92,267 matches
-
volume este publicat în 1968, al doilea în 1973, iar ultimul, doi ani mai târziu. Aceste volume provin din notele de lectură pe care Kojève le-a făcut mai ales pe marginea filosofilor neoplatonismului. Interesul său pentru Soloviev și, în general, pentru conflictul dintre filosofie și teologie l-a pregătit pentru a putea citi filosofi ai Antichității târzii, cu o privire atentă, în special, pe împăratul Iulian, despre care Kojève a scris un text impertinent, apărut într-un volum de omagii
Alexandre Kojève () [Corola-website/Science/337095_a_338424]
-
unor unități din organica Diviziei 2 Infanterie, Diviziei 5 Infanterie, precum și prin intrarea în organica sa a Regimentului 1 Grăniceri. Divizia a făcut parte din organica Corpului I Armată. La intrarea în război, Divizia 23 Infanterie a fost comandată de generalul de brigadă Matei Castriș. Divizia a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, în perioada 25 august/7 septembrie 1916 - 8/21 decembrie 1916. La 8/21 decembrie 1916, Divizia 23 Infanterie se desființează. Grupul de acoperire "Olt-Lotru" s-a
Divizia 23 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/337105_a_338434]
-
a constituit în perioada premergătoare intrării în război, cu misiunea de a asigura apărarea frontierei de stat în regiunea trecătorii Oltului, în nordul județelor Vâlcea și Argeș, pe văile Argeșului, Oltului și Lotrului. La declararea războiului, acesta era comandat de generalul (rz.) Constantin Manolescu, forțele sale intrând în subordinea Armatei 1, comandată de generalul de divizie Ioan Culcer. Grupul era format din "Detașamentul Olt" - comandat de colonelul Sava Dimitriu, compus din Regimentul 42 Infanterie și Regimentul 44 Infanterie și "Detașamentul Lotru
Divizia 23 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/337105_a_338434]
-
apărarea frontierei de stat în regiunea trecătorii Oltului, în nordul județelor Vâlcea și Argeș, pe văile Argeșului, Oltului și Lotrului. La declararea războiului, acesta era comandat de generalul (rz.) Constantin Manolescu, forțele sale intrând în subordinea Armatei 1, comandată de generalul de divizie Ioan Culcer. Grupul era format din "Detașamentul Olt" - comandat de colonelul Sava Dimitriu, compus din Regimentul 42 Infanterie și Regimentul 44 Infanterie și "Detașamentul Lotru" - comandat de colonelul Traian Moșoiu, compus din Regimentul 5 Vânători și Regimentul 2
Divizia 23 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/337105_a_338434]
-
de tăria unei divizii de infanterie de rezervă, având 17 batalioane de infanterie, 1 escadron de cavalerie și 12 baterii de artilerie. La 25 august/7 septembrie 1916 forțele Grupului Olt-Lotru au fost constituite în Divizia 23 Infanterie sub comanda generalului Matei Castriș. Divizia 23 Infanterie nu era prevăzută a se înființa în planul de mobilizare. După începerea războiului, Marele Cartier General a decis, la 25 august/7 septembrie 1916, constituirea sa, în subordinea a Corpului I Armată, alături de Divizia 13
Divizia 23 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/337105_a_338434]
-
prevăzută a se înființa în planul de mobilizare. După începerea războiului, Marele Cartier General a decis, la 25 august/7 septembrie 1916, constituirea sa, în subordinea a Corpului I Armată, alături de Divizia 13 Infanterie. Corpul I Armată era comandat de generalul de divizie Ioan Popovici, eșalonul ierarhic superior fiind Armata 1, comandată de generalul de divizie Ioan Culcer <br>Ordinea de bătaie a diviziei era următoarea:<br> Forța combativă a diviziei era de 17 batalioane de infanterie și 11 baterii de
Divizia 23 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/337105_a_338434]
-
