9,551 matches
-
poartă, la nord - est. În gravura lui Schlichting din 1850 se vede că turnul nordic avea și el trei niveluri, ultimul având prevăzut drumul de strajă. De asemenea la acest ultim nivel existau două clopote dinaintea Reformei, cel mare având inscripția ""O Rex Gloriae veni cum pace!"" și pe cel mic ""O Maria tuere plebem busdanam!"" Acest turn clopotniță s-a prăbușit cu ocazia cutremurului din 1880, în locul lui fiind construită o casă pentru paznicul bisericii. Intrarea în incinta fortificată se
Biserica fortificată din Buzd () [Corola-website/Science/326815_a_328144]
-
înalt de cultură elenistică. Orașele precum, Ai-Khanoum și Bactra (în prezent, Balch), dovedesc o sofisticată cultură elenă urbană prin prezența unui teatru și a unor case grecești, găsindu-se și o columnă de tip corintic.Deasemenea s-a găsit o inscripție în Ai-Khanoum care prezintă niște percepte grecești: „Ca copiii, să învețe bunele maniere. Ca tineri, să învețe să controleze pasiunile. La vârsta de mijloc, să fie tocmai. În vârstă, da sfaturi bune. Apoi muri, fără regret.” Monezile greco-bactriene și indo-grecești
Regatul Greco-Bactrian () [Corola-website/Science/326887_a_328216]
-
Bica, realiza pictura murală a altarului și a naosului, la nouă ani după edificarea actualei biserici, lăsându-și semnătura în proscomidie: Pomeni gospodi Popa Toma și soțu dumisale Marie: Marie, Oană, Găvrilă, Ilie, Marie, Onu, Marie; 1774, noiemvrie 18 zile. Inscripția de deasupra ușilor împărătești, menționată anterior, este de aceeași mână. În absida altarului astăzi abia mai pot fi deslușite urmele unei reprezentări ample a Sfintei Treimi și scena Punerii în mormânt, la proscomidie. În naos, în registrul median, sus pe
Simion Silaghi Zugravu () [Corola-website/Science/326882_a_328211]
-
cu reținerea unor elemente baroce de peisaj și o concentrare spre redarea anatomică din ce în ce mai evidentă a corpului uman, fără renunțarea totală la stilizările postbizantine. Cu toate că icoana Botezul Domnului, una dintre cele mai reușite, purta o amplă și atât de concludentă inscripție de donator, referitoare și la celelalte, pictorul nu și-a consemnat numele: Aceste sfinte 4 icoane s-au făcut în zilele acestor oameni scriși, din cheltuiala eclejii și s-au făcut în casa lui Comdor Ioan, ficurator Groză Ioan, Roca
Simion Silaghi Zugravu () [Corola-website/Science/326882_a_328211]
-
Țebea, Simion Silaghi, împreună cu zugravul Dimitrie din Țara Românească, va realiza un valoros ansamblu mural. Lăcașul de cult, construit în cursul deceniului șase al secolului al XVIII-lea, păstrează parțial pictura ce poartă, din păcate, semnele necruțătoare ale timpului. În inscripția existentă în pronaos se menționează: „S-au zugrăvit această sfântă biserică în zilele prea înălțatului împărat Ferdinand I, episcop al Ardealului de legea răsăriteană, Vasile Moga, protopop și /.../ asesor Iosif Bașa, parohul locului Ioan Clej, cu cheltuiala obștii de zugravu
Simion Silaghi Zugravu () [Corola-website/Science/326882_a_328211]
-
Simion Zugravul din Pitești. În legătură cu această biserică, restaurată în anul 1976, trebuie menționat și numărul mare de preoți atestați documentar începând cu secolul al XVI-lea. Primul slujitor cunoscut a fost preotul Șărbu, cel care a lăsat în urmă o inscripție slavonă pe două rânduri, incizată pe un fragment al unui ancadrament roman din marmură: ”A scris Șârbu popa mult greșitul. Părinți blogosloviți”. În 1559, apar menționați alți doi preoți, de origine nobilă: Nicolae Popa și Petru Popa („Wolachus presbiter, in
Biserica de zid Sfântul Gheorghe din Sânpetru () [Corola-website/Science/326892_a_328221]
-
