92,267 matches
-
muncit atâta vreme. Las la o parte stupizenia acestor obiecții, dar ele neagă filmul. Desigur că argumentele mele sunt limpezi, că știu să apăr ce-am făcut, dar mi-e teamă că voi duce un dialog surd. Momentul este, în general, fără precedent, teroarea s-a abătut asupra culturii, așa că nimeni nu mai sta să te asculte, toți se țin de scaun. Trebuie să mă pregătesc pentru un război rece de luni de zile. Totul se năruie.” (28 decembrie 1985) Au
Întunecare (film) () [Corola-website/Science/336657_a_337986]
-
ani, protecționismul s-a manifestat prin mișcări anti-globalizare și anti-imigrație. Doctrina protecționismului este în contrast cu doctrina de liber schimb, unde guvernele caută să reducă pe cât posibil barierele din calea comerțului. Majoritatea economiștilor consideră că protecționismul afectează negativ creșterea economică și în general, bunăstarea economică. Cele mai des întâlnite politici protecționiste sunt implementate prin: De asemenea, în procesul de negociere al acordurilor de liber schimb sunt incluse clauze protecționiste referitoare la proprietate intelectuală, drepturi de autor și restricții de brevete de invenții ce
Protecționism () [Corola-website/Science/336676_a_338005]
-
din Amsterdam, Zeeman a reușit să efectueze măsurători extinse folosind lumină monocromatică variind de la violet (4358 Å) până la roșu (6870 Å) pentru a confirma lui coeficientul modificat al lui Lorentz. În 1910, Franz Harress folosit un dispozitiv "rotitor" și în general a confirmat coeficientul de antrenare Fresnel. Cu toate acestea, în plus, el a găsit o „polarizare sistematică” a datelor, care avea apoi să fie identificată ca . De atunci, s-au efectuat multe experimente de măsurare a coeficienților de antrenare, de
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
a 82-a și a 101-a americane să cucerească mai multe poduri peste râuri și canale din Olanda, principalul obiectiv fiind podul de la Arnhem. Cucerirea controlului asupra acestor poduri ar fi fost urmată de acțiunea Corpului XXX comandat de generalul Brian Horrocks care trebuia să înainteze aproximativ 48 km până la cei 10.095 de parașutiști și infanteriști aeropurtați la Arnhem și, folosind podurile cucerite de la germani, să înainteze în valea Ruhrului. Parașutiștilor li s-a spus că vor trebui sa
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
nu aveau în dotare bărcile necesare traversării cursului de apă. Între timp, Corpul XXX înainta încet spre punctul de întâlnire, iar elementele sale cele mai avansate nu au reușit să ia contactul cu polonezii la Driel decât pe 22 septembrie. Generalul Roy Urquhart, comandantul Diviziei I, a cerut inițial ca Brigada I poloneză să traverseze râul în noaptea de 21 septembrie și să își ocupe pozițiile ordonate. Numai că nicio unitate nu avea în dotare bărci sau plute, iar polonezii s-
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
celor mai bune variante pentru sprijinirea Diviziei I. Comandantul Diviziei a 43-a (Wessex) a venit cu propunerea trimiterii pe celălalt mal a unuia dintre batalioanele de sub comanda sa și a unui batalion polonez - spre nemulțumirea profundă a comandantului polonez, generalul Stanisław Sosabowski. Se pare că Horrocks și-a dat seama că Divizia I se află într-o poziție care devenea tot mai greu de menținut și s-a început conceperea unui plan de retragere. În acea noapte, încercările de traversare
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
și de alta a liniei, pentru a ușura îmbarcarea și coborârea: pasagerii urcă în vagon de pe unul din peroane și coboară pe celălalt. Dacă există două linii și trei peroane (unul central și două laterale), cel central va fi în general folosit drept peron comun de coborâre din trenuri, deoarece nu are nici o importanță dacă pasagerii care sosesc se amestecă în drumul lor spre ieșire. Dar este de preferat ca pasagerii să fie separați înainte de îmbarcare pe peroane diferite, în funcție de direcția
Soluția spaniolă () [Corola-website/Science/336686_a_338015]
-
care a avut o perioadă de apariție foarte scurtă din cauza campaniei sale agresive împotriva politicii președintelui Bartolomé Mitre, a poziției sale cu privire la Războiul Triplei Alianțe și a arestării redactorilor săi. În 1870 a participat la mișcarea revoluționară împotriva președintelui uruguayan, generalul Lorenzo Batlle. Aflat în aceeași tabără, a editat un ziar cu un titlu controversat: "La Revolución". După răsturnarea președintelui Battle și ascensiunea la putere a juristului José Eugenio Ellauri în 1874, s-a mutat cu domiciliul în Argentina, unde, în afară de
Agustín de Vedia () [Corola-website/Science/336714_a_338043]
-
