60,569 matches
-
represiune din URSS, dar morala este cât se poate de clară: răul există nu fiindcă ar veni de la diavol, ci fiindcă tocmai făptura omenească pervertită de regimul totalitar conține germenele răului, care poate spori prin delațiune, fanatism, dogmatism etc. Mitologiei negre comuniste care construise în mentalul colectiv imaginea comisarilor omnipotenți și omniscienți, proiectați ca niște dumnezei pedepsitori, Mihail Bulgakov le opune o altă mitologie, aceea a diavolilor hâtri, dar cu simț etic (magicieni, hipnotizatori, agenți paranormali sau chiar gansteri cum îi
Diavolii și cetățenii sovietici by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/11082_a_12407]
-
este cel mai bun precursor al comuniștilor, în această demonstrație cu tâlc, dar întoarsă pe dos, a lui Bulgakov? întrucât diavolii preiau atributele terifiante ale străinilor, invadatorilor, intrușilor agresivi, atribute pe care comisarii comuniști le avuseseră ei înșiși (în cadrul automitologizării negre pe care și-o asumaseră, pentru a inculca teama în rândul populației) până nu de mult. Demonstrația diavolilor va fi aceea că bunii sovietici și comisarii NKVD-iști pot fi pedepsiți, la rândul lor, și nu oricum, ci prin imitație
Diavolii și cetățenii sovietici by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/11082_a_12407]
-
film) stă cuminte sub papucul abuziv al soțului interpretat de remarcabilul - mai degrabă ca regizor, decât ca actor - John Cassavetes. Thriller-ul funcționează încă bine, în pofida unor defecte cauzate de efectele speciale nu prea dezvoltate ale epocii. Merită menționat umorul negru care se dezvoltă subtextual în acest film. Singurul comentariu este că te-ai fi așteptat ca cei care îl conjură pe Lucifer să fie ceva mai breji decât bătrâneii cam duși din film și ca standardul conspirațional să fie ceva
Regizori prinși în gheara violenței by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11101_a_12426]
-
diurn și nocturn al lumii, mișcarea ei browniană sub cupola protectoare a Divinității sunt însoțite și exprimate de un nesfârșit spectacol verbal, în care sunetele fac dragoste și lexicul foșnește complice. Citatul Tablou dimovian e numai unul între altele: ,Din negrele cetăți hitite/ Veni un zvon de zinc și nea/ Arhipelaguri Aramite/ Cu vânturi dulci de acadea// Și de la țărmul mut și rece/ Porni o flotă de mărgean/ Prin valurile sfinți și grece/ Prin ape reci de prin ochean(...)// Asimetrii și
Fulgi de poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11092_a_12417]
-
le cerem... Mă revolt când văd aceste scene penibile". Curat penibile!, se aude din eter vocea celebrului personaj caragialian. - Mută-l pe Antenă, îmi sugerează Haralampy. Îl ,mut", și ce vedem? Minunea de la Maglavit în ediție revăzută și actualizată: Dan Negru are voce normală, vorbește fain, gesticulează mai puțin, nu urlă ca un abia-ieșit din junglă, ci e normal-normal în toate cele. - Vezi, zice Haralampy, poate ți-e defect televizorul... - Cobe! Îl reped. Da, e seara zilei de 13 noiembrie 2005
Rămâne cum am stabilit! by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11127_a_12452]
-
care înspăimântaseră lumea cu valoarea lor. Moderatori: Alessandra Stoicescu (Dar ce frumoasă se făcut/Și mândră, arz-o focu'/Ei, Negrule, acu-i acu/ Ca să-ți încerci norocu', îmi recită șoptit la ureche Haralampy, de frica neveste-si), și Dan Negru. Să compari această emisiune cu Ciao Darwin sau cu Ziua Judecății ? Ar ține de domeniul dogăritului, măcar până s-ar clarifica lucrurile... Dar, cum nici prin alte domenii sau activității nimic nu este limpedeeee... De-aceea, ne și consolăm ascultându
Rămâne cum am stabilit! by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11127_a_12452]
-