că responsabilă pentru toate aceste delicte este aceeași persoană. El își aduce aminte că în bocajul din trafic din aceeași zi un individ își părăsise mașina și plecase pe jos; ei găsesc mașina care avea o placă de înmatriculare cu inscripția “D-FENS”. Prendergast și partenerul său, detectivul Sandra Torres (Rachel Ticotin), o vizitează pe mama lui Foster, care spune că fiul ei o învinovățește pe ea pentru divorțul lui și își exprimă surprinderea când află că el ținuse secret faptul
Cădere liberă (film) () [Corola-website/Science/325588_a_326917]
-
9. De asemenea, aceasta poate întregistra filme la rezoluție maximă 1280x720p HD și este acompaniată de două blițuri LED (dual-LED) pentru a fi folosite în cadrul fotografierii. Camera este încadrată de o zonă argintie metalizată indiferent de culoarea telefonului, ce conține inscripția ”Nokia”, precum și numele producătorului lentilelor foto, ”Carl Zeiss”. Nokia N9 introduce o interfață cu utilizatorul complet nouă, diferită de oricare alt model de telefon la momentul lansării. Interfața a fost denumită ”Swipe UI”, datorită modului în care aceasta este utilizată
Nokia N9 () [Corola-website/Science/325651_a_326980]
-
pe parcursul lunilor iulie și august. Pentru certificarea pe corespondențe a taxei de transport local încasată de către Poșta Bistra, S.K.V. a trecut, în 1907, la utilizarea de mărci poștale locale proprii. Acestea au ca element de decor silueta unui brăduț, purtând inscripția “Bistra Post” și denumirea în limba germană a emitentului Secțiunea Sebeș a Asociației Carpatine: “S.K.V. Sektion Mühlbach”. S-au tipărit două mărci poștale locale Bistra, ale căror valori nominale au fost de 2, respectiv 6 Heller. În anul 1920, S.K.V.
Asociația Carpatină Transilvană () [Corola-website/Science/325688_a_327017]
-
au domnit fratele său, Ioan Teodor Callimachi (1758-1761), și nepotul său, Grigore Callimachi (1761-1764, 1767-1769). În timpul păstoririi mitropolitului Gavriil Callimachi (1760-1786), a fost construită Catedrala Sf. Gheorghe din Iași. Mitropolitul Gavriil Callimachi este atestat în calitate de ctitor al acestei biserici de inscripția de pe piatra sa de mormânt aflată în pridvorul bisericii pe care scrie că ""au făcut bisărica sfăntului mare mucenic Georgie a mitropoliei, cu toate cele din lăuntru podoabe ale sale"", precum și de o inscripție de pe un ceaslov tipărit în 1874
Gavriil Callimachi () [Corola-website/Science/325698_a_327027]
-
în calitate de ctitor al acestei biserici de inscripția de pe piatra sa de mormânt aflată în pridvorul bisericii pe care scrie că ""au făcut bisărica sfăntului mare mucenic Georgie a mitropoliei, cu toate cele din lăuntru podoabe ale sale"", precum și de o inscripție de pe un ceaslov tipărit în 1874 la Mănăstirea Neamț în care se spune că ""(...) a făcut Biserica Sfântului mare mucenic Gheorghe a Mitropoliei cu toate cele dinlăuntru podoabe ale sale la anul 1761."" Neexistând nicio pisanie, nu se cunoaște cu
Gavriil Callimachi () [Corola-website/Science/325698_a_327027]
-
de 12 mari boieri. Gavriil Callimachi a murit la 20 februarie 1786, fiind înmormântat în pridvorul deschis al catedralei mitropolitane ctitorite de el. Piatra sa funerară se află în sud-vestul pridvorului deschis al fostei catedrale mitropolitane. Pe ea este următoarea inscripție în limba română cu caractere chirilice: ""Supt aciastă piatră odinește robul lui Dumnezeu, fericitul întru pomenire Gavriil Mitropolitul Moldaviei, frate după trup răposatului Domn Ioan Theodor Callimache, carele de metania sa au fost de la Sfănta Mănăstire Putna și după ce au
Gavriil Callimachi () [Corola-website/Science/325698_a_327027]
-