82-a aeropurtate SUA pentru cucerirea podurilor din zona orașului Nijmegen și a Diviziei I aeropurtate britanice (din care făcea parte și Brigada I independentă de parașutiști polonezi) pentru capturarea celor trei poduri peste Rin de la Arnhem. În ciuda faptului că generalul american Lewis H. Brereton se afla la comanda Armatei I aeropurtate, locțiitorul lui, generalul britanic Frederick Browning a fost numit la comanda operațiunii de parașutare. Armata a 2-a britanică, în frunte cu unitățile Corpului XXX britanic trebuia să înainteze
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
I aeropurtate britanice (din care făcea parte și Brigada I independentă de parașutiști polonezi) pentru capturarea celor trei poduri peste Rin de la Arnhem. În ciuda faptului că generalul american Lewis H. Brereton se afla la comanda Armatei I aeropurtate, locțiitorul lui, generalul britanic Frederick Browning a fost numit la comanda operațiunii de parașutare. Armata a 2-a britanică, în frunte cu unitățile Corpului XXX britanic trebuia să înainteze rapid, timp de două zile, spre culoarul cucerit de parașutiști, preluând pozițiile cucerite de
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
fiind faptul că Divizia a 6-a aeropurtată britanică era în perioada de refacere după încheierea operațiunii Tonga și a luptelor din Normandia, sarcina asigurării controlului asupra capului de pod peste Rin i-a revenit Diviziei I aeropurtate comandate de generalul Roy Urquhart. Divizia era formată din trei brigăzi de infanteriei (două de parașutiști și una infanterie transportată cu planoare). De asemenea, divizia dispunea de baterii de artilerie de câmp și antitanc și unități de geniști aeropurtate, intendență și sanitare. Cei mai mulți
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
o capacitate limitată. În același timp cu operațiunea de la Arnhem trebuia să se desfășoare alte două parașutări de amploare. Din acest motiv, americanii nu aveau suficiente avioane pentru transportarea și parașutarea diviziei într-un singur val în Olanda. În plus, generalul Williams— comandatul avioanelor de transport - a hotărât că piloții săi pot să execute o singură misiune de parașutare pe zi, ceea ce însemna că întreaga divizi, inclusiv brigada independentă poloneză, puteau fi transportați în zona ordonată într-o perioadă de trei
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
ca Divizia I aeropurtată să fie obligată să apere o arie cu un perimetru de 30 km, cel puțin până la sosirea in zonă a trupelor terestre ale Corpului XXX. Urquhart a hotărât să lanseze Brigada I de parașutiști (comandată de generalul Gerald Lathbury) și Brigada I aeropurtată (comandată de generalul Philip Hugh Hicks) în prima zi a operațiunii. Brigada aeropurtată, Regimentul I de infanterie ușoară aeropurtată, artileria, geniștii, unitățile medicale și cartierul general aveau să aterizeze în zonele de aterizare „S
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
o arie cu un perimetru de 30 km, cel puțin până la sosirea in zonă a trupelor terestre ale Corpului XXX. Urquhart a hotărât să lanseze Brigada I de parașutiști (comandată de generalul Gerald Lathbury) și Brigada I aeropurtată (comandată de generalul Philip Hugh Hicks) în prima zi a operațiunii. Brigada aeropurtată, Regimentul I de infanterie ușoară aeropurtată, artileria, geniștii, unitățile medicale și cartierul general aveau să aterizeze în zonele de aterizare „S” și „Z” și să se deplaseze pentru asigurarea siguranței
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
din cadrul Escadrilei I aeropurtate de recunoaștere comandată de maiorul Frederick Gough care, deplasându-se pe ruta „Leopard”, trebuia să se folosească de elementul surpriză și să cucerească podul rutier. A doua zi, Brigada a 4-a de parașutiști comandată de generalul John (Shan) Hackett trebuia să aterizeze în zona de parașutare „Y” împreună cu unități suplimentare de artilerie, iar restul elementelor Brigăzii aeropurtate trebuiau să ajungă în aceeași zi în zona de aterizare „X”. Cele trei batalioane ale lui Hackett trebuiau să
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
luat în bagaje echipament sportiv, care ar fi urmat să fie folosit în perioada de ocupație a Germaniei. Starea de spirit foarte optimistă din timpul pregătirii operațiunii avea să aibă până la urmă consecințe tragice. Responsabilul cu informațiile militare ale lui generalului Frederick Browning, maiorul Brian Urquhart, a obținut vești din partea Grupului de armată al 21-lea din Belgia și a Rezistenței olandeze conform cărora blindatele germane erau amplasate în jurul orașului Arnhem. Urquhart a obținut dovezi suplimentare cu privire la prezența tancurilor după executarea
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
multe mari unități germane erau gata de luptă. La vest de Arnhem era plasat „Kampfgruppe Von Tettau”, cu efective echivalente a șapte batalioane, cu militari din cadrul amestecate din cadrul „Wehrmacht”, „Luftwaffe”, „Kriegsmarine”, „Waffen-SS” și ale serviciilor aprovizionare, care era comandat de generalul Hans von Tettau cu cartierul general la Grebbeberg. Printre militarii SS se numărau elevii școlii de subofițeri „SS Unteroffizierschule Arnheim” și Batalionul de instrucție al 16-lea SS de sub comanda „Sturmbannführerului” SS Sepp Krafft. Acesta din urmă și unitatea sa
