KorAP: Find »[drukola/base=apleca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...365 366 367 ...443 >

11,066 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

bucurîndu-se de apropierea familiară, secretă a picioarelor Juliei. Își dorise să rețină acel moment, să-l Închidă Într-o mărgea de cristal. Acum mărgeaua căzuse și se făcuse praf. Ce era Julia pentru ea, la urma urmelor. Nu se putea apleca s-o sărute. Ce putea face, să spună lumii Întregi că Julia era a ei? Ce trebuia să facă pentru ca Julia să-i fie fidelă? Nu se avea decît pe sine, cu coapsele ei de șuncă presată și fața ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
la pasăre ci la ea. — Așa-i mai bine, zise el. Înainte parc-aș fi vorbit cu o fată oarbă. Ea reveni pe pătură și Închise ochii. — Te-ai obișnuit cu ele, bineînțeles. — Ha-ha. O clipă rămase nemișcat, apoi se aplecă peste ea și culese ceva. Simți o gîdilătură pe față și-și frecă obrazul, crezînd că-i o muscă. Dar era el: ținea În mînă un fir lung de iarbă și o mîngîia cu vîrful lui. Ea se Încruntă, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
privi normal. Așa-i mai bine. Fața lui avea o expresie blîndă. Ai ochi frumoși. SÎnt superbi. Prima oară ți-am remarcat ochii. — Credeam că te-au atras picioarele. — Și picioarele. Îi susținu privirea, apoi aruncă firul de iarbă, se aplecă și o sărută. O făcu Încet, depărtîndu-i buzele cu ale lui și Împingîndu-se ușor În gura ei. Încă avea gust de șuncă. În timp ce sărutul continuă, Între limbile lor apăru o fărîmă - de carne sau brînză -, iar el se Întrerupse pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Își ridică fusta, Își dădu jos chiloții și se lăsă pe vine. — Ai grijă la urzici! strigă el În urma ei; dar direcția vocii era imprecisă, pentru că nu-și dădea seama pe unde o apucase, și n-o vedea, pentru că se aplecase. Ea Îl urmări cum se apropie de oglinda retrovizoare și se piaptănă. Apoi Îl surprinse cum clătește paharele În pîrÎu. Își privi mîna. Sperma lui i se uscase pe degete sub forma unei dantele fine; o frecă pînă cînd se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Ea se urcă și aproape că-și fripse piciorul cînd atinse pielea fierbinte a scaunului. Reggie se urcă lîngă ea și-i dădu batista lui - o Întinse sub Încheietura genunchilor pentru a se feri de arsură. După ce făcu asta, se aplecă și-i sărută șoldul. Ea Îi atinse capul, buclele negre, unse, scalpul alb care se zărea palid. Se mai uită la luminișul verde strălucitor și zise Încet: — Mi-aș dori să stăm aici. El Își lăsă capul În poala ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
le vreau! Ia-le. Dă-i-le nevesti-tii! Cutiile căzură și ricoșară În scaun. — Viv! spuse Reggie uimit și jignit. Nu fi rea! Ce-am făcut? Ce naiba ai? Viv! Ea coborî din mașină, Închise portiera și se depărtă. El se aplecă peste scaun, deschise geamul și-o strigă În continuare, Întrebînd-o uluit: — Ce s-a Întîmplat? Ce-am făcut? Ce? Apoi, vocea i se Înăspri - nu atît de furie, Își zise ea, cît de oboseală, din pură oboseală. Ce dracu-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
mai În vîrstă Începeau să-și facă țigări. Len scoase un pieptăn din buzunarul pantalonilor și și-l trecu prin păr. Își purta părul ușor ferchezuit, dat după urechi. CÎnd puse pieptănul la loc, surprinse privirea lui Duncan și se aplecă. Ia ghici ce-o să fac diseară, zise el, aruncînd o privire În josul bancului. Își coborî vocea, apoi zise: Duc o fată la Wimbledon Common. Așa de mari le are. Gesticulă cu ambele mîini, apoi Își dădu ochii peste cap și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
strat negru, de parcă era o figurină de lut - un fel de manechin ciudat făcut pentru o paradă de stradă. Păși mai adînc În apă, se aruncă Înainte și ieși curat din nou, scuturîndu-și apa din păr. Fraser rîse și se aplecă Înainte. Își puse mîna la gură și ovaționă la fel ca ceilalți de pe dig. Părea la fel de plin de viață ca băieții - avea antebrațele goale și bronzate, iar părul lung Îi sălta pe frunte. Apoi se așeză la loc, zîmbind. Trase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
