-torpiloare decolate de pe [[portavion|portavioane]]. Se pare că acest succes a fost sursa de inspirație pentru [[atacul de la Pearl Harbor|atacul japonez asupra bazei americane de la Pearl Harbor]] din decembrie 1941. Aliații cucerit superioritatea navală în Mediterana după o serie de operațiuni încununate de succes. Unul dintre cele mai importante succese a fost obținut în [[bătălia de la Capul Matapan]], în timpul căreia forțele navale anglo-australiene au interceptat și distrus într-o acțiune de
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
bătălia de la Capul Matapan]], în timpul căreia forțele navale anglo-australiene au interceptat și distrus într-o acțiune de noapte trei crucișătoare grele italien ("Zara", "Pola" și "Fiume") și două distrugătoare. În această luptă, italienii au pierdut peste 2.300 de marinari. [[Aliații occidentali|Aliații]] s-au folosit atât de interceptările [[Ultra]], cu ajutorul căruia puteau să prevadă mișcările inamicului, cât și instalațiile [[radar]], cu ajutorul cărora puteau localiza precis navele inamice și regla tirul artileriei navale pe timpul nopții. Un alt factor important al victoriei
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
Capul Matapan]], în timpul căreia forțele navale anglo-australiene au interceptat și distrus într-o acțiune de noapte trei crucișătoare grele italien ("Zara", "Pola" și "Fiume") și două distrugătoare. În această luptă, italienii au pierdut peste 2.300 de marinari. [[Aliații occidentali|Aliații]] s-au folosit atât de interceptările [[Ultra]], cu ajutorul căruia puteau să prevadă mișcările inamicului, cât și instalațiile [[radar]], cu ajutorul cărora puteau localiza precis navele inamice și regla tirul artileriei navale pe timpul nopții. Un alt factor important al victoriei aliate a
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
în timpul căruia scafandrii au plasat mai multe mine pe corpul cuirasatelor aliate în portul [[Alexandria, Egipt|Alexandria]]. Ca urmare a acestui atac de pe 19 decembrie 1941, cuirasatele "Queen Elizabeth" și "Valiant" au fost scufundate în apa puțin adâncă a portului. Aliații au avut nevoie de aproximativ doi ani pentru dezeșuarea vaselor și pentru repunerea lor în funcțiune. Această acțiune a atras după sine consecințe strategice foarte importante. Flota din Alexandria a rămas pentru o lungă perioadă de timp fără niciun cuirasat
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
vase au fost serios avariate. În plus, au murit peste 900 de marinari aliați. Capacitatea de luptă a Forței K a fost scoasă din luptă, iar capacitatea ofensivă a Maltei a fost redusă drastic. Această serie de dezastre navale ale aliaților le-a permis italienilor să cucerească supremația maritimă în centrul Mediteranei. Rutele de aprovizionare ale forțelor Axei nordul Africii nu au mai fost atacate de Aliați timp de mai multe luni. Flota italiană a profitat de situație pentru a trece
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
capacitatea ofensivă a Maltei a fost redusă drastic. Această serie de dezastre navale ale aliaților le-a permis italienilor să cucerească supremația maritimă în centrul Mediteranei. Rutele de aprovizionare ale forțelor Axei nordul Africii nu au mai fost atacate de Aliați timp de mai multe luni. Flota italiană a profitat de situație pentru a trece la ofensivă. Italienii au reușit să blocheze sau să distrugă cel puțin trei convoaie aliate mari destinate Maltei. Acțiunile lor au dus la o serie de
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
fost amânat de mai multe ori și nu a fost niciodată pus în practică. Începând cu data de 10 iunie 1940, Flotila Mării Roșii a Marinei Regale Italiene cu baza la [[Massawa]], [[Eritreea]], a reprezentat o amenințare potențială asupra transporturilor aliaților din [[Marea Roșie]], pe rutele dintre [[Oceanul Indian]] și [[Marea Mediterană]]. [[Campania din Africa de est (al doilea război mondial)|Campania din Africa de est]] a început sub auspicii încurajatoare pentru Italia. Amenințările la adresa convoaielor aliate care traversau Marea Roșie au crescut după ce italienii
