93,928 matches
-
O patrie pentru poporul evreu a fost o ideea care a apărut în secolul al XIX-lea în plin proces de dezvoltare a antisemitismului și asimilării a evreilor. Emanciparea evreilor în Europa a deschis direcția pentru două idei ideologice pentru „Problema evreiască”: asimilarea culturală
Cămin național al poporului evreu () [Corola-website/Science/323753_a_325082]
-
pentru două idei ideologice pentru „Problema evreiască”: asimilarea culturală, așa cum preconiza Moses Mendelssohn, și sionismul, promovat de Theodor Herzl La sfârșitul secolului al XIX-lea, Herzl și-a expus punctul de vedere cu privire la un stat evreiesc și o patrie pentru poporul evreu în cartea lui "Der Judenstaat". Herzl a fost mai târziu considerat părintele fondator al Statului Israel . În cadrul Declarației Balfour, Regatul Unit a devenit prima mare putere care s-a angajat public să sprijine fondarea în Palestina a unui „cămin
Cămin național al poporului evreu () [Corola-website/Science/323753_a_325082]
-
cartea lui "Der Judenstaat". Herzl a fost mai târziu considerat părintele fondator al Statului Israel . În cadrul Declarației Balfour, Regatul Unit a devenit prima mare putere care s-a angajat public să sprijine fondarea în Palestina a unui „cămin național pentru poporul evreu”. Guvernul britanic a reconfirmat hotărârea sa prin acceptarea mandatului pentru Palestina în 1922. Statul Israel a fost proclamat în 1948, devenind astfel patria evreilor. Deși aspirația evreilor pentru reîntoarcerea la Sion a fost o parte a religiei iudaice de-
Cămin național al poporului evreu () [Corola-website/Science/323753_a_325082]
-
pentru Palestina în 1922. Statul Israel a fost proclamat în 1948, devenind astfel patria evreilor. Deși aspirația evreilor pentru reîntoarcerea la Sion a fost o parte a religiei iudaice de-a lungul secolelor, mișcarea modernă pentru crearea unei patrii a poporului evreu a fost considerată drept o soluție împotriva antisemitismului care se manifesta în întreaga Europă. Eforturile moderne pentru fondarea unui cămin național evreiesc pentru poporul evreu a început în 1839, odată cu petiția lui Moses Montefiore către viceregelui Egiptului, prin care
Cămin național al poporului evreu () [Corola-website/Science/323753_a_325082]
-
parte a religiei iudaice de-a lungul secolelor, mișcarea modernă pentru crearea unei patrii a poporului evreu a fost considerată drept o soluție împotriva antisemitismului care se manifesta în întreaga Europă. Eforturile moderne pentru fondarea unui cămin național evreiesc pentru poporul evreu a început în 1839, odată cu petiția lui Moses Montefiore către viceregelui Egiptului, prin care cerea crearea sus-numitului cămin național în regiunea Palestinei. În 1896, Theodor Herzl și-a expus viziune sa asupra Statului Evreiesc ca patrie a poporului evreu
Cămin național al poporului evreu () [Corola-website/Science/323753_a_325082]
-
pentru poporul evreu a început în 1839, odată cu petiția lui Moses Montefiore către viceregelui Egiptului, prin care cerea crearea sus-numitului cămin național în regiunea Palestinei. În 1896, Theodor Herzl și-a expus viziune sa asupra Statului Evreiesc ca patrie a poporului evreu în cartea sa "Der Judenstaat".. Tot el este cel care a fost membru fondator al Organizației Sioniste Mondiale. Schițele obiectivelor mișcării sioniste mondiale au fost prezentate Primului Congres Sionist al Organizației Sioniste în 1897. Printre acestea se afla și
Cămin național al poporului evreu () [Corola-website/Science/323753_a_325082]
-
este cel care a fost membru fondator al Organizației Sioniste Mondiale. Schițele obiectivelor mișcării sioniste mondiale au fost prezentate Primului Congres Sionist al Organizației Sioniste în 1897. Printre acestea se afla și fraza „Sionismul caută să stabilească un cămin pentru poporul evreu în Palestina, apărat de dreptul public”. Numeroși delegați au încercat să modifice „dreptul public” cu „dreptul internațional”, dar au existat numeroși alți delegați care s-au opus. În cele din urmă a fost găsit un compromis, cunoscut ca „programul
