9,501 matches
-
și, În același timp, să obțină acceptul acestuia de a favoriza metamorfoza lui B În A. Mai profundă este ambivalență care marchează relația dintre imolare și consacrare. Așa cum a observat J. Gernet ( În analiza ritului Bufoniei din Atena antică): „Orice sacrificiu comportă un sacrilegiu: actorii se acuză aici pentru faptul că victima este un obiect al venerației și interdicțiilor. Căci ea este un bou folosit la munca câmpului și o străveche tradiție, a cărei amintire nu s-a pierdut, solicită o
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pierdut, solicită o atitudine de reverență religioasă În ceea ce Îl privește” (1968, p. 392). Continuând această direcție de analiză, Marcel Detienne (1997b, p.143) scoate În evidență construcțiile simbolice prin care religia greacă media Între crima sângeroasă și consacrarea prin sacrificiu: În ziua de 14 a lunii Skirophorion, Atena celebra sărbătoarea Bufoniilor, literal „uciderea boului”. În centrul ritualului, un sacrificiu dramatic: profitând de neatenția stăpânului său, un bou de plug se apropie de altarul lui Zeus Polieus și se apucă să
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Marcel Detienne (1997b, p.143) scoate În evidență construcțiile simbolice prin care religia greacă media Între crima sângeroasă și consacrarea prin sacrificiu: În ziua de 14 a lunii Skirophorion, Atena celebra sărbătoarea Bufoniilor, literal „uciderea boului”. În centrul ritualului, un sacrificiu dramatic: profitând de neatenția stăpânului său, un bou de plug se apropie de altarul lui Zeus Polieus și se apucă să mănânce ofrandele depuse pe altar, cerealele și turtele rezervate zeului cetății. În fața acestui sacrilegiu preotul lui Zeus, cuprins de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În afara teritoriului atic. În al doilea timp, toată cetatea participă la consumarea rituală a cărnii victimei, În vreme ce pielea boului umplută cu paie este pusă În picioare și Înhămată la plug, Într-un simulacru de arat. Acest ritual asociază ideea de sacrificiu cu cea de sacrilegiu: Sacrificiul animal Îi apare cetății ca o pângărire, dar o pângărire inevitabilă și necesară, căci uciderea boului este un act esențial pentru Întemeierea relațiilor dintre cetate și puterile divine. Cetatea depășește această neliniște, această spaimă În fața
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
doilea timp, toată cetatea participă la consumarea rituală a cărnii victimei, În vreme ce pielea boului umplută cu paie este pusă În picioare și Înhămată la plug, Într-un simulacru de arat. Acest ritual asociază ideea de sacrificiu cu cea de sacrilegiu: Sacrificiul animal Îi apare cetății ca o pângărire, dar o pângărire inevitabilă și necesară, căci uciderea boului este un act esențial pentru Întemeierea relațiilor dintre cetate și puterile divine. Cetatea depășește această neliniște, această spaimă În fața sângelui și a omorârii unui
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
un vinovat: garant al hranei cerealiere, el mănâncă cerealele, condamnându-se astfel să fie mâncat la rândul său. În același fel, apropiindu-se de altar pentru a mânca acolo hrana consacrată, boul se desemnează pe sine Însuși ca victimă a sacrificiului. Omul care lovește este tot atât de ambiguu, el fiind „ucigașul boului”, dar, În același timp, și preotul lui Zeus Polieus, sacrificatorul calificat (M. Detienne, 1997b, pp. 145-146). O altă sursă de ambivalență provine din intruziunea actului violent, sângeros, În sistemul comunicării
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
un traseu analog: „de aceea trebuie mai Întâi să omorâm darul, astfel Încât esența lui metafizică să se separe de corpul material, iar apoi trebuie să transferăm această esență către lumea de dincolo prin ritualuri care sunt similare cu cele funerare”. Sacrificiul ca act de Întemeiere a civilizațieitc "Sacrificiul ca act de Întemeiere a civilizației" Violența acestui ritual a generat mai multe tipuri de teorii, În care sacrificiul este văzut ca un ritual fondator, un act ceremonial care instituie ordinea socială și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Întâi să omorâm darul, astfel Încât esența lui metafizică să se separe de corpul material, iar apoi trebuie să transferăm această esență către lumea de dincolo prin ritualuri care sunt similare cu cele funerare”. Sacrificiul ca act de Întemeiere a civilizațieitc "Sacrificiul ca act de Întemeiere a civilizației" Violența acestui ritual a generat mai multe tipuri de teorii, În care sacrificiul este văzut ca un ritual fondator, un act ceremonial care instituie ordinea socială și valorile culturale. Ceea ce Înseamnă că a explica
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