altă parte. Apoi adăugă mai liniștit ca niciodată: M-am gîndit la tine, de exemplu. — La mine! — Îmi aminteam - ei bine, chestii pe care le spuneai. Duncan privi Încă o dată În pahar. Credeam că m-ai uitat complet. Fraser se aplecă. — Nu fi cretin! Am fost extrem de ocupat. Tu nu? Duncan nu răspunse. Fraser așteptă, apoi se depărtă, de parcă ar fi fost iritat de ceva. Mai bău bere, apoi Începu să se joace din nou cu pipa, sugînd muștiucul, umflîndu-și obrajii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
invizibilă În afară de ochi? — Da, nu-i așa că-i amuzant? Mickey Își șterse palma unsuroasă de salopetă pentru a da mîna cu Kay. Era atît de scundă și măruntă că mîna ei nu era mai mare decît a unui copil. Își aplecă fruntea și Închise pe jumătate unul din ochi. Arăta ca Șmecherul. — Aproape că renunțasem la speranța de a te vedea, zise ea. Nu te-am văzut de-un car de ani! Cum o mai duci? M-am gîndit că ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
bare și curele. Totul era prins bine ca și cum s-ar fi așteptat la valuri uriașe; de fapt, suprafața canalului era destul deliniștită, ușor deconcertantă, dacă nu erai obișnuit cu ea, sau dacă uitai la ce să te aștepți. Kay se apleca Întotdeauna puțin cînd se afla În ambarcațiunea lui Mickey. Dacă se Îndrepta, atingea tavanul cu creștetul capului. Mickey, Însă, se mișca dezinvolt și ușor, dînd la o parte unele panouri din cambuză pentru a lua ceai, un ceainic și două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Mickey, care cîștiga cam o liră pe săptămînă, era gata s-o Împartă cu ea - pur și simplu, fără nici un motiv anume, doar din mărinimie. Iar ea, Kay, cu bani necheltuiți, bine-sănătoasă, trăia ca o infirmă, ca un șobolan. Se aplecă Înainte și luă ceaiul. Spre groaza ei, mîinile Îi tremurau. Nu dorea să pună cana la loc pentru a nu atrage atenția asupra mîinii care-i tremura; o ridică mai sus și Încercă s-o aducă la gură. Dar tremurul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
tremurul se Înrăutăți. Ceaiul se vărsă - văzu cum pătase una din pernele lui Mickey. Puse brusc cana jos și Încercă să curețe cu batista partea cea mai pătată. Surprinse privirea lui Mickey În timp ce făcea asta și-i căzură umerii. Se aplecă, proptindu-și coatele pe genunchi și fața În palme. — Uită-te la mine Mickey! zise ea. Uite ce-am ajuns! Chiar am făcut lucrurile alea? - tu și cu mine, cînd războiul era În toi? Uneori nu pot să mă ridic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
urmă un moment de tăcere stînjenitoare. Helen Își aminti de semnul pe care i-l făcuse lui Viv Înainte și se simți ridicolă. Totul se schimbase pe neașteptate. Ca și cum cineva luase o bucată de cretă și repede, dar hotărît, se aplecase și desenase o linie pe podea, o linie care Îi plasa pe Viv și pe bărbatul ăsta, Robert Fraser, de o parte, și pe ea de cealaltă parte. Schiță un gest. — Ei bine, zise ea, ar trebui să-mi văd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
subțire, destul de frapantă, fără să semene cu un băiat sau un bărbat Între două vîrste; Își ținea mîinile În buzunare și o țigară i se bălăbănea nonșalant de buze... Viv se apropie mai mult de fereastră. Fraser observă și se aplecă să o vadă și el. — Ce-i? Întrebă el. Nu cumva ai văzut-o? La care dintre ele te uiți? Nu la tipa În costum, cu baston? — Stai! zise Viv, retrăgîndu-se și aplecîndu-se peste masă să-l tragă. O să-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
numărul acela se Învechise și fusese Înlocuit cu altul. Acum, Însă, se uita la revistă - la poza Juliei, la numele Ursulei Waring - și toată vechea ei neliniște reveni, de parcă ar fi fost ceva nou. Se ghemui, Închise ochii și-și aplecă fruntea pînă atinse marginea biroului Juliei; Își Întoarse fața pînă cînd muchia Îi intră În carne și o răni. Aș Îndura mai multă durere, se gîndi ea, În timp ce făcea acest lucru, pentru a fi sigură de Julia! Se gîndi la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
alerge după bucățele de sfoară. Duncan chiar stătuse pe jos și-i arătase lui Fraser trucul acela cu pisica cățărîndu-se pe corpul lui. De atunci, domnul Mundy umbla ca un om rănit. Șchiopătatul i se Înrăutățise și Începuse să se aplece. Domnul Leonard, În casa lui strîmbă de pe strada de dincolo de Lavender Hill, fusese Îngrozit de schimbarea lui. Îi vorbise mai aprins ca niciodată despre necesitatea de a rezista atracției Greșelii și Falsei Credințe. În seara asta, imediat după ce-o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