safor” „a număra”. În vechime el se numea „Șofer” pur și simplu, dar astăzi se adaugă acronimul ebraic „STăM”, de la „Sifrei Torá, Tfilin, Mezuzot”, pentru a sublinia că este vorba de cel care copiază literele din sulurile de Tora, si inscripțiile de pe fragmentele de pergament incluse în filacterii Tfilin și în ușorii numiți Mezuzá, si pentru a deosebi de cuvântul ebraic modern „șofer” care înseamnă „scriitor”. Scribul numit șofer Stăm este dator de a urma niște reguli precise ale scrierii tradiționale
Sofer Stam () [Corola-website/Science/325703_a_327032]
-
râului, copacii bătrâni se leagănă, având la rădăcinile lor ciudate plante otrăvitoare. Nu este odihnă și nici tăcere. În noapte, ploaia cădea și se transforma în sânge, atunci când ochii demonului s-au uitat la o stâncă, pe care era gravată inscripția "DEZOLARE". Demonul a privit în sus și a văzut pe stâncă un om nobil îmbrăcat într-o togă romană. Omul era căzut pe gânduri și se uita la pustiul din apropiere, iar pe fața lui se citea durerea, oboseala umanității
Tăcere – O fabulă () [Corola-website/Science/325726_a_327055]
-
continua să rămână ferm pe stâncă. Demonul a trimis apoi o furtună, dar omul nu s-a descurajat. Furios, demonul a blestemat apele, plantele, animalele, vântul și cerul cu tăcere. Totul a devenit atunci tăcut și pe stâncă a apărut inscripția "TĂCERE". Chipul omului s-a făcut deodată palid de groază. El a ascultat cu atenție, dacă nici un sunet nu s-a auzit în imensul deșert. Omul s-a înfiorat, s-a întors cu totul și a luat-o la fugă
Tăcere – O fabulă () [Corola-website/Science/325726_a_327055]
-
Ungariei, Viktor Orbán, în concordanță cu cercetările istorice efectuate de specialiști, Sfânta Coroană a fost compusă din două părți diferite, sub domnia regelui Béla al III-lea(1172-1196). Partea inferioară este numită "corona graeca", potrivit icoanelor în stil bizantin și inscripțiilor de limbă greacă ce apar pe această parte ("Geza, credinciosul rege al Ungariei"). Această parte de jos a coroanei a fost trimisă regelui Ungariei, Geza, în 1075 de către Împăratul Romano-Bizantin Mihail al VII-lea Dukas. Împăratul a trimis diadema la
Coroana Sfântului Ștefan () [Corola-website/Science/325771_a_327100]
-
Ungariei, Geza, în 1075 de către Împăratul Romano-Bizantin Mihail al VII-lea Dukas. Împăratul a trimis diadema la cererea regelui Geza, întrucât Papa de la Roma refuzase acordarea titlului regal. Partea superioară, în formă de cruce se numește "corona latina" și poartă inscripții de limbă latină, respectiv icoane de tip occidental. Crucea de deasupra Coroanei a fost montată mai târziu, probabil în sec. XVI. Cu această ocazie icoana principală de pe "corona latina" a fost găurită. Astăzi această cruce e oblică probabil din cauza unui
Coroana Sfântului Ștefan () [Corola-website/Science/325771_a_327100]
-
Poe plasează un epigraf latin înaintea povestirii, descriindu-l ca „un catren scris pentru porțile pieței ce urma să fie amenajată la Paris pe locul unde a fost Clubul Iacobinilor”. Epigraful nu a fost invenția lui Poe; o astfel de inscripție a fost menționată, nu mai târziu de 1803, ca fiind compusă cu intenția (eventual ironică) de a fi amplasată pe acel loc, și a apărut, fără a fi atribuită cuiva, ca un element trivial în "Southern Literary Messenger" din 1836
Hruba și pendulul () [Corola-website/Science/325815_a_327144]
-
un cunoscut scriitor francez care a tradus operele lui Poe în limba franceză și care a fost inspirat în mare parte de el, a spus că clădirea de pe locul vechiului club al iacobinilor nu are porți și, prin urmare, nicio inscripție. „Hruba și pendulul” este un studiu al efectului terorii exercitate asupra naratorului, începând cu linia de deschidere care sugerează că el suferea deja de teama de moarte („Eram istovit - acea lungă agonie mă istovise de moarte”) și, la scurt timp
