9,547 matches
-
doctor honoris causa" al Universității din Iași (1992), Ordinul Maximillian pentru Știință și Artă (Germania, 1993). Cu soția Ioana, o pictoriță română au avut un fiu, Serge Ioan Celibidachi (* 1968). A murit la 14 august 1996, la reședința sa, o moară veche din comuna La Neuville-sur-Essonne, departamentul Loiret (în apropiere de Paris). A fost îngropat în micuțul cimitir din localitate. În ziua împlinirii a o sută de ani de la nașterea muzicianului, în piața ce îi poartă numele, din municipiul Roman, a
Sergiu Celibidache () [Corola-website/Science/297376_a_298705]
-
În anii 1840-1845 orașul Cahul și-a schimbat întrucâtva înfățișarea, căpătând trăsături caracteristice unui centru de județ. Numărul populației a ajuns la 6115 de locuitori. Orașul avea trei ateliere de olărit, unul de dubit piei și două cămătării, zeci de mori de vânt, o școală lancasteriană, unde erau primiți copii de orice credință religioasă, și o școală primară pe lângă biserică, în care învățau 46 de băieți. În 1850 a fost construită Catedrala Arhanghelii Mihail și Gavriil, pe locul vechii biserici de
Cahul () [Corola-website/Science/297402_a_298731]
-
Lipcani, Boriseuca și Ghâști. La începutul secolului al XX-lea în Tighina sistemul de învățământ era reprezentant de un progimnaziu de fete; o școală primară județeană și câteva școli elementare. La 1901 în Tighina funcționa o fabrică de crupe; 2 mori cu aburi și 14 de vânt; o fabrică de bere; 2 fabrici mari de cherestea, cu un venit anual de 185.000 ruble; o fabrică de seu și câteva mai mici, care toate împreună dau un venit anual de 228
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
ferate și rutiere - spre Chișinău și Iași, precum și spre sudul Basarabiei.” Până în 1940, și în anii 1941 - 1944 Tighina a aparținut României. La recensământul din 1930 în Tighina locuiau 31.698 persoane. În anii '30 industria era reprezentată de 5 mori, o fabrică de ulei, câte o fabrică de spirt, de bere, de bomboane, de săpun, de cărămizi. În sectorul bancar activau 10 instituții financiare: sucursala Băncii Naționale a României, Banca Românească, Banca Basarabiei, Banca populară agricolă, Casa de împrumut și păstrare etc. La
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
a județului Buzău și era formată din satele Colțăneni, Mărgineanu și Mihăilești, totalizând 1400 de locuitori. În comună funcționau o școală cu 83 de elevi (dintre care 10 fete) în satul de reședință, două biserici (la Mărgineanu și Mihăilești), o moară cu aburi și o stână. În 1925, comunei îi fusese arondat și satul Florica, și avea în compoziție așezările Colțăneni, Florica, Mihăilești, Mărgineanu și Sărata-Mărgineanca, având în total 3720 de locuitori și făcând parte din plasa Glodeanurile. În 1931, comuna
Comuna Mihăilești, Buzău () [Corola-website/Science/297418_a_298747]
-
46 barbați si 4 femei. (enumerați erau numai partea bărbătească și vădanele care aveau gospodării). Moșia aparținea Dnei postelnicesei Carage din Iași. Pămînturi arabile, fînețe și pășune erau indeajuns. Mai era o luncă revarsată, cu pește, un iaz și o moară pe Prut. Sub Nr. 27 e scris Dănutenii, clasat la categoria A- bogați cu 3 preoți, 2 dascăli, 1 ponomar, 2 diaconi. Mai erau 133 gospodării de săraci și 72 de burlaci, trei mori pe Prut. In total 213 bărbați
Ungheni () [Corola-website/Science/297405_a_298734]
-
cu pește, un iaz și o moară pe Prut. Sub Nr. 27 e scris Dănutenii, clasat la categoria A- bogați cu 3 preoți, 2 dascăli, 1 ponomar, 2 diaconi. Mai erau 133 gospodării de săraci și 72 de burlaci, trei mori pe Prut. In total 213 bărbați. Moșia aparținea logofătului Konstantin Balș, boier din Moldova. Sub Nr.30 e scris Minzăteștii Vechi (actuala localitate Vasilica) clasată la categoria G - săraci cu 23 de gospodării 2 vădane și 2 burlaci. Moșia aparține
Ungheni () [Corola-website/Science/297405_a_298734]
-
