10,749 matches
-
modelată de bibliotecă, prin contactul permanent cu foile de carte; degetele lungi și nervoase învîrteau acul improvizat, de parcă ar fi ținut între ele nu o sîrmă grosolană, ci pana de caligraf a unui copist din alte vremuri. Cînd i-am admirat îndemînarea, s-a apărat ca de o laudă necuvenită. Am cîteva generații de tîmplari în familie. Modestia, simplitatea și bucuria copilăroasă a inimii se armonizau cu tăria de caracter. Pe măsură ce i se accentua slăbiciunea fizică, forța sa sufletească iradia. Trupul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
rezervă, să fie sigur că-i ajung, apoi a probat noua haină, care-i venea de minune. S-a dat și cu puțină briantină și s-a dus repede la oglindă să se privească. Rar mai avea timp să se admire și mai ales rar avea loc de puțină intimitate, dar atunci toți colegii lui erau plecați. O liniște apăsătoare, alături de lumina neobișnuit de puternică a acelei toamne călduroase colorau camera celor șase studenți brăileni de pe Plevnei. În absența tuturor, Cristi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
din mulțimea de călușei, leagăne, mașinuțe și avioane, care se ridicau și se învârteau, în timp ce adolescenți bezmetici încercau labirin- tul cu oglinzi, peșterile sau zidul morții pentru motocicliști. În Cișmigiu, pensionarii jucau de zor table sau șah, copiii veneau să admire păunii și lebedele, iar tinerii se plimbau cu bărcile pe micuțul lac înconjurat de sălcii pletoase, care iarna devenea un patinoar elegant pentru amatori. Se juca teatru în aer liber în parcuri, erau deseori fanfare, târguri cu diverse ocazii, clovni
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
comandă amândoi încă un vin și își aprind o țigară, iar Cristi se gândește cum de evitase până atunci o invitație în Mișcarea Legionară și, iată, ea venea de unde te așteptai mai puțin, tocmai din partea unui om pe care îl admira nespus și despre care acum afla că este gardist. — Domnule Vasile, sper că-mi permiteți o părere... — Desigur, v-ascult cu drag - și mimează un zâmbet, deși bănuia unde va duce discuția și nu-i convenea. — Eu unul, domnule Vasile
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
să fie lansate, ce o să se mai joace pe la teatre și tot felul. De când se mutase în gazdă la ea, pe Cobălcescu la numărul 16, niciodată nu stătuseră atât de vorbă, cu orele. La fel cum niciodată nu s-a admirat atât de mult în oglindă ca mai târziu în ziua aceea. S-a bărbierit atent, de câteva ori chiar, să fie sigur că are tenul perfect, că nu a ratat vreun milimetru, folosind spumă cât pentru o săptămână și dându-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
semn că a fost purtat mult timp, iar pantalonii erau cu câțiva milimetri mai ridicați decât trebuie, îi avea probabil de mult și se mai înălțase puțin. Brusc, Cristi și-a amintit de el în perioada studenției. Și l-a admirat pe Avram, într-un fel numai de el știut. Și tot la fel de repede l-a învăluit un sentiment de gelozie cum nu mai întâlnise până atunci. Nu avusese ocazia de mult timp să fie gelos pe cineva, iar acum ajunsese
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
să beți câte ceva, să prindeți puteri, păi, cum ? Ehe, e timp pentru toate, nu vă aruncați încă în marele oraș, Andrei Ruse 224 pentru că o să vă sugă imediat de toate energiile, de nici nu vă dați seama. Cristi și Vladimir admirau pe geamurile mașinii străzile Parisului, în tăcere, prea istoviți după călătorie să povestească despre cum mai e pe- acasă, la Brăila sau la București, și să-i satisfacă curiozitățile lui Foty. Erau fascinați de orașul aglo- merat și agitat care
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Japonia. Perioada de aur a Europei, perioada de aur a României și a Bucureștiului sunt pe cale să se termine nu la multe nopți distanță față de cea în care Cristi a coborât după ce s-a cazat și a fumat câteva țigări, admirând Sena și vestitele anticariate de pe malul ei. Parisul este un amestec de tonuri, de ritmuri, de oameni, de curiozități de tot soiul, în care fiecare duce o viață trepidantă. Toți într-o continuă alergare. Zilele următoare, Cristi și Vladimir, însoțiți
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pentru a descoperi marele oraș. Au început apoi cu Domul Invalizilor, unde se afla și mormântul lui Napoleon. Au continuat cu Place de la Concorde, cu Obeliscul din Luxor și au făcut o pauză la Place de l’Étoile, unde au admirat Arcul de Triumf. Ceea ce m-a impresionat în mod deosebit a fost vizita pe care am făcut-o la Palatul Justiției, și anume a acelei aripi care se cheamă La Conciergerie. Aici, într-o încăpere, am văzut sinis- tra ghilotină