această esență către lumea de dincolo prin ritualuri care sunt similare cu cele funerare”. Sacrificiul ca act de Întemeiere a civilizațieitc "Sacrificiul ca act de Întemeiere a civilizației" Violența acestui ritual a generat mai multe tipuri de teorii, În care sacrificiul este văzut ca un ritual fondator, un act ceremonial care instituie ordinea socială și valorile culturale. Ceea ce Înseamnă că a explica sacrificiul devine sinonim cu a explica civilizația umană. Sau, altfel spus, originea sacrificiului și funcțiile sacrificiului explică originea și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ca act de Întemeiere a civilizației" Violența acestui ritual a generat mai multe tipuri de teorii, În care sacrificiul este văzut ca un ritual fondator, un act ceremonial care instituie ordinea socială și valorile culturale. Ceea ce Înseamnă că a explica sacrificiul devine sinonim cu a explica civilizația umană. Sau, altfel spus, originea sacrificiului și funcțiile sacrificiului explică originea și funcțiile culturii. Prima dintre aceste perspective pornește de la ideea unei crime sacrificiale care a avut loc, În mod real, cândva, Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
multe tipuri de teorii, În care sacrificiul este văzut ca un ritual fondator, un act ceremonial care instituie ordinea socială și valorile culturale. Ceea ce Înseamnă că a explica sacrificiul devine sinonim cu a explica civilizația umană. Sau, altfel spus, originea sacrificiului și funcțiile sacrificiului explică originea și funcțiile culturii. Prima dintre aceste perspective pornește de la ideea unei crime sacrificiale care a avut loc, În mod real, cândva, Într-o epocă revolută a umanității. Sigmund Freud, cel mai cunoscut promotor al teoriei
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
teorii, În care sacrificiul este văzut ca un ritual fondator, un act ceremonial care instituie ordinea socială și valorile culturale. Ceea ce Înseamnă că a explica sacrificiul devine sinonim cu a explica civilizația umană. Sau, altfel spus, originea sacrificiului și funcțiile sacrificiului explică originea și funcțiile culturii. Prima dintre aceste perspective pornește de la ideea unei crime sacrificiale care a avut loc, În mod real, cândva, Într-o epocă revolută a umanității. Sigmund Freud, cel mai cunoscut promotor al teoriei „sacrificiului primordial”, a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și funcțiile sacrificiului explică originea și funcțiile culturii. Prima dintre aceste perspective pornește de la ideea unei crime sacrificiale care a avut loc, În mod real, cândva, Într-o epocă revolută a umanității. Sigmund Freud, cel mai cunoscut promotor al teoriei „sacrificiului primordial”, a fost influențat de studiile de mitologie comparată și de antropologie ale secolului al XIX-lea, studii care vedeau În sacrificiu o dovadă a „primitivismului” și a sălbăticiei specifice societăților non-moderne. Pentru Freud, manifestările religioase și cele neurotice au
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În mod real, cândva, Într-o epocă revolută a umanității. Sigmund Freud, cel mai cunoscut promotor al teoriei „sacrificiului primordial”, a fost influențat de studiile de mitologie comparată și de antropologie ale secolului al XIX-lea, studii care vedeau În sacrificiu o dovadă a „primitivismului” și a sălbăticiei specifice societăților non-moderne. Pentru Freud, manifestările religioase și cele neurotice au numeroase elemente comune: sunt repetitive și ritualizate, se nasc din și generează sentimente de vinovăție, sunt Întemeiate pe represiunea instinctelor fundamentale. De
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
prin numeroase interdicții referitoare la relațiile oamenilor cu acel animal, În special interdicția de a-l vâna și mânca - de aici, statutul lui de tabu. Totuși, În anumite momente considerate sacre, scenariul crimei inițiale era refăcut ceremonial - de aici, ritul sacrificiului. În felul acesta sacrificiul reia, Într-un cadru simbolic, controlat de interdicții și prescripții religioase, cu un obiect „substituit”, actul violent, omorârea primordială a tatălui, din illo tempore. Punerea periodică În scenă a crimei originare funcționează ca un mecanism eliberator
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
la relațiile oamenilor cu acel animal, În special interdicția de a-l vâna și mânca - de aici, statutul lui de tabu. Totuși, În anumite momente considerate sacre, scenariul crimei inițiale era refăcut ceremonial - de aici, ritul sacrificiului. În felul acesta sacrificiul reia, Într-un cadru simbolic, controlat de interdicții și prescripții religioase, cu un obiect „substituit”, actul violent, omorârea primordială a tatălui, din illo tempore. Punerea periodică În scenă a crimei originare funcționează ca un mecanism eliberator: urmașii scapă de sentimentele
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
punctul său vulnerabil - În special din perspectiva antropologiei culturale. Cercetările de teren (arheologice și etnografice) nu au putut confirma: a) existența unor hoarde umane primordiale, dominate de un mascul atotputernic; b) generalitatea totemismului și a sistemului de tabuuri; c) generalitatea sacrificiilor de tip totemic (și a corelației dintre acestea și canibalism); d) generalitatea complexelor oedipiene sau a sentimentelor de vinovăție „sacrificială”; e) existența unor mecanisme (culturale și psihologice) care să conducă la Încastrarea În memoria genetică (complexul lui Oedip) a unui
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