capătul străzii și i-o arătase! În clipa aceea, Începu să se miște rapid. Își răvăși părul. Își puse pantalonii și haina, trăgîndu-le peste pijama, nedorind să mai piardă nici o clipă scoțîndu-și pijamaua. Își trase ciorapii și pantofii lustruiți, se aplecă să-și Înnoade șireturile și-și dădu seama că mîinile Îi tremurau, dar nu-i era teamă. Se simțea chiar amețit. Probabil că pantofii făceau zgomot cînd mergea prin cameră. Auzi scîrțîitul neliniștit al patului domnului Mundy, așa că se hotărî

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
și piatra sfărîmată, tencuială și lemne. Lumina de pe cascheta ei - care și așa era destul de firavă pentru că lămpile erau slabe - păru să se Îngroașe, să se acopere și să se Învolbure ca berea neagră care se așază În pahar. Se aplecă Înainte Încercînd să vadă cîte ceva, conducînd din ce În ce mai Încet, auzind cum tot felul de obiecte se sfarmă sau pocnesc sub roți, și se temu pentru anvelope. Apoi distinse o altă lumină slabă, la cincizeci de metri În față: fasciculul unei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
crezi? Kay Încuviință. Dar de fapt, după ce-i predase pe bărbat și mama lui, deja Începea să-i uite. Acum se concentra asupra drumului de Întoarcere În Dolphin Square și era atentă la șirul continuu de avioane și mitraliere. Se aplecă din nou să se uite la cer. Și Mickey se uită și, după o clipă, coborî geamul și scoase capul. — Cum stă treaba? Întrebă Kay. — Nu prea strălucit. SÎnt cîteva avioane, dar zboară deasupra noastră. Par să se Învîrtească În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
la capul ăla sînteți vrăjitoarele naibii. L-am pierdut În celălalt război. Piciorul lipsă era de plută. Peste toate, explozia care-l trîntise la pămînt nu era de la o bombă, ci de la o mașină de gătit cu gaz defectă. Se aplecase să pună un chibrit sub ceainic, și totul sărise În aer. Piciorul artificial Îi fusese smuls și zburase Împreună cu toate celelalte; se uitară În jur și-l găsiră atîrnînd de una dintre catarame de cîrligul unui tablou. Mickey i-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
euforie a faptului că au supraviețuit, că au ajuns la capăt, că intraseră Într-un alt raid și-l dovediseră. Toți erau stropiți de sînge și plini de praf, imposibil de ostenți, după ce Își croiseră drum prin moloz și se aplecaseră și ridicaseră, după ce conduseseră prin Întuneric; dar acum făceau glume pe seama lucrurilor oribile pe care le văzuseră. Kay aduse cănile cu ceai și fu Întîmpinată cu urale. Patridge luă o linguriță și o folosi pentru a azvîrli cocoloașe de hîrtie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
masă de lîngă poartă, cu Fraser și alți opt bărbați. Fraser era deja acolo. Conversa animat cu un bărbat care stătea În fața lui și pe care Îl chema Watling, un alt protestatar. Watling stătea cu brațele Încrucișate, iar Fraser era aplecat, bătînd ușor mușamaua de pe masă pentru a-și susține punctul de vedere. Nu observă cînd Duncan veni și-și trase un scaun, la cîteva locuri distanță. Ceilalți bărbați Își ridicară privirea și dădură din cap, destul de amabili. — Salut, Pearce. Ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
ornamentată, din aur, dar le tăiase În jumătate pentru a le face să țină mai mult. Fuma cu un țigaret care Își pierduse luciul. Mickey și Kay luară un chiștoc - prinzîndu-l, pentru că trebuia, Între arătător și degetul mare, și se aplecară spre brichetă. — Mă simt ca tata, zise Mickey, pufăind și trăgîndu-se Îndărăt. Tatăl ei era tipograf. — Arăți ca un gangster, zise Kay. Și spunînd asta - inima Îi vibră puțin, emoționată. Nu vreți să știți de ce am Întîrziat? Mickey puse țigara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
pijamale flanelate... Și apoi, am văzut asta. Luă geanta și o deschise, scoțînd la lumină o cutie rectangulară și plată. Cutia era roz, cu o fundă din mătase peste ea. — Ia uitați-vă, spuse ea, În timp ce Binkie și Mickey se aplecară să vadă. Seamănă cu chestiile alea pe care un tip dintr-un film american le duce sub braț, nu-i așa? Atunci cînd trece pe la o coristă, În culise. Își puse cutia În poală - se opri o clipă să sporească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]