unirea Basarabiei cu România, iar Ungheniul este inclus în Județul Iași. În 1924 populația localității constituia 2.400 locuitori. În anii 30 ai secolului XX, în Ungheni funcționau trei bănci, o fabrică de cărămidă și una de prelucrarea lemnului, câteva mori, manufacturi și brutării. Populația localității a crescut până la 4250 persoane. Localitatea și-a păstrat statutul de sat până în anul 1940, când în luna august sovieticii i-au conferit statutul de oraș și reședință de raion. După 1945 orașul se caracterizează
Ungheni () [Corola-website/Science/297405_a_298734]
-
această etapă, acțiunea operelor sale are loc în general în regiunea istorică a Moldovei, cu teme preluate din istoria medievală și modernă timpurie a României, în romane precum "Neamul Șoimăreștilor", "Frații Jderi" și "Zodia Cancerului". Prin intermediul operelor precum "Venea o moară pe Siret...", "Baltagul" și alte scrieri, Sadoveanu acoperă o mai mare perioadă de timp, ajungând până în istoria contemporană, în care abordează și alte stiluri precum romanul psihologic și naturalismul. Ultima etapă corespunde realismului socialist, în acord cu perioada socialist-comunistă la
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
același an face o călătorie în Olanda cu Orient Expressul, călătorie descrisă ulterior în volumul său de reportaj Olanda. Popularitatea sa începe să crească: în 1925, 1929, respectiv 1930, publică un număr de romane bine primite de critici: "Venea o moară pe Siret...", "Zodia Cancerului" și "Baltagul", iar cea de-a cincizecea aniversare a sa din 1930 este sărbătorită la nivel național. Tot în acest an, Sadoveanu, Topîrceanu și profesorul T. C. Stan redactează și publică împreună o serie de abecedare
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
românești. Mai multe opere ale lui Mihail Sadoveanu au circulat și în străinătate. Acest fenomen a început încă din 1905, când au fost publicate mai multe traduceri în limba germană, și a continuat și în anii '30, când "Venea o moară pe Siret..." a fost tradus la scurt timp după apariția romanului în limba română. În 1931, autoarea feministă Sarina Cassvan a inclus traduceri în limba franceză a textelor sale într-o antologie menită să promoveze cultura română la nivel internațional
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
sculptural de pe "Aleea Clasicilor". Operele lui Sadoveanu au influențat și filmele românești, în special cele din perioada comunistă. Cu toate acestea, primul film bazat pe operele sale a fost o producție germană din 1929. Scenariul era bazat pe "Venea o moară..." iar filmul era intitulat "Sturmflut der Liebe", avându-i în rolurile principale pe Marcella Albani, Alexandru Giugaru și Ion Brezeanu. Primul film românesc bazat pe romanele sale a apărut în 1952, odată cu ecranizarea romanului "Mitrea Cocor", co-regizat de Marietta Sadova
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
fiind judecați în tribunale speciale și fiind scutiți de serviciul militar, de "gabelle et corvee" (muncă obligatorie pentru întreținerea drumurilor), fiind beneficiarii obligațiilor datorate de țăranii seniorului, având drepturi exclusive la vânătoare și pescuit, și dreptul de "banalites" (monopol) asupra morilor, brutăriilor și teascurilor, beneficind de scutiri de impozite sau plăteau mai puțin decât trebuia, fiind scutiți de plata "la taille". Erau legați de aceste privilegii, pierderea drepturilor feudale putând duce la scăderea veniturilor lor cu până la 60%, deși în unele
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
București) a fost un scriitor român. a fost al optulea fiu dintre cei unsprezece ai plugarilor Ion și Elena Bănulescu. O evocare a copilăriei se găsește în ciclul memorialistic "Elegii la sfarșit de secol" (în prozele Locuri misterioase, Șlepul, Troienele, Moara lui Fuierea, Tabăra, din capitolul "Călărețul de argint"). Biblioteca județeană din Slobozia și un colegiu național din Călărași sunt numite în cinstea lui.