General a decis, la 25 august/7 septembrie 1916, constituirea sa, în subordinea a Corpului I Armată, alături de Divizia 13 Infanterie. Corpul I Armată era comandat de generalul de divizie Ioan Popovici, eșalonul ierarhic superior fiind Armata 1, comandată de generalul de divizie Ioan Culcer <br>Ordinea de bătaie a diviziei era următoarea:<br> Forța combativă a diviziei era de 17 batalioane de infanterie și 11 baterii de artilerie de diferite calibre. La 26 septembrie/9 octombrie 1916, după Bătălia de la
Divizia 23 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/337105_a_338434]
-
chemarea "deoparte" de către judecător a celor două părți. Conform rapoartelor mass-media, procurorul Marsha Clark a crezut că femeile, indiferent de rasă, ar simpatiza cu victimele violenței domestice. Pe de altă parte, apărarea lui de cercetare a sugerat că femeile, în general, au mai multe șanse de a-l achita decât bărbații, că membrii juriului nu au răspuns bine la Clark combativ stil de litigii. Apărarea a speculat, de asemenea, că femeile de culoare nu ar fi la fel de simpatic ca femeile albe
Cazul O. J. Simpson () [Corola-website/Science/337119_a_338448]
-
între un guvernator german la Varșovia, și un omolog austriac al lui la Lublin. În mai multe memorandumuri trimise în 1915 și 1916, , guvernatorul general al zonelor poloneze de sub control german, a propus înființarea unui stat polonez independent. Sub influența generalului Erich Ludendorff, pe atunci director al operațiunilor Germaniei în Europa de Est, această propunere includea anexarea unor teritorii considerabile de către Prusia și Austro-Ungaria. Gerhard von Mutius, văr cu cancelarul Bethmann-Hollweg și reprezentant al ministrului de externe la cartierul general al lui Beseler
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
protestat față de și, într-o scrisoare adresată guvernului german, au cerut anexarea vestului Poloniei de către Germania și colonizarea acestor zone cu etnici germani. După ce ofensiva germană a eșuat în bătălia de la Verdun și Austria a suferit eșecuri militare împotriva Italiei, generalii Hindenburg și Ludendorff, acum și o forță din ce în ce mai dominantă în politica din Germania și Austria, și-au schimbat pozițiile față de Polonia: după ce anterior considerau Polonia un simplu bun negociabil în caz de o pace separată cu Rusia, ei acum stabiliseră
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
că crearea unei armate poloneze ar putea înlocui pierderile Puterilor Centrale. În octombrie 1916, la deliberările comune de la Pszczyna, conducerile germană și austriacă au convenit să accelereze proclamația prin care se promitea crearea unui stat polonez în viitor. Între timp, generalul von Beseler a reușit să câștige sprijin în rândul polonezilor pro-austrieci și al adepților lui Józef Piłsudski. Partidul (cu sediul la Paris) respingea însă orice colaborare cu Puterile Centrale. După ce împăratul German și cancelarul s-au întâlnit cu o delegație
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
la o criză politică, mai ales deoarece el era direcționat către un „viitor rege” nespecificat și sublinia alianța cu Germania și Austria. Mai mulți legionari au refuzat să depună jurământul și au fost arestați, fapt care l-a determinat pe generalul von Beseler să-l aresteze pe asociatul lui Piłsudski, , și să-l închidă în Germania. În luna august, restul Legiunilor, aproximativ zece mii de soldați, au fost transferați pe Frontul de Est. Mareșalul Coroanei, Niemojowski, a demisionat la 6 august și
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
iunie, în funcția de prim-ministru. După criza jurământului din 1917, acțiunile de recrutare în armata poloneză au primit sprijin insuficient au dat rezultate neglijabile, ajungând la doar 5.000 de oameni. În mai 1918, forța a fost consolidată de către generalul care și-a mutat corpul său de polonezi — adunat din fosta armată țaristă — în Polonia. În luna august, legionarii arestați pentru refuzul de a depune jurământul au fost eliberați și câțiva s-au oferit din nou voluntari pentru armata poloneză
