916,968 matches
-
impresia de grandoare ; acest lucru se aplică la orice, la palate ca și la moschei. O excepție notabilă este în designul grădinilor, care tind să fie cât mai asimetrice cu putință. Ca picturile chinezești pe suluri, principiul care stă la baza compoziției grădinii este de acela de a-i da patronului posibilitatea de a se plimba la întâmplare și de a se simți în grădină ca în sânul naturii. Cucerirea islamică din Nordul Africii a însemnat dezvoltarea în regiune a arhitecturii
Arhitectura islamică () [Corola-website/Science/337179_a_338508]
-
morale. Gândirea politică a Indiei antice este prezentată în "Vedele", "Mahabharata", care nu sunt doar cele mai vechi monumente literare, ci și o expresie a societății de atunci. "Legile lui Manu" se concentrează asupra inegalității sociale, care era consfințită pe baze religioase și care consta în existența castelor, închise și ereditare. Atribuită lui Cautilya („Vicleanul”) Ceanakia, "Arthashastra" (sau "Știința politicii") reprezintă un adevărat tratat normativ de "știință" politică, în care sunt prezentate aspecte ca: Războiul, tulburările interne (cum ar fi răscoalele
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
Platon și Aristotel este încrederea în puterea științei: monarhul va exercita o conducere eficientă numai dacă va stăpâni știința politică. În "Analectele", Confucius, cel mai mare gânditor al Chinei antice, afirmă necesitatea studierii profunde a tradiției, pe care o consideră baza rațională a construirii unei legitime ordini sociale și politice. Conducerea statului este condiționată de autoperfecționarea personalității umane, deci doctrina lui Confucius nu este un sistem filozofic propriu-zis, ci o doctrină etico-politică. Pe lângă formularea idealului omului superior, confucianismul a instituit modelul
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
învață să-și învingă pasiunile. Doctrina stoică nu a avut consecințe radicale de ordin politico-juridic și aceasta pentru simplu motiv că avea un caracter temperat: obiectul doctrinei era mai degrabă conștiința (etică, politică, juridică). În opoziție cu școala stoică, la baza doctrinei epicuriene (fondată de Epicur) se află materialismul. Astfel, libertatea, considerată principala valoare politică, reprezenta posibilitatea de alegere a comportamentului, precum și responsabilitatea pentru alegerea făcută. Interesul suprem era atingerea plăcerii și a fericirii. Utilitarismul este vizibil și în concepția despre
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
de regim, care creează în cetăți dezordine și pagube. Spre deosebire de greci, consideră că proprietatea nu este un bun natural, de aceea unul din rolurile societății este de a proteja și garanta proprietățile dobândite de membrii acesteia, lucru care stă la baza încrederii ("fides"). Având drept scop apărarea proprietății, statul ("res publica") este o "res populi", adică activitatea tuturor cetățenilor. Cicero consideră importantă realizarea echilibrului dintre "libertas" ("libertatea poporului"), "potestas" ("puterea autentică a magistraților") și "auctoritas" ("a oamenilor de bine"). Preia de la
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
cu creștinismul, față de care a avut o atitudine critică. Prin ideile sale despre libertate, egalitate și echitate, stoicismul avea să influențeze ideologia creștină. Comunitățile creștine timpurii au practicat un așa-zis "comunism creștin", în care viața comună este instituită în baza unor principii diferite de cele ale vieții laice greco-latine: Prin importanța acordată individului și valorii morale, la început (când nu includea scopuri și sarcini politice) creștinismul pare înrudit cu stoicismul. În momentul când Imperiul Roman intră în perioada de destrămare
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
mari perioade în gândirea politică și religioasă medievală. Patristica este prima perioadă a gândirii creștine (secolele I - al VIII-lea) care a avut ca reprezentanți: apostolii, Tertulian, Clement al Alexandriei, Origene, Lactanțius, Augustin de Hipona ș.a. și care au pus bazele literaturii teologo-filozofice. După ce este consacrat de Constantin cel Mare ca religie de stat, creștinismul se răspândește în întreaga lume greco-romană și va influența și ideologia social-politică a perioadelor următoare. Opoziția maselor față de ideologia catolică se va manifesta prin curente ca
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
confruntarea dintre cultura europeană religioasă și gândirea laică medievală. În lucrările sale, "Summa Theologiae" și "De regno" (sau "De regimine principum"), Toma d'Aquino, militează pentru dependența puterii laice față de cea a clerului și fundamentează doctrina care va sta la baza Bisericii Romano-Catolice. Susține că statul a apărut datorită caracterului social al omului (cum susținea și Aristotel), dar acesta nu poate exista fără participarea divinității. De aceea ar trebui ca statul să fie subordonat Bisericii și trebuie să contribuie nu numai
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