văd dacă erau într-adevăr mineri cei care erau în Piață și care terorizau lumea. Minerii au un anume mers; merg aplecați, pentru că galeriile sunt vechi, sunt înguste, și merg ușor aplecați înainte. Minerii au la colțul ochilor crețurile acelea negre și mai au un anumit fel de palme mari, aspre; nu toți cei ce terorizau orașul aveau palme de mineri... Pentru mine mai era o altă mirare: de unde știu ei unde locuiește deputatul cutare, sau fruntașul politic cutare, sau unde
"Am refuzat politica de partid în favoarea proiectelor mele literare" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11055_a_12380]
-
civilă, funcționar, iar apoi am ajuns șeful pieței de alimente din Baia Mare, după care am devenit funcționar la Direcția Regională de Statistică. Am mai lucrat la pădure, am alfabetizat muncitori forestieri, pe urmă am fost învățător într-o localitate, Valea Neagră. Și uite-așa... M.I.: Așadar, la Cluj. La Cluj, în 1958, încă trăia Blaga. A.B.: Trăia Blaga. Și țin minte că exact în ziua înmormântării lui Blaga am fost luat de la Căminul Studențesc ,Hasdeu", dus la Securitate și ținut
"Am refuzat politica de partid în favoarea proiectelor mele literare" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11055_a_12380]
-
judiciară. Drept pentru care nu mi-a mai păsat și am luat Maramureșul. M.I.: Un fel de întoarcere la vatră. A.B. :Da, dar întoarcerea era groaznică, pentru că am ajuns să iau chiar localitatea unde fusesem învățător. M.I.: La Valea Neagră? A.B. : Valea Neagră, Firiza. Unde vedeai soarele cam două-trei ore pe zi. M.I.: Și probabil nu în fiecare zi. A.B. : Nu în fiecare zi. Acolo era o lume foarte dură, de tăietori de lemne, de specialiști în alcool
"Am refuzat politica de partid în favoarea proiectelor mele literare" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11055_a_12380]
-
nu mi-a mai păsat și am luat Maramureșul. M.I.: Un fel de întoarcere la vatră. A.B. :Da, dar întoarcerea era groaznică, pentru că am ajuns să iau chiar localitatea unde fusesem învățător. M.I.: La Valea Neagră? A.B. : Valea Neagră, Firiza. Unde vedeai soarele cam două-trei ore pe zi. M.I.: Și probabil nu în fiecare zi. A.B. : Nu în fiecare zi. Acolo era o lume foarte dură, de tăietori de lemne, de specialiști în alcool... M.I.: E ceva din
"Am refuzat politica de partid în favoarea proiectelor mele literare" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11055_a_12380]
-
marginei/ adâncul de acolo/ de sus/ lăcrimos și nesigur" (Dincolo) sau ,incredibile forme/ mai adevărate decât ceea ce/ se poate rosti// nimic privirea nu poate surprinde/ nimic nu se lasă înșelătoarelor simțuri deschis// o șansă cât o boare de vânt:/ poarta neagră/ cu mânere de aur străvechi/ poarta hăului lumii" (Poarta). Simplitatea și esențializarea conlucrează, în poezia Marianei Filimon, cu precizia detaliilor, cu tăietura fină și sigură a versului, ce proclamă fără ascunzișuri vraja miniaturalului: ,Mici animale și păsări/ alcătuiesc lumea/ sarea
Caligrafie de iarnă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/11113_a_12438]
-
ban bucata." Așa sînt toate. Chilipiruri, vieți ieftine povestite scump. Imagini definitiv pierdute într-o oglindă uitucă, într-o pasiență de om răbdător. E, în felul cum le inventează, grav, fără să se joace, Andrei Oișteanu, un amestec de magie neagră și albă nostalgie. Un dor fără vise și fără memorie. Sau, poate, reveriile unui cinic învins de fantasme. Viața (și al său mode d'emploi) nu contează cîtuși de puțin - Carol vrea să-și ia zilele, Bătrînul renunță fără regret
Cal de poștă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11115_a_12440]
-