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
singurul diplomat care a rămas în Varșovia în timpul Războiul Polono-Sovietic și a fost ales papă cu numele de Pius al XI-lea în anul 1922. După ce a germanilor din 1918 nu a reușit să câștige războiul pe Frontul de Vest, Generalul Ludendorff a propus în luna septembrie să se ceară pace pe baza planului prezentat de președintele american Wilson în ianuarie 1918 în ale sale Paisprezece Puncte, care, în ceea ce privește Polonia, cerea crearea unui „stat polonez independent ... garantat prin legământ internațional” cu
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
planului lui Wilson și desființarea imediată a administrației militare în țările ocupate de Germania. Trei zile mai târziu, Consiliul de Regență de la Varșovia a adoptat și el propunerile lui Wilson ca bază pentru crearea unui stat polonez. La 1 octombrie, generalul von Beseler a discutat cu Hindenburg la Berlin și, informat fiind de situația militară sumbră, s-au întors la Varșovia bolnav și descurajat. La 6 octombrie, el a predat administrația funcționarilor polonezi și, pe 23 octombrie, a transferat comanda asupra
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
Ludowy Republiki Polskiej" - traducere literală: „Sfatul Popular Provizoriu al Republicii Polone”), cu Daszyński (politician socialist și fost membru al parlamentului austriac), ca prim-ministru și colonelul Edward Rydz-Śmigły drept comandant militar. Moderații din Varșovia, care acum sperau la revenirea de generalului Piłsudski, care era încă arestat la Magdeburg, a repudiat declarația de la Lublin privind desființarea Regenței și planurile acesteia de reforme sociale radicale. Deja în octombrie Consiliul de Regență solicitase eliberarea lui Piłsudski și, după negocieri ținute prin intermediul lui , generalului i
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
de generalului Piłsudski, care era încă arestat la Magdeburg, a repudiat declarația de la Lublin privind desființarea Regenței și planurile acesteia de reforme sociale radicale. Deja în octombrie Consiliul de Regență solicitase eliberarea lui Piłsudski și, după negocieri ținute prin intermediul lui , generalului i s-a permis să se întoarcă la Varșovia, unde a sosit pe 10 noiembrie. În ziua următoare, Germania a semnat armistițiul și trupele germane din Varșovia au fost dezarmate, refuzând să tragă asupra insurgenților polonezi. Atât Consiliul de Regență
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
Consiliul de Regență cât și guvernul lui Daszyński au transferat toată autoritatea lui Piłsudski. Regența s-a autodizolvat trei zile mai târziu. Guvernatorul general german de la Varșovia, comandantul-șef al Polska Siła Zbrojna — (1 august 1915 - 11 noiembrie 1918) Guvernatori generali austro-ungari de la Lublin: În proclamația de 5 noiembrie 1916, Puterile Centrale au refuzat să stabilească frontierele noului stat polonez. În urma preluării puterii de către bolșevici în Rusia, în octombrie 1917, unii politicieni polonezi s-au aliat cu Germania ca „ultimul bastion
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
scrisoare adresată guvernului german de către minoritatea germană din Polonia, stabilită în preajma orașului Łódź. Astfel de planuri au fost convenite în principiu de către guvernul german în martie 1918, și în aprilie au câștigat sprijin în , dar au întâmpinat opoziție puternică din partea generalului von Beseler, într-un raport adresat împăratului Wilhelm. În luna iulie, Ludendorff și-a detaliat planurile într-un memorandum, propunând anexarea unei „fâșii de frontieră” foarte extinse, de 20.000 de kilometri pătrați. În luna august, Împăratul Carol al Austriei
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
