11,568 matches
-
german explica ceea ce reprezenta hitlerismul: „ asasinate, jaf, agresiune, violență” (nr.4/1933. În articolul „Tinerimea - disponibilă”, N Tăutu zicea: „Cum ar putea sta tinerimea aceasta cu brațele încrucișate înaintea evenimentelor care decid viitorul destinului ei? Curentul e prea puternic și furtuna prea violentă. Atitudinea se impune” (nr.3/1933). Iar T. Cristureanu în „Bucovina de azi - Bucovina de mâine” trăgea același semnal: „Paiațe ale Platformei, cu capete seci, creaturi vagiale unui nicăieri și niciunde, au continuat să ne zbiere în urechi
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
șamanism... Vineri dimineață primesc ultima dvs. scrisoarecare mă anunță, așa cum prevăzusem, că ați schimbat data călătoriei - din fericire pentru sănătatea dvs., care nu pare încă bine restabilită (?), întrucât următoarele două zile am avut o temperatură de câteva grade și o furtună de zăpadă (!) care a transformat pașnicul nostru oraș în nu știu care altul siberian. Se întâmplă rar în acest sezon, tremur însă gândindu-mă la sciatica dvs., dacă ați fi venit la această dată! Pentru 20 aprilie nu pot să vă promit
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
noștri cu: Hristos a înviat! (Convorbiri literare, nr. 4, aprilie, 1996) ÎNTOARCERE PE UN DRUM PLIN DE PULBERE După 37 de ani, a venit în țară autorul Cronicii de familie, dar și al "celebrelor" romane realist-socialiste Drum fără pulbere, Pasărea furtunii, cît și al nuvelelor din Nopțile de iulie, Vînătoare de vulpi, la fel de tributare comenzii comuniste. Petru Dumitriu a "evadat", cum îi plăcea să spună, și nu "fugit", din România sovietizată, la începutul lui 1960. A fost prin anii '50 laureat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
că există o lege estetică, o funcție estetică a fantasticului. Fantasticul exprimă concepții filozofice legate de viața istorică. Aci în momentul când fantasticul devine gratuit e antirealist și Radu Boureanu, cu lipsa de intenție rea, ca și mine la "Pasărea furtunii", a căzut într-o concepție a artei". Și pentru a fi cît mai pe linie, în contextul în care unul din marile pericole ce pîndeau literatura era formalismul, tovarășul Dumitriu concluzionează: "măsura în care imaginea artistică e supraîncărcată, va-să-zică lipsa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Jebeleanu cu Satul lui Sahia etc. La proză își menține locul fruntaș Bărăganul lui V. Em. Galan, dar și Desfășurarea lui Marin Preda, Geo Bogza cu Oameni și fapte din Valea Jiului, iar Petru Dumitriu cu Drum fără pulbere și Pasărea furtunii (ultimul remarcat pentru crearea celui mai reușit personaj comunist) etc. etc. Se precizează în plenul Congresului că eroul pozitiv al timpului nostru este comunistul, el este "piatra de încercare pentru capacitatea scriitorului de a cuprinde și pătrunde esențialul din spiritul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
continua: "Ea s-a îmbunătățit continuu, lichidînd greșelile, exagerările, slăbiciunile. Drumul străbătut de Titus Popovici de la niște schițe neînsemnate la Străinul, de Marin Preda de la nuvela Calul la Moromeții, de Petru Dumitriu de la Euridice la Cronica de familie și Pasărea furtunii, ca și faptul că Mihail Sadoveanu a scris Mitrea Cocor și Nicoară Potcoavă, că Zaharia Stancu a scris Desculț, Camil Petrescu, Un om între oameni, Mihai Beniuc, Ură personală toate acestea dovedesc că îndrumarea de către partid a fost bună și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ideologic. Un alt comandament al literaturii orizontale era opera colectivă. Scriitorul, la sugestiile cititorilor, ale vigilenților ideologi, trecea la modificările succesive ale operei pînă devenea conformă cu cerințele timpului. Istoricul literar face apel la cazul romanului lui Petru Dumitriu, Pasărea furtunii, modificat de cîteva ori, conform amendamentelor impuse de critica "științifică". Se pare că Petru Dumitriu era între cei mai docili executanți în refacerea propriului manuscris. Geo Șerban își amintește: Spontaneitatea imaginativă a scriitorului impresiona pe toți cîți participau la disecarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
sub care se cânta și se dansa Zaraza, ca un ritual al dragostei. Mai era, desigur, și o sală la fel de mare, aco- perită, în cazul în care vremea se strica. Nu de puține ori a început din senin câte o furtună, iar petrecăreții, în frunte cu Cristi și orchestra, cu instrumentele la braț, au luat-o la fugă spre salon să se adăpostească, râzând în hohote. Uneori nici nu întrerupeau melodia, o cântau așa, alergând, spre deliciul publicului. Un loc aproape
