93,155 matches
-
presiunile tatălui, începe studiile la "Facultatea de Medicină" din Edinburgh, în Scoția unde se afla și fratele său, Erasmus, care mai studiase și la Cambridge. Din cauza faptului că la acea vreme operațiile erau efectuate fără anestezie, Charles a înțeles că medicina nu era chemarea lui. De altfel, în repetate rânduri, el se declară dezgustat de orele de disecție pe cadavre. În schimb, este atras de orele de chimie ale profesorului Alexander Pope. De la John Edmostone, fost sclav de culoare devenit liber
Charles Darwin () [Corola-website/Science/297419_a_298748]
-
avut cu Edmonstone îi insuflă lui Darwin dorința de a explora zona ecuatorială. Charles Darwin își dă seama că oamenii de culoare sunt asemănători cu europenii, în ciuda diferențelor de aspect exterior. În 1826, după încheierea primului an de studii la medicină, Darwin își petrece vara călătorind prin pădurile din regiunea natală. Citește cu interes cartea lui Gilbert White, "The Natural History of Selborne", de unde învață să aprecieze formele de viață din sălbăticie. Începe să efectueze observații asupra păsărilor, notând într-un
Charles Darwin () [Corola-website/Science/297419_a_298748]
-
a fi religios sau antireligios. În martie 1827, Darwin își expune, în cadrul acestei societăți științifice, propria sa descoperire conform căreia sporii negri prezenți în cochiliile scoicilor nu erau altceva decât ouă de lipitoare. Slabul interes manifestat de Darwin pentru studiul medicinei, îl face pe tatăl său să-l înscrie la "Facultatea de Teologie", la Christ College din Cambridge în 1828, cursuri pe care Darwin începe să le urmeze din luna ianuarie a acelui an. Această schimbare nu a fost pe placul
Charles Darwin () [Corola-website/Science/297419_a_298748]
-
(n. 28 februarie 1863, București - d. 15 mai 1938, București) a fost un medic neurolog român, profesor la Facultatea de Medicină din București, membru titular al Academiei Române, fondatorul Școlii Românești de Neurologie. În 1882 - după absolvirea Seminarului Central - se înscrie la Facultatea de Medicină din București. Cu sprijinul lui Victor Babeș, în al cărui laborator de Anatomie Patologică și Bacteriologie începuse
Gheorghe Marinescu () [Corola-website/Science/297436_a_298765]
-
1863, București - d. 15 mai 1938, București) a fost un medic neurolog român, profesor la Facultatea de Medicină din București, membru titular al Academiei Române, fondatorul Școlii Românești de Neurologie. În 1882 - după absolvirea Seminarului Central - se înscrie la Facultatea de Medicină din București. Cu sprijinul lui Victor Babeș, în al cărui laborator de Anatomie Patologică și Bacteriologie începuse să lucreze ca preparator, își continuă studiile începând din 1889 la Paris în clinica de maladii ale sistemului nervos din spitalul "Salpetrière" condusă
Gheorghe Marinescu () [Corola-website/Science/297436_a_298765]
-
Încurajat de Pierre Marie prezintă în 1890 în Berlin la un congres international rezultatul cercetărilor asupra substratului morfopatologic în acromegalie. Între 1890 și 1896 întreprinde călătorii de studii în Germania, Anglia, Belgia și Italia. În 1897 susține la Facultatea de Medicină din Paris teza de doctorat cu titlul "Mâna suculentă în siringomielie". În același an - întors în țară - primește funcția de șef al serviciului de boli nervoase la spitalul Pantelimon; un an mai târziu este numit profesor la clinica bolilor nervoase
Gheorghe Marinescu () [Corola-website/Science/297436_a_298765]
-
de doctorat cu titlul "Mâna suculentă în siringomielie". În același an - întors în țară - primește funcția de șef al serviciului de boli nervoase la spitalul Pantelimon; un an mai târziu este numit profesor la clinica bolilor nervoase a Facultății de Medicină din București. Tot atunci, în 1898, cu ajutorul operatorului Constantin M. Popescu, realizează primul film științific din lume: "„Tulburările mersului în hemiplegia organică”". Însuși Auguste Lumière recunoștea, într-o scrisoare din 29 iulie 1924: La 25 octombrie 1899, medicul Alexandru Bolintineanu