lui Andrei Grigor care, de fapt, plătește o poliță în contul ,ereziilor" estetice ale criticului din Tg. Jiu, în schimb jenantele defulări postdecembriste ale lui Paul Goma îi apar lui Laurențiu Hanganu drept semne ale unei mari literaturi satirice: ,umorul negru și violența expresiei se împletec cu talentul caricatural al autorului pentru a converti situațiile reale în scene și gesturile semnificative în tablouri ". Din bibliografia la Fundoianu lipsește o contribuție critică esențială: Caietele Euresis, 1999-2000, un număr de excepție unde îi
Merge și așa? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11156_a_12481]
-
partea socială. Sensul negativist se regăsește în toate componentele acțiunii sale literare. În direcția estetică sunt vizate deconvenționalizarea narațiunii, puternica ei subiectivizare, deconstrucția romanului și a personajului. Autorul pactizează cu personajul. Romanul Bagaj... se prezintă ca o transcriere a ,caietului negru", unde se mărturisește bizarul Ramses, ucis de ,Omul cu ciocul de aramă". În Pensiunea doamnei Pipersberg, Ferdinand Sinidis, mut până atunci, o nouă ipostază a personajului din primul roman, se întâlnește întâmplător cu scriitorul; în urma unui accident, ,omul cu joben
Atentat la canonul interbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11162_a_12487]
-
chiar atunci cînd încearcă un provizoriu bilanț biografic: ,La treizeci și șapte de ani am scris acestea,/ poate presimțind că sfîrșitul oricît de departe e-aproape/ urmat de ceva, urmat de nimic/ urmat de rîsul broaștei în ape.(...) după femeia neagră dublă/ cîntînd sub steaua dublă/ din flautul negru dublu/ cu exilații și cu morții/ așa tînjeam de auster/ ca bufnița la zoo pe corn de rinocer,/ ca un cuțit scăpat în cer, în apa/ de izvor cu pietricele, a dumnezeirii
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]
-
La treizeci și șapte de ani am scris acestea,/ poate presimțind că sfîrșitul oricît de departe e-aproape/ urmat de ceva, urmat de nimic/ urmat de rîsul broaștei în ape.(...) după femeia neagră dublă/ cîntînd sub steaua dublă/ din flautul negru dublu/ cu exilații și cu morții/ așa tînjeam de auster/ ca bufnița la zoo pe corn de rinocer,/ ca un cuțit scăpat în cer, în apa/ de izvor cu pietricele, a dumnezeirii" (La treizeci și șapte de ani). Manipulînd sugestii
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]
-
strălucit atunci în soare/ ca funigei, dinții negresei" (ibidem). Astfel se relevă, vrînd-nevrînd, obsesia cărții care e o exuberanță senzuală, o frenezie erotică ce accede la un soi de autocontemplație grație transcripției sale într-un cod adecvat, reflex al flăcării negre, demonice: ,- E întuneric ca în demon, zise plictisită rău negresa.// în acel întuneric scriu, rescriu/ așa, să crape de rîs negresa.// Cînd crapă de rîs negresa/ doldora de ochițîțebuze mari vitroase/ în care se-nfășoară toată, fără rest// chiar se
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]
-
Ultimul său roman, Never let Me Go a fost recenzat pe larg și în termeni superlativi pînă și în paginile exigentului ,Frankfurter allgemeine Zeitung". Deși acțiunea se petrece în Anglia, ,cîndva la finele secolului XX", tema ține de registrul utopiilor negre. în termenii unei aparente ,normalități", Kazuo Ishiguro imaginează un internat în care sunt educați cu maximă atenție, îngrijiți și supravegheați fete și băieți destinați unei ,misiuni speciale". Maturizîndu-se, li se dezvăluie puțin cîte puțin reala lor identitate și destinul pe
Paseism, epigoni și clone by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11172_a_12497]
-
al doilea rînd, o condiționare de vîrstă care este bătrînețea lor morală ce exclude sentimentalitatea, o imobilitate, o sicitate, o rutină a sufletului ale cărui deplasări în circuit au de regulă ,stații fixe", prevăzute cu popasuri și ceremonii sacrilege, ,liturghii negre". Din care pricină ar fi inutil a le studia evoluția. Personaje în care - mai e nevoie să insistăm? - tipul auctorial se reflectă cu malefică satisfacție, nu putem ști cît ,ferindu-l de urît și de îndoială" ori, dimpotrivă, aprofundînd asemenea