Cămin național al poporului evreu () [Corola-website/Science/323753_a_325082]
-
public”. Numeroși delegați au încercat să modifice „dreptul public” cu „dreptul internațional”, dar au existat numeroși alți delegați care s-au opus. În cele din urmă a fost găsit un compromis, cunoscut ca „programul Basel”: „Sionismul urmărește să stabilească pentru poporul evreu un cămin în Palestina garantat public și legal” Acordul Sykes-Picot din 16 mai 1916 a prevăzut ca regiunea cunoscută ca Palestina să fie pusă sub „administrație internațională” și control britanic. Formula „cămin național pentru poporul evreu” a fost folosită
Cămin național al poporului evreu () [Corola-website/Science/323753_a_325082]
-
urmărește să stabilească pentru poporul evreu un cămin în Palestina garantat public și legal” Acordul Sykes-Picot din 16 mai 1916 a prevăzut ca regiunea cunoscută ca Palestina să fie pusă sub „administrație internațională” și control britanic. Formula „cămin național pentru poporul evreu” a fost folosită pentru prima oară în cadrul Declarației Balfour, care prevedea în versiunea oficială „fondarea în Palestina a unui cămin național pentru poporul evreu”. Noțiunea „casă națională” a fost folosită în mod intenționat în locul celei de „stat” datorită opoziției
Cămin național al poporului evreu () [Corola-website/Science/323753_a_325082]
-
cunoscută ca Palestina să fie pusă sub „administrație internațională” și control britanic. Formula „cămin național pentru poporul evreu” a fost folosită pentru prima oară în cadrul Declarației Balfour, care prevedea în versiunea oficială „fondarea în Palestina a unui cămin național pentru poporul evreu”. Noțiunea „casă națională” a fost folosită în mod intenționat în locul celei de „stat” datorită opoziției manifestate față de programul sionist în cadrul cabinetului britanic. Schița inițială a declarației se referea la principiul conform căreia „Palestina ar trebui fi reconstituită drept cămin
Cămin național al poporului evreu () [Corola-website/Science/323753_a_325082]
-
casă națională” a fost folosită în mod intenționat în locul celei de „stat” datorită opoziției manifestate față de programul sionist în cadrul cabinetului britanic. Schița inițială a declarației se referea la principiul conform căreia „Palestina ar trebui fi reconstituită drept cămin național al poporului evreu” . În 1919, secretarul general (și viitorul președinte) al Organizației Sioniste, Nahum Sokolow, a publicat o istorie a sionismului (1600-1918). El a fost de asemenea reprezentantul Organizației Sioniste la Paris, la Conferința de Pace. El avea să explice că: Regatul
Cămin național al poporului evreu () [Corola-website/Science/323753_a_325082]
-
să explice că: Regatul Unit a răspuns dezideratelor mișcării sioniste prin Declarația Balfour. Mai apoi, prin asumarea Mandatului pentru Palestina, aprobat oficial de Liga Națiunilor în iunie 1922, britanicii au acționat în favoarea formării unui cămin național / a unei patrii pentru poporul evreu. În preambulul mandatului se declara: La sfârșitul deceniului al patrulea, Liga Sionistă Britanică a luat în considerare și alte locații în care putea fi fondat căminul național evreiesc. Regiunea Kimberley din Australia a fost una dintre propuneri, respinsă însă
Cămin național al poporului evreu () [Corola-website/Science/323753_a_325082]
-