Hruba și pendulul () [Corola-website/Science/325815_a_327144]
-
hieratică”", iar în momentul final al evoluției sale se folosea doar în textele religioase. De-a lungul întregii civilizații faraonice, cele două forme de scriere (hieroglifică și hieratică) coexistă, fiind folosit ca suport diferite materiale: piatră pe care scribii-dăltuitori scluptau inscripții oficiale, fragmente de ceramică sau calcar (ostraca) folosite pentru notări scurte cu penelul, tăblițe din lemn, uneori acoperite cu un strat de ceară, folosite de obicei pentru exercițiile din școli. În hieratică se foloseau și fâșii din in folosite de
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
ceară, folosite de obicei pentru exercițiile din școli. În hieratică se foloseau și fâșii din in folosite de obicei la îmbălsămarea mumiilor. Nu a existat niciun obiect sacru sau profan care să nu conțină scriere, există statui acoperite complet de inscripții. În ultimele secole ale civilizației faraonice, scrierea hieratică a fost înlocuită cu o scriere mult mai rapidă, cursivă, numită "„demotică”". Aceasta era folosită doar în documente particulare dar în cele din urmă s-a impus în scrierea oficială și în
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
din scrierea egipteană. Limba egipteană avea semne alfabetice dar egiptenii nu au realizat niciodată importanța lor, altfel ar fi abandonat de mult sistemul hieroglific folosit de-a lungul întregii civilizații faraonice. Alți cercetători au considerat ca fiind încercări de alfabetizare inscripțiile nedescifrate descoperite în Sinai și Palestina (așa zisele inscripții proto-sinaitice și proto-caneene). La jumătatea mileniului al II-lea î.Hr. în regiunea siriano-palestiniană sunt prezente două forme de alfabet: cel cuneiform din Ugarit și cel linear fenician. În anii 1920, la
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
egiptenii nu au realizat niciodată importanța lor, altfel ar fi abandonat de mult sistemul hieroglific folosit de-a lungul întregii civilizații faraonice. Alți cercetători au considerat ca fiind încercări de alfabetizare inscripțiile nedescifrate descoperite în Sinai și Palestina (așa zisele inscripții proto-sinaitice și proto-caneene). La jumătatea mileniului al II-lea î.Hr. în regiunea siriano-palestiniană sunt prezente două forme de alfabet: cel cuneiform din Ugarit și cel linear fenician. În anii 1920, la Ugarit, Siria, s-au găsit numeroase tăblițe de argilă
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
limbii feniciene, despre care se crede în general că a dus la apariția altor alfabete folosite astăzi, precum cel latin, arab, ebraic, grec și cel chirilic. Cele mai vechi scrieri folosind alfabetul fenician datează aproximativ din anul 1000 î.Hr., în inscripții găsite în orașele și coloniile feniciene de pe țărmul Mediteranei, ca de exemplu Byblos (azi în Liban) și Cartagina (nordul Africii). Dar cel mai vechi alfabet este cel ugaritic și datează din 1200 î.Hr., cu 200 de ani mai vechi decât
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
abia în 1920 pe când cel fenician a fost descoperit cu circa 220 de ani înaintea acestuia. Majoritatea specialiștilor consideră că alfabetul fenician a fost adoptat de greci la începutul secolului al VIII-lea î.Hr., probabil, în Evia. Cele mai timpurii inscripții cunoscute grecești sunt câteva fragmente care sunt datate în această perioadă, 770-750 î.Hr., și acestea corespund formelor literelor feniciene din cca. 800-750 î.Hr.. Cel mai vechi text cu un conținut substanțial cunoscut până în prezent este inscripția Dipylon și textul de pe
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]