9,257 matches
-
totală până la circa 180 cm, greutatea maximă 90 kg, dar cele mai multe specii au o lungime totală mai mică de 1 m). Corpul torpedinidelor este foarte mult turtit dorsoventral și înconjurat de înotătoare pectorale rotunjite, el are o formă discoidală: capul, trunchiul și înotătoarele pectorale lărgite formează un disc mai mult sau mai puțin circular. Conturul anterior al discului trunchiat sau crestat. Rostrul extrem de scurt; cartilajul rostral absent sau redus; Ochii și spiraculele mici și apropiate pe vârful capului; marginea posterioară a
Torpedinide () [Corola-website/Science/330477_a_331806]
-
buni în a suporta durerea, sugerând că cauza acestui fapt poate fi sunetul însăși, care este un factor ce distrage, spre deosebire de orice influență cerebrală. Senzația pulsurilor binaurale se crede că își ar originea în nucleul olivar superior, o parte a trunchiului cerebral. Ele par a fi legate de capacitatea creierului de a localiza sursele de sunet, în trei dimensiuni și de a urmări sunetele în mișcare, care de asemenea implică neuronii coliculi inferiori (CI). În ceea ce privește antrenarea, studiul de ritmicitate oferă perspective
Tonuri binaurale () [Corola-website/Science/331206_a_332535]
-
să se întoarcă la Sutter's Fort. Între timp, lângă lacul Truckee, cei 60 de membri și tovarăși ai familiilor Breen, Graves, Reed, Murphy, Eddy și Keseberg, se pregăteau pentru iarnă. Pentru a locui, au folosit cele trei barăci din trunchiuri de pin cu podeaua din pământ bătătorit, acoperișuri plate prost construite, din care curgea apă când ploua. Familia Breen a ocupat o baracă, familiile Eddy și Murphy pe a doua, iar familiile Reed și Graves pe a treia. Keseberg a
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
litoralul Mării Negre) și, probabil, în Turcia europeană. În România această șopârla este destul de rară, găsindu-se numai în Dobrogea (Bugeac, Mangalia, Cernavodă, Techirghiol, Năvodari, Casimcea, Jurilovca, Elena Pavel, Atmagea, Măcin, Somova, Tulcea etc.). Este de mărimea gușterului. Lungimea totală (cap + trunchi + coadă) 90-317 mm, lungimea cap + trunchi până la 137 mm, lungimea cozii 172-236 mm. Are botul conic, relativ înalt, rotunjit la vârf, partea posterioară a capului slab dilatată în regiunea temporală. Coada foarte lungă și subțire. Nara este mărginită de cinci
Gușter vărgat () [Corola-website/Science/334046_a_335375]
-
europeană. În România această șopârla este destul de rară, găsindu-se numai în Dobrogea (Bugeac, Mangalia, Cernavodă, Techirghiol, Năvodari, Casimcea, Jurilovca, Elena Pavel, Atmagea, Măcin, Somova, Tulcea etc.). Este de mărimea gușterului. Lungimea totală (cap + trunchi + coadă) 90-317 mm, lungimea cap + trunchi până la 137 mm, lungimea cozii 172-236 mm. Are botul conic, relativ înalt, rotunjit la vârf, partea posterioară a capului slab dilatată în regiunea temporală. Coada foarte lungă și subțire. Nara este mărginită de cinci scuturi (rostral, nazal, primul supralabial și
Gușter vărgat () [Corola-website/Science/334046_a_335375]
-
este formată din 12-20 de ouă roz-gălbui, cu dimensiunile 15 x 11,5 mm. Puii eclozează în august-septembrie, în captivitate, puii au eclozat în octombrie. Puii proaspăt eclozați măsoară în total 78 mm, din care 31 mm reprezintă lungimea cap + trunchi. Sunt șopârle folositoare pentru agricultură deoarece se hrănesc cu lăcuste care provoacă mari daune culturilor agricole. Este o specie foarte rară în România. Gușterul vărgat dobrogean ("Lacerta trilineata dobrogica") a fost semnalat până în prezent numai în Dobrogea. Densitatea medie a
Gușter vărgat () [Corola-website/Science/334046_a_335375]