remarcat că această abordare, care restrângea în mod considerabil scopul căminului național, a fost făcută mai înainte de confirmarea mandatului pentru Palestina de către Consiliul Ligii Națiunilor și a fost acceptată în mod oficial de către exectivul Organizației Sioniste. Conceptul de înființării patriei poporului evreu în Palestina sub mandat britanic a fost păstrat cu sfințenie în politica națională israeliană și este reflectată în numeroase instituții publice și naționale israeliene. Conceptul acesta a fost exprimat în Declarația de Înființare a Statului Israel de pe 14 mai
Cămin național al poporului evreu () [Corola-website/Science/323753_a_325082]
-
sionismului, ca și între cetățenii israelieni de etnie evreiască, dintre evreii cu tradiții seculariste și cei tradiționaliști sau ortodocși. Sionismul secular, linia dominantă din punct de vedere istoric, are ca bază ideea conform căreia evreii sunt în primul rând un popor care are dreptul la autodeterminare. Un alt motiv al acestei abordări este acela conform căruia un stat secular i-ar proteja mai bine pe evrei de atacurile antisemite, permițându-le să trăiscă în pace. Sioniștii religioși, care credeau că religia
Cămin național al poporului evreu () [Corola-website/Science/323753_a_325082]
-
secular i-ar proteja mai bine pe evrei de atacurile antisemite, permițându-le să trăiscă în pace. Sioniștii religioși, care credeau că religia și practicile tradiționale sunt determinante pentru popurul evreu, considerând că secularismul nu ar face decât să transforme poporul într-unul ca oricare altul, făcând mai mult rău decât bine națiunii. În schimb, ei urmăreau să fondeze ceea ce ei denumeau un „autentic commonwealth evreiesc”, care să păstreze și să încurajeze moștenirea evreiască. Pornind de la analogia cu diaspora evreiască, care
Cămin național al poporului evreu () [Corola-website/Science/323753_a_325082]
-
altul, făcând mai mult rău decât bine națiunii. În schimb, ei urmăreau să fondeze ceea ce ei denumeau un „autentic commonwealth evreiesc”, care să păstreze și să încurajeze moștenirea evreiască. Pornind de la analogia cu diaspora evreiască, care fuseseră asimilată în culturile popoarelor în mijlocul cărărora trăiseră, abandonând propria cultură în mod voluntar sau forțat, sioniștii religioși au susținut că fondarea unui stat secular israelinan este echivalentă cu fondarea unui stat în care evreii sunt asimilați în masă ca o națiune, un adevărat atac
Cămin național al poporului evreu () [Corola-website/Science/323753_a_325082]
-
discută aprins asupra necesității existenței unui stat evreiesc. Datorită faptului că Israelul a fost creat în cadrul dreptului internațional ca instrument care să asigure autodeterminarea evreiască, cele două părți discută încă dacă Israelul trebuie să-și întărească statutul de stat pentru poporul evreu, sau să se înscrie pe drumul de tranziție către un stat al tuturor cetățenilor săi. O altă întrebare care se ridică este aceea a modalității în care să fie rezolvate problemele coexistenței cetățenilor săi. În zilele noastre, a reușit
Cămin național al poporului evreu () [Corola-website/Science/323753_a_325082]
-
Lupta Ardealului" (1946). Debut literar în "Luceafărul" (1959). Debut editorial cu vol. "Ỉntâmplări din viață și sport", în 1958 (în colaborare). Volumul de reportaje "Cal bătrân cu chinga roșie" (1974) reprezintă o parabolă strecurată prin cenzura vremii: calul bătrân este poporul român și chinga roșie, sistemul comunist. În 2003, se întoarce în țară, stabilindu-se în localitatea Făget, jud. Timiș, alături de soția sa, unde își (re)editează câteva romane. Moare în iunie 2006, după o lungă suferință fizică și morală, detectabilă
Romulus Zaharia () [Corola-website/Science/323761_a_325090]
-
Astfel, la 25 de ani, Kapodistrias s-a implicat în politică. În Cephallonia el a reușit să convingă populația să rămână unită și disciplinată pentru a evita intervenția străină și a calmat niște revolte fără conflict violent. A ascultat dorințele poporului și a inițiat reforme democratice ale „Constituției Bizantine” impusă de alianța ruso-otomană, ceea ce a făcut ca Marile Puteri să trimită un emisar, George Motsenigo, pentru a-l mustra. După alegerile pentru constituirea Senatului, Kapodistrias a fost numit în unanimitate Ministru