Un matein între mateini by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11141_a_12466]
-
elocința și-a recăpătat demnitatea și rolul social absolut necesar, de influențare pozitivă. S-a spus recent că ,retorica renaște când ideologiile se năruie". Comunismul s-a năruit, dar retorica n-a renăscut încă. Vinovate se fac ruinele neextirpate. Din neagră, retorica s-a făcut gri. Nu mai are dreptate nici Tacit, cel convins că relele unei democrații și, în general, vremurile tulburi fac să se afirme marii oratori. La noi, relele există, se vorbește mult și unii ar glumi spunând
Nevoia de elocință by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11153_a_12478]
-
aminte. în orice caz, contextul în care este plasat citatul clasic, îmi dă de gândit... Iată de ce însemnări mai dau făcute în aceeași zi de 18 mai 1963: Nu avem altă proprietate decât cuvintele... (Urmează o ștersătură apăsată cu cerneală neagră)... Și teama poate avea o noblețe a ei... Diverse moduri de a avea teamă... Grade. O ierarhie a fricii. Bună ierarhia fricii, a se folosi, eventual... în orice caz, teama caracterizează pe om, determină, îl determină... Una este teama animalică
18 mai 1963 (variantă la Praful ) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11210_a_12535]
-
măslină, o atenție, să se bucure clientul", (EZ 2466, 2000, 3). Un alt cuvînt folosit în genere la plural este plete; singularul pleată, atestat în limba populară și în contexte poetice (la Eminescu apare extrem de des forma plete - ,Zburător cu negre plete...", dar uneori și singularul: Cu creștetele albe, preoți cu pleata rară"), este revalorificat în scop ludic-expresiv: ,nu mai dă din pleată la televizor pe ritmuri de heavy-metal" (AC 24, 2004, 10); ,se știe că pleata e mândria oricărui rocker
"cu pleata-n vînt" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11187_a_12512]
-
contrafăcute din cartea lui Mircea Cărătescu De ce iubim femeile, autorul pierzînd, în acest mod, drepturile ce i se cuvin, aproape 150 de milioane de lei. Au urmat privirile de Stan și Bran ale domnilor polițiști, rictusul domnului Liiceanu căruia piața neagră, iacătă, a îndrăznit să-i contrafacă bomboana tipografică, brandul MC, miorița contemporană." Piratarea cărții - și nu doar a lui Cărtărescu, după cum s-a constatat ulterior, și nu doar pe litoral ci inclusiv în București -, este un act, în primul rînd
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11176_a_12501]
-
prezent, pe calea amintirii. Crăciunul devine prilej de rememorare a tuturor celebrărilor anterioare, o sărbătoare la care participă toți cei care au stat în preajma pomului împodobit, ieri, ca și azi: ,Simt boare de colinde,/ Înconjurându-mi bradul,/ Din glob clipește neagră/ Pisica de-altădată,/ Pe crengi lângă beteală/ Văd zâmbetul bunicii/ și ochii stinși ai tatei/ Învie-n raza Stelei.// O iesle stă în noapte/ Afară la fereastră,/ și când deschid, stingheră,/ Sufletul meu în iarnă,/ Golaș, fără scăpare,/ E strâns
Dance me to the end of love by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11202_a_12527]
-
sunet, cu scopul de a-i împlânta un pumnal prietenesc în spate în ultimul moment." Scena descrisă aici e comună prin și pentru anii '20, cu două decenii înainte ca Dalí să scrie despre ea în 1940, în timpul celor mai negre zile ale celui de-al doilea război mondial, când tinerii, din nou, "transpirau împreună, trăgeau împreună și suspinau împreună", dar acum nu dintr-o alegere liberă sau din motive ori considerente artistice. Un biograf va evidenția ironia lui Dalí, refugiat
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]