Ștefan Bănulescu () [Corola-website/Science/297694_a_299023]
-
război în Irak, indiferent cine sunt participanții, înainte ca în Consiliul de Securitate al ONU să se fi hotărît o intervenție militară. Această poziție a Germaniei a slăbit foarte tare alianța internaționala contra lui Sadam și a dat apă la moară atitudinii impertinente a acestuia. Este pentru prima dată în istoria Republicii Federale când Guvernul abandonează așa-zisul „multilateralism cooperativ”, și se indreaptă cu pași deciși spre „unilateralism”. În toamna lui 2002 a fost reales cancelar federal. Rivalul său a fost
Gerhard Schröder () [Corola-website/Science/297697_a_299026]
-
istorică și geografică apare deja definitiv fixată la sfârșitul secolului XV, ar rezulta din necesitatea organizării: La 1 iunie 1512, domnitorul Bogdan al III-lea adresează regelui polonez o scrisoare, în care roagă să i se transmită în posesie niște mori pe Nistru, așezate față în față cu „castrum nostrum Sorocianum... contra paganos tutelam habet” - "castelul nostru de Soroca, care ne apară de păgâni", document care confirmă existența, cât și rostul Cetății Soroca. Între 2013 și 2015 a avut loc restaurarea
Cetatea Soroca () [Corola-website/Science/297707_a_299036]
-
de țară și târgul săptămânal de fiecare joi. După anul 1900 si în Beius apare mica industrie exprimata în câteva unități cuprinzând între 25-30 de salariați. Este vorba de Întreprinderea economică moara sistematică, Uzina electrică (1910), Fabrica de gheață și moara de ulei S.A. (1931) Fabrica de cărămidă, Fabrica de spirt, Fabrica de biscuiți etc.Apar unități de interes economic printre care: Cooperativa agricolă "Beiușană" (1935), Cooperativa forestieră "Bradul Beiușului" (1937), Cooperativa "Doina învățătorilor" (1944) și altele. După primul război mondial
Beiuș () [Corola-website/Science/296640_a_297969]
-
la Viena după ce moștenirea soției fiului lui Ioniță Glogoveanu, Nicolae, mort în 1814, a fost lichidată. Sobru, preocupat cu îndeplinirea îndatoririlor, Tudor Vladimirescu conștientiza că avea un scop nobil. A reușit să strângă avere, cumpărându-și case, pământ, vii și mori, în Cerneți și în împrejurimi. La 18 ani s-a înrolat în rândurile pandurilor, un corp de armata înființat în secolul XVII în sudul Ungariei. A participat la războiul ruso-turc din 1806-1812 și s-a evidențiat prin vitejie.A fost
Renașterea națională a României () [Corola-website/Science/296814_a_298143]
-
și dependență. Taradii dependenți erau obligați să plătească dări și să presteze slujbe. Aduceau dări în natură-a zecea parte din produse-dijma. Prestau muncă gratuită pe lotul de pământ oferit de boier sau întrețineau podurile și drumurile de pe moșie, reparau morile și iazurile, lucrau în construcții. Plăteau birul și prestau slujbe și domnitorului. În timpul domniei lui Mihai Viteazul, serbii erau legați de glie. Erau folosiți robi la munci, care erau fie țigani, fie tătari. Țiganii erau vânduți de boieri că sclavi
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