-
vizitând o stână turistică. Sau vor putea auzi istorisiri mirobolante despre celebra vânătoare de albine, cunoscută în vechime sub numele de "bărcuit." Vizitând o stupină, vizitatorii vor afla cum arătau coșnițele vechi din nuiele de curpen frumos împletit, știubeiele din trunchiuri de arbori, cioplite cu barda sau rămase în forma în care prisăcarii din Codru le-or fi găsit. Acolo i se vor oferi călătorului grăbit faguri picurând pe frunze răcoroase de varză, sau de viță sălbatică trăitoare până astăzi, în
Viorel Rogoz () [Corola-website/Science/334152_a_335481]
-
(Cercis siliquastrum) este un arbore exotic de circa 10 m, din familia leguminoaselor, originar din sudul Europei și vestul Asiei, cultivat ca plantă ornamentală în România, ale cărei flori roz apar în buchete pe trunchi și pe ramuri. Potrivit legendei, acesta este copacul de care Iuda Iscarioteanul s-ar fi spânzurat după trădarea lui Isus Hristos. Arborele iudei este un arbore exotic, cu talia de circa 10 m înălțime și coronament rar. Tulpina este acoperită de
Arborele Iudei () [Corola-website/Science/334435_a_335764]
-
O mânecă de vânt este un anemometru particular utilizat pentru măsurarea vântului. Este format de un trunchi de con din material textil flexibil, rezistent la fluxul de aer și legat cu deschiderea mai mare de un stâlp de susținere. Suflând în mânecă, vântul schimbă poziția acesteia, oferind indicații privind direcția și intensitatea lui. Mâneca de vânt este
Mânecă de vânt () [Corola-website/Science/334476_a_335805]
-
chiar toxici. Prin urmare, consumul de ciuperci comestibile degradate provoacă otrăviri care sunt mult mai frecvente decât intoxicațiile cu acelea cu adevărat otrăvitoare. pot fi adunate pe tot parcursul anului, chiar și în iarnă ca "Flammulina velutipes" care crește pe trunchiuri de foioase precum conifere (octombrie-martie) sau "Auricularia auricula-judae" (sin. "A. auricula", "A. sambucina", "Hirneola auricula"), cunoscută din bucătăria asiatică ca "Mu-Err", care se dezvoltă preferat pe scoarța socului bătrân (august-martie). Se spune, că „sezonul de ciuperci” începe cu luna august
Ciuperci comestibile () [Corola-website/Science/335061_a_336390]
-
declara creatorul expoziției însuși. În lapidarium veți găsi pășirea duhovniceasca în veac, cateva versiuni de soluții bizantine tradiționale de reproducere a labei piciorului, alături de sapte ridicări de chivote. Înzestrarea bizantina de secol VI răsare, prin expoziția de la palatul brâncovenesc, precum trunchiul de copac din mijlocul unui bloc de marmură mortuara crăpat de vremuri, văzut de mine într-un cimitir musulman de la Mangalia. La o astfel de întâmplare contemporană, Familia Regală nu putea rămâne indiferență. Regina Ana, Majestatea Să însăși un pictor
Sorin Dumitrescu () [Corola-website/Science/335204_a_336533]
-
căsatorită cu Marele Duce Ernst Ludwig de Hessa. O rețea din grinzi din lemn de 15/22 cm cu lungimi între 5 și 12 metri unea șase brazi, pentru a susține podeaua. Pentru pereți s-au folosit bârne semicirculare din trunchiuri de copaci descojite, îmbinate la capete în „coadă de rândunică”. Acoperișul din șindrilă era străpuns de arborii de susținere și de coșul de fum al micii bucătării. Bucătăria era prevăzută cu tot ce este necesar pentru a pregăti feluri de
Cuibul Prințesei () [Corola-website/Science/335333_a_336662]
-
pretențios asupra locului lui de ședere și adaptându-se ușor cu apele al căror fund este nisipos-pietros sau mocirlos. Se adună în grupe mici, pe fund, ascunzându-se sub rădăcinile arborilor din mal, în brațele deschise ale râului sau sub trunchiuri de arbori. Ziua se mișcă după hrană, însă încet și greoi. Se hrănește cu nevertebrate bentonice: insecte și larvele lor, crustacee, moluște și anelide. Într-o măsură mai mică, se hrănește și cu resturi vegetale și icre și puiet al