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și naive ale cântecelor sale cât de simplă și minunată este viața. Cu greu se puteau smulge ascultătorii din vraja cântului său. Din acest motiv, la sfârșitul unui cântec urma întotdeauna o pauză și abia după aceea izbucneau aplauzele. Alteori, furtuna de aplauze pornea mai devreme, pe ultimele silabe, ca și cum cei care-l ascultau voiau să-l ia cu asalt. Vocea lui Cristian îndeplinea un rol de element incantatoriu, era un mijloc de comunicare magică. Deși oamenii nu aflaseră niciodată despre
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
felul lui Dumnezeu de a-mi arăta ambele fețe ale lumii și de a-mi da o lecție. Pedeapsa pentru că am crezut prea mult în oameni. Următoarea zi a început cu o ploaie teribil de rece încă din zori, o furtună care anunța începutul toamnei lui 1947. Cristi s-a trezit fredonând La vie en rose, al bine-cunoscutei Édith Piaf, pe care cântărețul o văzuse înainte ca aceasta să cunoască celebritatea internațională, la Paris. Era bucuros. Împlinit. Radia, așa cum nu o
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ale verii lui ’71, drept care a fost debarcat cu brutalitate din conducerea de partid și trimis secretar doi la Timișoara. Ne mai Întâlniserăm și cu ocazia lansării romanului meu Bunavestire - publicat de secretarul C. Burtică și care se știe ce furtună a iscat până la vârfurile unei plenare c.c., fapt unic În cincizeci de ani de comunism, ca un roman și un autor să fie atacați la acest nivel, atac răspândit a doua zi de Scânteia și de Întreaga presă de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o insuportabilă povară morală, nod al unor deșirante și agresive pulsiuni contrarii, surse de fapt nu numai ale „viului tipologic”, dar și ale Viului, tout court! Doar la divinul Shakespeare, În operele sale mari - Hamlet, Richard al III-lea, Macbeth, Furtuna și poate și În cu adevărat divina feerie Visul unei nopți de vară - mai Întâlnim această „topire” a calităților și defectelor umane ce, ca și În viziunea unui Hegel, se nasc unele dintr’altele, schimbându-și uluitor de iute „semnul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mă Înconjurau și admonestau nu rareori, Îl aplicau Într-un singur sens, cel fatalist: trebuie, după povața lui Miron Costin și a altor sceptici Înțelepți de care e plină istoria, trebuie să ne „ghemuim” sub vremi, să lăsăm să „treacă furtuna”. Să fugim sau, dacă nu se poate, să facem În așa fel Încât copiii noștri să nu simtă prigoana, „absurditatea istoriei”. Să facem compromisuri cât mai puține, mai limitate, să Încercăm să luptăm din „interiorul sistemului” sau, pur și simplu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
evocă pustiurile infinite sau vârfurile de piatră ce visează În Înălțimi unde nu au acces nici vulturii, dar... cel mai „atractiv, fascinant, pasionant” a fost pentru mine - omul, gânditorul și romancierul - mereu același și același „lucru”: ființa umană și marile furtuni ce se iscă În ea, de parcă toate bătăliile și probleme lumii se duc, Înainte de orice și „după”, când totul pare a se fi terminat, epuizat, acolo, În temnițele și coridoarele minții și sufletului uman, loc secret și incitant care i-
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
un profil publicat de revista Rolling Stone - însă de data asta pusesem punctual pe i. Paul Bogaards, publicistul meu de la Knopf, m-a numit chiar „poponaut cu gura spurcată“ după ce a citit articolul din The Independent, ca apoi să savureze furtuna de controverse create de această confesiune, ca să nu mai vorbesc de vânzările în creștere ale volumelor mele. Creatorul lui Patrick Bateman, autorul cărții American Psycho, cel mai misogin roman scris vreodată, era de fapt - vai! - homosexual?!? Iar eticheta de gay
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Ne-am plimbat prin pădure. Am mers în excursii pe munte. Nici nu-mi vine să cred că am vizitat o fermă și o fabrică de ciocolată și am mângâiat o girafă (ucisă mai târziu de un trăsnet în timpul unei furtuni de vară iscată din senin) la grădina zoologică din localitate. M-am refamiliarizat cu Snuffleupagus. A fost o vară de umbre și culori și învățând să numărăm, cu Sarah, care putea zice „Hola“, apoi au mai fost câinele albastru și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
auzea nici un sunet pe lună și nu era decât o altă lume în care te simțeai pentru totdeauna pierdut. Însă eram convins că Robby ar fi încercat să-mi demonstreze că departe, dincolo de craterele înghețate și de spațiile pustiite de furtuni de nisip se găsea o inimă caldă și primitoare. Nu-i trebuie unui laser decât o secundă sau două să parcurgă distanța de la pământ la lună și înapoi, așa cum îmi spusese el la nunta aceea din Nashville cu atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
