92,267 matches
-
frecventă tipologie de cancer endometrial este cea a carcinomul endometrioid, ce reprezintă peste 80% din cazuri. Cancerul endometrial este diagnosticat în general prin biopsie endometrială sau prin prelevarea de probe în timpul unei proceduri cunoscute sub numele dedilatație și chiuretaj. În general, un test Papanicolau nu este suficient pentru a descoperi cancerul endometrial. Nu este necesar screening-ul periodic pentru acei pacienți care prezintă un risc normal de dezvoltare a bolii. Principala opțiune de tratament pentru cancerul endometrial este histerectomia abdominală (extirparea totală
Cancer endometrial () [Corola-website/Science/336396_a_337725]
-
ale Americii, vaccinurile eficiente împotriva tuturor celor patru tipuri sunt recomandate drept vaccinuri de rutină pentru adolescenți și persoane ce prezintă un risc ridicat de contactare a bolii. De asemenea, acestea sunt necesare pentru călătoriile către Mecca pentru Hajj. În general, siguranța este asigurată. Anumite tipuri creează senzație de durere și roșeață la locul administrării. Administrarea acestuia în timpul sarcinii pare să fie sigură. Reacțiile alergice severe sunt înregistrate la mai puțin de un milion de doze. Primul vaccin meningococic a devenit
Vaccin meningococic () [Corola-website/Science/336399_a_337728]
-
devenit cel de-al Doilea Război Mondial. Pozițiile lui Garrett au stârnit controverse și au făcut ca "Post" să piardă cititori și contracte cu agenții de publicitate. Cititorii revistei "Post" au început să scadă în anii 1950 și 1960. În general, declinul revistelor de interes general s-a datorat apariției televiziunii, care a concurat pentru obținerea de contracte cu agenții de publicitate și pentru atenția cititorilor. "Post" a întâmpinat probleme în menținerea interesului cititorilor: gustul publicului față de ficțiune era în schimbare
The Saturday Evening Post () [Corola-website/Science/336395_a_337724]
-
Charles Baudelaire, George Sand, Alfred de Musset și alte nume mari ale literaturii din acea vreme, deoarece literatura avea inițial o pondere predominantă în conținutul revistei. Obiectivul revistei era de a dezvolta un spirit critic și analiza vieții politice în general (metode de administrație, organizare civilă și politică, resurse financiară, industriale și agricole), prin comparație cu ceea ce se întâmplă în restul lumii. Potrivit editorialului primului număr: „de a vedea aceleași principii înțelese și aplicate în mod diferit în Franța și Anglia
Revue des deux Mondes () [Corola-website/Science/336407_a_337736]
-
ROR și autism, sau autism și boli gastro-intestinale. O anchetă efectuată în 2004 de către reporterul Brian Deer de la Sunday Times a identificat conflicte de interes (financiare) din partea lui Wakefield, și cei mai mulți dintre coautorii și-au retras sprijinul pentru studiu. British General Medical Council (GMC) (organizația din Anglia echivalentă Colegiului Medicilor din România) a efectuat o anchetă cu privire la acuzațiile de abateri de la procedurile științifice împotriva Wakefield și doi foști colegi. Ancheta a fost bazată pe constatările reporterului Deer, inclusiv pe copii cu
Andrew Wakefield () [Corola-website/Science/336431_a_337760]
-
Kappenberg s-au întors pentru "", clasându-se pe 17 și 6, respectiv. Cei 16 naufragiați au fost separați în două triburi de 8: Ogakor și Kucha, numite după cuvintele aborigene pentru "crocodil" și "cangur" respectiv. Deși Ogakor a fost în general tribul mai puțin competitiv în probe, triburile au fuzionat cu 5 membri fiecare după ce Michael, membrul tribului Kucha,a căzut în focul de tabără și a suferit arsuri de gradul III, necesintând evacuarea medicală. Prin urmare, votul de la primul consiliu