Porcușor carpatic () [Corola-website/Science/331563_a_332892]
-
de talie mică sau mijlocie având o lungime totală de la 7 până la aproximativ 70 cm. Au un corp oval și alungit în formă de frunză sau limbă, puternic comprimat lateral (care în stare matură e asimetric). Capul este nediferențiat de trunchi, cu botul rotunjit, în formă de un lob cărnos. Maxila proeminează mult în afara mandibulei. Gura mică, inferioară, puternic curbată, cu dinți foarte mici, catifelați, abia vizibili, sau lipsită complet de dinți. Ochii sunt foarte mici, foarte apropiați și sunt situați
Soleide () [Corola-website/Science/331597_a_332926]
-
în urmă, Phylacos a așezat lângă micul Iphiclos cuțitul încă însângerat cu care tocmai castrase câțiva berbeci. La vederea lui, copilul s-a speriat și a luat-o la fugă, iar tatăl său a ascuns cuțitul, înfigându-l adânc în trunchiul unui stejar sacru. Cu vremea, scoarța copacului s-a refăcut și a acoperit obiectul vinovat. Dacă putea fi găsit cuțitul, a mai spus vulturul, din rugina lui trebuia pregătită o băutură care l-ar putea vindeca pe Iphiclos de impotența
Iphiclos (fiul lui Phylacos) () [Corola-website/Science/331625_a_332954]
-
mușchiul coracobrahial pătrunde între acesta și mușchiul biceps. Între tendonul de inserție al mușchiului coracobrahial și mușchiul subscapular se găsește o bursa, numită bursa mușchiului coracobrahial ("Bursa musculi coracobrachialis"). Inervația este asigurată de nervul musculocutanat ("Nervus musculocutaneus"), ramură terminală a trunchiului secundar extern al plexului brahial (neuromerul cervical C—C). Este flexor al brațului, proiectându-l înainte. Este și un adductor slab al brațului. Luându-și punctul fix pe inserția humerală, coboară umărul și unghiul lateral al omoplatului readucându-l din
Mușchiul coracobrahial () [Corola-website/Science/331714_a_333043]
-
Stat și Agențiile de Informații, Agenții de la trezorerie, de la ministerul comerțului și alte agenții care participau la acțiuni externe. Ultimul cerc este reprezentat de grupurile de interese, Congresul și Opinia Publică. O formă mai dinamică a fost suprapusă într-un trunchi de con unde în frunte era președintele, între care există o legătură, consilierii controlând și alte segmente subordonate. Departamentele din cel de-al doilea cerc erau responsabile decizional în față Consilierilor și a Președintelui. Congresul se ocupă cu finanțarea. Cercul
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
dimensiuni mari, răspândit în insulele Canare, Capul Verde, Madeira și în vestul Marocului; în România se cultivă ca specie ornamentală în sere. Unii arbori trăiesc până la vârsta de 7-9 mii ani. Are o înălțime de până la 20 m, cu circumferință a trunchiului de până la 4 m și o tulpină ramificată, la vârful ramurilor sunt adunate frunzele ensiforme (de forma unei săbii), lungi până la 60 cm, de culoare verde-închis, formând un buchet. Inflorescența este densă, extinsă, racemoasă. Perigonul alb. Fructul este o bacă
Dragonier () [Corola-website/Science/335617_a_336946]
-
pe fălci dinți dispuși pe un singur rând. Înotătoarea dorsală lungă. Înotătoarele pectorale și ventralele scurte. Corpul, cât și opercularul și preopercularul sunt acoperite în întregime cu solzi. Coloritul lui este frumos, verde pe spate, cu pete albastre pe cap, trunchi și înotătoare. Pe abdomen se distinge un desen reticulat brun, în formă de rețea, iar marginea înotătoarei dorsale este roșie, pe când a înotătoarelor anale și caudale, albastră. Depune icre bentonice pe la sfârșitul primăverii. Se hrănește cu crustacee, moluște și pești
