10,052 matches
-
Ioan și Alexandru Tărîță. Înarmați cu armele de pe fronturile de luptă unde au luptat, ei au asigurat paza și liniștea localității participând și la dezarmarea unor trupe germane aflate în retragere. Sediul gărzii se afla la școala primară fiind subordonată Comandamentului gărzilor naționale din Sibiu. În mod firesc, întreaga „suflare a satului” a subscris pentru unirea Transilvaniei și Banatului cu România, documentele „"Adeziunea la Unire"” și „"Mărturisirea de credință"” semnate de racoviceni au rămas încă nedescoperite în arhivele de documente ale
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
Skalski” și a participat la raidurile asupra Germaniei din anii 1944 - 1945. În a doua jumătate a anului 1941 și la începutul anului 1942, escadrilele de bombardiere deservite de echipaje poloneze reprezentau a șasea parte a forțelor de care dispunea Comandamentul bombardierelor RAF. Echipajele poloneze au suferit pierderi grele în timpul luptelor, fără nicio posibilitate de înlocuire cu aviatori noi. Echipajele poloneze de pe bombardiere au pierdut în perioada 1940 - 1945 929 de oameni. În total, polonezii au pierdut 1.803 de aviatori
Forțele armate poloneze din vest () [Corola-website/Science/309578_a_310907]
-
dinspre Caen spre sud - Operațiunea Totalize. La începutul lunii august, dându-și seama că aliații nu vor efectua mult așteptata debarcare lângă Calais, germanii au adus în regiune tot mai multe rezerve. Cum forțele germane fuseseră încercuite în sud, înaltul comandament nazist a încercat să le despresoare folosindu-se de atacul forțelor germane din regiunea Calaisului, ceea ce ar fi permis o retragere generală și organizată spre Sena. Planurile generalilor germani au fost anulate de Hitler, care a cerut organizarea unui atac
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
zădărnicind planurile lui Rommel. De exemplu, comandantul Diviziei a 352-a de infanterie germană nu a reușit să se folosească de dificultățile americanilor debarcați pe plaja Omaha, deplasându-și rezervele în alte sectoare ale frontului, mult mai puțin importante. Înaltul comandament german a rămas în regiunea Calais, iar von Rundstedt nu a avut la început permisiunea să comande contraatacuri ale rezervei de blindate. Când i-a fost acordată această permisiune, rezultatele atacurilor Panzerelor au avut efecte scăzute, chiar și foarte puternica
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
Teatrul de luptă din Orientul Mijlociu definește a parte a zonei de responsabilitate a Comandamentul Orientului Mijlociu (Middle East Command), care controla forțele Aliaților din Orientul Mijlociu, Africa de nord, și răsăriteană și Asia de sud-vest. Din 1943, cea mai mare parte a forțelor din zonă au fost implicate în luptele din teatrul de luptă din
Teatrul de luptă din Orientul Mijlociu (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/309717_a_311046]
-
în primele luni de război, până în momentul în care Italia Fascistă a declarat război Franței și Regatului Unit pe 10 iunie 1940. Luptele au continuat cu putere până când forțele Commonwealthului au atacat Tunisia, traversând frontiera libiană. În februarie 1943, responsabilitatea Comandamentului Orientului Mijlociu a trecut în sarcina Comandamentului Unit Aliat pentru Medierana. Din acel moment, luptele de pe frontul din Orientul Mijlociu au încetat pentru restul războiului. Aliații au considerat că Orientul Mijlociu (Asia de sud-vest) ar fi putut deveni un teatru de război
Teatrul de luptă din Orientul Mijlociu (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/309717_a_311046]
-