Ioannis Kapodistrias () [Corola-website/Science/323767_a_325096]
-
îngropat la Bursa. Puterile europene au încurajat la început invazia lui Timur Lenk și se spune că genovezii au arborat steagul mongol pe zidurile Galatei în semn de sprijin. Totuși, după numai câteva luni de la distrugerea armatei otomane în Anatolia, popoarele europene au început să se teamă că vor deveni următoarea țintă a atacurilor lui Timur. Ca dovadă a schimbării de atitudine stă faptul că mai multe corăbii italiene au transportat rămășițele armatei otomane în Tracia la adăpost. Cronicarii vremii, chiar
Bătălia de la Ankara () [Corola-website/Science/323855_a_325184]
-
din punct de vedere politic. Tot aici intră membrii guvernelor și parlamentelor anterioare, polițiștii, judecătorii, preoții, numiți « lachei ai capitalismului », dar și foștii membrii ai claselor conducătoare : profesiuni liberale, șefi de întreprinderi, acționari, bancheri, aristocrați, considerați de regim « exploatatori ai poporului ». Mulți dintre ei riscă pușcăria, chiar eliminarea fizică, din cauza apartenenței sociale sau politice din trecut. În cele din urmă, la această listă se adaugă cei care intră în clandestinitate pentru a scăpa de o arestare iminentă. Un număr mare de
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
pe termen lung. Rezistența țăranilor la colectivizarea forțată și brutală este un fenomen puțin cunoscut atât în Europa de Vest cât și în Europa Centrală. Într-o țară cunoscută pentru agresivitatea poliției politice, Securitatea mult temută, dar și pentru pasivitatea sau indiferența poporului în fața dominației comuniste, intensitatea opoziției țăranilor față de regimul stalinist este o realitate ieșită din comun. În 1937, rezultatele au arătat că peste 15,58% din voturi erau pentru Partidul « legionar » "Partidul Totul pentru Țară", echivalentul a 478 000 votes. În
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
toate săgețile de foc ale celui rău: de fapt, fără credință este cu neputință să fiți plăcuți lui Dumnezeu. Pe lângă acestea, trebuie să vă puneți pe cap coiful mântuirii, astfel încât să așteptați mântuirea de la unicul Mântuitor, care va elibera pe poporul Său din păcatele sale. În sfârșit, sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu, să locuiască din belșug pe gura voastră și în inimile voastre; iar toate câte trebuiesc făcute, să le faceți în numele Domnului. Trebuie să vă îndeletniciți cu vreo
Regula Carmelitana () [Corola-website/Science/323065_a_324394]
-
luptător pentru drepturile omului, salvator de mii de evrei în timpul Holocaustului din România, fost comunist, apoi dizident încarcerat și persecutat de regimul comunist, autorecomandat „invalid politic antifascist”, cinstit cu titlurile de "Cetățean de onoare al Israelului" și de drept între popoare. Potrivit documentelor de la Institutul Internațional pentru Studierea Holocaustului din Israel, riscându-și viața sa și a familiei, libertatea și avutul, a salvat de la moarte câteva mii de evrei. Pentru faptele sale a fost omagiat de statul Israel, care, pe 9
Anghel T. Anuțoiu () [Corola-website/Science/323068_a_324397]
-
Studierea Holocaustului din Israel, riscându-și viața sa și a familiei, libertatea și avutul, a salvat de la moarte câteva mii de evrei. Pentru faptele sale a fost omagiat de statul Israel, care, pe 9 ianuarie 1979, îl declara „Drept între Popoare“. În august 1990, numele său a fost gravat în „Grădina celor drepți“ de la Yad Vashem din Ierusalim, unde a plantat și un măslin marcat cu o placă onorifică. Bădița Anghel, cum îl alintă rudele, s-a născut în 1914 în
Anghel T. Anuțoiu () [Corola-website/Science/323068_a_324397]