10,287 matches
-
sa soție, Eliza (originară din Soroca). În 1928 se înscrie la facultatea de Științe Naturale din Iași, unde urmează cursurile profesorilor Ion Borcea și Paul Bujor, fiind, după doi ani, numit preparator la cetedra de Morfologie animală. Se specializează în fauna acvatică și marină, îndeobște în crustacei și pești. Dar nu ocolește nici fauna terestră, obținând licența de biologie în 1933 cu teza: ""Vipera berus" în Moldova și Basarabia". Imediat după licență, obține bursă de doctorat pentru stațiunea zoologică marină de la
Mihai C. Băcescu () [Corola-website/Science/307091_a_308420]
-
Științe Naturale din Iași, unde urmează cursurile profesorilor Ion Borcea și Paul Bujor, fiind, după doi ani, numit preparator la cetedra de Morfologie animală. Se specializează în fauna acvatică și marină, îndeobște în crustacei și pești. Dar nu ocolește nici fauna terestră, obținând licența de biologie în 1933 cu teza: ""Vipera berus" în Moldova și Basarabia". Imediat după licență, obține bursă de doctorat pentru stațiunea zoologică marină de la Agigea, care, ca și cea de la capul Caliacra, aparținea Institutului Bio-oceanografic de la Constanța
Mihai C. Băcescu () [Corola-website/Science/307091_a_308420]
-
un om "moștenit" de la regimul "burghezo-moșieresc", cu mulți prieteni străini. Dar participă la refacerea Muzeului, redeschis în 1948, și capătă treptat stima noilor conducători (care, oricum, aveau nevoie de un savant competent și reputat), fiind în 1949 numit coordonatorul colectivului "Faună" al Academiei R.P.R.. În 1954 devine directorul Institutului de cercetări piscicole, iar în 1958 șef al secției de Oceanologie al Academiei și director al Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, post pe care îl va deține necontestat timp de
Mihai C. Băcescu () [Corola-website/Science/307091_a_308420]
-
sa, cu sarcina de a alcătui harta geologică a României. Rezultat al eforturilor lui și a mai multor geologi, harta la scara 1/200000 a fost terminată în 1898. În timpul peregrinărilor sale geologice a descoperit o serie de rămășițe de faună și floră fosile din perioadele mezozoic și terțiar, care au făcut obiectul unor lucrări cunoscute. Una din primele sale lucrări se referă la calcarele de numuliți de la Albești, Muscel (1864). Mai târziu (1884) a descoperit in aceeași regiune o specie
Grigoriu Ștefănescu () [Corola-website/Science/307105_a_308434]
-
România și ecologia terestră. Rezultatele cercetărilor sale se regăsesc în numeroase lucrări, printre care se remarcă: A fost autorul unui renumit manual de "Zoologia nevertebratelor" (vol. I-II, 1958,1967). A publicat 2 fasicule din Volumul IV (Crustacea) a seriei "Fauna României": Membru al Societății de Biologie din Paris, al Societății Internaționale pentru Nomenclatură din Londra.