de orz și grâu. Secară, sorgul, hrișca, mazărea erau rar cultivate și în puține regiuni. În Transilvania se practică asolamentul trienal, din secolul XVI, cel trienal. Cultură cerealelor se intensifica în țările române din secolul al XV-lea, crescând numărul morilor și creșterea prețului acestor instalații de măcinat. Cultură vite-de-vie era dezvoltată, vinul fiind exportat în Polonia și Ungaria. În Cotnari erau cultivate soiuri de vită de vie provenite din Ungaria. De asemenea, se practică apicultură căci aducea profit de pe urmă
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
Orașul s-a dezvoltat în mod gradat, de la sat și târg ajungând la titlul de oraș, dobândit la începutul secolului al XIV-lea. Prima atestare documentară datează din 20 mai 1388 când domnul Mircea cel Bătrân întărește Mănăstirea Cozia, „o moară în hotarul Piteștilor". Atestarea documentară de la 1388 a făcut din Pitești, alături de Câmpulung, Curtea de Argeș, Brăila și Slatina, unul dintre cele mai vechi târguri. Prima menționare a Piteștiului ca oraș apare la 1 aprilie 1510, într-o carte a lui Vlăduț
Pitești () [Corola-website/Science/296932_a_298261]
-
ale orașului formate din aurari, măcelari, fierari, dogari, rotari, funari, etc reușesc să fortifice burgul cu ziduri de piatră de circa 10 m înălțime și 1,5 lățime. Exteriorul zidurilor este dublat de un șanț cu apă care alimenta și morile din întreg orașul. Cum Bistrița nu s-a găsit în prima linie de rezistență aflate în calea primejdiilor, sistemul său de apărare s-a păstrat în formele impuse de arhitectură militară de factură gotica și renascentista, spre deosebire de alte burguri nevoite
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
spre Crimeea împotriva Rusiei, poposește aici pentru a lua apă și merinde (carne de oaie), Constanța, așa cum o descrie doctorul Camille Allard se întindea numai pe peninsulă, la sud-est de actuala stradă Negru-Vodă; la nord-vest de această limită erau stâne, mori, pășuni și vii. În oraș locuiau pescari greci, lipoveni și turci, negustori și meșteșugari greci, români, turci, armeni, evrei și maltezi, oieri români și tătari, grădinari români, bulgari și găgăuzi. În 1865 britanicii termină calea ferată Cernavodă-Constanța pentru exportul grânelor
Constanța () [Corola-website/Science/296917_a_298246]
-
din 23 membri, împărțiți începând cu 2016 astfel: 12 - PSD, 11 - PNL. Primele informații documentare privind comerțul botoșănean cu târgurile din țările vecine datează din timpul domniei lui Petru Rareș. În 1889 la Expoziția Universală de la Paris „Prima societate a morilor cu aburi din Botoșani” a obținut „Marea Medalie de Aur”, iar la Expoziția Universală de la Paris din anul 1900 a fost apreciată cu „Marele Premiu”. În 1832 existau la Botoșani 63 de bresle. Datele referitoare la anul 1845 indică un
Botoșani () [Corola-website/Science/296935_a_298264]
-
În oraș funcționau un spital județean cu 20 de paturi, un tribunal județean, o judecătorie de ocol cu jurisdicție asupra plășii Marginea sia câtorva comune din plasa Câlniștea din județul Vlașca, două fabrici de bere, una de băuturi spirtoase, patru mori cu aburi, o instalație de fierăstraie mecanice pentru fasonatul lemnelor de brad, poștă și telegraf. Existau patru școli de fete și opt de băieți, având în total 694 de elevi, si un gimnaziu cu 168 de elevi; cultele religioase aveau
Giurgiu () [Corola-website/Science/296944_a_298273]