existența unor mecanisme (culturale și psihologice) care să conducă la Încastrarea În memoria genetică (complexul lui Oedip) a unui eveniment istoric real (omorârea tatălui din hoarda primitivă). În 1972, două lucrări, independente și complementare, au redeschis problema corelației dintre originile sacrificiului și originile civilizației: Homo Necans de Walter Burkert și La violence et le sacre de Rene Girard. Pentru cei doi autori, sacrificiul instituie separarea dintre natură și cultură, dintre animalitate și civilizație, „domesticind” agresivitatea originară a omului. Sacrificiul, ca ritual
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
omorârea tatălui din hoarda primitivă). În 1972, două lucrări, independente și complementare, au redeschis problema corelației dintre originile sacrificiului și originile civilizației: Homo Necans de Walter Burkert și La violence et le sacre de Rene Girard. Pentru cei doi autori, sacrificiul instituie separarea dintre natură și cultură, dintre animalitate și civilizație, „domesticind” agresivitatea originară a omului. Sacrificiul, ca ritual, este operatorul care permite instituirea culturii (sumă de reguli, interdicții și prescripții nebiologice) și metafora care exprimă și actualizează această conversie (vezi
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
dintre originile sacrificiului și originile civilizației: Homo Necans de Walter Burkert și La violence et le sacre de Rene Girard. Pentru cei doi autori, sacrificiul instituie separarea dintre natură și cultură, dintre animalitate și civilizație, „domesticind” agresivitatea originară a omului. Sacrificiul, ca ritual, este operatorul care permite instituirea culturii (sumă de reguli, interdicții și prescripții nebiologice) și metafora care exprimă și actualizează această conversie (vezi pe larg discuțiile din volumul colectiv Violent Origins, editat de R.G. Hamerton-Kelly, 1987). Walter Burkert pornește
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
relației biologice dintre animal și vânat a apărut ceva curios: vânatul devine un adversar aproape uman și este tratat ca atare. ș...ț În consecință, vânatul este transformat Într-o victimă sacrificială (W. Burkert, 1983, p. 20). Cu alte cuvinte, sacrificiul este un substitut simbolic pentru omorârea din actul vânătorii, un substitut care redirecționează agresivitatea originară către o victimă non-umană și care Înlocuiește actul sălbatic al vânării cu un act controlat simbolic. La rândul său, mitul, concretizat Întâi În forma rugăciunilor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Ritul și mitul sunt deci sisteme complementare, care, prin mijloace diferite, Îndeplinesc aceeași funcție - cea de a deplasa simbolic agresivitatea naturală: Riturile sunt modele de comportament redirecționate, al căror referent este unul deplasat. ș...ț În vânătoare și apoi În sacrificiu, modelele agresive de comportament direcționate Împotriva semenilor sunt acum direcționate Împotriva animalelor. Dar În mituri este vorba despre victime omenești. Frica este prezentată În riturile pregătitoare; miturile numesc pe cel de care trebuie să ne fie frică. Ritul este modelat
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ca-și-cum din ritual devine narațiune mitică. În schimb, ritul confirmă realitatea mitului. În felul acesta, afirmându-se reciproc, mitul și ritul reprezintă o forță extraordinară În procesul de formare a tradițiilor culturale (W. Burkert, 1983, p. 34) Burkert susține că sacrificiul, adică omorârea rituală, substituie și resemnifică omorârea din actul vânătorii: prin aceasta, el deplasează agresivitatea umană Înspre gesturi simbolice, care nu mai amenință specia și care garantează perpetuarea comunității. De asemenea, sacrificiul fixează anumite reguli prin care este dramatizată omorârea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
W. Burkert, 1983, p. 34) Burkert susține că sacrificiul, adică omorârea rituală, substituie și resemnifică omorârea din actul vânătorii: prin aceasta, el deplasează agresivitatea umană Înspre gesturi simbolice, care nu mai amenință specia și care garantează perpetuarea comunității. De asemenea, sacrificiul fixează anumite reguli prin care este dramatizată omorârea rituală: altfel spus, el stabilește ierarhii și norme și determină modele de comportament. În plus, prin prânzul comunitar, el afirmă și Întărește comunitatea socială. Cu alte cuvinte, sacrificiul instituie societatea organizată de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
perpetuarea comunității. De asemenea, sacrificiul fixează anumite reguli prin care este dramatizată omorârea rituală: altfel spus, el stabilește ierarhii și norme și determină modele de comportament. În plus, prin prânzul comunitar, el afirmă și Întărește comunitatea socială. Cu alte cuvinte, sacrificiul instituie societatea organizată de și prin reguli de reciprocitate. El reprezintă un model al ordinii sociale și tocmai de aceea este performat ori de câte ori această ordine este amenințată. Prin aceasta, sacrificiul (cu model vânătoresc) se opune omorârilor rituale de tipul „țapului
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]