în care Italia Fascistă a declarat război Franței și Regatului Unit pe 10 iunie 1940. Luptele au continuat cu putere până când forțele Commonwealthului au atacat Tunisia, traversând frontiera libiană. În februarie 1943, responsabilitatea Comandamentului Orientului Mijlociu a trecut în sarcina Comandamentului Unit Aliat pentru Medierana. Din acel moment, luptele de pe frontul din Orientul Mijlociu au încetat pentru restul războiului. Aliații au considerat că Orientul Mijlociu (Asia de sud-vest) ar fi putut deveni un teatru de război de primă importanță, temându-se de o
Teatrul de luptă din Orientul Mijlociu (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/309717_a_311046]
-
acțiunile armateleor terestre ale Axei. Capitala Bergrad a fost atacat pe trei direcții: 1. "Grupul I Panzer (Armata a 12-a) " 2. "Corpul al 41-lea Panzer (Forța independentă)" 3. "Corpul al 44-lea Panzer (Armata a 2-a)" Înaltul comandament german urmărea cu nerăbdare operațiunile de cucerire a Belgradului. Dintre cele trei coloane care atacau capitala iugoslavă, Corpul al 41-lea Panzer ajunsese cel mai aproape de Belgrad, cucerind Pancevo, la 10 km de obiectivul final. În sudul Belgradului, defensiva iugoslavă
Invadarea Iugoslaviei () [Corola-website/Science/309726_a_311055]
-
cu planoare sau prin parașutare, fiind vorba de peste 3.300 tone de muniție și alte materiale militare. Pentru a transporta cele 36 de batalione de infanterie aeropurtată și trupele de sprijin pe continentul european, au fost folosite 14 grupuri ale Comandamentului al 9-lea de transportoare de trupe, iar, după 31 august, au fost folostie și 16 escadrile ale Grupurilor aeriene 38 și 46. Forța aeriană folosită a fost formată din 1.438 avioane C-47/Dakota (1.274 americane și
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
060 piloți de planoare, astfel încât aceștia nu au avut copiloți, dar în schimb au transportat un soldat mai mult decât britanicii. Datorită faptului că avioanele Dakota aveau un rol dublu, atât de transport trupe cât și de remoracare a planoarelor, Comandamentul al 9-lea de transoportoare trupe a fost capabil să transporte doar 60% din totalul efectivelor într-o singură zi. De aceea, transportul s-a făcut în două zile consecutive. Aproape toate avioanele americane urmau să transporte trupe și să
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
parașutiștilor, care trebuiau eliberați pentru alte sarcini. Patru zile reprezentau o perioadă de timp foarte mare pentru ca parașutiștii, dotați numai cu armament ușor, nesprijiniți de infanterie, artilerie antitanc și blindate, să reziste pe poziții. Chiar și în aceste condiții, Înaltul Comandament Aliat a considerat că apărarea germană este foarte slabă, în condițiile în care Armata a 15-a germană părea că se retrage în grabă și se părea că în rândurile lor nu se află unități de tancuri. Din aceste cauze
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
aliat de recunoaștere s-a reîntors cu fotografii ale tancurilor germane aflate la numai 15 km de zona britanică de parașutare, Montgomery a refuzat să creadă, presupunând în mod eronat că este vorba despre vehicule defecte. Avioanele de transport al Comandamentului al 9-lea de transportoare de trupe trebuiau să execute misiunile de parașutare a infanteriei aeropurtate și de remorcare a planoarelor, misiuni care nu puteau fi executate simultan. Deși toți comandanții de divizie au cerut efectuarea a două parașutări în
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
slăbite din regiunea Ardenilor, prin lansarea unei ofensive puternice în regiune - bătălia de pe Bulge. Planificarea Operațiunii Market Garden este o problemă controversată pentru mai multe motive. Operațiunea a fost un rezultat al dezbaterilor strategice la cel mai înalt nivel al comandamentului aliat din Europa. Numeroase analize postbelice au demonstrat că în 1944 nu au fost luate în calcul nicio alternativă de rezervă. Unul dintre aspectele controversate ale planurilor aliate a fost acela că toate podurile importante trebuiau cucerite și apărate cu
