11,589 matches
-
atitudine detașată de cele ce se petrec în jurul său. Din informațiile lansate de Ecaterina Stan, am aflat că doar la doi ani, pianistul făcea deja improvizații la pian, iar la zece, ca elev al profesoarei Anna Kantor de la pepiniera de genii muzicale de la Moscova, debuta în orașul său natal cu Concertul nr. 20 în re minor de Mozart. Publicul ardea de nerăbdare să-l audă cântând, Sonata nr. 17 în Re Major D 850 op. 53 de Schubert fiind interpretat impecabil
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
portretizare convingătoare a marelui compozitor și interpret. Minunatul copil, cu neobișnuitele sale calități, era dăruit de Dumnezeu părinților săi parcă pentru a le alina suferințele pentru dispariția timpurie a celorlalți șapte copii, chemați la El. Înzestrarea cu har muzical de geniu, proiectat de timpuriu pe firmamentul muzicii mondiale, dublat de o nemăsurată dragoste de neamul său și o modestie greu de egalat, s-au convertit în certitudinea creațiilor sale de excepție de mai târziu, grație dragostei nemăsurate a părinților, iubitori de
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
conaționali, pentru multe generațiile ce ne vor urma. Și mai cu seamă în contextul vremurilor actuale, nesigure și îndepărtându-se tot mai mult de cultură, pline de preocupări nefolositoare și care cu greu vor genera asemenea exemple de oameni de geniu. Salvarea noastră, cum spuneau predecesorii învățaȚi, poate veni doar prin cultură, iar George Enescu, alături de Mihai Eminescu, Constantin Brâncuși, Nicolae Grigorescu și alții, reprezintă unul dintre pilonii spiritualității românești, dacă vom fi capabili să ne aplecăm cu sinceritate spre cunoașterea
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
prilej, îndrăgitul director al Festivalului a primit aplauzele răsunătoare ale publicului ce umplea până la refuz Sala Mare a Palatului. Sub aceste auspicii, membrii unor organizații ale iubitorilor de muzică ieșeni și-au amintit că celebrării marelui nostru compozitor George Enescu, geniu al muzicii naționale și internaționale, i s-ar cuveni organizarea unor acțiuni pentru eternizarea memoriei și prețuirea artei sale pe plan național. Este fără îndoială un mare merit că, indiferent de resentimentele de ordin politic, s-au născut și s-
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
lui Mozart pe George Enescu printre alți mari compozitori ai lumii. Și mai este adevărat că austriecii au avut ca timp două secole de la dispariția lui Mozart să-i deprindă pe compatrioți a-i acorda toate onorurile ce amintesc de geniul său. Dar credem că și noi am putea recupera din timpul pierdut și am putea măcar începe cu ediția a XXII-a din 2015, când ne-am putea întâlni cu numele lui Enescu la tot pasul ca și generațiile viitoare
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
Oamenii - spune negustorul - sunt sensibili la asocieri: general - bătrânețe - noblețe - sărăcie - sărăcie galonată - o lume care s-a dus - odinioară, oamenii aveau gust, nu ca azi. Apoi, familiile care dădeau generali erau avute, nu cumpărau tablouri de la oricine. Cumpărau de la genii, care mureau de tineri. Pe femei le impresionează istoriile cu geniile care mor de tuberculoză.“ „Înseamnă că n-o știți pe nevastă-mea“, spune clătinând din cap cu scepticism clientul. „Într-adevăr, n-am avut onoarea să fac cunoștință cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
sărăcie galonată - o lume care s-a dus - odinioară, oamenii aveau gust, nu ca azi. Apoi, familiile care dădeau generali erau avute, nu cumpărau tablouri de la oricine. Cumpărau de la genii, care mureau de tineri. Pe femei le impresionează istoriile cu geniile care mor de tuberculoză.“ „Înseamnă că n-o știți pe nevastă-mea“, spune clătinând din cap cu scepticism clientul. „Într-adevăr, n-am avut onoarea să fac cunoștință cu doamna - spune negustorul -, în schimb, știu ce povești preferă prietenele nevestelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
De la ele vine plăcerea doamnei, nu de la tablou sau de la noi.“ „Mai e nevoie de ceva“, spune domnul, care scoate portofelul și, fără să se tocmească, cere prin semne să i se împacheteze tabloul generalului scăpătat, tablou pictat de un geniu mort de tuberculoză în brațele iubitei, care s-a stins curând și ea de dorul pictorului într-un hotel de două stele, la Nisa, fecioară sau cam așa ceva. „În nici un caz să nu-i spuneți doamnei cât a costat - îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
