12,028 matches
-
calul de căpăstru ca să-l strecoare prin mulțimea de slugi care umpluse curtea. Din greșeală Îl Împinse pe unul dintre scutieri și acesta se Întoarse furios. Văzându-l pe zdrențuros, Îl lovi cu sabia, fără multă vorbă. La vederea sângelui tovarășii lui se Înve seliră și, apuncând de roți, răsturnară căruța. Vederea celor două ființe omenești care se prăvăleau dintre paie le spori veselia și-i traseră afară. — Dați-le foc cu fân cu tot, strigă unul. Cum ideea li se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nu pricepea ce spunea cerșetorul. — Mai Întrebi, fiară spurcată? Iată ultimul rod al fărădelegilor tale! Simeon, care-o ținea pe fata leșinată În brațe, păși Înainte. Nu sunt războinic și nu-mi place să vărs sânge. Dar, dacă scapi de tovarășul meu, Îți jur pe mântuirea sufletului că te voi strivi eu! — Adelheid? Eglord se Îngălbeni recunoscând-o pe nefe ricita care pă rea moartă. Zâmbetul batjocoritor Îi pierise de pe buze. — O, nu, jur pe numele strămoșilor mei că nu sunt
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mort. — Rămâneți aici și așteptați până ce prietenii voștri se Întorc Înapoi, fără Îndoială că vor sosi curând, le spuse el. Giancarlo voi Însă să pornească pe dată către castelul ducilor Zähringer, căci avea instrucțiuni precise din partea signoriei. Îi rugă pe tovarășii săi de drum să rămână pe loc și ceru o călăuză care să-i arate drumul spre Freiburg. — E de oțel tânărul nostru domn, spuse Josua plin de admirație. Nimic nu-l poate opri. Tatăl său poate fi mândru de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cameră și s-au îndepărtat atât de contrariați de cele văzute, încât în primele momente au rămas fără grai. Într-un târziu, unul dintre militari, cel căruia i se spunea "Neamțul", nu știu din ce motiv, s-a adresat caporalului: Tovarășe caporal, permiteți-mi să raportez! Zi, măi Neamțule, ce ai? Tovarășe caporal, ce fel de "criminali" sunt ăștia, când aici văd copii de școală și de grădiniță? Eu nu înțeleg... Văd, mă, tu crezi că-s chior? Ce zici?!? Și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
încât în primele momente au rămas fără grai. Într-un târziu, unul dintre militari, cel căruia i se spunea "Neamțul", nu știu din ce motiv, s-a adresat caporalului: Tovarășe caporal, permiteți-mi să raportez! Zi, măi Neamțule, ce ai? Tovarășe caporal, ce fel de "criminali" sunt ăștia, când aici văd copii de școală și de grădiniță? Eu nu înțeleg... Văd, mă, tu crezi că-s chior? Ce zici?!? Și-apoi... ni s-a spus că-s chiaburi și bogătași. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
văd copii de școală și de grădiniță? Eu nu înțeleg... Văd, mă, tu crezi că-s chior? Ce zici?!? Și-apoi... ni s-a spus că-s chiaburi și bogătași. Dar nenorociții ăștia dorm pe jos, n-au nici măcar paturi, tovarășe capo... Vorba, Neamțule! N-ai voie să vorbești în front! Ordinul se execută, nu se discută, ai înțeles? Înțeles, să trăiți! Adevărul e că întrebările Neamțului au declanșat și în sufletul caporalului exact aceleași nedumeriri: De ce, Doamne? Îs niște copii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
militarul înlemnise, ca și noi, asistând neputincios și perplex la această izbucnire virulentă și cu nimic justificată. Însă când a văzut că încearcă insistent să scoată pistolul din toc, militarul a strigat deodată, cu toată forța de care era capabil: Tovarășe milițian, opriți-vă! Ce faceți?! Ce vreți să faceți?! Ca și cum cineva i-ar fi tuflit o căldare de apă rece în figura sa cu vădite similitudini porcine, individul și-a revenit din criza prelungită, și-a scos batista mare în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
intrigilor ce domină viața noastră publică, însă, nu le voi numi aici. Voi spune, în schimb, cât de mult au contat pentru mine prietenii mei scriitori. Cei dotați cu o natură specială, de prieteni adevărați, deci nu având naturi de tovarăși de interese de grup literar sau de camarilă, cum li se întâmplă altora. Ci oameni cu fire de zei. Căci ei, prietenii adevărați, există, da, și în viața mea. Zei ai libertății. Ca modele, ca sfătuitori, confesori și admirabile redute
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
