9,822 matches
-
care s-a construit vreodată în atelierele cerești. O sută de țestoase au s-o tragă. O mie de delfini au să-i deschidă drumul. Un milion de Mahi-Mahi au să înoate în jurul ei. Miti Matái va străbate, intru veșnicie, oceanul liniștit și, în fiecare seară, va veni să viziteze insula în care se născuse și al carei erou - cel mai legendar dintre eroi - devenise. Cand sicriul celui mai mare dintre Marii Navigatori dispăru în întuneric, iar bolta cerului se umplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
până când va țâșni un puț de țiței, dacă o fi existat vreodată țiței pe aceste înălțimi.“ Simți în urechi efectul pierderii rapide din înălțime și în fața ochilor îi apărură primele plantații de bananieri, care deveniră apoi un verde de culoarea oceanului care nu se va mai sfârși până la țărmul mării. Banane, banane, și iar banane... Mii, milioane de banane! Un adevărat paradis pentru toate maimuțele din această lume. Visul de aur al Piei. Zâmbi când și-o aminti pe fată. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Cu excepția lagunei, în puține locuri din selvă se putea găsi un câmp vizual care să atingă mai mult de două sute de metri. Zidul de vegetație tăia priveliștea și, cu timpul, se pierdea noțiunea de depărtare, se uitau întinsele câmpii, imensitatea oceanului și linia orizontului sub care se ascundea soarele. Marea! Poate că ar fi fost fericit pe o insuliță în chip de modern Robinson voluntar. Poate că și-ar fi găsit norocul ca navigator solitar, făcând înconjurul lumii la bordul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
fie aici s-o vadă murind. Omul era deja pe punctul de a da gata balenele, focile, leii de mare și zeci de specii odinioară înfloritoare...„O jumătate de milion de tone de DDT pe care le-am aruncat în oceane au redus cu 75% capacitatea de fotosinteză a algelor marine, având rolul de a reînnoi oxigenul din apă.“ Reziduurile de petrol vor termina cu păsările marine. Moluștele miroseau a rahat și produceau holeră. Nu, marea nu era pentru el. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
apă de ploaie la o temperatură mediocră, în loc să treci prin zi și prin timp ca mîța prin borș, ca gîsca prin apă, ca acul în carul cu fîn, mai bine alegi să treci ca vodă prin lobodă, ca lumina prin ocean, ca pruncul prin leagăn... mai bine alegi să fii atent și miraculos, entuziasmat și alert, intens și însorit, să simți și să vrei mereu altceva, mereu mai mult, mereu mai aproape de fericire, să dorești și să crezi, să evoluezi și
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
regăsesc era aceea care îmi aducea lumina unui cer senin de primăvară în priviri... de aceea își merită numele de Legendă, ca toate marile mituri ale pămîntului... ca enigmatica insulă Atlantida, ca albele coloane de marmură ale Atenei, ca imensitatea oceanelor, ca intensitatea flăcării... de aceea este Legendă pentru mine acum, inegalabilă în iubirea aceea de primăvară și cu toate acestea absentă... * Mitologie modernă, episod inedit: Romeo pe post de Ulysse internațional al iubirii, rătăcit și mereu în căutarea ei, se
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
feluri, așa ar părea... Dar pînă la urmă, este una, este unică, este aceea adevărată atunci cînd înseamnă să înțelegi că ești prin acest sentiment... Un moment în care orhideea este lîngă el, Romeo ajunge alături de ea, orhideea primăverii, perla oceanului de sentimente, podul invizibil pe care sînt alături devine real și adevărat... ceea ce pare imposibil devine posibil și se transferă în existențial esențial... adică iubirea poate orice, înțelege el într-o zi de primăvară... acum inspiră și respiră parcă pentru
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
identice, ne înțelegem instantaneu, sîntem un miracol dincolo de orice și iubirea ne aduce înspre miracol mereu... Noi sîntem începutul și adevărul... Ea este o orhidee și eu sînt un porumbel alb care dă rotocoale în înaltul azuriu, ea e perla oceanului de sentimente iar eu reciful de corali al aceluiași ocean, ea ar fi însăși primăvara și căldura însorită înălțătoare iar eu aș fi pomii înmuguriți ca sufletul invizibil al universului, sau poate amîndoi sîntem de fapt astrele și galaxiile, speranța
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