Gheorghe Marinescu () [Corola-website/Science/297436_a_298765]
-
la un pacient cu leziuni ale "substantiei nigra" a constituit baza de lucru a lui Edouard Brissaud în demonstrarea rolului acestei formații în patogenesa parkinsonismului. În 1906 este ales membru al Academiei Române, unde rostește discursul de recepție "Progresele și tendințele medicinei moderne". În anul 1909 apare la Paris monografia "La Cellule Nerveuse", cu o prefață elogioasă a renumitului histolog spaniol Santiago Ramón y Cajal. Devine din ce în ce mai cunoscut și apreciat în cercurile științifice de specialitate internaționale; în 1912 este ales membru corespondent
Gheorghe Marinescu () [Corola-website/Science/297436_a_298765]
-
1909 apare la Paris monografia "La Cellule Nerveuse", cu o prefață elogioasă a renumitului histolog spaniol Santiago Ramón y Cajal. Devine din ce în ce mai cunoscut și apreciat în cercurile științifice de specialitate internaționale; în 1912 este ales membru corespondent al Academiei de Medicină din Paris. În 1919 clinica de boli nervoase se mută la Spitalul Colentina, unde va rămâne timp de 41 de ani. Aici se înconjoară cu o echipă de colaboratori valoroși, care vor constitui nucleul Școlii Românești de Neurologie. Întreprinde cercetări
Gheorghe Marinescu () [Corola-website/Science/297436_a_298765]
-
Legea consiliilor județene, Codul Penal și Legea instrucțiunii publice, precum și crearea Consiliului de Stat. Tot acum se înființează Școala Națională de Arte Frumoase, la București, la conducerea căreia este desemnat Theodor Aman și este inaugurată, în premieră, o Școală de Medicină Veterinară. Analizând suita de evenimente, unele cu caracter realmente revoluționar, se poate spune că sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza au fost puse bazele statului unitar român modern. Practic, nu există domeniu de activitate economică, social-politică, culturală, administrativă sau militară
Alexandru Ioan Cuza () [Corola-website/Science/297432_a_298761]
-
a fost efectuată evaluarea potențialului uman al centrelor și s-a creat baza de date a doctorilor habilitați/doctorilor în științe care activează la Universitatea de Stat „Alecu Russo”, Centrul Științifico-Practic „Selecția”, Institutul de Cercetări Științifice „Rif AcvaAparat”, Centrul de Medicină Preventivă din Bălți. În municipiul Bălți își au sediul multe instituții de învățământ superior, mediu de specialitate și profesional-vocaționale. Acestea pot servi ca o bază excelentă pentru dezvoltarea resurselor umane, cu impact asupra dezvoltării economice a întregii RD Nord, nu
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
elevi, atât din Bălți, cât și alte localități din țară. Anual, la școlile profesionale sunt înmatriculați peste 1 600 de elevi, ajungând uneori la 2000. În domeniul învățământul mediu de specialitate funcționează 6 colegii: Colegiul Pedagogic „Ion Creangă”, Colegiul de Medicină, Colegiul de Industrie Ușoară, Colegiul Tehnic Feroviar, Colegiul Politehnic și Colegiul de Muzical-Pedagogic. Colegii reprezintă o treaptă intermediară între învățământul secundar profesional și cel superior. După absolvirea colegiului, studenții obțin diplomă de studii medii de specialitate, care le oferea titularilor
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
care a deținut funcția de președinte al Consiliului de Miniștri al României (între 28 septembrie 1939 și 23 noiembrie 1939). Unic descendent al unei înstărite familii boierești din Oltenia, Argetoianu a dobândit o licență în drept și un doctorat în medicină la Paris, însă a urmat o carieră în diplomație, unde a activat până în 1913, când a intrat în politica română. S-a alăturat inițial Partidului Conservator, însă a trecut de-a lungul carierei sale politice prin multe partide, deținând portofoliul