Survivor: The Australian Outback () [Corola-website/Science/336563_a_337892]
-
de la Alba Iulia, totuși, delegația, al cărei șef era Aurel Cosma, s-a dus și a cerut unirea Banatului cu România. La 27 iulie 1919 ultimele unități ale armatei sârbe s-au retras, iar comandantul trupelor franceze care preluaseră Banatul, generalul Charles de Tournadre l-a numit prefect pe Aurel Cosma. Deși guvernul Averescu după venirea la putere în 13 martie 1920 l-a confirmat în mod excepțional ca prefect al județului (guvernul înlăturase toți ceilalți funcționari membri ai PNR), la
Aurel Cosma () [Corola-website/Science/336582_a_337911]
-
1968) și dezvelit la 3 august 2009. Avocat, membru al Marelui Sfat Național Român, a fost primul prefect al județului Timiș-Torontal după alipirea Banatului la România. După ce în 28 iulie 1919 ultimii militari sârbi au părăsit teritoriul revenit statului român, generalul francez De Tournadre l-a instalat ca prefect al județului nou constituit, unde a organizat administrația românească. Bustul său a fost realizat de Rudolf Kocsis (n. 1963) și dezvelit la 3 august 2009. A fost conducătorul armatei habsburgice care la
Aleea Personalităților din Timișoara () [Corola-website/Science/336572_a_337901]
-
miliția cu numele Gărziile Sich, alcătuit din voluntari ruteni, sub conducerea politicianului social-democrat Dmitro Ivanovich Klimpus. După un scurt timp, miliția a devenit armata de facto oficială a regiunii autonome. La 6 ianuarie 1939 o unitate militară cehoslovacă sub conducerea generalului Lev Prchala a pornit un atac împotriva orașului Munkács. Asediul era respins de către garnizoana militară orășenească și voluntari maghiari localnici (dintre apărători șapte persoane au fost ucis). Referindu-se la atacul de la Munkács, ambasadorul maghiar din Berlin, Döme Sztójay, a
Invazia Transcarpatiei în 1939 () [Corola-website/Science/336579_a_337908]
-
condus oștirile etiopiene la mai multe victorii în războaiele de apărare ale Etiopiei, mai ales la granița de nord, împotriva italienilor, a egiptenilor, și mahdiștilor din Sudan, distingându-se de pildă, în luptele de la Dogali și Adwa. Pentru etiopieni în general, și pentru poporul tigre în special, Ras Alula a devenit un erou național. Europenii l-au poreclit „Garibaldi al Abisiniei”. Doar în Eritreea este privit uneori ca un trădător, deoarece a colaborat, în cele din urmăm cu împăratul Menelik al
Ras Alula () [Corola-website/Science/336578_a_337907]
-
al armatei etiopiene, Fitawrari Blatta Gabro. La Kufit s-a desfășurat o luptă grea în care etiopienii au izbutit sa-i învingă pe mahdiștii conduși de Osman Digna, dar cu prețul unor pierderi grele. În bătălie au căzut doi dintre generalii etiopieni - Blatta Gebru însuși și Aselafi Hagos, iar Alula a fost rănit ușor. Mahdiștii au avut circa 3000 morți.În urma victoriei zona Bogos a reintrat în posesia Etiopiei. Victoria Etiopiei a avut un mare răsunet în regiune. Totuși, britanicii au
Ras Alula () [Corola-website/Science/336578_a_337907]
-
semnării acordului din 1884, împotriva încălcării acordului. El a ordonat arestarea inginerului conte Salimbeni,și a altor italieni care lucrau în domeniul negusului Tekelehaimanot la construcția unui pod peste Nil, suspectându-i de spionaj. De asemenea i-a avertizat pe generalul Gené, pe Marcopolo Bey, guvernatorul italian la Massawa și pe consulul Sumagn al Franței, amenințând că dacă italienii nu vor părăsi teritoriul etiopian. vor avea de suportat consecințele. Italienii au respins acest ultimatum, afirmând că ei se află la Massawa
