10,995 matches
-
cât și la oameni. Motivele umane pot fi descrise în termeni de imbold al stimulilor către acțiune. Dar comportamentul uman nu este atât de simplu. El este afectat de învățare. Ceea ce complică problema motivației umane. Dar aceasta nu înseamnă să inventăm stupizenii precum „ego”-ul sau „libido”-ul. Gura animalului se contractă instantaneu dacă e atinsă într-un fel oarecare. La fel și gura omului. Nu putem vorbi, în cazul animalului, despre „libido” și „erotism oral”; animalul, pur și simplu, răspunde
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
mistificăm în mod ridicol situația în cazul omului, așa cum fac psihanaliștii freudieni? Desigur, nu. După Guthrie, analiza motivației umane trebuie în primul rând să elucideze nivelul de bază prin teoria contiguității, ca și în cazul animalului. Nu este necesar să inventăm o dorință specială de mâncare la om dacă stabilim cu claritate că acesta are aceleași spasme de foame în stomac pe care le resimte și animalul. A atașa fantezii psihanalitice pentru a explicita motivele și trebuințele umane elementare este nu
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
accepte scopuri contradictorii sau conflictuale, dacă este capabil să permită indivizilor un simț al libertății prin afirmarea a ceea ce le-ar plăcea să facă, atunci acesta ajută la crearea climatului pentru învățare. Nu-i nevoie ca el să încerce să inventeze un singur scop pentru întregul grup, dacă un asemenea scop unificator nu există. El poate permite existența unei diversități de scopuri, contradictorii sau complementare, legate unele de altele. c) Facilitatorul se sprijină pe dorința fiecărui elev de a îndeplini acele
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
mod, folosind principiile condiționării clasice, Bourne, Ekstrand și Dunn (1988) demonstrează un mod de formare a deprinderilor de controlare a vezicii urinare în timpul somnului. Astfel, pentru copiii care nu au învățat să se trezească atunci când trebuie să urineze, s-a inventat un aparat care în momentul descărcării vezicii urinare emitea un sunet ce trezea copilul. După o scurtă perioadă, copilul a învățat să se trezească la presiunea vezicii urinare fără să mai fie necesar aparatul respectiv. Un al doilea exemplu a
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
joc de rol pune participanții în ipostaza de a se convinge și chiar a exersa o asemenea situație problematică și complexă. 5.5. Jocul strategiilor de gândiretc "5.5. Jocul strategiilor de gândire" Edward de Bono, promotorul gândirii laterale, a inventat un joc de rol intitulat „Cele șase pălării gânditoare” (Six Thinking Hats method). Pentru a putea înțelege în profunzime acest joc, să amintim câteva dintre ipotezele emise de autor descriind gândirea laterală prin comparație cu cea orizontală: Gândirea verticală este
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
lucrurile și cuvintele în relații imprevizibile, amuzante și deconcertante, sucește fraza în fel și chip, uneori o rupe, o schilodește, frecvent o artificializează ilar prin hiperbat. La nivel lexical, prozatorul schimonosește vocabulele, creând adeseori pe această cale altele, lansează calambururi, inventează porecle, aplică epitete și calificative bufe. Amestecând reprezentările și limbajele, în spirit demitizant, el orientează scripticul, literaturizează oralitatea, înjosește sublimul, proiectează prozaicul în metafizic, reduce, când vrea, toate câte există, văzute și nevăzute, la un numitor comun, derizoriu. În ordinea
GEORGESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287223_a_288552]
-
lui pecuniare. În descendența lui Paul Gusty și însușindu-și metoda lui Stanislavski, A., spirit limpede, echilibrat, era adeptul unei regii de factură tradițională, proclamând „primatul textului”, în care, acceptând riscul de a părea demodat, refuza să caute ori să inventeze „valențe moderne”. Cu o gospodărească pricepere, a adus în lumina rampei zeci și zeci de ieftine compuneri, dar și piese de Shakespeare, Molière, Goldoni, Gogol sau, din dramaturgia noastră, de B. Delavrancea, Al. Davila, Camil Petrescu, Mihail Sebastian ș.a. Însă
ALEXANDRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285240_a_286569]
-
puteau justifica o recuperare din unghi estetic a unor texte vechi. Prin urmare, Călinescu citește cronicile, didahiile, psalmii ritmați și rimați, cărțile de morală creștină, textele parenetice din perspectiva literaturității lor, fixând începuturile literaturii române în secolele XVI-XVII și oferind, inventând, aș risca să spun, o tradiție organică a literaturii autohtone (efort care se poate vedea și din tentativa de a propune/impune cele patru mituri fundamentale ale poporului român, dintre care unul cel al etnogenezei este de extracție livrescă). Gestul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
