10,800 matches
-
iar pentru viețuitoare, a fost ridicat în apropiere un corp de chilii. Mănăstirea a funcționat până în anul 1894 când a devenit biserică de mir ca filie a parohiei Bâldana. Ajuns în paragină, așezământul monahal a fost reactivat, ca mănăstire de călugări, prin decizia Arhiepiscopiei, în anul 1994, starețul acesteia devenind ieromonahul Gruzea Calomfir Vicențiu. Din acest moment la acest vechi așezământ monahal s-au început lucrările de zidire și înfrumusețare pentru a-l readuce la starea inițială. Astfel, în apropierea bisericii
Mănăstirea Bâldana () [Corola-website/Science/311657_a_312986]
-
de Triadița (din partea Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din Bulgaria), de PS Episcop Ambrozie de Methoni (din partea Sinodului Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi a Greciei) și de aproape 60 de preoți și 10 diaconi. Au asistat la ceremonie mulți dintre călugării de stil vechi din București și numeroși demnitari, printre care primarul municipiului Bacău, membri ai Parlamentului etc. În cuvântul ținut după încheierea Sfintei Liturghii, noul episcop a mulțumit ierarhilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România, pentru că
Flavian Bârgăoanu () [Corola-website/Science/311693_a_313022]
-
botez numele de Ioan Morar. Ardelean prin naștere, el se trăgea din oameni simpli, dar credincioși. În anul 1950, pe când avea numai 14 ani, a intrat ca frate la Mânăstirea Râmeț (județul Alba), care-l avea ca stareț pe fostul călugăr atonit, ieromonahul Evloghie Oța. ""Așa mi-am dorit. Probabil că Dumnezeu alege persoanele care trebuie să fie în biserică, să-l slujească și să-i fie aproape. De mici îi cheamă și-i pune la locul unde nu merită, doar
Pahomie Morar () [Corola-website/Science/311685_a_313014]
-
Episcopia Clujului și Mitropolia Ardealului au început o campanie de lămurire a oamenilor, prin care căutau să-i convingă că greșiseră și să le ceară să renunțe la schismă. Deoarece aceste lămuriri erau dublate și de amenințări, o parte din călugări și credincioși au renunțat de teamă la decizia luată. Dar starețul Evloghie Oța, urmat de ucenicul său Pahomie Morar și de alți monahi au refuzat să revină asupra deciziei și prin urmare au fost denunțați organelor de Miliție și Securitate
Pahomie Morar () [Corola-website/Science/311685_a_313014]
-
Morar și de alți monahi au refuzat să revină asupra deciziei și prin urmare au fost denunțați organelor de Miliție și Securitate. În anul 1955, organele de securitate au procedat la arestarea starețului, a monahului Pahomie și a altor 5 călugări. Pentru a-i impresiona și pe alții care ar fi dorit să li se alăture, monahii arestați au fost scoși din mânăstire sub o escortă puternică, amenințați cu armele, parcurgând pe jos drumul de 3 km până la Primăria din Râmeț
Pahomie Morar () [Corola-website/Science/311685_a_313014]
-
a emis un mandat de arestare preventivă și i-au transportat la Penitenciarul din Turda. Monahii au fost eliberați după alte 3 luni de zile, dar li s-a impus domiciliul obligatoriu în comuna Râmeț, unde mânăstirea fusese desființată, iar călugării mutați în alte părți. Ulterior, până la proces, au fost transferați la Mănăstirea Turnu (județul Vâlcea), cu scopul de a-i intimida pe credincioși. În urma procesului, starețul Evloghie a fost condamnat la 1 an închisoare corecțională, iar monahul Pahomie Morar la
Pahomie Morar () [Corola-website/Science/311685_a_313014]
-