Vasile Gh. Radu () [Corola-website/Science/307149_a_308478]
-
în "Curs de zoologie descriptivă". A organizat Laboratorul de Zoologie și Fiziologie de la Facultatea de Științe din Iași unde a realizat diverse studii privind sistematica și morfofiziologia protozoarelor, viermilor, crustaceelor și insectelor. A fost interesat și a publicat lucrări privind faunei de apă dulce și lucrari de paleontologie privind peștii fosili din munții Moldovei, printre care și monografia "Păturele cu pești din Munții Pietricica și Cozla - Districtul Neamț. Orașul Peatra" (în 1887) Concomitent cu activitatea universitara, profesorul Cosmovici a predat disciplinele
Leon C. Cosmovici () [Corola-website/Science/307211_a_308540]
-
obținând licențiatul în drept. . În 1888 a intrat în serviciul procuraturii de finanțe, pe care l-a părăsit însă curând, pentru a se dedica din plin studiilor științifice. După 1900 a călătorit adeseori în Austria de Sus, pentru a cerceta fauna și flora de acolo. Pasionat de științele naturale, începând din 1890 se consacră cercetărilor entomologice. În 1888 scrie articolul „Fauna de coleoptere din Bucovina (Beitrage zur Kaferfauna der Bucovina und Nordrumăniens)”. În anul 1897, la Viena, publică monografia „Fluturii din
Constantin de Hurmuzaki () [Corola-website/Science/307232_a_308561]
-
pentru a se dedica din plin studiilor științifice. După 1900 a călătorit adeseori în Austria de Sus, pentru a cerceta fauna și flora de acolo. Pasionat de științele naturale, începând din 1890 se consacră cercetărilor entomologice. În 1888 scrie articolul „Fauna de coleoptere din Bucovina (Beitrage zur Kaferfauna der Bucovina und Nordrumăniens)”. În anul 1897, la Viena, publică monografia „Fluturii din Bucovina (Die Schmetterlinge (Lepidoptera) der Bukowina)”, în care a descris 834 de specii de macrolepidoptere și răspândirea lor în Bucovina
Constantin de Hurmuzaki () [Corola-website/Science/307232_a_308561]
-
Română, o serie de masive muntoase din Carpații Meridionali : Ciucaș, Piatra Craiului, Făgărași, Retezat, defileul Jiului) sau în străinătate (Indonezia, Brazilia, Islanda, Turcia, etc). Specialiștii Muzeului cercetează atât sistematica, faunistica, ecologia și zoogeografia diferitelor grupe de nevertebrate și vertebrate din fauna României și mondială, cât și muzeologia (studii asupra relației muzeu-public, asupra rolului social al muzeelor, asupra modalităților moderne de expunere, tehnicilor moderne de conservare, restaurare și naturalizare, de evidență a materialului din colecții...). Educarea și instruirea publicului au făcut parte
Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” () [Corola-website/Science/307288_a_308617]
-
va succeda, prin legea nr. 109 privind organizarea Muzeului Național de Istorie Naturală "Grigore Antipa", oceanologul Mihai C. Băcescu, asistat de acum încolo de un colectiv de cercetători și de administratori conlucrând cu noile autorități. În 1948-1949, Muzeul este renovat, fauna României este expusă separat, în cinci săli aflate la etaj, iar la parter este amenajata o aulă pentru cursuri și conferințe. Apare primul ghid al Muzeului, denumit "Călăuza populară". Între 1951 și 1964, pr. Mihai C. Băcescu, elev al lui
Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” () [Corola-website/Science/307288_a_308617]
-
toate corespondențele pentru acestea din urmă. Sigiliul din 1817 al aceleiași autorități (deci după anexarea Basarabiei de către Rusia țaristă) prezenta următoarele steme ale ținuturilor: În Basarabia stăpânită de Imperiul Țarist au fost instituite noi steme, cuprinzând fie elemente specifice de faună sau floră (de exemplu un cap de cal pentru Bălți), fie cetăți înălțate de Ștefan cel Mare (în cazul ținuturilor Soroca, Hotin și Cetatea Albă). Cele mai vechi reprezentări ale unor steme districtuale de pe teritoriul României se regăsesc în Transilvania
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