Ras Alula () [Corola-website/Science/336578_a_337907]
-
italieni. Alula a continuat apoi spre nord către Sahati, unde etiopienii au avut și ei mari pierderi. Între timp a sosit în zonă și o mare oaste etiopiană sun comanda împăratului, care a nimicit unitățile italiene si au ocupat Sahati. Generalul Gené a oferit lui Alula o cantitate de puști in schimbul eliberării contelui Salimbeni, fapt pentru care a fost înlocuit cu predecesorul său, colonelul Saletta, devenit general. Oamenii lui Alula au săvârșit în 1886-1887 măceluri în masă în rândurile populației
Ras Alula () [Corola-website/Science/336578_a_337907]
-
fapt pentru care a fost înlocuit cu predecesorul său, colonelul Saletta, devenit general. Oamenii lui Alula au săvârșit în 1886-1887 măceluri în masă în rândurile populației nilotice locale kunama. Italia a trimis în regiune o forță militară importantă condusă de generalul San Marzano și a obținut colaborarea regelui Menelik din Shewa, care s-a răsculat din nou contra lui Yohannes al IV-lea. Și amenințarea mahdistă rămânea la ordinea zilei. Dervișii sudanezi au efectuat o incursiune în Etiopia, în regiunea locuită
Ras Alula () [Corola-website/Science/336578_a_337907]
-
Văzând aceasta la 12 februarie 1893 Menelik a anulat unilateral tratatul și a apelat la mobilizare în toate provinciile.Pretutindeni apelul său a fost urmat, inclusiv în provinciile din nord, dominate de rivalii săi tradiționali. Între timp in decembrie 1894 generalul italian Baratieri a proclamat anexarea Aduei și a Aksumului. Ostilitățile dintre forțele italiene care ajunseseră la un număr de 20,000 de militari, și cele etiopiene (90,000 luptători, dintre care 20,000 fără arme moderne) au reînceput la 7
Ras Alula () [Corola-website/Science/336578_a_337907]
-
care a putut beneficia de folosirea unor resurse proprii (printre voluntari s-au aflat câțiva intelectuali cu experiență anterioară câștigată la diferite publicații din Transilvania și Bucovina). La câteva zile după primirea entuziastă făcută la Iași primului detașament de voluntari, generalul Constantin Coandă si locotenent-colonelul Pietraru au solicitat în scris guvernului român sprijinul pentru publicarea unui periodic al Corpului de Voluntari. Ca efect, Ministerul român de Interne a delegat un grup de publiciștii (Avram Imbroane, Sever Bocu - fost redactor al Tribunei
România Mare (Foaia Voluntarilor Români din Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/336602_a_337931]
-
desfășurate de eparhii, mănăstiri și parohii, școli teologice și asociații bisericești, dialogul Bisericii cu societatea, cooperarea interortodoxă, dialogul interconfesional și interreligios. Prezentarea în societate a informațiilor și evenimentelor religioase desfășurate în Patriarhia Română, în special, și în lumea ortodoxă, în general, constituie obiectivul central al Agenției de știri Basilica. Obiective specifice: • Cultivarea unei relații active, bazată pe dialog, între Biserică și societate; Menținerea și dezvoltarea dialogului dintre Biserică și tineretul ortodox; • Susținerea valorilor tradiționale românești; • Promovarea activităților cultural-educative în societate; • Comunicarea
Agenția de știri BASILICA () [Corola-website/Science/336616_a_337945]
-
Alexander Heinrich Rudolph von Kluck (20 mai 1846 - 19 octombrie 1934) a fost un general german din timpul Primului Război Mondial. Kluck s-a născut în Münster, Westfalia, pe 20 mai 1846. El era fiul arhitectului Karl Kluck și al soției sale, Elisabeth, născută Tiedemann. A urmat cursurile elementare la școala Paulinum din orașul său natal, Münster