Râmeț, cei doi au fost reținuți și duși la sediul Securității din Alba Iulia. Acolo au fost anchetați timp de câteva ore, apoi în cursul acelei nopți au fost duși la Aiud. Interogatoriul a fost reluat a doua zi, iar călugării au declarat greva foamei, pentru că se considerau nevinovați. După cum a relatat ulterior PS Pahomie, după 5 zile de anchetă, a avut o vedenie noaptea în celulă în care i s-a arătat Sf. Mc. Ciprian care l-a întrebat "Frate
Pahomie Morar () [Corola-website/Science/311685_a_313014]
-
Cei doi monahi au fost transportați din nou la Aiud în ianuarie 1957, fiind condamnați ulterior la 8 luni de închisoare. Ieromonahul Pahomie Morar a venit în satul Cucova, comuna Valea Seacă (județul Bacău) în anul 1956, împreună cu alți doi călugări (menționăm pe părintele Antonie Clapon) cu scopul de a ridica o mânăstire pe locul celei dărâmate de autorități în anul 1935. Era o decizie luată de comun acord cu conducerea Bisericii care dorea, deși știa că este dificil, renașterea vieții
Pahomie Morar () [Corola-website/Science/311685_a_313014]
-
ținând seama de modul în care privea religia regimul totalitar comunist, era de așteptat o împotrivire din partea preoților de stil nou, sprijiniți acum de alte forțe de reprimare și organe administrative cu o concepție ateistă. Simpla prezență a grupului de călugări la Cucova a atras atenția autorităților. Construirea bisericii pe fostul loc al Mânăstirii nu se putea face fără aprobarea organelor locale, care trebuiau să emită o autorizație de construcție pentru biserică, în condițiile în care regimul oficial propovăduia ateismul. După
Pahomie Morar () [Corola-website/Science/311685_a_313014]
-
construcție pentru biserică, în condițiile în care regimul oficial propovăduia ateismul. După mai multe insistențe, s-a obținut de la C.A.P.-ul din localitate terenul pe care fusese construită mânăstirea (transformat la acel moment într-o livadă). Din cauza prigoanei ateiste, călugării au cerut Consiliului Popular și au obținut autorizație pentru construirea unei case cu două camere (unde se dorea amenajarea unui paraclis), și nu a unei biserici. Cu toate acestea, la intervenția preoților de stil nou din împrejurimi care-i calificau
Pahomie Morar () [Corola-website/Science/311685_a_313014]
-
cerut Consiliului Popular și au obținut autorizație pentru construirea unei case cu două camere (unde se dorea amenajarea unui paraclis), și nu a unei biserici. Cu toate acestea, la intervenția preoților de stil nou din împrejurimi care-i calificau pe călugări drept "elemente antisociale", autorizația le-a fost suspendată, dar temelia casei fusese turnată deja. După finalizarea procesului de colectivizare în anul 1962, s-a obținut pentru a treia oară autorizația de construcție. Atunci, călugării au început să construiască un mic
Pahomie Morar () [Corola-website/Science/311685_a_313014]
-
din împrejurimi care-i calificau pe călugări drept "elemente antisociale", autorizația le-a fost suspendată, dar temelia casei fusese turnată deja. După finalizarea procesului de colectivizare în anul 1962, s-a obținut pentru a treia oară autorizația de construcție. Atunci, călugării au început să construiască un mic paraclis și câteva chilii, reușind să le termine în numai două luni. Pentru a înșela vigilența autorităților, trapeza era folosită în chip de ciupercărie, iar călugării munceau la colectiv, în zootehnie și viticultură pentru
Pahomie Morar () [Corola-website/Science/311685_a_313014]
-
pentru a treia oară autorizația de construcție. Atunci, călugării au început să construiască un mic paraclis și câteva chilii, reușind să le termine în numai două luni. Pentru a înșela vigilența autorităților, trapeza era folosită în chip de ciupercărie, iar călugării munceau la colectiv, în zootehnie și viticultură pentru a nu fi alungați din localitate. Până la urmă, aprobarea s-a obținut și s-a construit în numai două luni căsuța la care au fost adăugate cu timpul alte dependințe. Ca să nu
