10,917 matches
-
cap, cu gândul la o porție dublă de cianură, și-i zic, fără nicio glumă: Tovarășul Corbu! Asta nici la curtea marilor regi ai celor mai glorioase și decăzute tronuri ale lumii nu s-a mai întâmplat. Cel puțin după modestele mele lecturi și informații. Comisiunea Monumentelor Istorice din România cu sediul la Paris, mai 1984, difuzată la 27 mai 1984 Mult stimate domnule director, Am ascultat de curând editorialul dvs., precum și scrisoarea venită din țară privind valul de distrugeri care
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
și văzut cum a fost atras publicul de romanele obsedantului deceniu. De aceea Paul Goma capătă o importanță de simbol și dacă el de afară poate să facă ceea ce face, de ce [noi] romancierii de aici, cu mijloacele, fie ele și modeste, ce ne stau la dispoziție, de ce tăcem? Mulțumim deci lui Paul Goma și ne rugăm pentru sufletul lui chinuit. Îl rugăm pe Paul Goma să nu tacă la acuzațiile ce i se aduc, ci să le adune și să ia
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
000 de mărci sau franci elvețieni, numai că monedele lor au o valoare de cinci-șase ori mai mare, evident la cursul oficial. Deci, concret, cu toată însușirea plusvalorii în țările capitaliste, cu retribuția primită, muncitorii cumpără, de exemplu: un automobil modest cu salariul pe câteva luni; pot cumpăra un mic apartament (2-3 camere), complet mobilat, cu salariul maxim pe un an. în RSR, același muncitor trebuie să muncească doi trei ani pentru a-și putea cumpăra o Dacie sau un mic
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
orașe câte o bucată de pâine pentru familia rămasă acasă. Ați alungat din sate pe toți oamenii harnici care aveau gospodării frumoase și asigurau existența orășenilor cu alimente bune și proaspete. Ați distrus sute de mii de case mari sau modeste, dar sănătoase, cu curțile lor frumoase, și ați făcut în schimb așa-zisele cutii de chibrituri în care nu există nici lumină, nici căldură, nici hrană și nici mulțumire. Ați alungat din țară sute de mii de cetățeni de origină
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
relație mai curând fragmentară și Întâmplătoare, cum regret că nu mi-au rămas decât câteva epistole dintre cele, nu prea multe, pe care mi le-a adresat. Ne-am văzut doar de câteva ori În București, mi-l amintesc În modestul său bârlog cărturăresc din Germania oferindu-mi o Înghețată, cam asta e tot. M-am gândit, Însă, adesea, mai ales În ultimii ani, la exemplaritatea cazului său și la ceea ce acest caz relevă În relația cu mediul cultural al României
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
1989, ca și Înainte, În Patria de care a rămas dureros și amoros Înlănțuit? Nu știm cine ar avea răbdarea să mai recepteze, astăzi, amarul unor asemenea Întrebări. Învățăturile revitalizatoare ale negației sale respiră, Însă, chiar și În câteva epistole modeste, ne place să credem. * Ion Negoițescu către Norman Manea ș1ț München, 30 noiembrie 1988 Dragă Norman Manea, Chiar dacă nu mi-ai fi scris acum, tot ai fi primit un semn de la mine, căci ți-a venit rândul! De săptămâna viitoare
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și animat de devoțiune productivă În munca de creație) În relația cu publicul și cu autoritatea, profesionalismul obsesiv, măiestria, ca adevărată marcă a personalității care Își permite, În câmpul trivial al cotidianului, să poarte masca, deloc ipocrită, a negociatorului cordial, modest, dar și sigur pe sine, dar și autoironic. În rândurile și printre rândurile epistolare, ni se Îngăduie să intuim, cred, și nodurile de tensiune. Se vede, anume, ceea ce doar intimii săi știau, probabil: intensitatea stăpânită a unei constante, deloc vindecate
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
textele lui Z. Ornea. Îmi slujiseră nu o dată, ca și cărțile sale, pentru o corectă orientare În chestiuni de istorie literară sau de istorie, pur și simplu. Mă emoționaseră, În plus, noile și coloratele sale evocări autobiografice - revelatoare pentru premisa modestă, pitorească, seducătoare a tradiționalului „shtetl” evreiesc din Moldova, ca și pentru traseul formării sale intelectuale ulterioare. Admirasem, de asemeni, În turbulenta „tranziție” colectivă, consecvența sa de caracter. Piruetele conjuncturale de care se slujiseră, imediat după schimbarea la față a României
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