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
de unde s-au deplasat pe [[Dunăre]] până în [[Regatul României|România]], la [[Constanța]]. Flotila a desfășurat acțiuni de luptă încununate cu succes din bazele din [[Ialta]] și [[Feodosia]]. După ce Italia [[Armistițiul dintre Italia și forțele armate Aliate|a semnat armistițiul]] cu [[Aliații din cel de-al doilea război mondial|Aliații]], cele mai multe vase italiene din Marea Neagră au fost preluate de [[Kriegsmarine]]. Sovieticii au capturat aceste vase în august 1944, odată cu ocuparea Constanței. Cele șase submarine au fost preluate de Marina Regală Română. Marina
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
României|România]], la [[Constanța]]. Flotila a desfășurat acțiuni de luptă încununate cu succes din bazele din [[Ialta]] și [[Feodosia]]. După ce Italia [[Armistițiul dintre Italia și forțele armate Aliate|a semnat armistițiul]] cu [[Aliații din cel de-al doilea război mondial|Aliații]], cele mai multe vase italiene din Marea Neagră au fost preluate de [[Kriegsmarine]]. Sovieticii au capturat aceste vase în august 1944, odată cu ocuparea Constanței. Cele șase submarine au fost preluate de Marina Regală Română. Marina Italiană a operat patru șalupe torpiloare pe [[Lacul
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
la apă doar două, care au fost distruse aproape imediat de marina aliată. Dictatorul italian [[Benito Mussolini]] a fost răsturnat de la putere în 1943, iar noul guvern italian a semnat un [[Armistițiul dintre Italia și forțele armate Aliate|armistițiu cu aliații]]. Termenii armistițiului prevedeau printre altele ca vasele Marinei Regale Italiene să ancoreze într-un port controlat de Aliați. Cele mai multe dintre ele au navigat către Malta, dar flotila din [[La Spezia]] s-a îndreptat către [[Sardinia]]. Aceste vase au fost interceptate
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
fost răsturnat de la putere în 1943, iar noul guvern italian a semnat un [[Armistițiul dintre Italia și forțele armate Aliate|armistițiu cu aliații]]. Termenii armistițiului prevedeau printre altele ca vasele Marinei Regale Italiene să ancoreze într-un port controlat de Aliați. Cele mai multe dintre ele au navigat către Malta, dar flotila din [[La Spezia]] s-a îndreptat către [[Sardinia]]. Aceste vase au fost interceptate și atacate de aviația germană, iar cuirasatul "Roma" a fost scufundat de două bombe ghidate. Printre cei 1
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
marinari care și-au pierdut viața odată cu scufundarea cuirasatului s-a aflat și comandantul Marinei Italiene, amiralul ("Ammiraglio") Carlo Bergamini. Imediat ce noul guvern italian a reprimit control asupra vaselor, a fost formată „Marina Italiană Cobeligerantă”, care a luptat de partea Aliaților. Câteva echipaje ale Regia Marina au ales să lupte de partea noului regim fascist instituit în nordul Italiei - [[Republica Socială Italiană]] ("Repubblica Sociale Italiana", RSI). Marina Națională Republicană progermană avea efective reduse, cam de cinci ori mai mici decât ale
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
Marinei Regale Britanice la [[Durban]], [[Africa de Sud]]. Echipajele de pe "Cappellini", "Giuliani" și "Torelli" au fost internate temporar de către niponi. Submarinele pe care navigaseră au trecut sub comanda germană, au fost încadrate cu echipaje mixte germano-italiene, și au continuat să lupte impotriva Aliaților în Oceanul Pacific. "[[Kriegsmarine]]" a mimit ofițeri noi pe aceste submarine, care au fost rebotezate U.IT.23, U.IT.24 și U.IT.25. "Giuliani" a fost scufundat de britanici în februarie 1944. Marina Imperială Japoneză a preluat submarinele sub
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