Viola jooi"), hajmă păsărească ("Allium flavum"), lucernă ("Medicago minima"), borșișor ("Sempervivum marmoreum"), gușa porumbelului ("Silene otites"), tavalgă ("Spiraea crenata"), cimbrișor ("Thymus comosus"), o specie de plantă ("Aurinia saxatilis") din familia Cruciferae și "Waldsteinia geoides", element floristic ce aparține familiei Rosaceae. Fauna este reprezentată de câteva specii de amfibieni, pești și insecte; printre care: ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), buhaiul de baltă cu burta roșie ("Bombina bombina"), tritonul comun transilvănean ("Triturus vulgaris ampelensis"), zvârlugă ("Cobitis taenia"), precum și trei fluturi: "Callimorpha quadripunctaria" (fluturele-tigru), "Euphydryas maturna
Cheile Turului () [Corola-website/Science/307305_a_308634]
-
acestea, migrează prin zonă specii rare de păsări din Ucraina și Europa și anume : prundărașul de sărătură "Charadrius alexandrinus", ciovlica ruginie "Glareola pratincola" sau cormoranul mic "Phalacrocorax pygmeus" . Prin schimbarea hidrobiologică a apei limanului, ihtiofauna marină a fost înlocuită cu fauna de apă sălcie și stătătoare, unde domină biomasa larvelor de "Chironomus", tăunii și țînțarii. În Sasîk supraviețuiesc totuși 47 de specii de pești, care fac parte din 12 familii ("Acipenseridae, Clupeidae, Cyprinidae, Esocidae, Cobitidae, Siluridae, Atherenidae, Gasterosteidae, Percidae, Gobiidae, Syngnathidae
Limanul Sasic () [Corola-website/Science/308582_a_309911]
-
cursul de jos al râului Prut, in sud-vestul Republicii Moldova. În componența ei intră lacul Beleu și o rețea de bălți care, în ansamblu, formează un ecosistem unic. Rezervația a fost creată la 23 aprilie 1991 în scopul ocrotirii florei și faunei din lacul Beleu și a luncilor inundabile din împrejurimile lui. Suprafața rezervației este de 1691 ha, circa ⅓ din suprafața rezervației este ocupată de apele lacului Beleu, restul teritoriului este prezentat prin vegetația palustră și de luncă inundabilă. Vegetația, în cea
Prutul de Jos () [Corola-website/Science/308721_a_310050]
-
este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a II-a IUCN (parc național), desemnată în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a unor habitate naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Aceasta este situată în sud-vestul țării, pe teritoriul județului Hunedoara. Aria naturală se află în extremitatea sud-vestică a județului Hunedoara (la limita de graniță cu județele
Parcul Național Retezat () [Corola-website/Science/308756_a_310085]
-
Vegetație lemnoasă cu "Myricaria germanica" de-a lungul cursurilor de apă montane, Vegetație lemnoasă cu "Salix elaeagnos" de-a lungul cursurilor de apă montane și Versanți stâncoși silicatici cu vegetație casmofitică. Acestea adăpostesc o gamă diversă de floră rară și faună sălbatică specifică lanțului muntos al Carpaților Meridionali. Flora parcului național este constituită din specii vegetale distribuite etajat, în concordanță cu structura geologică, caracteristicile solului și climei, structurii geomorfologice sau altitudinii. Arbori și arbusti cu specii de conifere: pin ("Pinus"), brad
Parcul Național Retezat () [Corola-website/Science/308756_a_310085]
-
credei de munte ("Luzula sudetica"), crușățea ("Barbarea vulgaris"), ghințură punctată ("Gentiana punctata"), pătlăgină ("Plantago gentianoides"), mac de munte ("Papaver alpinum ssp. corona-sancti-stephani"), darie de munte ("Pedicularis baumgartenii"), rogozuri (din speciile: "Juncus filiformis, Carex pauciflora, Carex rostrata, Carex echinata, Carex dacica"). Fauna parcului este una diversificată și reprezentată de mai multe specii de mamifere, păsări, pești, amfibieni și reptile, unele protejate prin lege și aflate pe lista roșie a IUCN. Mamifere cu specii de: urs carpatin ("Ursus arctos"), lup ("Canis lupus"), râs
Parcul Național Retezat () [Corola-website/Science/308756_a_310085]
-
parte a parcului, turismul necontrolat (campare în locuri neamenajate, poluare cu resturi menajere, zgomot), braconajul, pescuitul, pășunatul, exploatările forestiere ilegale ce duc la suprimarea unor habitate, arderea vegetației, distrugerea unor exemplare din flora spontană, capturarea ilegală a unor specii din fauna sălbatică a sitului, extinderea anexelor gospodărești și terenurilor agricole și practicarea sporturilor extreme (mountain-bike, zbor cu parapanta, mașini de teren, ATV-uri, motociclete) ce perturbă arealul. În vecinătatea parcului se află numeroase obiective (lăcașuri de cult, cetăți, muzee, situri arheologice
