KorAP: Find »[drukola/base=ambasador & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...366 367 368 ...547 >

13,659 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841

fusesem numit îl cunoșteam. Nu era, cum se spune, "diplomat de carieră", dar era un om instruit, cultivat, scriitor și ziarist, traducător al multor opere fundamentale ale literaturii spaniole , fiind pentru aceasta răsplătit cu importante premii și distincții. Fusese numit ambasador de președintele Ion Iliescu, intrând în diplomație după încheierea, puțin "șifonat", a stagiului "post-revoluționar" de șef suprem la cotidianul "Adevărul". De la "Bursa de știri" din urbe și din minister aflasem unele amănunte "de interes" cu privire la plecarea sa din presă și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
la Madrid debuta sub cele mai bune auspicii, putând și eu, în acest context, "să-mi aduc aportul" (expresie agramata folosită "într-o veselie" de cadre de toate nivelurile, atât înainte, cât și după '89). Ultima vizită a fost la ambasadorul Spaniei, cu care am avut plăcerea să discut preț de o oră despre România, Spania, împăratul Traian cel născut lângă Sevilla, Cristofor Columb, America Latină, bătălia de la Lepanto și Cervantes... Am sosit la Madrid la început de noiembrie, lună când se

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
Cristofor Columb, America Latină, bătălia de la Lepanto și Cervantes... Am sosit la Madrid la început de noiembrie, lună când se pregătesc acțiunile pentru Ziua Națională, rapoartele de activitate și proiectele pentru anul următor, așa că am intrat "în dispozitiv" imediat. Întrevederea cu ambasadorul a fost scurtă și protocolară, fără efuziuni sentimentale nici de o parte, nici de cealaltă. Pe felia sa fiecare eram prea versați în ale vieții pentru atare momente. Mi-am cunoscut și colegii consilierul comercial, consulul, secretar II, atașatul de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
vieții pentru atare momente. Mi-am cunoscut și colegii consilierul comercial, consulul, secretar II, atașatul de presă, secretar III și atașatul cultural, secretar III, apoi pe cei din "eșalonul 2" administrator, șofer, portari, cifror, cu soțiile lor angajate sau neangajate. Ambasadorul fusese numit în 1991. După plecarea din presă și până la venirea mea, schimbase trei primi-colaboratori. Cu toți trei eram prieten și ne cunoșteam de mulți ani. Erau diplomați cu experiență, atât în centrală, cât și în exterior, așa că cel puțin

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
toate ambasadele din lumea civilizată, e o "instituție" importantă. El e diplomatul care practic organizează și supervizează activitatea ambasadei în toate sectoarele, reprezintă pe șeful misiunii față de autoritățile locale în absența acestuia din țară sau localitate, este primul "consultant" al ambasadorului în problemele politico-diplomatice și în general "mâna dreaptă" a acestuia. Prezența și contribuția sa sunt cu atât mai necesare și utile atunci când ambasadorul nu este "de carieră" și nu cunoaște nimic sau prea puțin din meandrele diplomației. Nu era cazul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
pe șeful misiunii față de autoritățile locale în absența acestuia din țară sau localitate, este primul "consultant" al ambasadorului în problemele politico-diplomatice și în general "mâna dreaptă" a acestuia. Prezența și contribuția sa sunt cu atât mai necesare și utile atunci când ambasadorul nu este "de carieră" și nu cunoaște nimic sau prea puțin din meandrele diplomației. Nu era cazul la Madrid, unde șeful misiunii, deși nu era "de carieră", ca publicist recunoscut, fusese angrenat în problemele interne ale României postdecembriste și prin

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
Ziua Națională, alcătuirea listei de invitați, prezența la recepția unde urmau să participe câteva sute de persoane de care trebuia să ne ocupăm, cu care trebuia să discutam, să le mulțumim, să mai schimbăm câte o informație. A doua, zi ambasadorul ne-a invitat la o "masă comună" pe toți colaboratorii, petrecând împreună cu soțiile câteva momente de destindere, înaintea unei importante acțiuni ce ne aștepta. În 15-16 decembrie 1995, avea loc la Madrid Reuniunea șefilor de state și guverne ai țărilor

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
Adevărul este că nu eram încă pregătiți pentru UE și aderarea noastră atunci ne-ar fi adus mai multe dezavantaje decât avantaje. Am fost onorați cu vizitele la ambasadă ale domnilor Ion Iliescu și Teodor Meleșcanu. Pentru aceste ilustre prezențe ambasadorul dispusese "măsuri speciale": totul trebuia să strălucească, ceea ce era normal, și nimeni să "miște în front", respectiv toate geamurile să rămână închise, ușile să nu scârțâie, copiii să nu râdă sau să plângă, iar cei care eventual dispuneau de patrupede