Pahomie Morar () [Corola-website/Science/311685_a_313014]
-
din localitate. Până la urmă, aprobarea s-a obținut și s-a construit în numai două luni căsuța la care au fost adăugate cu timpul alte dependințe. Ca să nu dea de gândit autorităților, trapeza era folosită în chip de ciupercărie, iar călugării munceau la colectiv, în zootehnie și viticultură pentru a nu fi alungați din localitate. Progresele acestea, deși mici, au atras însă mânia organelor de represiune. Ulterior, în anul 1970 s-a intentat un proces pentru ieromonahul Pahomie și ucenicul său
Pahomie Morar () [Corola-website/Science/311685_a_313014]
-
a construit și un turn mic pe care s-a pus și o cruce, semn că acolo era lăcaș de închinăciune. Odată cu întemeierea vieții de obște și cu construirea de noi dependințe, autoritățile vremii au reluat amenințările de expulzare a călugărilor și de demolare a construcțiilor. În total, au fost emise trei decizii de demolare, dintre care numai una a fost pusă în practică prin demolarea unor anexe. Persecuțiile au continuat până la căderea regimului comunist în decembrie 1989. Timp de 50
Pahomie Morar () [Corola-website/Science/311685_a_313014]
-
de 50 ani (1956-2006), arhimandritul și apoi episcopul Pahomie Morar a fost stareț al Mănăstirii "Sf. Treime" din satul Cucova, comuna Valea Seacă (județul Bacău), pe care a construit-o din temelie. În prezent, în această Mănăstire viețuiesc 44 de călugări. În anul 1992, Arhimandritul Pahomie Morar a fost hirotonit ca Episcop-Vicar al Mitropoliei Ortodoxe de Stil Vechi din România, cu titulatura de "Vrânceanul", menținându-și reședința la Mănăstirea "Sf. Treime" din satul Cucova (jud. Bacău). Pentru a-l ajuta în
Pahomie Morar () [Corola-website/Science/311685_a_313014]
-
ucenici ai săi mai tineri, PS Teodosie Scutaru Brașoveanul (în 1995) și PS Antonie Tătaru Ploieșteanul (în 2004), care viețuiau la aceeași Mănăstire. În afară de Mănăstirea de la Cucova, PS Pahomie a construit încă trei mănăstiri, două de maici și una de călugări: "Sfinții Voievozi" din Bolotești, "Sfintele Mironosițe" din Caregna (Păunești) și "Sfinții Voievozi" din Adjud. Creștinii de stil vechi trăiesc în mai multe localități din județ, însă nu au reușit să se organizeze, oficial, într-o unitate administrativă la nivel județean
Pahomie Morar () [Corola-website/Science/311685_a_313014]
-
Mare" din Mălăiești se înalță la marginea de răsărit a comunei Mălăiești, nu departe de un deal înverzit acoperit de vită de vie. În pădurea Mălăieștii de Jos a existat cu aproape 250 de ani în urmă un schit de călugări care aparținea de mănăstirea Vulcanesti, ultimul monah cunoscut al schitului respectiv purtând numele Vlad. Mănăstirea este situată la 28 km nord de orașul Ploiești, la 16 km sud de Slănic - Prahova, la 500 m est de șoseaua asfaltata Plopeni-Slănic, la
Mănăstirea Mălăiești () [Corola-website/Science/311696_a_313025]
-
în comuna Tămădău (județul Călărași), primind la botez numele de Gheorghe. Unchiul său fusese condamnat în anul 1936 la ani grei de temniță, pentru convingeri religioase, fiind acuzat că simpatizează calendarul iulian. După eliberarea din închisoare, unchiul său a devenit călugăr de stil vechi primind numele de monah de Martinian. Tânărul Gheorghe a primit încă din copilărie o educație religioasă, frecventând în mod regulat slujbele mănăstirii de stil vechi de la Copăceni. Mai târziu, tânărul Gheorghe a urmat pilda unchiului său, intrând
Ghenadie Gheorghe () [Corola-website/Science/311711_a_313040]
