9,577 matches
-
regulate în număr de peste 500 de oameni au ieșit din Boston, cu intenții posibil ostile. Acest sistem a fost atât de eficient încât oameni din localități aflate și la de Boston aflaseră de mișcările armatei în timp ce aceasta încă își descărca bărcile la Cambridge. Aceste avertismente timpurii au jucat un rol crucial pentru adunarea unui număr suficient de voluntari coloniali pentru a produce pierderi mari trupelor regulate britanice în acea zi. Adams și Hancock au fost transportați apoi în siguranță, întâi în
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
și i-au adunat pe malul apei în capătul vestic al Boston Common la ora 10 pm. Marșul britanic înspre și dinspre Concord a fost dezorganizat de la început și până la sfârșit. Colonelul Smith a întârziat, iar operațiunile de încărcare a bărcilor nu au fost organizate, rezultând confuzie în zona de pregătire. Bărcile utilizate erau barje navale atât de înghesuite încât nu se putea sta jos în ele. Când au debarcat la Phipps Farm în Cambridge, au făcut-o în apă adâncă
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
Boston Common la ora 10 pm. Marșul britanic înspre și dinspre Concord a fost dezorganizat de la început și până la sfârșit. Colonelul Smith a întârziat, iar operațiunile de încărcare a bărcilor nu au fost organizate, rezultând confuzie în zona de pregătire. Bărcile utilizate erau barje navale atât de înghesuite încât nu se putea sta jos în ele. Când au debarcat la Phipps Farm în Cambridge, au făcut-o în apă adâncă până la brâu, în miez de noapte. După o oprire îndelungată pentru
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
spre nemulțumirea unei părți a echipajului conduse de Hearne, care crede că ar trebui să abandoneze căutarea și să revină acasă înainte de sosirea iernii. Peste puțină vreme, "Halbrane" este distrusă de un aisberg, echipajului care scapă rămânându-i doar o barcă. Aisbergul pe care s-au refugiat supraviețuitorii plutește în derivă și trece de Polul Sud, eșuând apoi pe malul unui ținut neospitalier, dar fără a trece înapoi bariera de gheață care desparte Oceanul Antarctic (care va îngheța pe timpul iernii) de
Sfinxul ghețarilor () [Corola-website/Science/321321_a_322650]
-
plutește în derivă și trece de Polul Sud, eșuând apoi pe malul unui ținut neospitalier, dar fără a trece înapoi bariera de gheață care desparte Oceanul Antarctic (care va îngheța pe timpul iernii) de restul oceanelor. Hearne și acoliții săi fură barca, încercând să ajungă singuri la mările libere și condamnându-i pe cei părăsiți la perspectiva îngrozitoare a iernării în Antarctida. La scurt timp după acest incident, cei lăsați în urmă capturează o barcă indigenă care plutește pe ape. În ea
Sfinxul ghețarilor () [Corola-website/Science/321321_a_322650]
-
restul oceanelor. Hearne și acoliții săi fură barca, încercând să ajungă singuri la mările libere și condamnându-i pe cei părăsiți la perspectiva îngrozitoare a iernării în Antarctida. La scurt timp după acest incident, cei lăsați în urmă capturează o barcă indigenă care plutește pe ape. În ea se află căpitanul William Guy și patru supraviețutori ai echipajului lui "Jane", în stare de inconștiență și foarte aproape de o moarte prin înfometare. Peters îi aduce la țărm, iar oamenii de pe "Halbrane" îi
Sfinxul ghețarilor () [Corola-website/Science/321321_a_322650]
-
insulele înconjurătoare, care vor fi distruse ulterior de un cutremur. Din acest moment, William Guy și oamenii săi au trăit relativ confortabil pe Tsalal, dar distrugerile provocate de un cutremur îi determină să caute o scăpare spre nord cu ajutorul unei bărci indigene pe care o găsesc. Echipajele combinate ale lui "Halbrane" și "Jane" decid să încerce să își continue drumul spre nord în barca pe care o au la dispoziție. Călătoria se desfășoară în condiții excelente, până când constată apariția unui câmp
Sfinxul ghețarilor () [Corola-website/Science/321321_a_322650]
-
Tsalal, dar distrugerile provocate de un cutremur îi determină să caute o scăpare spre nord cu ajutorul unei bărci indigene pe care o găsesc. Echipajele combinate ale lui "Halbrane" și "Jane" decid să încerce să își continue drumul spre nord în barca pe care o au la dispoziție. Călătoria se desfășoară în condiții excelente, până când constată apariția unui câmp magnetic extrem de puternic. Sursa lui se dovedește a fi , un munte încărcat magnetic. Aici sunt descoperite rămășițele echipajului lui "Hearne", a cărui barcă
Sfinxul ghețarilor () [Corola-website/Science/321321_a_322650]
-