în mai puțin de un secol. Mai mult, după Cruciade, expansiunea islamului se va relua și în Extremul Orient, Africa Centrală, spațiul balcanic. Credincioșii se integrează într-o comunitate în care cetatea musulmană se prezintă ca o teocrație. Cartea de bază, Coranul, este și cod juridic. Puterea executivă, în același timp civilă și canonică, aparține doar divinității, față de care toți cetățenii sunt egali, deci doar teoretic există un fel de "democrație". Unul dintre primii mari filozofi arabi, Al-Farabi, a scris și
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
țărănesc ceh care avea să zguduie Imperiul Habsburgic. Doctrina lui Hus s-a răspândit și în afara Cehiei, ajungând chiar și în Ardeal și nordul Moldovei. Prin lupta sa, Martin Luther a obținut ruperea definitivă a de catolicism și a pus bazele lutheranismului, al treilea curent creștin (după catolicism și ortodoxism). Ca și în cazul lui Jan Hus, ideile sale au provocat o intensă mișcare socială, care a culminat cu Războiul Țărănesc German. În domeniul politico-social, în scrieri ca: "Apel către nobilimea
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
nu își poate cunoaște destinul, acesta trebuie să se comporte urmărind cea mai bună soluție pentru sine. De aici reiese "etica protestantă": Omul trebuie să se dedice profesiei sale, să fie întreprinzător și bun gospodar, care ulterior va sta la baza societății actuale din Europa Occidentală. La Calvin, cea mai bună formă de guvernare este republica, o formă de stat la care toți cetățenii sunt obligați să participe. Primele lucrări în care sunt preconizate idei utopice sunt "Republica" lui Platon și
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
În aceeași direcție se încadrează și "Leviathanul" lui Thomas Hobbes, "Al doilea tratat" al lui John Locke și "Contractul social" al lui Jean-Jacques Rousseau. Și "Noua Atlantidă" a lui Francis Bacon s-ar încadra în tradiția utopică, numai că la baza proiectului său se afla proprietatea privată. Chiar dacă la prima vedere utopiile par simple exerciții mentale, acestea au prilejuit o analiză critică a epocii respective și încercarea găsirii unui remediu prin profunde transformări politice și sociale. Prin influența exercitată asupra posterității
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
ca: În "Scrisorile persane", Charles Montesquieu, unul dintre primi mari iluminiști francezi, se situează clar pe poziții antiabsolutiste, iar prin lucrarea "Meditații asupra cauzei măreției și decadenței romanilor" a exercitat o puternică influență asupra gândirii politice și juridice europene moderne. Baza doctrinei politice a lui Montesquieu este "teoria contractului social", în care politica are ca obiect organizarea statului și reglementarea raportului dintre guvernanți și guvernați. Prin acest concept, încearcă să suprindă "spiritul legilor", adică totalitatea factorilor sau condițiilor geografice, politice, psihologico-sociale
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
care guvernează conduce numai prin voința au capriciul său. Un alt concept fundamental introdus de Montesquieu este cel al separării celor trei puteri în stat: legislativă, executivă și judiciară, care trebuie să se echilibreze reciproc. Acest principiu a stat la baza revoluției burgheze din Franța și se va regăsi în Constituția SUA. În ceea ce privește relațiile internaționale, Montesquieu se declară pentru respectarea convențiilor internaționale și pentru stabilirea de relații prietenești între state. Condamnă cuceririle coloniale ale europenilor și mai ales politica cuceritorilor spanioli
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
guvernare, Voltaire prefera monarhia luminată, ca mai târziu să prefere republica. În lucrarea "Contractul social", Jean-Jacques Rousseau pune în prim-plan conceptul omonim, prin intermediul căruia respectarea legilor primește o justificare rațională și umană. Preluând ideile protestante, a considerat că la baza statului este un contract ipotetic între indivizi și stat, contract care să asigure libertatea individului și garantarea proprietății private. Societatea este necesară atît ca întreg, cît și ca elemente-indivizi, devenind un întreg social, un organism social. Scopul contractului social este
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
care se reia ciclul istoric, dar nu identic, ci la un nivel superior, adică o reluare în spirală a dezvoltării. În ceea ce privește gândirea politică, a fost adversar a teoriei contractului social, susținând că statul s-a constituit și a evoluat pe baza "bunului simț" al ideii despre adevăr și justiție, concept expus în "Despre principiul unic al universului juridic" și în "Principiile unei științe noi despre natura comună a națiunilor". Conducător al organizației "Societatea pumnului", juristul și economistul italian Cesare Beccaria își
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
mai mare fericire la cei mai mulți", demascând cruzimea legilor, inumanitatea procedurilor, arbitrariul judecătorilor din acea perioadă. Susținător al egalității sociale, demasca privilegiile acordate nobilimii și clerului. În lucrarea "Despre infracțiuni și pedepse", se ocupă în exclusivitate cu dreptul penal și atacă bazele justiției penale feudale. Exprimându-și adeziunea față de teoria contractului social, consideră că adevărata cauză a sărăciei și inegalității este proprietatea privată. Ca ieșire din impas, propune luminarea poporului, o educație mai bună pentru toți, iar formă de stat monarhia condusă