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
rolul de a le asambla și unifica, de a redacta capitolul esențial al relațiilor bilaterale politice și de a superviza setul de anexe ce însoțeau atât "Raportul", cât și "Planul de măsuri". Produsul final al activității noastre ajungea apoi la ambasador, care, cu deprinderile de la "ziar", îi aducea ajustările și corecturile pe care le aprecia în conformitate cu experiența sa de fost "cap limpede". Au venit și sărbătorile de care nu m-am bucurat ca în alți ani, lipsindu-ne prietenii români și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
popular, spre bucuria copiilor, dar și a adulților. Ianuarie avea să ne aducă și o surpriză plăcută invitația la Palatul Regal. Exista obiceiul ca Regele și Regina să invite la început de an la o Recepție Corpul Diplomatic, respectiv pe ambasadori și primii colaboratori cu soțiile. Păstrez și acum invitația, cu stema Casei Regale, care menționa: "Su Majestad el Rey y en Su nombre El Jefe de Su Casa invita al Señor Vasile Macovei y a Señora a la Recepcion que

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
desuetudine, totuși zilnic ambasada era frecventată de o paletă largă de "profesii și interese", sosiți din România, care doreau informații, sprijin, legalizare de documente, intervenții la autorități etc. Solicitările erau primite și soluționate de la caz la caz în funcție de "petent" de ambasador (dacă era vorba de cineva "cu rang"), de consilierul economic, de consul, atașatul cultural sau de presă. Când persoana era din "eșalonul doi" și trebuia să i se dea totuși atenție, cel însărcinat cu primirea și soluționarea cererilor era subsemnatul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
plăcerea de a-l însoți pe Corneliu Vadim Tudor prin Madrid, pe la librării și prin magazinele de antichități, vorbind de una, de alta, inclusiv pe teme de istorie și cultură. La o săptămână după plecarea sa, la o întrevedere cu ambasadorul, Excelența Sa îmi dă să citesc un articol din "România Mare", atrăgându-mi atenția asupra un pasaj subliniat cu roșu. Articolul era despre întâlnirea de fotbal Atletico-Steaua și despre Madrid, iar pasajul "în roșu" menționa trecerea lui Vadim pe la ambasadă, acesta

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
nu era motiv de râs, având în vedere că singurul diplomat "adevărat" din ambasadă nu eram eu, ci persoana care încadrase paragraful cu roșu! (Ciudate mai sunt meandrele vieții "România Mare" a publicat mai multe articole având drept "țintă" pe ambasadorul României la Madrid, dar tot în respectiva revistă aveam să citesc prin 2006 o suită de materiale semnate de "împricinat", pe teme ale României post '89!) Cu domnul Marian Nazat, excelent jurist, dar și publicist, prezent la Madrid pentru o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
al educației a unei "Săptămâni culturale românești". Amândouă obiectivele au fost atinse, iar săptămâna culturală românească organizată "Magna cum laude". Am prezentat o expoziție de fotografii "Arhitectura populară românească", o expoziție de grafică, programe de muzică românească, iar la deschidere ambasadorul României și rectorul au rostit alocuțiuni consacrate excelentelor relații bilaterale. Am avut și eu prilejul să susțin la Madrid și în provincia, în diverse locuri și cu diverse ocazii, conferințe pe teme ale istoriei și culturii naționale și ale relațiilor

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
mi permiteam și incursiuni inedite și interesante în istoria și cultura Spaniei. Am fost invitat să susțin o suită de conferințe la o tabără de tineret lângă Malaga, așa că, având în vedere zona unde urma să mă deplasez, am solicitat ambasadorului aprobarea să merg împreună cu soția și să-mi prelungesc deplasarea de două zile cu încă două, pentru a putea vizita câteva "bijuterii" de pe traseu: Cordoba, Granada și Sevilla. În mod normal, deplasările în provincie ale diplomaților, atunci când nu e vorba

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
deși deplasarea pentru conferință la Malaga era "oficială", mi s-a spus că nu voi beneficia de diurnă la care aveam dreptul întrucât "fondurile bugetare la acest capitol s-au epuizat"! (nu m-a interesat acest amănunt, cunoscând faptul ca ambasadorul era unicul beneficiar și consumator al acestor fonduri, ceilalți diplomați, inclusiv primul-colaborator, fiind buni doar pentru "uz intern", respectiv Madrid și împrejurimile ce puteau fi atinse într-o oră-două cu mașina!) Călătoria până la Malaga am făcut-o cu trenul, Talgo

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
și fastuosul palat al sultanului Muhamed V, numit de poeți "o perlă încrustată în smaralde", ne-au depășit toate așteptările, nemaiștiind încotro să ne îndreptăm privirile spre havuzul cu lei, dantelăria de marmoră a ușilor și ferestrelor, pardoselile splendide, salonul ambasadorilor, grădinile și fântânile arteziene într-o armonie perfectă, totul creând o imagine de frumusețe, lux rafinat și artă adusă pe cele mai înalte culmi. Ne-am continuat drumul spre seara la Cordoba. Am găsit și aici cu greu o cameră