Constantin Argetoianu () [Corola-website/Science/297437_a_298766]
-
a tracilor numiți geți era Zalmoxis . Zalmoxis mai era numit și Gebeleizis. La fiecare patru ani, un războinic era sacrificat prin aruncare in trei sulițe In Grecia, in secolul al V-lea, I.H., Zalmoxis era discutat în legătură cu Pitagora și cu Medicina Psihosomatică "Articol principal:" Cultura tracă Căutările arheologice ale rămășițelor culturii tracice au demarat în secolul al XX-lea, în special după Al Doilea Război Mondial. Ele s-au desfășurat cu precădere în sudul Bulgariei. În urma săpăturilor intense din anii 1960
Traci () [Corola-website/Science/297450_a_298779]
-
poezii sub pseudonimul Anton Dabrotin în revista "Lumea" și în pagina de Duminecă a ziarului "Națiunea" și a primit în 1947 Premiul I pe țară pentru literatură la concursul pentru tineret organizat de Ministerul Educației Naționale. Se decide totuși studiului medicinei, fiind admis în 1947 ca student al Facultății de Medicină din București, unde a avut ca profesor de Neurologie pe Nicolae Ionescu-Sisești. Paralel absolvă primii doi ani ai Facultății de Filosofie. În timpul studenției, nearătându-se entuziasmat de progresul comunismului în
Ion N. Petrovici () [Corola-website/Science/297470_a_298799]
-
pagina de Duminecă a ziarului "Națiunea" și a primit în 1947 Premiul I pe țară pentru literatură la concursul pentru tineret organizat de Ministerul Educației Naționale. Se decide totuși studiului medicinei, fiind admis în 1947 ca student al Facultății de Medicină din București, unde a avut ca profesor de Neurologie pe Nicolae Ionescu-Sisești. Paralel absolvă primii doi ani ai Facultății de Filosofie. În timpul studenției, nearătându-se entuziasmat de progresul comunismului în România, este categorisit drept element dușmănos regimului și este exclus
Ion N. Petrovici () [Corola-website/Science/297470_a_298799]
-
de specialitate din țară și străinătate. In anul 1959 devine medic specialist neurolog prin concurs, clasificându-se pe primul loc. Cu toate că i se recunoșteau calitățile profesionale, nu a fost admis nici ca asistent la catedra de Neurologie a Facultății de Medicină, nici ca cercetător în Institutul de Neurologie al Academiei, deși câștigase concursurile date, fiind preferați alți candidați cu dosare politice "mai bune". După ce lucrează timp de 5 ani în serviciul de consultații al Policlinicii Regionale din București, obține - tot prin
Ion N. Petrovici () [Corola-website/Science/297470_a_298799]
-
unde este angajat în Clinica de Neurologie a Institutului Max-Plank de Cercetare a Creierului ("Max-Plank-Institut für Hirnforschung") din Köln de sub conducerea lui Klaus-Joachim Zülch, unul din marii corifei ai neurologiei internaționale. În 1973 i se decernează titltul de "Doctor în Medicină și Chirurgie" din partea Universității din Roma (Italia) pentru dizertația "Patologia lobilor frontal și temporal". Activitatea științifică intensă în cadrul Institutului Max-Plank se reflectă în numeroase articole publicate și în participarea la diverse congrese în Germania, Italia, Austria, Anglia, Franța și Statele Unite
Ion N. Petrovici () [Corola-website/Science/297470_a_298799]
-
plan mondial" și medalia comemorativă "Gheorghe Marinescu" de "Recunoaștere universală 2003". Ion N. Petrovici este deasemenea membru în "Deutsche Gesellschaft für Neurologie", "Deutsche Gesellschaft für Neurophysiologie", "Deutsche Gesellschaft für Aphasieforschung", "Società Italiana di Neurologia", "European Neurological Society", "Royal Society of Medicine"-Londra, "New York Academy of Sciences", "Societatea Română de Neuroendocrinologie". Ion N. Petrovici trăiește în Köln. Este căsătorit din 1959 cu Veronika Petrovici, profesoară de Chirurgie Plastică și Reconstructivă la Universitatea din același oraș. In anul 1962, Ion N. Petrovici, împreună cu