foarte extinse, de 20.000 de kilometri pătrați. În luna august, Împăratul Carol al Austriei a insistat asupra opțiunii austro-polone, interzicându-i arhiducelui Carol Ștefan să accepte coroana și declarându-și opoziția față de orice planuri germane de anexare. În replică, generalul Ludendorff a acceptat să lase Wilno (și, eventual, Minsk) în Polonia, dar a reafirmat planul „fâșiei de frontieră”. Cu toate acestea, acest lucru a făcut prea puțin pentru a calma sentimentele polonezilor, care considerau că revenirea orașului Wilno în granițele
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
pentru desfășurarea acțiunilor militare ale Armatei României, în campania anului 1917. Planul stabilea obiectivul general al aacțiunilor militare, modul de acțiune și de alocare a forțelor militare pentru îndeplinirea acestuia. Planul a fost întocmit de Marele Cartier General, condus de generalul Constantin Prezan, în iarna 1916/1917, coordonat cu comandamentul forțelor ruse din România și aprobat de regele Ferdinand, în calitate de comandant al Frontului român. Deși planul urmărea îndeplinirea obiectivului politic fundamental - eliberarea teritoriului ocupat, planul a trebuit să țină seama și
Planul de campanie al Armatei României pentru anul 1917 () [Corola-website/Science/337140_a_338469]
-
cu acțiunile forțelor Antantei pe celelalte fronturi. Izbucnirea revoluției din Rusia (februarie/martie 1917) a amânat declanșarea ofensivei ruse preconizate. Pentru a clarifica situația, între 22 aprilie/5 mai-29 aprilie/12 mai 1917, prim-ministru Ion I.C. Brătianu, însoțit de generalul Constantin Prezan, a efectuat o vizită la Petrograd, iar la începutul lunii mai, generalul Prezan s-a întâlnit, la Moghilev, cu generalii Mihail Alekseev, șeful Marelui Cartier General rus și Dmitri Șcerbaciov, comandantul trupelor ruse din Moldova. În acest context
Planul de campanie al Armatei României pentru anul 1917 () [Corola-website/Science/337140_a_338469]
-
a amânat declanșarea ofensivei ruse preconizate. Pentru a clarifica situația, între 22 aprilie/5 mai-29 aprilie/12 mai 1917, prim-ministru Ion I.C. Brătianu, însoțit de generalul Constantin Prezan, a efectuat o vizită la Petrograd, iar la începutul lunii mai, generalul Prezan s-a întâlnit, la Moghilev, cu generalii Mihail Alekseev, șeful Marelui Cartier General rus și Dmitri Șcerbaciov, comandantul trupelor ruse din Moldova. În acest context, la începutul lunii aprilie 1917, Comandamentul Frontului Român a decis modificarea planului de campanie
Planul de campanie al Armatei României pentru anul 1917 () [Corola-website/Science/337140_a_338469]
-
clarifica situația, între 22 aprilie/5 mai-29 aprilie/12 mai 1917, prim-ministru Ion I.C. Brătianu, însoțit de generalul Constantin Prezan, a efectuat o vizită la Petrograd, iar la începutul lunii mai, generalul Prezan s-a întâlnit, la Moghilev, cu generalii Mihail Alekseev, șeful Marelui Cartier General rus și Dmitri Șcerbaciov, comandantul trupelor ruse din Moldova. În acest context, la începutul lunii aprilie 1917, Comandamentul Frontului Român a decis modificarea planului de campanie inițial, hotărând executarea loviturii principale pe direcția Brăila
Planul de campanie al Armatei României pentru anul 1917 () [Corola-website/Science/337140_a_338469]
-
La 30 mai/12 iunie 1917 s-a desfășurat la Iași, conferința de comandament în cadrul căreia a fost definitivat planul de operații pentru campania anului 1917, pe frontul românesc. La reuniune au participat regele Ferdinand, prim-ministrul Ion I.C. Brătianu, generalii români Constantin Prezan, Alexandru Averescu și Constantin Christescu, generalii ruși Dmitri Șcerbaciov, Nikolai Golovin, precum și generalul Henri Berthelot, șeful Misiunii Militare Franceze. în cadrul reuniunii au ieșit în evidență concepțiile diferite ale lui Averescu și Prezan, primul propunând ca rolul cel
Planul de campanie al Armatei României pentru anul 1917 () [Corola-website/Science/337140_a_338469]