greu. Interlocutoarea accelerase tangajul meu reluat Între acolo și aici, atunci și acum. Mă bucuram, fără reținere, de această voce vie, prietenă, risipitoare cu umorul, sensibilă, sceptică, nu te săturai s-o asculți. Întâlnirea de câteva zile la New York, În modestul hotel Belvedere, de pe strada 48, unde locuiam și unde Închiriase și vizitatoarea o cameră, a fost fracturată de „Întârzierile” Gabrielei și de o anume intensitate aventuroasă de care se lăsase posedată până la zăpăceală. În larga bucătărie a casei de la Bard
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
când sunt și știu că sunt și altul, dar nu pot mai mult, În mine se obturează posibilitățile infinitei varietăți a lumii În care suntem). Se reduc astfel nu doar mijloacele noastre de receptare și transmitere, dar devine mult mai modest și rolul nostru de emițător de realitate proprie. De aici, echivocul expresiei, neputința de a Înțelege și reda chiar și propria noastră suferință confuză... Încă din acei ani tineri, problematica lui Blecher se Întâlnește cu revolta celui ce avea să
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
contururi instabile, pe funcții instantanee, pe relativism și autenticitate, pe misterioasa organicitate psihică. Dintr-o funciară onestitate de viziune, se renunță la pretenția de a ști simultan ce gândesc toate personajele. Autorul renunță la supremația sa omniscientă, se recunoaște mai modest și se pretinde, astfel, cu un orgoliu inversat, mai credibil și mai profund. Lumea se transferă asupra eului, asupra subiectivității și a conștiinței de a fi. Persoana, eul, conștiința, plasate În centrul existenței și al creației, ca singura realitate. Timpul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Posdamer Brücke, cea de-a doua editură a sa. Un personaj deloc comun, acest Ernst Rowohlt, cu numeroasele sale amoruri și căsnicii, cu bizarul obicei de a Înghiți sticla pisată a paharelor de șampanie băute sau de a tapeta pereții modestelor sale locuințe - slujind, de obicei, și ca birou editorial - cu fotografiile tuturor autorilor pe care Îi edita. Înainte și mai presus de toate, Însă, un spirit literar acut și Îndrăzneț, căruia, nu Întâmplător, gardienii ideologiei naziste i-au retras dreptul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Town Hall, din New York, la 26 martie 1998 și apărut În Lettre International, toamna 1998, Partisan Review, nr. 4/1998, Lo Straniero, nr. 4/1998, Lettera Internazionale, 3 trimestre/1999) Cartea Secolului 1tc "Cartea Secolului1 " Într-un volum de proporții modeste, cu titlul Metamorfoza, confruntăm o drastică diferență față de În căutarea timpului pierdut, la care s-a referit Mary Gordon. Cele două capodopere diferă nu doar prin dimensiune, ci mai ales În tonalitate și stil, În atmosferă și substanță. Nimic nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
canoane, valori și virtuți, era un bărbat scund, subțire, fragil, de o prevenitoare curtoazie. Cel care scrisese, cândva, că dacă ar fi evreu s-ar sinucide și Îl respinsese pe Dumnezeu, admirându-i Însă pe Führer și Căpitan, se Înfățișa modest și tandru, modulat după regulile politeței. Franctirorul adulat al literelor franceze, o celebritate, locuia Într-o mansardă studențească spre care, până În ultimii ani, când se instalase ascensorul, se cățăra voinicește, ne povestea, de câteva ori pe zi, dar și după
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ceilalți se Îndreptau spre ieșire, autoarea provocării s-a apropiat, palidă, de catedră. Ourmărisem, vinovat, cum suporta, stoică, dar rănită, Încercarea. Mi-am cerut scuze că nu-i solicitasem permisiunea de a citi public textul. Nici măcar nu o prevenisem În legătură cu modestul referendum. Nu părea afectată de astfel de formalități. Altele erau nemulțumirile. „Cum pot spune despre mine că sunt fascistă? Poate nu știți, eu sunt evreică!” Nu, nu știam, nici nu mi se părea prea important. Nu despre asta era vorba
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
sau un bătrân aristocrat sau artist În vacanță. Mă Întreba despre colegiul Bard unde predase În tinerețe și unde locuise Împreună cu prietenul său negru, Ralph Ellison, autorul capodoperei Omul invizibil, un soi de „aristocrat” literar și el, de origine socială modestă și deloc agreat de comunitatea etnică din care făcea parte. Știa că Hannah Arendt era Înmormântată la Bard. Nu o admira. „Avea un picior În nazism, cu Heidegger, celălalt În comunism, cu al doilea soț, Bleicher, profesorul de filosofie de la
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