-
proprietate ale familiei voievodale Dragoș, între anii 1408-1480, ultimul act făcând referire la Bartolomeu Dragfi, voievod al Transilvaniei. Biserica este situată în Maramureșul istoric, pe valea Izei. Vechea biserică de lemn a fost construită în anul 1711 în locul numit "„Părul Călugărului”" de preotul nobil Ioan Ștefanca, împreună cu fii săi și alți săteni, pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru protecție în timpul ciumei mari din anul anterior. Biserica a fost mutată pe Valea Izei în jurul anului 1739 pe locul unui cimitir apărut
Mănăstirea Bârsana () [Corola-website/Science/311707_a_313036]
-
secolului al XVIII-lea. Ansamblul monahal a fost construit din lemn, după tradiția locală, sub direcția arhitectului Cordoș Dorel. Acesta este compus din: poarta specifică maramureșeană, turnul cu clopotnița, biserica (cu o înălțime de 57 m), altarul de vară, chiliile călugărilor, capela (construită pe mai multe nivele), casa maiștrilor și casa (atelierul) artiștilor. Recent a fost construit Muzeul din incinta mănăstirii. În prezent, hramul mănăstirii se oficiază pe data de 30 iunie: "Soborul Sfinților 12 Apostoli", protectorii mănăstirii fiind cei 12
Mănăstirea Bârsana () [Corola-website/Science/311707_a_313036]
-
de la Periprava, Balta Brăilei, Stroienești și Bondoi). Supus la înfometare, frig, torturat și lipsit de odihnă, pr. Demostene afirmă că uneori era așa de epuizat că nu putea să-și amintească nici măcar "Tatăl nostru" . În anul 1959, autoritățile le-au promis călugărilor pe stil vechi că vor fi eliberați dacă semnau o declarație că renunță la credința de stil vechi. Din aproape 2.000 de deținuți, doar vreo 90 au acceptat să semneze. În anul 1964, pr. Demostene a fost eliberat din
Demosten Ioniță () [Corola-website/Science/311713_a_313042]
-
cauza de față, procesul a fost generat de aspecte dușmănoase locale, intervenite între preotul ortodox de stil nou Olteanu în unire cu reprezentanții celorlalte culte în care se încadrează din punct de vedere religios populația maghiară din Covasna, împotriva preotului călugăr Demosten, originar de aici, dar care în realitate locuiește la Mânăstirea Slătioara, de care aparține”" . Ei au cerut ca autoritățile să permită aplanarea disensiunii ordin religios prin discuții între Biserici și nu de instanțele de judecată ale statului. Toate încercările
Demosten Ioniță () [Corola-website/Science/311713_a_313042]
-
din greșeală, după ce Becket s-a opus arestării. În Europa creștină, Henric a fost considerat complice la această crimă și a fost forțat să facă o demostrație dramatică drept penitență, mergând desculț pe jos, în public, și lăsându-i pe călugări să-l biciuiască. În 1155, Papa Adrian al IV-lea i-a dat binecuvântarea papală pentru a-și extinde puterea în Irlanda, în scopul reformării bisericii irlandeze. Henric i-a permis lui Dermont de Leinster sa recruteze soldați din Anglia
Casa de Plantagenet () [Corola-website/Science/310961_a_312290]
-
pe care le-a terminat în 1665. Frescele Bisericii Capucinilor din sevilia au fost salvate de la distrugere în perioada invaziei franceze din timpul Războiului spaniol de Independență iar mai apoi au fost restaurate de pictorul sevilian Joaquín Bejarano; drept mulțumire, călugării capucini i-au dăruit pânza centrală a palei principale, "Extazul de la Porțiuncula a Sfântului Francisc de Assisi", în prezent conservată la Wallraf-Richartz-Museum din Köln. Murillo este cunoscut și pentru tablourile sale reprezentând fetițe și copii: de la candoarea "Fetițelor cu flori
Bartolomé Esteban Murillo () [Corola-website/Science/311041_a_312370]