Buzat () [Corola-website/Science/335685_a_337014]
-
4,0-6,5 ori. Nările sunt mai apropiate de ochi decât de vârful botului. Botul este lung și ascuțit. Lungimea botului este cuprinsă de 2,2-2,7 ori în cea a capului și de 0,94-1,20 ori în înălțimea trunchiului caudal și reprezintă 37-43,5% din cea a capului și 83-107% din înălțimea minimă a corpului. Gura este este relativ mare, terminală, moderat protractilă. Buzele sunt bine dezvoltate, cărnoase și groase. Fălcile și oasele faringiene inferioare, care sunt concrescute între
Buzat () [Corola-website/Science/335685_a_337014]
-
fost blocat de o stâncă, el a pus jos statueta mariană pe care o adusese cu el, iar stânca s-a spart și a lăsat liber drumul lui Magnus. El s-a oprit în apropiere, a pus statueta pe un trunchi de copac și a construit o celulă din lemn, care a servit atât pe post de capelă, cât și de chilie. Cea de-a doua legendă relatează cum margraful Heinrich al Moraviei și soția sa, după vindecarea de o gută
Bazilica Nașterea Sfintei Fecioare Maria de la Mariazell () [Corola-website/Science/335826_a_337155]
-
genitală evidență, femelele totdeauna cu ovipozitor articulat alcătuit din 4 piese. Organizația internă este superioară celorlalte apterigote, cum sunt diplurele. Sistemul traheal complet dezvoltat, tuburi Malpighi numeroase. "Lepismă" are 4-8 tuburi malpighiene. Lepismatidele au 10 perechi de stigme (deșchideri a trunchiurilor traheene la suprafață corpului), dintre care 2 toracale și 8 abdominale. le trăiesc în diferite biotopuri din regiunile calde și temperate, în acestea din urmă căutând locurile mai calde. Câteva specii trăiesc în deserturile nisipoase. Cele mai obișnuite habitate sunt
Tizanure () [Corola-website/Science/332564_a_333893]
-
acestea din urmă căutând locurile mai calde. Câteva specii trăiesc în deserturile nisipoase. Cele mai obișnuite habitate sunt locurile pietroase, aride, uscate, dar totuși cu oarecare umezeală și cu mult detritus vegetal. Se găsesc în litiera pădurilor mai bătrâne, pe trunchiul arborilor sau sub coaja lor, în frunzar, sub pietre, pe stânci, în peșteri, în bușteni putrezi și chiar în pământ. Trăiesc la câmpie că și la munte; unele forme viețuiesc pe țărmul Mării Negre. Unele specii ("Lepismă", "Thermobia") sunt sinantrope ("domestice
Tizanure () [Corola-website/Science/332564_a_333893]
-
ultimul înzestrat cu o pereche de cerci scurți biarticulați, asimetrici la masculi. Se hrănesc cu resturi vegetale și cu detritus. Masculii nu se hrănesc. Femela stă, de regulă, în cuibul țesut cu fire de mătase, în pământ, pe sub pietre, sub trunchiuri, sub scoarță sau își fac cuiburi în mușuroaie de termite. S-au descris până în prezent circa 360 de specii care trăiesc în țările tropicale, ajungând până în sudui Europei, în ținuturile mediteraneene. Nu au fost găsite în România.
Embioptere () [Corola-website/Science/332575_a_333904]
-
din nordul Spaniei (Pirinei) până la est de Crimeea și Caucaz. Este, de asemenea găsit în Franța și părți din Europa Centrală, inclusiv România și Republica Moldova. Este un arbore mic (de până la 10 metri înălțime), cu o coroană largă, uneori arbustă. Trunchiul este de multe ori sinuos. Lăstarii tineri sunt puternic pufoși. Frunzele au 5→10 cm lungime, foarte variabile în formă și dimensiune, cu 4-8 perechi de lame contondente sau ascuțite, de culoare verde închis, până la sub gri-verde. Cupola din jurul ghindei
Stejar pufos () [Corola-website/Science/332609_a_333938]