criteriilor și a clasificărilor forțate. Michel Foucault, în Arheologia cunoașterii, a făcut distincția dintre istoria ca succesiune temporală de evenimente și arheologie 1. Fiind la originea ei un demers didactic, istoria literaturii este nevoită să impună sau mai curând să inventeze ordinea, logica acolo unde acestea nu existau. Se pierd pe drum nuanțele, adesea esențiale în evaluarea unor texte. Li se atribuie alte intenții, valori străine lor, mentalități nepotrivite. Problema este că, într-o cultură tânără cum este cea română, astfel
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
o primă vedere, acestea nu aveau nimic în comun cu ceea ce documentele scrise ale epocii atestă. Într-o carte erudită și inovatoare, Dragoș Moldovanu face un inventar al reacțiilor comentatorilor, care conchid, la unison, că autorul Divanului este nevoit să inventeze el însuși o limbă cultă, de vreme ce aceasta nu exista, creând astfel imaginea unui izolat care ia pe cont propriu o sarcină aventuroasă: aceea de a pune pe un alt făgaș limba română.13 Două ar fi "constantele tipologice ale sintaxei
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
acestea, doza de subiectivitate inevitabilă pe care anumite pasaje din lucrare o pot conține; nu este vorba despre acele interpretări deformante pe care el le acordă unor evenimente din trecut, care i s-au tot reproșat 92. Sigur, faptul că "inventează" anumite documente care să ateste originea veche a familiei sale este indiscutabilă. Dar acuratețea istoriografică reprezintă o achiziție recentă a științei, la care un autor de secol XVIII nu ar fi putut spera. Tudor Dinu merge până acolo încât consideră
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Său pentru mântuirea lumii. "Care este orginea poveștii animalului asemănător unui ied, capturat cu ajutorul unei fecioare?", se întreabă Florence McCulloch, într-un studiu deschizător de drumuri 31. Un punct de vedere pertinent ar fi cel potrivit căruia totul a fost inventat de compilatorii creștini, datorită posibilităților alegorice ale acestei scene. În Hexameronul Sfântului Vasile imaginea deja există. Chiar dacă originea acestui scenariu nu poate fi determinată cu precizie, consideră autoarea, cel mai probabil este ca, așa cum s-a întâmplat de nenumărate ori
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
serie de ipoteze care incriminau factori individuali ai persoanei cu diabet, precum și factori ce țin de echipa medicală sau de mediul social din care provine persoana. REZISTENȚA PSIHOLOGICĂ LA INSULINĂ Rezistența psihologică la insulină nu este doar un nou concept inventat de psihologi, ci o realitate. Acest concept încearcă să definească acei factori psihologici și sociali care interferează cu luarea deciziei de a iniția sau intensifica tratamentul cu insulină la pacienții cu diabet zaharat tip 2 care ar putea beneficia de
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
4: Patru variante pe tema alterității / 87 1. Întâlnirea cu "celălalt" / 88 1.1. Definiția problemei / 88 1.2. Propunerile de altădată ale literaturilor imaginarului / 90 1.3. Soluțiile "facile" propuse de science- fiction / 91 1.4. Câteva experiențe noi inventate de science- fiction / 92 1.5. Inventivitatea SF-ului / 93 1.6. Refuzul contactului înseamnă război / 96 2. Iubirea unora și a altora / 98 2.1. Iubirea în utopii / 98 2.2. Iubiri exotice / 99 2.3. Iubirea omenească și
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
care scriitorii cyberpunk* și le imaginaseră deja (cf. Neuromancer / Neuromantul, William Gibson, 1984)5. Într-adevăr, inspirată de dezvoltarea tehnoștiințelor*, realitatea contemporană devine un proces, o creație perpetuă, în asemenea măsură încât SF-ul fiecărei perioade a fost obligat să inventeze noi abordări. Philip K. Dick, după Howard P. Lovecraft, a inventat un univers în care fantasmele personale se întrupau cu adevărat și se hrăneau din fărâmele de realitate socială. J. G. Ballard aduce problema explorării spațiului galactic în zona spațiului
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
Gibson, 1984)5. Într-adevăr, inspirată de dezvoltarea tehnoștiințelor*, realitatea contemporană devine un proces, o creație perpetuă, în asemenea măsură încât SF-ul fiecărei perioade a fost obligat să inventeze noi abordări. Philip K. Dick, după Howard P. Lovecraft, a inventat un univers în care fantasmele personale se întrupau cu adevărat și se hrăneau din fărâmele de realitate socială. J. G. Ballard aduce problema explorării spațiului galactic în zona spațiului interior (inner space). Întrucât lumea noastră empirică este astăzi alcătuită din
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
societăți, desigur înfățișată ca ideală, și mai degrabă de o posibilă reformă a științei, în ideea că progresele științifice actuale și viitoare sunt susceptibile de a aduce modificări și deci permit proiectarea unei evoluții reale a societății (Riot-Sarcey, 2006). Renașterea inventează și o altă ramură a arborelui imaginarului, izvorâtă din dezvoltarea științifică și tehnică pe care o va evoca mai târziu SF-ul. Știința occidentală modernă se naște într-adevăr odată cu Galilei și Johannes Kepler. Ambii fac dovada că matematica este