iubirea ne aduce înspre miracol mereu... Noi sîntem începutul și adevărul... Ea este o orhidee și eu sînt un porumbel alb care dă rotocoale în înaltul azuriu, ea e perla oceanului de sentimente iar eu reciful de corali al aceluiași ocean, ea ar fi însăși primăvara și căldura însorită înălțătoare iar eu aș fi pomii înmuguriți ca sufletul invizibil al universului, sau poate amîndoi sîntem de fapt astrele și galaxiile, speranța și adevărul, rătăcitori pentru a ne găsi unul pe altul
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
dacă am fi mai imateriali, mai sufletiști, mai iubitori, mai virtuali, mai ireali și mai miraculoși?... Dacă am fi asemenea unor universuri întîlnind alte universuri, dacă am fi niște elicoptere iuți cu elice bioenergetice sau făpturi subtile și sclipitoare ale oceanelor de sentimente, dacă am fi liberi să luăm ce formă și ce culoare vrem, oare am crea mai ușor o lume ideală? Ne-am iubi unii pe alții mai intens și mai adevărat? Am fi perfecți? Ne-am numi zburători
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
pămînt era desăvîrșită. Își aducea aminte de acea rugăciune făcută de arhierei: Doamne, Dumnezeule, caută la lumea aceasta, pe care ai zidit-o cu dreapta Ta și desăvîrșește-o pe dînsa. Ceea ce este făcut de Dumnezeu este și desăvîrșit, concluzionează profesorul. Oceanele, aerul, pămîntul, cu tot ce viețuiește în ele, fac o lucrare desăvîrșită. Dar omul, profesore? Este omul o lucrare desăvîrșită? întreabă conștiința lui. Cu omul este o problemă. Omul este singurul eșec în ce privește desăvîrșirea. Chiar de la bun început s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
neconfundat. Dar mulțimile aneantizează particularul prin repetabilitate și ceea ce inițial fusese destinat a fi unic a devenit masă informă și anonimă. Oamenii aceia vechi, uitați În așezările lor mărunte, trăind În monotonia propriilor nume ca niște insule pierdute În imensitatea oceanului lumii, imaginați-vă sate Întregi de Popești, de Ionești, de Preoțești, cum ai spune grîu, porumb, orz, și cine mai vede bobul, bobul acela puțin mai mare sau mai mic, mai crud sau mai uscat, pentru că orice bob e altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
bucătărie și al doilea mesaj În întunericul profund, în apele negre, cu mii de reflexii, ale memoriei ancestrale și-ale subconștientului instinctiv, unde vechii zei și reacțiile primitive plutesc invizibile și uriașe, ceva se mișcă. Praful se lasă pe fundul oceanului, depus de cel puțin un milion de ani, se ridică și se învârtejește la trezirea sa s H u c o el ea m p lo o a r Aust habilis M-am trezit cu o tresărire de spaimă, căutându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
apa se adâncește dintr-odată, un singur pas te desparte de largul mării. Ceea ce m-a îngrozit, în puținele dăți când am încercat să fac scufundări, e uriașa întindere de albastru pe care o vezi când te uiți spre largul oceanului. Faptul că mă întorc cu spatele la ea, dimensiunea ei... nu știu. Mai ales, mă aștept să vină val-vârtej ceva masiv și să-mi smulgă picioarele în clipa când întorc privirea, dar, poate în parte, tot dimensiunea albastrului însuși e de vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ști? Legătura era ca o întindere kilometrică de țevi ruginite, sparte, care curgeau și pierdeau presiune. Mici râuri, șiroaie de apă răsucindu-se și unduindu-se în întuneric. Sau - ca un submarin pe cale să se scufunde în care pătrunde apa oceanului, jeturi de apă neagră, din adâncuri ce țâșnesc din nituri sărite și fisuri înăuntrul corpului zdrobit, în picaj, al submersibilului. Am încercat să-mi păstrez cumpătul. Am încercat să nu mă gândesc deloc la ludovician. Nu vă... am încercat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ce-a fost el acum s-a terminat. Ar trebui să-i abandonezi și corpul. Ar trebui să nu te mai agiți și să-l lași să plutească, să salte pe valuri până departe. Lasă-l să cadă pe fundul oceanului, acolo unde e tăcere și sunt pietre și crabi. O să fie bine, furtunile de la suprafață nu ne mai pot face rău. Când se ridică în scaun, apa maronie continuă să i se scurgă pe la vârfurile degetelor și pe la coate. I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pe margine și emanau un miros de fum de țigară și unsoare organică, de pe degete. Am sărit peste o introducere lungă și prolixă și am găsit cuprinsul. Autorul, acest Victor Helstrom, își împărțise peștii insoliți pe categorii. Peștii din adâncul oceanului 4 Peștii din lacurile Scoției și celelalte zone neștiute 184 Peștii preistorici și fosilele lor 347 Peștii minții, cuvintelor și invenției 442 Am frunzărit cartea până la capăt. Primele trei categorii erau pline de desene în cerneală și lungi descrieri amănunțite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