a prăpădit, în mod absurd, poetul Ștefan Drăghici, de la Călărași. Primele mele pierderi scriitoricești s-au numit Jacques Byck, care m-a îndemnat să rescriu "Țiganiada", proiect realizat la începutul anilor '80, ai aceluiași secol de pomină. În capitolul 6, tovarășii comisari draci participă pun de-o orgie numită congres, prilej pentru mine să parodiez logoreea unei asemenea adunături reale, nu mai știu a câta, pentru că de la a IX se tot număra cu scârbă și avânt muncitoresc. Constanța Buzea, în "Creștetul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și felul de a vorbi al lui Antonescu, care le vorbea de 'asasinarea' (sic!) bălților Dunării ori de industria 'sirurgică' (sic!), după cum amintește un supraviețuitor. Burada era și el persiflat, îndeosebi pentru încheierile discursurilor sale: ' Anglo-nord-americanii vor un nou război! Tovarăși, acum sunt două șlagăre (sic!): socialist și imperialist, dar șlagărul socialist va învinge șlagărul imperialist!', după care dădea tonul la cântece, pe care nu le intona nimeni. Când îi întreba pe copii de ce nu cântă, era din nou luat peste
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
fost bătut, Țurcanu și-a dat seama că Istrate nu spusese tot și a promis că se va răzbuna. Nu se știe însă ce s-a întâmplat cu el după acest moment, informațiile fiind foarte puține. Totuși, asemenea celorlalți suceveni 'tovarăși de drum' (Gebac, Onișor și Negură), se pare că a fost folosit doar în această primă acțiune, beneficiind de un soi de clemență din partea lui Țurcanu, nefiind foarte implicat în momentele care au urmat. Nicolae Itul Născut la 10 decembrie
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
de la Băicoi în care s-a desfășurat havanul, mi-a amintit de copilăria petrecută la Lucăcești, o localitate mică de lângă Bacău, de frunzele de stejar uscate aflate în parcul din spatele blocului în care locuiam, frunze în care mă îngropau copiii, tovarășii de joacă, de mirosul acela inconfundabil ce-mi pătrundea în nări, de covorul vegetal... Din pădurea de la Băicoi, înafara unui spirit purificat de foc, aer, pământ, lumină, vibrații, am plecat cu buzunarele pline cu ghinde. Nu le mai am acum
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
revenit în redacție, l-am văzut că se află sub o emoție puternică. Mi-a spus că abia atunci a cunoscut adevărata față a lui Ceaușescu : un tip care nu iartă nimic, extrem de dur cu cei care i-au fost tovarăși până în ajun... Și mai ales că Ceaușescu era convins că suntem un popor care nu-l merită, adică atât de mari sunt ambițiile lui, încât poporul Ăsta nu-i în stare să și le asume. Nu-mi venea să-i
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
cu ea. Da, chiar a încercat s-o trântească pe jos în fața scaunului directorial. Deasupra era portretul lui Ceaușescu. Biata fată, în disperare de cauză, neștiind ce să facă, cum să se salveze, i-a spus : „Cum, aici, sub portretul Tovarășului faceți chestia asta ?“-. La care Ăsta i-a dat o palmă și s-a răstit la ea :„MĂi, curvo, asta-i replica mea ! Tu îmi spui asta mie ?“. Era și dramaturg, violatorul, trebuie precizat. „Asta-i replica mea !“ Deci - cum
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
sală întrebări de genul : „Cum se explică dezastrul economic ?“. Se trimiteau întrebări pe bilețele. țin minte pe unul căruia o dată i-au dat lacrimile. Era ministru adjunct al Economiei. S-a oprit, s-a uitat la noi și a zis : „Tovarăși, asta-i o întrebare de-a dreptul dușmă‑ noasă !“. Dar la „Cadre de bază“, la care n-am fost nicio‑ dată, venea Nicu Ceaușescu în fiecare toamnă. V.A. : Cum se comporta ? A.M.P. : Evident, noi, ziariștii studenți, auzeam cum
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
să nu... Cred că am scris în primele mele editoriale din ianuarie ’90 și am povestit principala mea amintire despre Iliescu de când eram copil, pionier. Într-o iarnă foarte geroasă, unii dintre profesorii zeloși ne puseseră să-l așteptăm pe tovarășul prim-secretar la ieșirea din Palatul Culturii. Nu mai țin minte ce mani‑ festație era. Și eram în bluzițele alea de nailon, cum purtau pionierii, cu crăvĂțică la gât. Și era ianuarie, ianu‑ arie moldovenesc, care e țeapăn, și cred
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
admis, ci chiar a încurajat existența unei opoziții. A mai amețit-o un pic, dar nu după multă vreme, după nășirea Frontului Salvării Naționale, a părĂ‑ sit sau a fost obligat să iasă din Front. Mi-amintesc ce caraghios era Tovarășul Take - nome de guerre, de ilegalist comunist -, când intra în marea sală de conferințe de la Intercontinental. Scund și cam rotofei, cu teniși în picioare și cu cască metalică pe cap, gardat, de patru haidamaci cu kalașnikovuri, pășea eroic, țanțoș, de parcă
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