Parcul Național Retezat () [Corola-website/Science/308756_a_310085]
-
întrepătrund și se îmbină între ele, dând naștere unui complex și continuu proces biogeochimic. Pedosfera s-a format prin alterarea și transformarea rocii parentale, ca urmare a proceselor complexe care au loc la suprafața scoarței terestre între organismele vii (floră, faună), rocă, aer, apă, în condiții de climă și de relief diferite. Partea minerală a pedosferei, alcătuită din compuși mineralogici și petrografici în diferite stadii de alterare, constituie una din componentele de bază implicate în egală măsură alături de ceilalți factori ai
Pedosferă () [Corola-website/Science/308104_a_309433]
-
poate varia de la câțiva centimetri în zona munților și dealurilor abrupte, până la câțiva metri în zona pădurilor ecuatorialelor și savanelor) și se prezintă ca un strat afânat, care conține în proporții diferite elemente minerale, elemente organice, organisme vii. Flora și fauna din sol (pedofauna), care contribuie la desfășurarea proceselor pedogenetice, este concentrată în pătura superioară a solului și, după modul de hrănire, este alcătuită din organisme: chimiotrofe, autotrofe, saprofage și zoofage. Datele experimentale arată că pentru formarea unui strat de sol
Pedosferă () [Corola-website/Science/308104_a_309433]
-
R49 - Poate cauza cancer prin inhalare. R50 - Foarte toxic pentru organismele acvatice. R51 - Toxic pentru organismele acvatice. R52 - Nociv pentru organismele acvatice. R53 - Poate provoca efecte adverse pe termen lung asupra mediului acvatic. R54 - Toxic pentru floră. R55 - Toxic pentru faună. R56 - Toxic pentru organismele din sol. R57 - Toxic pentru albine. R58 - Poate provoca efecte adverse pe termen lung asupra mediului. R59 - Periculos pentru stratul de ozon. R60 - Poate altera funcția de reproducere (fertilitatea). R61 - Poate provoca efecte dăunătoare asupra copilului
R- și S-text () [Corola-website/Science/308134_a_309463]
-
Estrella, o grădină zoologică asemănătoare unui safari, unde se pot observa din apropiere, specii originale dintre cele mai mari mamifere, cum ar fi, girafe, elefanți, zebre și impale - antilope sud-africane. Obiectivele Bioparcului Estrella sunt iubirea și cunoașterea pentru florei și faunei . Are o suprafață de 300 hectare, înconjurată pe munții și impresionante peisaje naturale la marginea Sierrei Madre Oriental.
Monterrey, Nuevo León () [Corola-website/Science/306471_a_307800]
-
(n. 13 ianuarie 1879, comuna Buhoci, județul Bacău - d. 30 iulie 1936, comuna Agigea, județul Constanța) a fost un zoolog român, membru corespondent al Academiei Române, specialist în fauna Mării Negre, care și-a dedicat viața cunoașterii ecosistemelor marine, fiind de asemenea, fondatorul oceanografiei românești și a Stațiunii de Cercetări Maritime de la Agigea. a început cursurile liceale la Liceul Național din Iași si le-a terminat în 1897 la Liceul
Ioan Borcea () [Corola-website/Science/306675_a_308004]
-
elipse oblice ocupând o suprafață de aproximativ 300 km² și sunt înconjurate de un teren agricol fertil, ce se întinde între Dunăre și poalele Carpaților. Acest monument al naturii din Bazinul Panonic constituie refugiu pentru multe tipuri de floră și faună deșertică, care în Europa și în întreaga lume sunt rarități naturale. Din acest motiv, sârbii au denumit aceste dune și "Evropska Sahara" (Sahara europeană) sau "Banatski Pesak" (Nisipul Banatului). Dunele reprezintă un fenomen geomorfologic, biologic și biogeografic unic nu numai
Dunele Deliblat () [Corola-website/Science/306724_a_308053]
-
diversitate ecologică, care este consecința condițiilor speciale de mediu, orografiei distincte și a condițiilor climatice locale. Existența mai multor microclimate are ca consecință o bogată și diversă floră (1400 de specii de plante) dintre care peste o sută sunt endemice. Fauna insulei are multe nevertebrate endemice, reptile unice, specii de păsări și mamifere. Fauna din Tenerife include 400 de specii de pești, 56 de păsări, 5 reptile, 2 amfibieni, 13 mamifere terestre și câteva mii de nevertebrate, pe lângă câteva specii de
Tenerife () [Corola-website/Science/306785_a_308114]