Alexander von Kluck () [Corola-website/Science/336642_a_337971]
-
la Războiul Austro-Prusac din 1866 și în Războiul Franco-Prusac, unde a fost rănit de două ori în Bătălia de la Colombey-Neuilly, și a fost distins cu Crucea de Fier (clasa a doua) pentru curaj. El a fost înaintat la gradul de general de infanterie în 1906, iar în 1913 a fost numit Inspector General al Armatei a VII-a. Odată cu izbucnirea Primului Război Mondial, Kluck a fost numit la comanda Armatei I-a a Germaniei. Potrivit revizuirii Planului Schlieffen de către Moltke, Armata I-a
Alexander von Kluck () [Corola-website/Science/336642_a_337971]
-
I-a făcea parte din aripa dreaptă și era poziționată pe marginea de vest a avangardei militare germane ce urma să se îndrepte către Belgia și Franța. Acest flanc de vest trebuia să avanseze alături de Armata a II-a a generalului Karl von Bülow către Paris. Cele două armate urmau să amenințe Parisul atât din vest, cât și din est. După ce a luptat cu britanicii la Mons și Le Cateau, Armata I-a a pornit în urmărirea Armatei a V-a
Alexander von Kluck () [Corola-website/Science/336642_a_337971]
-
Bülow către Paris. Cele două armate urmau să amenințe Parisul atât din vest, cât și din est. După ce a luptat cu britanicii la Mons și Le Cateau, Armata I-a a pornit în urmărirea Armatei a V-a Franceze a generalului Lanrezac ce se afla în retragere. Cu toate acestea, la treizeci de mile de Paris, anticipând o confruntare cu Armata a V-a Franceză (comandată de Lanrezac), precautul Bulow a oprit înaintarea Armatei a II-a și i-a cerut
Alexander von Kluck () [Corola-website/Science/336642_a_337971]
-
II-a. Astfel, Kluck a creat o breșă de 30 de km în linia germană. Această mișcare a expus flancul drept al lui Kluck în direcția Parisului, unde (fără ca Kluck să știe) fusese deplasată Armata a VI-a Franceză a generalului Michel-Joseph Maunoury. Francezii au aflat de această deplasare a armatei lui Kluck pe 3 septembrie, datorită rapoartelor furnizate de avioanele aliate, iar acest lucru a fost confirmat în mod independent de interceptările radio. Evenimentele următoare au fost critice pentru viitorul
Alexander von Kluck () [Corola-website/Science/336642_a_337971]
-
a parat atacul cu ajutorul a două corpuri de armată împrumutate pe care le-a plasat în spațiul dintre Armata I-a și Armata a II-a. Un atac surpriză lansat pe 8 septembrie de Armata a V-a Franceză a generalului Franchet D ' Esperey (care-l înlocuise pe Lanrezac) împotriva Armatei a II-a a lui Bülow a mărit breșa pe care Corpul Expediționar Britanic a căutat să o exploateze. Von Kluck i-a telegrafiat lui von Moltke, în noaptea de
Alexander von Kluck () [Corola-website/Science/336642_a_337971]
-
În octombrie 1916 "Militär Wochenblatt" a anunțat că von Kluck a fost plasat la cerere în retragere cu o pensie ce era egală cu jumătate de salariu. Fiul său, locotenentul Egon von Kluck, a fost ucis la începutul anului 1915. Generalul von Kluck a scris despre participarea sa la război în volumul intitulat "Führung und Taten der Erste" (1920). Memoriile sale postbelice, "The March on Paris and the Battle of the Marne", au fost publicate în 1920. Kluck a murit la
Alexander von Kluck () [Corola-website/Science/336642_a_337971]
-
dar în întregime inexact din punct de vedere istoric. Nu este clar dacă „prințul moștenitor” menționat este Rupert, Prinț Moștenitor al Bavariei sau Wilhelm, Prinț Moștenitor al Germaniei, ambii comandanți de armate pe durata războiului, deși Wilhelm a luptat, în general, împotriva francezilor.
Alexander von Kluck () [Corola-website/Science/336642_a_337971]