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
de subofițeri „SS Unteroffizierschule Arnheim” și Batalionul de instrucție al 16-lea SS de sub comanda „Sturmbannführerului” SS Sepp Krafft. Acesta din urmă și unitatea sa au jucat un rol crucial în primele faze ale bătăliei. Garnizoana orașului era sub comanda generalului Friedrich Kussin. În plus, II. SS-Panzerkorps comandate de „Obergruppenführer” Wilhelm Bittrich (format din resturile Diviziei a 9-a Panzer „Hohenstaufen” și Diviziei a 10-a Panzer „Frundsberg’”) a fost transferate în zona de nord a Arnhemului pentru reorganizare și refacere
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
batalionul de recunoaștere al Diviziei a 10-a SS aflat sub comanda „Hauptsturmführer” Viktor Gräbner s-a deplasat la Nijmegen și a traversat podul de la Arnhem seara târziu. La început, nicio unitate nu primise sarcina apărării podului. Comandantul garnizoanei Arnhem, generalul maior Friedrich Kussin fusese ucis în timp ce se îndrepta spre cartierul său general de parașutiștii din Batalionul al 3-lea. Moartea generalului lăsase un vid la vârful comenzii. Batalionul SS a primit ordinul să apere podul de-abia seara târziu. În
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
a traversat podul de la Arnhem seara târziu. La început, nicio unitate nu primise sarcina apărării podului. Comandantul garnizoanei Arnhem, generalul maior Friedrich Kussin fusese ucis în timp ce se îndrepta spre cartierul său general de parașutiștii din Batalionul al 3-lea. Moartea generalului lăsase un vid la vârful comenzii. Batalionul SS a primit ordinul să apere podul de-abia seara târziu. În acel moment, doar o singură unitate germană (Batalionul al 16-lea SS de instrucție) din Wolfheze era în zonă gata ca să
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
batalionului au fost distruse în luptă, iar comandantul unității, Viktor Eberhard Gräbner, a fost ucis în acțiune. Germanii au continuat să atace de-a lungul perimetrului apărat de forțele britanice pentru restul zilei, dar aliații au rezistat tuturor asalturilor inamicilor. Generalul Hicks, care se afla în zona apărată a zonelor de aterizare, a fost informat că în lipsa lui Urquhart și a lui Lathbury, trebuia să preia comanda diviziei. Lui i s-a ordonat să trimită una dintre unitățile pe care le
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
primejdiei. În același timp, nici comandanții diviziei aflate în Olanda nu aveau de unde să știe că decolarea celui de-al doilea val fusese amânată datorită condițiilor meteo din Anglia. Până la urmă, sosirea Brigăzii a 4-a de parașutiști comandate de generalul Hackett și a subunităților de artilerie a întârziat cu mai multe ore. Aterizarea parașutiștilor la ora 15:00 s-a făcut sub focul inamic. Avioanele aliate și parașutiștii au fost loviți de focul inamic, iar militarii și planoarele au suferit
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
25% dintre cei care erau așteptați pe malul nordic. În dimineața acestei zile, Horrocks a inspectat pozițiile polonezilor de la Driel pentru ca să facă o evaluare a situației locale. Mai târziu, el a convocat o conferințe Valburg la care au participat Browning, generalul Ivor Thomas (Divizia 43 Wessex) și Sosabowski. În timpul acestei ședințe, Horrocks a reușit să îl convingă pe Sosabowski să accepte organizarea unei noi traversări a Rinului în noaptea care avea să urmeze. După ce germanii au reușit să cucerească ceva mai
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
planificări și executări a operațiunii militare ca întreg. John Frost avea să noteze că „de departe, cea mai mare greșeală a fost lipsa de prioritate acordată cuceririi podului de la Nijmegen” și că este de neînțeles de ce Browning i-a ordonat generalului James M. Gavin, comandantul Diviziei a 82-a aeropurtate să cucerească înălțimile Groesbeek mai înainte asigurarea controlului asupra podului Nijmegen.Pe de altă parte, istoricul mlitar britanic Martin Middlebrook consideră că acest ultim fapt nu este decât una dintre multele
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
independentă de parașutiști a primit Ordinul militar Willem, iar Stanisław Sosabowski a fost decorat post-mortem cu Leul de Bronz. În februarie 2006 a fost lansată o inițiativă publică pentru strângerea de fonduri în vederea ridicării unui monument dedicat parașutiștilor polonezi și generalului Sosabowski. Memorilaul a fost dezvelit în septembrie 2006 în cadrul unei ceremonii care a încercat să repare nedreptatea făcută polonezilor în 1944. Hotelul Hartenstein, utilizat de Urquhart pentru găzduirea cartierului său general, este acum sediul Muzeului trupelor aeropurtate. Au mai fost
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]