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
la vest de Meuse lângă Venlo. În februarie 1945, aliații au recucerit înălțimile Groesbeek, care fuseseră ocupate pentru prima oară de parașutiști în timpul Market Garden. În timpul Operațiunii Plunder, aliații au forțat cursul Rinului în martie. În acel moment însă, Înaltul comandament aliat adoptase deja strategia atacului pe un front larg, ordonând traversări ale Rinului mai la sud, la Remagen și Oppenheim. Ca urmare a reușitei Operațiunii Plunder, orașul Arnhem a fost eliberat pe 14 aprilie 1945 de Corpul I canadian, după
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
iunie 1929 de către Alteța Sa Regală Nicolae, Principe al României, în cadrul unei grandioase festivități în prezența reprezentanților Casei Regale, a guvernului, a capilor oștirii, a unui mare număr de generali de geniu activi și în rezervă, a șefi lor serviciilor și comandamentelor unităților de geniu, a întregului corp ofițeresc și profesoral al Școlilor de Geniu și a tuturor elevilor acestora. Monumentul este înscris, sub denumirea "Monumentul eroilor din arma geniului - Leul", la poziția nr. 2326, cu codul , în Lista monumentelor istorice, actualizată
Statuia geniului „Leul” () [Corola-website/Science/310060_a_311389]
-
comandant al brigadei de parașutiști, în 1992 general de brigadă și comandant al forțelor din Iudeea și Samaria. În 1994 a comandant baza de antrenament de la Tzeelim, apoi a stat în fruntea serviciului de contrainformații al armatei. apoi în fruntea Comandamentului de centru.În 1999 a devenit adjunct al șefului Statului Major, secondându-l pe generalul Shaul Mofaz și a comandat lupta pentru reprimarea Intifadei Al Aqsa. Între 2013-2016 Yaalon a îndeplinit funcția de ministru al apărării al Israelului în guverne conduse
Moșe Iaalon () [Corola-website/Science/310174_a_311503]
-
28 iulie 1954 Hagor) este un general locotenent (în ) în armata israeliană. Între anii 2007-2011 a îndeplinit funcția de al XIX-lea șef al Marelui Stat Major al armatei israeliene. În perioada iulie 1998 - 2002, generalul a fost comandant al Comandamentului de Nord a Israelului. Ca și generalul-locotenent (rez.) Dan Halutz, al XVIII-lea „RaMatKal” (Comandantul Marelui Stat Major al ȚAHAL-ului), Ashkenazi s-a născut și a crescut în moshavul (cooperativa agricolă) Hagor din regiuna Șaron ca fiu al unui
Gabi Ashkenazi () [Corola-website/Science/310175_a_311504]
-
în care calitate a comandat trupele care au capturat în Războiul din Liban din 1982 fortul Beaufort și orașele Nabatieh și Jabel Baruk, apoi a fost promovat la comanda brigăzii Golani. Între anii 1988 - 2000 colonelul Ashkenazi a servit în Comandamentul de nord al armatei, întâi comandant al unității de informații a frontului de nord și șef al unității de legătură responsabil cu administrația civilă a teritoriului ocupat de armata israeliană în sudul Libanului, apoi, ca general-maior, între 1998-2002 comandant al
Gabi Ashkenazi () [Corola-website/Science/310175_a_311504]
-
gradul de general de brigadă (1947) și numit Comandant Militar al Capitalei și subinspector general al Armatei pentru Educație Cultural-Politică (1947-1948), apoi șef al Spatelui Armatei (ianuarie - aprilie 1949), comandant al Corpului 5 Tancuri (mai 1949 - noiembrie 1950), comandant al Comandamentului Trupelor de Tancuri și Mecanizate și al Regiunii I Militare. Urmează apoi Cursul Academic Superior de pe lângă Academia Militară Generală (decembrie 1953 - septembrie 1954), la finalizarea căruia este înaintat la gradul de general-locotenent (august 1954). În paralel cu studiile urmate, este