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pentru „imbecilul, naivul” incorigibil ce eram, un semn, un semnal - sunetul unei trâmbițe care chema la „unirea optzeciștilor” și la „luptă strânsă” nu numai contra „bătrânilor șaizeciști”, până atunci, până’n zorii mult suspectatei revoluții, extrem de curtați și, În aparență, admirați de tinerele „speranțe” În proză, poezie și critică; nu, era ceva cu mult mai „grandios”, mai „grav”, mai „definitiv”: era, dincolo de chemarea la solidaritate a celor ce visau gloria literară și erau născuți În deceniul al șaselea, o „propunere de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
la marea carte a romanticului istoric și filosof al istoriei, prieten cu Goethe, Thomas Carlyle, Cultul eroilor, carte unde mi-am regăsit și legitimat impulsurile mele tinerești și „nesăbuite”. „Poți accepta orice viciu, spune Oscar Wilde, cu condiția să-l admiri la nesfârșit!”, o frază care sună cinic doar În aparență. Deoarece unele „vicii”, d.p.d.v. al „onorabilei societăți”, cu timpul se pot transforma În „contrariul lor”, adică În norme veritabile care pot fi aplicate cu succes aceleiași „onorabile societăți”! Dacă nu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de organizare cele mai eficiente și mai spectaculoase ale Europei - a durat vreo mie de ani și forța lui a fost și aceea de a se baza pe o stratificare foarte clară și dură socială, stratificare pe care Nietzsche o admiră și o propune ca model, cu acea expresie care la el revine adesea, das Pathos der Distanz - patosul distanței! -, capacitatea anume a fiecărui strat sau clasă socială de a-și susține și a răspunde pentru obligațiile și prerogativele ce-i
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Faye, care mă sedusese tocmai prin atitudinea sa francă față de cele ce se Întâmplaseră În România finalului de decembrie ’89. J.-P. Faye credea nu numai În realitatea unei revoluții române, dar o declara cea mai importantă a secolului trecut, admirându-i violența, decizia protestului, martirii! Noi - prin „noi” eu desemnez mai ales o parte a elitei și a mass-mediei „de tiraj”, În care s-au strecurat nu puțini tineri sau mai puțini tineri scriitori de talent, unii dintre ei chiar
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care există În orice cultură. În acest sens, revoluția care ne-a adus atâtea daruri și libertăți ne-a și luat ceva: credința și tenacitatea de a-și continua vocația a unor tineri care reușiseră, printr-o voință și ambiție admirate de toată lumea, de a publlica câteva opuri de valoare. Să fie oare tirania mai generoasă cu talentele ce se nasc, in statu nascendi, cu tinerii debutanți În artele majore, precum romanul sau filosofia?! A, nu, bineînțeles că nu, și cu toții
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dureroase, neînțelegeri, că acolo, În anii acelor „false aprecieri”, s-a născut, În fașă, percepția și mai ales vocația mea pentru ceea ce se numește mister! Și astfel - și astfel -, acum, În deplină maturitate, sunt capabil să Înțeleg și chiar să admir cauzalitățile de tip idealist În filosofie, de la Schelling la Blaga, care fac din mister și din forțele extra-logice, uneori, sedii ale unor răspunsuri posibile la marile, gravele Întrebări! Și alții, nu puțini, autori esențiali, care se revoltă contra unilateralității spre
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
omului. Când existența, propria ta existență te așteaptă și te Întâmpină surâzând, precum zeița Flora, dar În brațele ei se află nu calicii colorate și parfumate, ci Însuși Destinul! Al tău, numai al tău, o lucrare rară, pe care o admirai În paginile vechi și celebre, când un om, un singur om, se ridică prin nu știu ce forțe sau impulsuri, aparent sinucigașe, din talazurile Întotdeauna grozave ale existenței sociale - un Iona ce luptă cu intestinele formidabile ale Chitului, care nu sunt decât
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sărăcăciosul”, dar confortabilul său fotoliu de la Frankfurt sau Metz, sau o Întreagă pleiadă de critici de prima mărime care au certificat valoarea și originalitatea unor producții epice? Sau atâtea și atâtea mii de cititori inteligenți care nu numai că au admirat unele texte, dar s-au și „hrănit” din ele, Începând „să spere” că e posibilă „revenirea la normal”, În literatură și artă cel puțin, sau, „pe dos”, au primit semnale evidente și repetate că puterea discreționară ideologică de tip bolșevic