umbli mai atent cu ele, ca să le rămână copiilor.“ Un parizer întreg Orice persoană care face un lucru ce nu poate fi explicat în mod rațional, indiferent despre ce-i vorba, de băut sau de mâncat, trebuie privită ca un geniu virtual. Gigel, de exemplu, a înghițit, de la piață până acasă, aproape pe nemestecate, un parizer întreg, de două kilograme și jumătate, deși la cei paisprezece ani ai săi și la cât era de sfrijit, în stomacul său n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mi s-a lăudat că s-a culcat într-o săptămână cu treizeci și patru de femei. Acum, de când cu parizerul lui Gigel, îl cred. Amicul n-a cunoscut intim până la cincizeci de ani nici o femeie, iar când s-a ivit ocazia, geniul din el a răbufnit și s-a pus pe treabă. De altfel, și parizerul e, în felul său, o invenție genială. Toată lumea mănâncă parizer, cu convingerea că se hrănește cu carne, că e salam, când, de fapt, e un maț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
clar: „Absolvent liceu particular coregrafie și cânt“. „Du-te mata la Ministerul Sănătății“, îl sfătuiește președintele juriului, cunoscutul critic proletcultist și cu angajament temporar la Securitate Spânoiu. Asta n-ar fi nimic, că cer subvenții și persoane fără atestate de geniu de la Primărie, Fisc, ba chiar și fără diplome de la Școala Populară de Artă, dar de la 12 fix, în clădirea de vizavi de Minister, se distribuie ciorba și tocana la săraci, și țiganii cu Mercedesuri dau buluc în parcare. Unii mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
E ca la o întrecere cu decontul la un punct fix. Nu te-ai grăbit, nu i-ai dat importanță unui gând, n-ai crezut în substanța lui deosebită și uite-l în ograda altuia, cinstit ca o lucire de geniu. Nu-i pentru întâia oară când prind, cum zice o vorbă, doar sfârșitul balului. Trebuie să-i mulțumesc lui Dumnezeu că totuși îl prind și pe acesta. De fapt, toată viața mea e un lung șir de sfârșituri de bal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ar fi devenit și mai sinistru. Colonelul Clăpocea era la fel de sinistru ca înainte. Își înjura trupa, își bătea nevasta, se îmbăta ca porcul, se bășea în front, scria delațiuni despre superiori la comandament, însă de la un timp avea sclipiri de geniu. Dacă într-o discuție se amintea de Balzac, Clăpocea ridica privirea lui de bou patentat în tavan și, la repezeală, fără să arate că-și muncește cumva memoria sau că ar avea și momente de îndoială, înșira opt-zece titluri de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
se trezească brusc din veșnica sa mahmureală de după bairam și turuia: „Descartes, aha, René Descartes! Gata, știu: Discurs despre metodă“. Bețivanii rămâneau cu gura căscată, și a doua zi tot regimentul afla că Clăpocea iar a avut un acces de geniu. Evident, un dobitoc, fie el și sinistru, nu devine genial peste noapte. Clăpocea primise prin repartiție o vilă cu paisprezece odăi, pe pereții cărora, de jos până în tavan, academicianul trimis să-și ispășească știința în pușcării avea biblioteci. Clăpocea era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
nenorocit”. Pe volumul lui Aurel Vasiliu, Eminescu, un mare neînțeles, Cernăuți, Tiparul Mitropolitul Silvestru, 1940, p. 40, în jurul cuprinsului, se află două însemnări făcute în creion, nedatate și fără semnătură. Iată glosele anonimului utilizator: „1. Incontestabil, Eminescu este un mare geniu al poporului român. Dar nu cel mai mare. Coșbuc, Sadoveanu, Creangă, Arghezi, Rebreanu, Blaga, M. Eliade, Pillat etc. sunt tot așa de mari. Pentru ce să desconsiderăm puterile creatoare din neamul nostru? Toți sunt mari în felul lor. Și la
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93273]
-
suferit o mare pierdere în 1932 ,cănd fratele său Titi s-a innecat în Somesul Mic la Cluj, unde este și înmormântat. Odată cu absolvirea facultății, tânărul profesor, a fost încorporat militar și trimis la Școala de ofițeri de rezervă, specialitatea geniu pe care a incheiat-o în anul 1936 cu gradul de sublocotenent. Eliberat din armată, profesorul Amuliu Bordeianu, a funcționat scurt timp ca profesor la Liceul din Bălti, când și-a pregătit și apoi a susținut examenul de capacitate cu
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93283]
-
ca ei să ajungă profesori la Liceul de băieți “Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți. În anii grei ai războiului, a fost încorporat ca ofițer de rezervă și trimis pe front, în calitate de comandant de pluton și apoi de comandant de companie de geniu. A fost rănit de două ori, ajungând până la Cotu Donului iar pentru faptele sale deosebite de arme, a fost decorat cu Ordinul “Coroană României” clasa V cu panglică de Virtute Militară. În aprilie 1944, bombardamentele americane îi aduc o nouă