Mircea Haupt () [Corola-website/Science/309012_a_310341]
-
și 37 infanterie, precum și pe toți grănicerii și jandarmii cu serviciul de pază pe frontiera Bucovinei, să ocupe fără întârziere localitățile Ițcani și Suceava, iar de aici să extindă progresiv ocuparea până la Cernăuți inclusiv. La data de 8 noiembrie 1918, comandamentul Diviziei 8 este stabilit la Burdujeni, iar generalul Zadik pleacă la Suceava și ia legătura cu autoritățile locale, iar, apoi, la 9 noiembrie Brigada 16 infanterie este primită în Siret, de unde continuă înaintarea spre nordul Bucovinei, neîntâmpinând nici o rezistență. La
Iacob Zadik () [Corola-website/Science/309021_a_310350]
-
cartierul guvernamental Kiriyat Hamemshala, cu oficiile ministeriale și tribunalele se află de fapt la limita dintre cele două orașe. Sediul poliției districtului de nord se află în perimetrul Kishla, din nordul Nazaretului, lângă Primărie, și în incinta să se gaseste Comandamentul de nord al armatei israeliene. În urmă tulburărilor din octombrie 2000 și a începutului Intifadei Al Aksa economia orașului a fost serios păgubita, ea fiind în mare parte dependența de turism. În anii 2001-2007 turismul extern s-a redus la
Nazaret () [Corola-website/Science/310509_a_311838]
-
Cunoscut și sub numele de „"Grenzinfanterieregiment Nr. 16"”, regimentul a fost reorganizat în anul 1765 și a purtat denumirea de „"1. Romanen Grenzinfanterieregiment"” din anul 1849, pentru ca din 1851 sa devină „"Regimentul de Linie Nr.46"” având Statul Major și Comandamentul de Recrutare la Szeged. avea un efectiv de circa 3000 de oameni, împărțiți în trei batalioane, care își aveau sediile la Hațeg, Orlat și Vaida-Recea. În perioadele de campanie unul dintre batalioane participa la lupte, altul era menținut în rezervă
Regimentul I de Graniță de la Orlat () [Corola-website/Science/310629_a_311958]
-
remunerat cu câte patru cruceri pe zi. Din această soldă, după înființarea așa zisului ""Fond de montură"" în 1771, grănicerilor li se rețineau câte 10-15 cruceri pentru uniformă. Pe timp de pace grănicerii erau obligați să facă pază la ""ștabul"" (comandament) regimentului, să asigure serviciul poștal, să participe cu brațele și cu carul la repararea și întreținerea cazărmilor și a celorlalte clădiri grănicerești etc.. Când nu erau de serviciu se ocupau de gospodărie, de agricultură și de creșterea vitelor, de cărăușii
Granița Militară Transilvăneană () [Corola-website/Science/310631_a_311960]
-
erau la fel de grave. Hitler a subestimat amenințarea sovietică din fața Grupului de Armate Centru și a mutat o treime dintre piesele de artilerie, o jumătate dintre armele antitanc și cam 88% dintre tancuri spre zona de sud a frontului, unde Înaltul Comandament German se aștepta la declanșarea următoarei ofensive majore sovietice. Operațiunea "Bagration", în combinație cu Operațiunea "Lvov-Sandomierz", lansată câteva săptămâni mai târziu în Ucraina, i-a permis Uniunii Sovietice să recucerească toate teritoriile care fuseseră pierdute la începutul războiului în această
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
și semnalelor de trafic pentru înșelarea inamicului cu privire la ținta ofensivei. În ciuda mărimii forțelor implicate, comandanții sovietici de fronturi au reușit să-i înșele până în ultima clipă pe comandanții germani de armate asupra principalei axe de atac. "Oberkommando des Heeres (Înaltul Comandament al Armatei)" se aștepta ca următoarea ofensivă majoră a sovieticilor de pe frontul de răsărit să fie lansată în vara anului 1944. Au fost examinate mai multe posibilități: atacul spre Marea Baltică împotriva Grupului de Armate Nord, o ofensivă împotriva Grupului de
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]