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
Una dintre cele mai de seamă personalități ale culturii universale, Johann Wolfgang von Goethe, în capodopera "Faust", arată că sensul vieții stă în faptă, în activitatea creatoare. Marele scriitor susținea ideea unității dintre teorie și experiență, iar principiul său de bază în tratarea lumii, a societății umane era "La început a fost fapta". Convins de caracterul obiectiv al legilor naturii, este adeptul teoriei evoluționiste, subliniind ideea unității lumii. În acest sens, el considera că munca este forța transformatoare a societății și
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
teoriei dreptului natural, în conformitate cu interesele burgheziei din Olanda. Marea sa inovație constă în proclamarea autonomiei dreptului natural sau rațional, considerat distinct de morală și de politică. În lucrarea "De jure belli ac pacis", tratează problemele de drept internațional având ca bază înțelegerile dintre popoare și nu forța. Mai mult, starea naturală este prezentată ca având următoarele trăsături: Apariția proprietății private contribuie la deschiderea conflictelor între oameni și de aceea este necesar acel contract social, care să creeze sentimentul de siguranță. Deci
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
și organizarea Camerei inferioare pe principii democratice, prin vot universal. Cel mai important exponent al acestei grupări, John Lilburne, se pronunța de asemenea pentru libertatea conștiinței și libertatea religioasă în genere și abordează necesitatea revizuirii radicale a dreptului penal, pe baza principiului că nu trebuie să existe vreun delict și nici pedeapsă fără o lege penală corespunzătoare ("nullum crimem, nulla poena sine lege"). Din mișcarea egalitarilor se desprinde o aripă mai radicală, cea a "diggerilor" ("săpătorilor"), reprezentați de Gerard Winstanley și
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
ca: Spirit pragmatic, Francis Bacon are interes scăzut pentru metafizica pură sau alte forme de gândire abstractă, concentrându-se asupra unor concepte ca statul, forma ideală de guvernare, situația poporului etc. În "Noua Atlantidă" (1627), imaginează o societate organizată pe baze raționale, științifice, dar în care există diferențe de clase și proprietate privată. În spirit iluminist, considera că progresul social nu poate fi asigurat prin transformări economice majore, ci prin pregătirea populației. Calitățile ideale dezirabile pentru omul nou sunt: generozitatea, spiritul
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
utilizat pentru prima dată, la turneele disputate la Londra în 1851 și 1862. Recent, sistemul a fost folosit la campionatele mondiale de șah din 2005 și 2007. Clasamentul final al unui turneu fiecare cu fiecare se alcătuiește de obicei pe baza victoriilor și a meciurilor terminate la egalitate, deși uneori sunt posibile și alte variante de departajare. În general, fazele de calificare ale unei competiții importante se desfășoară după sistemul fiecare cu fiecare, spre exemplu la Campionatul Mondial de Fotbal, campionatele
Turneu fiecare cu fiecare () [Corola-website/Science/337184_a_338513]
-
de evenimente, susținătorilor și ambasadorilor, deține ateliere de proprietate intelectuală și seminarii, oferă consiliere profesională pe diferite domenii ale brevetelor de invenție și de comercializare, afișează emblemă membrilor și oferă datele de contact pe site-ul său oficial și în baza de date, publică cărți de referință, ghiduri, sondaje, studii și ajută la crearea unor asociații de inovație și invenție și a unor rețele regionale în diferite țări. În perioada de început al organizației IFIA, asociațiile din țările nordice, precum și din
Federația Internaționala a Asociațiilor Inventatorilor () [Corola-website/Science/337193_a_338522]
-
în Maimon aproximativ 144 de oameni, conduși de José Horacio Rodríguez, în provincia Puerto Plata, care a venit pe un vas numit "Carmen Elsa". După mai multe zile de luptă împotriva regimului, membrii expediției au fost învinși și transferați la Baza Aeriană de la Sân Isidro, unde au fost torturați. Unii au supraviețuit, dar mai apoi au fost împușcați . În același an s-a format în țară un grup politic de stânga numit Mișcarea 14 iunie, compus din tineri care căutau o
Trujillo Dictatorul () [Corola-website/Science/337207_a_338536]
-
832 m. Podul a fost complet renovat în anii 1930-1950. În timp ce proiecta podurile feroviare peste râul Volga aproape de Tver în 1885 și peste Belaia la Ufa în 1886, Beleliubski a dezvoltat și a introdus o nouă tehnologie: grinzile transversale de bază erau legate prin balamale de conectat la partea de jos a structurii metalice. Un asemenea tip de sprijin structural a fost considerat deschizător de drumuri în zilele lui Beleliubski, pentru că a permis reducerea tensiunilor secundare în structuri. La Expoziția de la
Nikolai Beleliubski () [Corola-website/Science/337214_a_338543]