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
din turneul andaluz, am dat raportul șefului misiunii asupra reuniunilor din tabăra de la Malaga și am făcut și o informare pentru MAE asupra problemelor ridicate de tinerii spanioli în legătură cu politica internă și externă a României. La o săptămână de la întoarcere, ambasadorul mi-a prezentat o scrisoare de mulțumire trimisă de conducerea taberei, în care se evidențiau luările de cuvânt "interesante, documentate și convingătoare" ale lui Señor consejero diplomatico Vasile Macovei, ceea ce avea să-mi aducă o nouă deplasare la Albacete, la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
Roma și având o cruce înaltă de nu mai puțin de 152 metri! Ultima mea acțiune importantă a fost participarea la o reuniune internațională UNESCO, alături de delegația României condusă de academicianul Răzvan Teodorescu. Avusesem în octombrie 1992 la Paris, împreună cu ambasadorul nostru, Dan Haulica, întrevederi cu conducerea UNESCO, mă reîntâlnisem la București cu Federico Mayor, așa că UNESCO și generoasa sa activitate îmi erau cunoscute. (Peste câțiva ani, la Montevideo, aveam să fiu implicat în susținerea candidatului român, Ion Caramitru, ministrul culturii

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
favorita lui Ludovic al XV-lea știa ea ce spune aveam să aflu din presă și din "surse madrilene" că nu după mult timp "podul de piatră s-a sfărâmat, a venit apa și l-a luat", respectiv, în 1997, ambasadorul și-a încheiat misiunea și a rămas în Spania, primind și cetățenia spaniolă. Se putea dedica acum cu normă întreagă scrisului (nu cel către Direcția personal a MAE) și pentru a avea liniștea deplină necesară studiului și creației, pusă în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
schimb de replici dintre un june de la Protocolul prezidențial român îmbrăcat ca naiba și cu pantofii plini de noroi care se rățoia la Corneliu Mănescu, spunându-i ca n-are ce căuta în tribună, deși acesta avea o invitație din partea ambasadorului Franței la București. Junele era unul din cei 15 mii de specialiști, care ajunsese la Cotroceni "din eroare" și a trebuit să-l "plachez" ca la rugby, el neștiind nici că Mănescu a fost ministru de externe, ambasador la Paris

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
invitație din partea ambasadorului Franței la București. Junele era unul din cei 15 mii de specialiști, care ajunsese la Cotroceni "din eroare" și a trebuit să-l "plachez" ca la rugby, el neștiind nici că Mănescu a fost ministru de externe, ambasador la Paris, semnatar al scrisorii "celor 6" și președinte al Camerei Deputaților. Corneliu Mănescu avea să-și ocupe locul cuvenit în tribuna oficială, iar pe junele țâfnos nu am mai avut neplăcerea de a-l mai întâlni (n-ar fi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
celor 6" și președinte al Camerei Deputaților. Corneliu Mănescu avea să-și ocupe locul cuvenit în tribuna oficială, iar pe junele țâfnos nu am mai avut neplăcerea de a-l mai întâlni (n-ar fi exclus să fi fost numit ambasador). Ulterior acestei acțiuni, aveam sa demarez pregătirea vizitelor fostului rege Mihai I în Olanda, Norvegia și Belgia, pentru susținerea aderării României la NATO. Turneul, la care demersurile Curții regale a României au fost susținute de autorități, inclusiv de ambasadele țării

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
pentru" (CDR și UDMR), o abținere și 92 voturi "împotrivă" (PDSR, PUNR, PRM și PNL-CD, aripa Cerveni). Asistam nu demult la Casa Titulescu la tradiționala "Masă rotundă" de joi, moderată de Adrian Năstase. "Cavalerii" mesei rotunde erau profesori universitari, juriști, ambasadori, cu părul alb, în majoritate "foști", care au făcut o analiză de înalt nivel profesional și patriotic Tratatului cu Ucraina, momentului istoric al semnării sale și statutului Insulei Șerpilor. S-a evidențiat că presiunea NATO și UE pentru "semnați Tratatul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
crearea Ministerului Afacerilor Externe. Așa cum am menționat la un capitol anterior, prima acțiune de acest gen, urmare a unei propuneri de-a mea adresată ministrului Adrian Năstase, se realizase cu mare fast în iulie 1992. În iulie 1997, cu sprijinul ambasadorului Tudor Valeriu, aveam să organizăm o "Sesiune de comunicări științifice" de înaltă ținută, la care am susținut un referat cu tema "Nicolae Titulescu, ambasador la Londra". În perioada 29 septembrie-1 octombrie, președintele Emil Constantinescu vizita din nou Belgia și Luxemburgul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]