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
noi Înșine? Confruntarea dintre aceste tendințe opuse a Însoțit procesul de modernizare a ultimelor două secole. Evident, nu românii au inventat dramatizarea raporturilor cu „ceilalți“: aceasta este o trăsătură universală a imaginarului. Poate Însă că românii dramatizează În mod deosebit, admirând sau respingând, preluând fără nuanțe sau refuzând din principiu. Este rezultatul contradictoriu al unei istorii contradictorii. Să mai spunem — complicând În continuare lucrurile — că cele trei țări din care s-a alcătuit România modernă se divid la rândul lor În
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
al Ungariei, de origine română. Ungurii Îl numesc Hunyádi János, românii Ioan (sau Iancu) de Hunedoara. Indiferent de origine, el era Însă catolic și nobil ungar; fiul său, Matei Corvin, a devenit rege al Ungariei. Impunătorul său castel poate fi admirat la Hunedoara, În sudul Transilvaniei, iar mormântul, În catedrala catolică din Alba Iulia (capitala medievală a Transilvaniei). Cum de n-au cucerit turcii țările române? Istoricii români și-au tot pus această Întrebare. Cum de n-au avut soarta Ungariei
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
e mai vârstnic, mai sărac sau mai prost informat, cu atât se lasă mai ușor atras de acest partid. Explicația e simplă: nu entuziasmul, ci dependența. Oamenii care l-au votat pe Băsescu au fost extrem de motivați: fie că-l admirau pe Băsescu, fie că (unii nu-l admirau deloc) Îl detestau pe Năstase. Pentru Năstase, mai nimeni n-a votat cu entuziasm: au votat categoriile dependente, de persoane asistate, sau care așa știu ele: că trebuie să voteze cu Puterea
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
informat, cu atât se lasă mai ușor atras de acest partid. Explicația e simplă: nu entuziasmul, ci dependența. Oamenii care l-au votat pe Băsescu au fost extrem de motivați: fie că-l admirau pe Băsescu, fie că (unii nu-l admirau deloc) Îl detestau pe Năstase. Pentru Năstase, mai nimeni n-a votat cu entuziasm: au votat categoriile dependente, de persoane asistate, sau care așa știu ele: că trebuie să voteze cu Puterea. Victoria lui Băsescu părea că deschide calea unei
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
aproape În Întregime timp de un veac imaginarul politic și cultural al românilor. Nu le-a lipsit românilor nici ideea unei mai largi solidarități latine, dar aceasta a fost până la urmă absorbită tot de Franța. Românii mergeau la Roma să admire Columna lui Traian (actul lor de naștere Înregistrat În piatră), dar până după Primul Război Mondial nu s-au arătat prea interesați de raporturi particulare cu Italia. Cu atât mai puțin cu Spania, Portugalia sau cu America Latină. „Panlatinismul“ i-a
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ale grecilor și romanilor din Antichitate; „În alianță una cu alta, aceste două națiuni sunt menite a conduce lumea și a decide pururea despre soarta celorlalte popoare“ (mai perspicace, Tocqueville anunța tot atunci că viitorul aparține Statelor Unite și Rusiei!). Codru-Drăgușanu admiră muzeele și Înfăptuirile tehnologice. Îl uimește Însă numărul mare al bărbaților chei (poate din cauza climei!) și Îl oripilează brutalitatea unui meci de box. Limba engleză Îi zgârie urechile; crede că nu este bună, dată fiind scurtimea cuvintelor, decât pentru comenzi
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
nu mai era vremea „demiurgilor“, ci a specializărilor). Poate că cel mai aproape de amploarea operei lui Iorga, de filozofia unei vieți care nu se mulțumește cu fragmente, ci aspiră la Întreg, aproape de altfel și de Hasdeu, pe care l-a admirat, a fost Mircea Eliade (1907- 1986). Încadrarea În aceeași „familie“ cu Hasdeu și Iorga nu Îi diminuează originalitatea. Eliade merge pe propriul său drum, dar, ca și marii săi Înaintași, vede cultura ca un tot; căile ei multiple conduc toate
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
strălucise niciodată); În 2005-2006, mai multe filme românești au obținut un notabil succes internațional. Românii se mândresc și cu destul de multe contribuții În știință și tehnologie, și acestea, spun ei, pe nedrept minimalizate sau ignorate.<endnote id="8"/> Poate fi admirat și astăzi podul metalic de la Cernavodă, peste Dunăre (legând Muntenia de Dobrogea), construit Între 1890 și 1895 de inginerul român Anghel Saligny (1855-1924); a fost, la vremea respectivă, cea mai mare lucrare de acest gen din Europa. Istoria aviației Înregistrează
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]