clipă, înainte să pornească spre plajă. Am trecut ca o rachetă peste barul taberei și peste taverna cu felinare colorate, peste șirurile de umbrele albe și pe deasupra apei de un albastru luminos care se transformă repede în albastru-închis, sobru când oceanul se adânci sub mine. Am simțit căldura soarelui, o briză răcoroasă ridicându-se dinspre valuri și apoi am plonjat, lovind apa cu un zgomot lichid și gonind în jos prin albastrul infinit către abisurile întunecate... Icnind, m-am ridicat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
decât apă, toată rece, sărată și adâncă. M-am scufundată și am tresăltat pe altă crească, am auzit țipătul și uguitul pescărușilor, am simțit gustul și mirosul înțepător al valurilor. Soarele strălucea orbitor pe un nesfârșit cer albastru. În fața mea, oceanul fremăta kilometri după kilometri după kilometri, până la o îndepărtată linie a orizontului, unde albastrul se întâlnea cu albastrul. Haina și bocancii mei îmbibați de apă erau grei și încercau să mă tragă la fund. M-am gândit la picioarele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
călătoria mea, hotelul Willows, Clio Aames, domnul Nimeni, jeepul galben, ne-spațiul, Mark Richardson, fișetul roșu, bolta din Pagini Aurii, Fidorous și samuraii și paharul cu cuvinte, Scout, multe despre Scout - pagini de hârtie luminoasă căzând peste pupa, în apele oceanului. În vreme ce Orpheus înainta hurducăit, paginile îmbibate se rostogoleau și se curbau pe valuri, iar noi le lăsam în urmă. Rămâneau plutind puțin sub suprafața oceanului, înmuindu-se, luminoase în bătaia soarelui. Dâra de hârtii se întindea dinspre noi, o albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cu cuvinte, Scout, multe despre Scout - pagini de hârtie luminoasă căzând peste pupa, în apele oceanului. În vreme ce Orpheus înainta hurducăit, paginile îmbibate se rostogoleau și se curbau pe valuri, iar noi le lăsam în urmă. Rămâneau plutind puțin sub suprafața oceanului, înmuindu-se, luminoase în bătaia soarelui. Dâra de hârtii se întindea dinspre noi, o albă potecă unduitoare ducând în zare. Am privit apa în căutarea vreunei alte mișcări, dar nu se vedea absolut nimic. Mergeam în felul acesta de aproximativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
scoase un suspin de exasperare și se întoarse cu spatele, pornind înapoi spre puntea superioară. Cu mult în spate, de-a lungul dârei întinse de hârtie și cerneală, o pagină albă se strânge și plutește la câțiva metri sub suprafața oceanului. blocând amintiri prea dureroase sau prea greu de îndurat pentru minte. Un întrerupător al minții, am putea spune. — Dar eu n-am impresia că am uitat ceva, am spus, scotocindu-mi din nou mintea. Doar că nu e nimic acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
piardă avântul și să se destrame. În vreme ce apa se liniștește, rămășițele paginii își încep lenta și ultima coborâre spiralată spre adâncul întunecat. Am clipit, am mijit ochii la valuri, la dâra de hârtie albă dispărând în zare, la pescăruși, la oceanul pustiu. Adormisem? Nu-mi dădeam seama. La bordul lui Orpheus timpul trecea încet, minutele se rostogoleau și se transformau în ore în vreme ce soarele își înainta încet pe cer. Ian și doctorul moțăiau, Scout își vedea de ale ei pe puntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în ore în vreme ce soarele își înainta încet pe cer. Ian și doctorul moțăiau, Scout își vedea de ale ei pe puntea superioară, iar eu mă țineam treaz scoțând așchii din podeaua de lemn vechi, ascultând vâjâitul imprimantei și supraveghind mișcările oceanului în căutarea unei umbre, a unei mișcări. M-am uitat și m-am uitat până când ochii mei își pierdură complet simțul perspectivei. Soarele dogorea. Pielea mea mirosea neplăcut și puntea păstra mirosul de mai an al algelor și sării. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
sulița cu atenție pe punte și-am făcut cei câțiva pași care mă despărțeau de spatele navei. Cu o mână așezată bine pe imprimanta laser pentru echilibru, m-am aplecat peste pupa și m-am uitat în jos - doar albastrul oceanului și două pagini albe, îmbibate de apă. — Și unde e acum? am zis, uitându-mă mai departe în jos. E tot aici? Nu știu, răspunse Fidorous. Poate. — Poate? — Probabil. Eric, o să-mi trebuiască alt fir și altă momeală. Vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]