47-’48, din perioada lichi‑ dării partidelor istorice. Din ziarele comuniste, de exem‑ plu, a scos articole, unele dintre ele editoriale semnate de Silviu Brucan. V.A. : Da. Cerea condamnarea la moarte a lui Coposu, de exemplu, în Scânteia, unde Tovarășul Take era adjunctul lui Sorin Toma, autorul pamfletului oribil care avea să-l pună pe Tudor Arghezi în carantină pentru mulți ani. A.M.P. : Era exact același limbaj ca limbajul folosit împo‑ triva noastră, a manifestanților din Piața Universității. Copiat
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
mare răspândire, dar, în același timp, vedeam, încet-încet, cum sfaturile astea, oricât de bune ar fi, se opresc în ceva amorf, care era enorma corupție și reauavoință a aparatului administrativ de prin anii 2003-2004. Chiar când NĂstase spunea în stenograme. „Tovarăși, nu e de glumit ! Ori accelerăm, ori Ăștia nu ne primesc...“. Simțeai că toată chestia se îngroapă ; corupția era atât de mare - se vedea, inclusiv din datele noastre că, în orice domeniu, oricâți specialiștii ai lumii ar veni, nu putem
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
totul hotărât a sluji neamului în toată viața sa, se va fi convins curând că înfăptuirea acestui vast program enciclopedic depășea puterile lui și ale puținilor oameni de carte, pe care ar fi fost în stare să-i câștige ca tovarăși sau colaboratori la întreprinderea sa literară.” * După încă trei ani , la începutul anului 1829, apărea întâia parte a revistei Biblioteca Românească, cu o dedicație la adresa mitropolitului Dionisie Lupu, un cuvânt „Către cetitori”, o prefață la Istoria românilor scrisă de Damaschin
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Tudor Vladimirescu” - redacțional; „Revoluția lui Tudor - 390 însemnări pe dosul apelului lansat pentru sărbătorirea centenarului” de Raul Anastasiu, „Cu prilejul unui centenar”, de Eugen Titeanu, „Tudor Vladimirescu - fragment din lucrarea dramatică cu același nume de N. Iorga, „Dumitru Gârbea - apropiat tovarăș și prieten a lui Tudor” de P Gîrboviceanu, „Tudor Vladimirescu” de D.Karnabatt, „Scrisoare către Pamfil Șeicaru” de Ion Luca Caragiale, „Pe vremea lui Tudor (Din Istoria TîrguJiului)” de Alex. Ștefulescu. La 15 octombrie 1922, revista politico-socială, publica: „Un profet
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
procure cele necesare vieții... Colhozurile, imense întreprinderi de exploatare a țărănimii de către stat... Iar pentru cei ce nu aderă la colhoz, glonțul e prea scump... Ei sunt sortiți să piară, undeva, în stepă, unde i-au mânat în pahod nagaicile tovarășilor din G.P.U.”... În Revista Bucovinei din august 1942, la rubrica Cărți și reviste D.V. publică recenzia la cartea „Drepturi românești în Transnistria” de N.P. Vaidomir - Mediaș 1942: „S-a făcut atâta caz în trecutul nostru de marea și în
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
dus la creșă. Stalin învață micul pionier și utecistul nostru Stalin zice Cînd a pornit la muncă-nflăcărat Stalin șoptește omul liber" etc. Se pare, chiar pietrele, caloriferul, vrabia din cer șoptesc și urlă: Stalin. La fel, Maria Banuș sau tovarășul Beniuc, sau Marcel Breslașu care cîntă: "Cu slove roși de flacără și lavă: Slavă lui STALIN, dragoste și slavă!" Remarcați, sper, bogăția și ingeniozitatea rimelor. Nici Nina Cassian acum dizidentă în SUA nu se lasă mai prejos: "Stalin, țara te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
redevenirăm noi", afirmă avîntat Adrian Păunescu în zeci și sute de strofe, precum o uzină care produce pe stoc, versuri pe care doar activiștii dacă le mai citeau. Le ascultau adolescenții, de voie-de nevoie, la Cenaclul intinerant "Flacăra". Totul, pentru tovarășul Păunescu, în umbra cîrmaciului, devenea apoteotic: "Uniți-vă cuvinte, cu toată bucuria, Cu forța, cu tandrețea, cu gîndul tuturor Trăiască libertatea! Trăiască România! Trăiască Ceaușescu! Și bunul lui popor! De unde libertate, cînd țara era un uriaș lagăr, în care frigul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Deșliu, care "a dat cel mai bun poem dintre toate comenzile". Este și un caz de autor care a propus un poem intitulat 23 august fără a-i fi fost comandat. Se pare că era un cerc relativ restrîns de tovarăși siguri, specializați în îndeplinirea unor astfel de sarcini, cerc greu de penetrat de alți lingăi, concurența fiind mare, iar ei nu doreau să-și împartă cîștigurile materiale substanțiale cu intruși. Sînt și autori prea harnici. Mălina Cajal a predat două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]