Ion N. Petrovici () [Corola-website/Science/297470_a_298799]
-
aici”" (spunea el încercând să apere memoria fostului șef) "„legenda că Mareșalul ar fi suferit de sifilis.”" Magherescu lăsa să se înțeleagă că tratamentul cvasiidentic aplicat și sifilisului și malariei a putut da naștere mitului unui Antonescu sifilitic. Potrivit istoriei medicinei, în acea perioadă malaria nu se trata cu bismut, tratamentul de preferință era chinina, completat cu plasmokina și atebrina (produse Bayer). Injecțiile cu bismut se administrau la tratarea sifilisului terțiar, cerebral, deși provocau intoxicări cronice (bismutoză). Tot ca tratament antisifilitic
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
optimism moderat.” Pratchett a spus că simte că mai are vreme pentru „încă niște cărți”, adăugând că, deși înțelege impulsul de a întreba 'pot face ceva?', în acest caz particular va lua în considerare doar ofertele venite de la „experți din medicina cerebrală.” Discutând despre diagnosticul său cu ocazia Bath Literature Festival de la începutul anului 2008, Pratchett a dezvăluit că acum are dificultăți în a scrie dedicații când semnează cărțile. În luna martie 2008, Pratchett a anunțat că donează 1.000.000
Terry Pratchett () [Corola-website/Science/297460_a_298789]
-
industrial, motiv pentru care nu se produc pigmenți speciali pentru pictură, se folosesc cei produși pentru tipografii, industria automobilelor, vopsirea textilelor, a lemnului și a metalelor, zugrăveli, colorarea betoanelor, a ceramicii, a maselor plastice, precum și coloranți alimentari, coloranți folosiți în medicină sau în industria cosmeticelor. Fabricarea culorilor pentru pictură se reduce de fapt la măcinarea fină a pigmenților, amestecarea cu lianți, aditivi și solvenți și împachetarea lor. "Puterea de colorare" () a pigmenților se referă la posibilitatea de a-i dilua sau
Pictură () [Corola-website/Science/297480_a_298809]
-
fost inițial orientate, în principal, către chestiunile legate de limba indivizilor: cultură (inclusiv media audio-vizuală), educație și utilizarea limbii. Ulterior, competențele au fost extinse către domenii mai puțin legate de chestiuni de limbă și printre acestea se pot enumera: sport, medicină generală și preventivă și asistență a indivizilor (protecția tinerilor, ajutor acordat familiilor, servicii de asistență a imigranților, etc.). Regiunea Flandra are o populație de aproximativ 6 milioane de locuitori și exclude teritoriul Regiunii Capitalei Bruxelles enclavat în aceasta. În principal
Flandra () [Corola-website/Science/297502_a_298831]
-
(n. 2 ianuarie 1895, Focșani - d. 6 septembrie 1957, București) a fost un medic, neuromorfolog român, profesor de histologie la Facultatea de Medicină din București, membru corespondent (din 1955) al Academiei Române. Originar din Focșani, unde a fost elev al liceului "Unirea", a urmat apoi cursurile Facultatății de medicină din București între anii 1914-1922. A fost extern și intern prin concurs în clinica de
Ion T. Niculescu () [Corola-website/Science/297520_a_298849]
-
septembrie 1957, București) a fost un medic, neuromorfolog român, profesor de histologie la Facultatea de Medicină din București, membru corespondent (din 1955) al Academiei Române. Originar din Focșani, unde a fost elev al liceului "Unirea", a urmat apoi cursurile Facultatății de medicină din București între anii 1914-1922. A fost extern și intern prin concurs în clinica de neurologie a spitalului "Colentina" sub conducerea lui Gheorghe Marinescu. Și-a continuat specializarea în neurologie pe lângă M.D. Noica, elev al lui Joseph Babinski și al
Ion T. Niculescu () [Corola-website/Science/297520_a_298849]