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
de Saint-Simon în Le Système industriel ⁄ Sistemul industrial (1820-1822). Acest gânditor își imaginează că poate oferi puterea de a conduce societatea marilor industriași și inginerilor, într-un simulacru de tehnocrație. Se inspiră din filosofi cum ar fi Auguste Comte, care inventează o știință nouă, sociologia, având drept scop studiul societăților percepute ca obiecte culturale. Aceste idei și imagini dau naștere unor texte care, precum cele scrise de Jules Verne, contribuie la progresul tehnic și sporesc puterea inginerilor cf., de pildă, De la
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
Terre à la Lune ⁄ De la Pământ la Lună (1865)16 sau fascinația științei, ca în Voyage au centre de la Terre ⁄ O călătorie spre centrul Pământului (1864)17. În contrapartida acestei atitudini optimiste față de consecințele progresului tehnic, secolul despre care vorbim inventează și distopia*, sau contrautopia, îndeosebi prin Le Monde tel qu'il sera ⁄ Lumea așa cum va fi (1856) a lui Émile Souvestre, care inaugurează o direcție narativă nouă pentru imaginarul viitorului. Într-o distopie, autorul își imaginează că utopia colectivistă, de
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
Ceea ce implică, în plan ideologic, necesitatea distrugerii ei. Asemenea creaturii lui Frankenstein, miraculoasele invenții verniene vor fi aproape întotdeauna distruse, pentru că lui Verne îi este imposibil să includă, în narațiunile lui "extraordinare", consecințele sociale ale miracolelor tehnice pe care le inventează. Nu se realizează osmoza dintre creația miraculoaselor mașini și schimbarea socială pe care ele ar produce-o. Pentru Verne, universul burghez nu este afectat de aceste invenții, care apar pur și simplu închistate în opera lui. Un exemplu: în centrul
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
prim-plan extratereștri în întregime non- umani. Vor urma "marțienii" cu siluete de calmari gigantici, cu un comportament de vampir și arme înspăimântătoare, pe care Wells îi prezintă în The War of the Worlds ⁄ Războiul lumilor (1898)25. Același Wells inventează o mașinărie, în formă de bicicletă, permițând călătoria în timp (Mașina timpului). Existau deja, încă pe vremea lui Mercier, istorisiri ale călătorilor care, în vis, vizitau viitorul, ca în News from Nowhere ⁄ Vești de nicăieri de William Morris (1891). Dar
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
răpirea logodnicei și tot soiul de dueluri. Gernsback lansează apoi, în 1926, Amazing Stories și își numește povestirile pe care le publică "scientifiction", povestiri de valoare îndoielnică, chiar dacă le compară cu povestirile lui Poe, Verne și Wells. În 1929, el inventează termenul de science fiction, care va face istorie și care, dacă nu definește cu adevărat un gen, le permite adeseori cititorilor să recunoască un domeniu. În 1938, John W. Campbell Jr. preia conducerea revistei Astounding Science Fiction și cere de la
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
Eu, robotul (1950)41, cele trei reguli ale roboticii. Dar Campbell cădea pradă și tentației ideilor bizare, vis-a-vis de existența farfuriilor zburătoare sau de locul și rolul parapsihologiei în realitate. A trecut chiar dincolo de granițele șarlatanismului, în ceea ce privea "dianetica", inventată de autorul de SF L. Ron Hubbard, cel care va înființa și biserica scientologică. Războiul mondial și folosirea bombei atomice de către Statele Unite i-au determinat pe autorii de SF să mediteze profund asupra noțiunilor ținând de progres și asupra alianței
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
a treia revoluții industriale, cea a informației, folosită ca fundal dinamizant al romanelor. 5. Mișcarea cyberpunk În 1948, Norman Wiener numește "cibernetică" una din ramurile științei sistemelor autoregulatoare. Apoi, cercetarea vizează legăturile dintre lumea viețuitoarelor și cea a mașinii. Se inventează noțiunea de "cyberorganism", care devine, în 1960, "cyborg". Acest hibrid este exploatat, în televiziune, prin The Six Million Dollar Man ⁄ Omul de șase milioane de dolari (1973-1978) și în cinematografie prin Robocop (Paul Verhoeven, 1987). Cât despre mișcarea punk, aceasta
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
fantasme asupra propriilor avataruri, cum își închipuie Norman Spinrad în Rock Machine ⁄ Mașinăria rock and roll (1989)85. SF-ul poate explora ceea ce se întâmplă în povestirile unde personajele au posibilitatea de a branșa direct microcipurile la celule, pentru a inventa biocipurile, creând noi entități care devin, fiecare, mici computere, fiind, totodată, vii: un nou "microorganism", dacă ni se permite un asemenea joc de cuvinte. Aceste biocipuri, sau nanomașini, pot căpăta controlul asupra unui individ, apoi asupra altora și pot provoca
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]