colegilor mei exclamații de admirație și extaz. O frumusețe și o prospețime ce contrazic flagrant renumele sinistru al locului sau justificându-l doar prin ruptura violentă dintre cele două elemente primordiale: pământul și apa, a căror încleștare pe timp de furtună trebuie să fie teribilă aici. Stâncile au o înălțime de 15-20 de metri. Orice margine de țărm înseamnă la Cascais ultima frontieră a Europei. Nu departe, de altfel, se află și punctul cel mai de vest al continentului, promontoriul Cabo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
un fel de împletitură a energiilor latente ale viei, pe terasa unde am ieșit să contemplu împrejurimile, și plimbarea extrem de plăcută prin pădurea din apropiere. Un aer proaspăt, de ploaie, îmi străpunge plămânii. Copaci mari, cu scoarța scorojită, doborâți de furtună peste drumeag. Micul lac acoperit cu lintiță. Pădure franceză bătrână, de care mai văzusem până atunci doar în filmele cu cavaleri după romanele lui Walter Scott sau în ecranizările inspirate din Alexandre Dumas-tatăl. Podgorii și codru. O împărăție a belșugului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
peregrinările prin labirintul de la Expo și plimbarea prin Hanovra. Orașul este mai spațios decât Dortmundul, iar rețeaua de magazine - impresionantă. După-amiază sunt programate câteva întâlniri în oraș, lecturi ale scriitorilor din Trenul Literaturii, dar o ploaie rebelă și, apoi, o furtună în toată legea mă fac să rămân la hotel. Vroiam să ajung la o întâlnire literară programată pe puntea unui vas, dar tunetele și fulgerele ar fi făcut imposibil dialogul. Vitalie a ratat, din aceleași motive, o întâlnire literară la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
la cele două goluri înscrise pe final de spanioli. Ibericii, orice s-ar zice, adaugă mai multă culoare turneului. Astăzi, 21 iunie, a fost solstițiul de vară. O zi lungă, încărcată de impresii, cu câteva reprize de ploaie și o furtună. E ultima noapte petrecută în Vestul prosper înainte să intrăm pe drumul denivelat al Estului. Lumea de acasă îmi pare mult prea îndepărtată, minusculă, izolată, atemporală. Atât timp cât nu ieși din „țarc”, cât rămâi în universul tău strâmt, capeți dimensiunile umile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
înalte (de circa 2,5 m), de fier sau de beton - e greu să-mi dau seama - ca niște manșete de protecție. Când gardurile se sfârșesc, apar pogoane bine îngrijite și pădurile verzi. Dimineața, pe o ploaie măruntă, consecință a furtunii din ajun, plecarea ne-a fost întârziată cu vreo 20 de minute (și ce plăcut suna muzica în sala în care ne luaserăm micul dejun, la hotel!), pentru că trei persoane „au uitat să achite” la recepție consumația suplimentară (telefon, bar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Totul fusese gândit în alt fel. De fapt, nu știu cât de mult mi-ar fi surâs o ieșire în larg pe o asemenea vreme. Suntem într-un loc izolat, marea își rostogolește valurile furioasă, sub un cer de ametist, prevestitor de furtună. Vântul puternic și rece umflă balonzaidele prietenelor noastre letone și umbrelele deschise în așteptarea ploii, care poate reîncepe în orice moment. În dreapta, pe un promontoriu, zăresc un turn înalt cu far, acum stins, martorul tăcut al unor nesfârșite despărțiri, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în costume albastru-deschis, mulate pe corp, formează o învârtejire de corpuri, zvâcnesc în ritmurile unei muzici mărețe, grave, din ce în ce mai neliniștite. Privesc în jur: nici urmă de boxe, acordurile par să iasă din pământ sau să cadă din cerul crispat a furtună: este însuși geamătul firii, ieșindu-i din viscere. Multă lume îmi împărtășește curiozitatea. Spectacolul a devenit punctul nevralgic al salbei de happening-uri din acea zi, și publicul a crescut tot timpul, pe nesimțite, oprindu-se la o distanță respectuoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
domenii umaniste esențiale și martir al culturii, când acesta își afirmă cunoscuta teză a „rezistenței naționale prin retragere, prin boicotul istoriei”! Poate că am rezistat astfel, dar cred că adevărata rezistență a fost prin luptă, în „interiorul” diverselor ocupații și furtuni istorice, nefiind mai prejos de polonezi, de exemplu, în alte forme, e adevărat, unele ascunse, paradoxale. Dovada?! Păstrarea limbii, capacitatea unirii tuturor românilor de pe ambele versante ale Carpaților, în ciuda a trei imperii care ne-au „confiscat”, secole la rând, crearea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]