printre sași și șvabi. Fără flamuri. În oricare cimitir din Oltenia, Maramureș, Hațeg, Vrancea, Argeș, deal sau seș. Nu cruce. Am fugit de pe cruce, ca Arghezi În Duhovnicească 1. Ajunge o piatră de râu și o tăbliță cu o inscripțe modestă: AICI ZACE VLAHONEAMȚU”. Așa Îl poreclise pe Paul, În tinerețe, amicul său Cornel Todea. * Emanciparea de matcă acționează diferit pentru introvertit și agorafob decât pentru cel care, În pofida iluziilor risipite, continuă să se considere „angajat” de partea cauzelor nobile și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a colegiului sau de interdicțiile de fumat cu care se lupta partenera sa Yole, sau șocul comesenilor academici când Claudio a venit la prânz Încărcat cu sticle de bere, În sala de mese a profesorilor, sau amuzantele eforturi ale proprietarului modestului restaurant din vecinătate care, italian americanizat și provincial, Încerca să onoreze, cât se poate, oaspetele venit din țara strămoșilor. Orele noastre de seminar debutau printr-o prezentare, În care scriitorul relata cum s-a născut cartea și cum o vede
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
știi, am o adâncă și excelentă relație, ar respinge asemenea postură. Enrico visa la o puritate platonică... Viața sa a devenit excesiv fluidă, relativă, izolată. Nu indiferentă, nu neimportantă, dar vagă, devitalizată, solitară, distructivă. Există și În roluri mult mai modeste, mic funcționar, de pildă, sau mic boss al unei corporații, o falsă entitate. Nu se poate nega o anume comunicare Între identitate și entitate. Apretinde o absolută etanșeitate, o esență absolută, neatinsă de viață, ar fi absurd, monstruos. Eu sunt
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Trieste dobândește conștiința realității sale atunci când această realitate este pe sfârșite. Marele loc de refugiu al expatriaților de oriunde și «melting pot», Trieste nu avea atunci absolut nici o conștiință culturală. Literatura Marelui Trieste de la finele secolului al XIX-lea este modestă, strict Înlănțuită de literatura italiană. Abia noua generație literară avea să creeze timpul triestin, devenit mai mult decât literatură, viața orașului. Milano ar exista și fără marea sa literatură. Trieste nu are altceva! Orașul a devenit un mare oraș prin
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
facă ceea ce lui îi scăpa. Cu toate aceste scăderi, meritele lui Andrei au fost mari în acele vremuri de început. Sufletul său nestâmpărat era totdeauna gata să servească mișcarea oricum și pe lângă oricine. S-a văzut mai târziu cât de modest s-a retras în locul lui de funcționar la Camera deputaților, dar nimeni nu-l putea îndepărta de Căpitan, pe care îl servea cu credință, iar pentru Ion Moța avea un cult. în ziua de 13 Februarie 1937 l-am văzut
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
fond un om profund serios și cu o viață interioară foarte intensă. În schimbul chipului frumos la înfățișare, îi dăduse destinul o inimă de aur. Pe de altă parte era inteligent ca un Esop, rușinos ca o fată mare, cuviincios și modest în toată viața lui. Prea multă treabă cu Valeriu n-am făcut. Am plecat de dimineață prin oraș. Era o zi de sărbătoare însă țin minte că unele oficii lucrau. Afară era cald și frumos. Valeriu a luat cheta și
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
și ca actori în marea dramă a existenței lui Corneliu Codreanu. După arestarea Căpitanului, Legiunea trăiește și luptă prin voința unui singur om: Horia Sima. Acesta l-a înțeles pe Căpitan și l-a urmat din primele zile ale Legiunii. Modest și fără spirit de reclamă. a înfipt rădăcinile vieții legionare pe unde a poposit în primii ani de luptă ca apoi, în Banat, unde s-a așezat pentru mai mult timp, să creeze în numele și spiritul Căpitanului o mândră și
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
vorbă dacă alte treburi te împiedicau de-a lua parte personal. în Legiune îți vinzi comoditatea și o împarți cu acei ce n-au; îți vinzi averea, dacă din ea se pot hrăni atâtea guri flămânde, te îmbraci cu haină modestă, până când țipă atâtea trupuri goale. înțelege, deci, iubite cititor dornic de a te înscrie în cuib, nimeni nu te oprește dacă vrei aceasta, cei care ți-au luat-o înainte se bucură și neamul foarte mult - numai trupul tău să
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
după ce trec prin câteva rânduri de uși transparente. Abia mai târziu zona a devenit cartierul birocraților, așa cum îi arată și denumirea. Nu era vorba însă de oficiali de rang înalt, și nici de simpli slujitori, ci de birocrați mediocri. Trăiau modest, fără pretenții. Au dispărut și ei. N-am nici cea mai vagă idee încotro au apucat-o. Au urmat apoi militarii în rezervă. Au renunțat cu toții la umbre - ca niște insecte care se descotorosesc de carapacele lor - și-și târăsc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]