ostilităților, Marina Regală Italiană a declanșat un proces complex de restructurare și reconstrucție. La începutul războiului, Regia Marina era cea de-a patra putere maritimă a lumii cu vase modernizate sau noi. Participarea forțelor navale italiene la luptele navale alături de Aliați a dus Marina Regală într-o situație dificilă. Cea mai mare parte a infrastructurii și a bazelor militare erau inutilizabile, iar porturile erau minate sau blocate de epave. Totuși, un număr important de unități navale au supraviețuit războiului, deși s-
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
încetat existența și a fost înlocuit de [[Italia|Republica Italiană]]. "Regia Marina Italiana" a fost transformată în "[[Marina Militare Italiana]]". [[Tratatele de pace de la Paris, 1947|Tratatul de pace]] semnat pe 10 februarie 1947 între Republica Italiană ("Repubblica Italiana") și [[Aliații din cel de-al doilea război mondial|puterile victorioase]] a impus Italiei pierderi teritoriale, plata unor despăgubiri de război și o serie de restricții, și anume: Tratatul a cerut ca Italia să cedeze puterilor învingătoare ([[SUA]], [[URSS]], [[Regatul Unit]], [[Franța
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
ce cunoaște ariditatea nisipului. Pereții ei sunt nescriși, dar nu sunt morți, sunt în așteptare, primesc- suport pentru gândul nescris. Poate fi citită ca un labirint, o chemare spre inițiere. În închiderea pe care am trăit-o aveam nevoie de aliați care să te întărească în lupta cu intunericul, aveam nevoie de ferestre prin care să izbutească să intre aerul prospăt al libertății. Lucrarea mea este un „berbece” care forțează dinăuntru ieșirea. Un „cal troian ” ce prin săraciă materialului, lipsa lui
Silvia Radu (sculptor) () [Corola-website/Science/317104_a_318433]
-
care Fiat îl domina prin viteză și armament. La începutul anului 1941, sosirea pe front a aparatelor de tip Hurricane a crescut în mod semnificativ pierderile din rândurile aparatelor Fiat CR.42. Pe de altă parte, trebuie spus că victoriile aliaților au fost exagerate din motive propagandistice. După cum avea să afirne mai târziu căpitanul Corrado Ricci, italienii au pierdut în toată campania din Grecia 50 de avioane. Pe 28 februarie, vice-mareșalul aerului J.H. d’Albiac raporta că au fost doborâte 28
Fiat CR.42 () [Corola-website/Science/317088_a_318417]
-
lanseze o acțiune de mare anvergură asupra Bizanțului, dar erau pregătite să acorde ajutor unei acțiuni occidentale îndreptate împotriva Bizanțului. După cucerirea Constantinopolului, coalițiile antibizantine au căpătat contur nu numai în Balcani, ci și în toată Europa catolică. Chiar și aliatul recent al grecilor, podesta-ul genovez Guercio, încerca să stabilească legături cu cel mai înverșunat dușman al Imperiului, regele Siciliei, Manfred, drept pentru care basileul a poruncit să fie izgoniți din capitală, pentru trei ani, toți italienii. Nu a renunțat la
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
prea lung, banii lipseau și trupele auxiliare turcești, a căror soldă nu fusese plătită regulat, amenințau să treacă de partea latinilor. Bizantinii, care păruseră învingători, vor suferi o gravă înfrângere la Makri-Plagi, în 1264, retrăgându-se. Pe de altă parte, aliații imperiului fuseseră înfrânți pe mare; în primăvara anului 1263, flota genovezilor fusese învinsă de venețieni în fața orașului Settepozzi. Acest eveniment îl determina pe împărat să-și modifice atitudinea cu privire la republicile maritime italiene; el denunța alianța cu genovezii (care costa scump
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
ajutorul lui Guillaume Villehardouin. Prințul Ahaiei, ale cărui forțe se epuizaseră în lupte cu trupele bizantine, devenea suzeranul lui Carol I de Anjou (el își căsătorea fiica moștenitoare, Isabelle, cu fiul lui Carol de Anjou). Regele Siciliei găsea și alți aliați, căci împăratul bizantin număra și alți inamici. Serbia și Bulgaria aveau motive politice și dinastice care pledau pentru intrarea suveranilor slavi din sud în frontul antibizantin: țarul bulgarilor, Constantin Tich, era fratele vitreg al lui Ioan Lascaris, detronat de Mihail
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]