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93283]
-
de examen de DIP (Drept Internațional Public) care ne-a decimat jumătate din grupă. Chef, oriunde ai fi, cineva acolo jos te iubește... Fericitul Augustin: "Iubește și fă ce vrei". Încerc să pătrund în miezul tare al acestei afirmații de geniu. Oricât aș încerca, nu ajung la fructul oprit, la sensul ultim al afirmației sale. Același sentiment de neputință mă cuprindea pe vremuri în liceu în fața problemelor de la olimpiada națională de matematică cu care ne chinuiau profesorii la orele de "pregătire
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
filozofi. În seceta ideilor "înalte" găsește mereu loc pentru aceste afirmații care ți se înșurubează în creier. Și rămân acolo. Ionesco again. O nouă perlă culeasă dintr-o alta "metodă" de engleză care mă duce cu gândul la clownul de geniu cu ochii triști: "Early to bed, early to rise, makes a man healthy, wealthy, and wise". De data această, este vorba de Ionesco 100%, fiindcă e stupid agramată, ca și piesa respectivă... Dacă ar fi să cred un articol citit
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Geneva, semn al divizării comunității de aici. Sărbătoare, Pogorârea Sfântului Duh. Predica finală este ținută de un tânăr elvețian convertit la ortodoxie. Înalt, blonduț și cu fața suptă, vorbește cu un accent ciudat, simpatic. Predică lungă, elaborată, protestantă, centrată pe "geniul" ortodox de a privilegia limbile naționale în biserică. Cu toate acestea, omul "nu era în duh". Auditoriul simțea și el foarte bine acest lucru, îi era oarecum frică de acest convertit care utiliza armele protestante ale discursului în prea-conservatoarea Ortodoxie
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pe un fulg de oțel, eram anunțat la sfârșitul scrisorii: vous êtes dévoué, mais pas à la hauteur. (Sunteți devotat, dar nu la înălțimea misiunii cerute cam așa ar suna în românește). Jur că nu sunt supărat scriind aceste rânduri. Geniul limbii franceze a învins ranchiuna. "Înțelegi de ce m-am întors în România? De aia m-am întors, pentru că este o realitate mai puternică decât realitatea pe care o trăiesc eu zi de zi în lumea așa-zisă mare. Nimic nu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
singura mea limbă a rămas limba maternă și limba idiș. În ele îmi fac procesele de conștiință." Interviu (?) realizat de dadaistul Eugen Istodor, purtând numele: "Moshe, regizor", în Dilema, numărul 484 din 2002. Cine o fi oare regizorul Moshe? Un geniu, un sfânt, un nebun, un impostor? nu se înțelege prea bine din interviu. Stilul Istodor. (Nu pot să nu mă gândesc în momentul în care transcriu aceste rânduri, mai 2005, din carnetul-jurnal în calculator, dacă Moshe Regizorul există. Sigur el
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ani ai puterii bolșevice din Rusia. Sau La journée sera rude, cum a exclamat Robert François Damiens, regicidul lui Louis XV (1757), înaintea groaznicei execuții care îl aștepta și care l-a inspirat pe Michel Foucault în Surveiller et punir. Geniul ultimei formule m-a fascinat dintotdeauna. Seară tematică pe Arte, destinată Inchiziției. Interesantă remarca unui istoric: Galileo Galilei și-a abjurat opera și descoperirile pentru că era un bun credincios și nu dorea să-și compromită relațiile cu Biserica, ca "fiu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
casa funerară, în timp ce se agață de speranța să păstreze contactul chiar și în lumea de apoi. Zâmbetul imunității, zâmbetul publicitar: "Țara asta e bună. Eu sunt bun. Suntem cei mai buni. Aceasta este o lume căreia i s-a arătat geniul în neînfrânata sa dezvoltare de egalitate, banalitate și indiferență. Suntem o cultură a intimității, care produce maniere și afectare; ei au o cultură democratică a spațiului. Noi suntem liberi în spirit, dar ei sunt liberi în acțiuni. Aici cultura înseamnă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
care pierdem ore întregi în autobuzul 133 supraaglomerat în încercarea de a ajunge la Biblioteca Academiei. Exemplele de timp administrativ tocat inutil și obligatoriu la câini ar fi nenumărate. Aici nu cred că mai este vorba de inteligența individuală (adevăratele genii din România oricum pleacă "afară" pentru a respira la adevărata lor valoare dar geniile sunt rare...), ci de un sistem, de "globalitatea academic-intelectuală care produce astfel de indivizi performanți. Pentru noi, bătălia este definitiv pierdută. Cel mult, putem șarja din
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]