barca pe care o au la dispoziție. Călătoria se desfășoară în condiții excelente, până când constată apariția unui câmp magnetic extrem de puternic. Sursa lui se dovedește a fi , un munte încărcat magnetic. Aici sunt descoperite rămășițele echipajului lui "Hearne", a cărui barcă a căzut victimă atracției magnetice, toate componentele ei din fier fiind atrase de munte, ceea ce a determinat zdrobirea ei de stânci. Barca pe care călătoresc Joerling și ceilalți scapă de la distrugere doearece, fiind construită de indigeni, nu conține deloc fier
Sfinxul ghețarilor () [Corola-website/Science/321321_a_322650]
-
lui se dovedește a fi , un munte încărcat magnetic. Aici sunt descoperite rămășițele echipajului lui "Hearne", a cărui barcă a căzut victimă atracției magnetice, toate componentele ei din fier fiind atrase de munte, ceea ce a determinat zdrobirea ei de stânci. Barca pe care călătoresc Joerling și ceilalți scapă de la distrugere doearece, fiind construită de indigeni, nu conține deloc fier. La baza Sfinxului se află și rămășițele trupului lui Pym, care a murit când pușca i-a fost atrasă de câmpul magnetic
Sfinxul ghețarilor () [Corola-website/Science/321321_a_322650]
-
eșuează, așa încât se văd obligați să pună mâna pe vas și să-i încarcereze pe pirați, care au parte de un sfârșit oribil când provoacă involuntar un incendiu care duce la scufundarea ambarcațiunii. Mitz și protejații săi scapă la bordul bărcii de salvare și trec prin momente dificile până când sunt recuperați de un vapor cu aburi și repatriați în Marea Britanie. Jules Verne profită de acest roman pentru a face o prezentare a arhipelagului Antilelor, mai precis a Antilelor Mici. Sub pretextul
Burse de călătorie () [Corola-website/Science/321324_a_322653]
-
dar cei patru reușesc să scape și odată cu sosirea primăverii, își continuă expediția spre Polul Nord. Cu ocazia unei vânători de boi moscați, căpitanul Altamont îi salvează viața căpitanului Hatteras. Expediția ajunge la o mare eliberată de ghețuri, își construiește o barcă și, după ce scapă dintr-un vârtej, ajunge pe insula care marchează Polul Nord. Acesta se află în craterul unui vulcan, iar căpitanul Hatteras vrea să meargă acolo; deși supraviețuiește, își pierde mințile. Călătoria de întoarcere este descrisă foarte pe scurt de
Căpitanul Hatteras () [Corola-website/Science/320563_a_321892]
-
participe în sezonul 8 al "Survivor", Survivor: All-Stars. Haskell a fost singura care refuzat, în timp ce Hatch, Lewis, Boesch și Hawk s-au clasat pe 14, 3, 17 și 13 respectiv. Primul episod a debutat cu șaisprezece oameni împărțiți în două bărci, separați în două triburi, Pagong și Tăgi. În timpul primei nopți nici un trib nu a avut foc sau un adăpost complet construit. În ziua doi, după ce au pierdut Proba combinată de Recompensă și Imunitate, Tăgi au fost trimiși la Consiliul Tribal
Survivor: Borneo () [Corola-website/Science/320577_a_321906]
-
participat doar Rudy și Kelly, Kelly și-a schimbat votul și Susan a fost eliminată cu un vot de 2-0. La ora 4 dimineața în ziua 38, cei 3 rămași au fost treziți de Jeff și au fost duși cu barca să participe la un riț de trecereși apoi la Proba finală de Imunitate. În cadrul ritului de trecere, s-au acoperit cu noroi, au trecut printr-un tunel format din frunze de palmier, au trecut printre tortele camarazilor căzuți, apoi au
Survivor: Borneo () [Corola-website/Science/320577_a_321906]
-
o creatură necunoscută având abilitățile unei sirene aproape îi duce la moarte. După ce scapă, îi întâlnesc pe "oamenii-burtică", dintre care îi eliberează pe unii tăindu-le cordonul ombilical care îi lega de un copac parazit. Cu toții se îmbarcă pe o barcă aparținând oamenilor-burtică, dar Poyly este ucisă în timpul evadării. Scăpată de sub cotrol, barca plutește în aval către mare. După o serie de aventuri, echipajul ajunge pe un aisberg, cu barca distrusă, care se va lipi de o insuliță. Grupul pleacă folosindu
Sera () [Corola-website/Science/320753_a_322082]
-
După ce scapă, îi întâlnesc pe "oamenii-burtică", dintre care îi eliberează pe unii tăindu-le cordonul ombilical care îi lega de un copac parazit. Cu toții se îmbarcă pe o barcă aparținând oamenilor-burtică, dar Poyly este ucisă în timpul evadării. Scăpată de sub cotrol, barca plutește în aval către mare. După o serie de aventuri, echipajul ajunge pe un aisberg, cu barca distrusă, care se va lipi de o insuliță. Grupul pleacă folosindu-se de o plantă care se mișcă cu ajutorul semințelor ei umblătoare autopropulsate
Sera () [Corola-website/Science/320753_a_322082]
-
îi lega de un copac parazit. Cu toții se îmbarcă pe o barcă aparținând oamenilor-burtică, dar Poyly este ucisă în timpul evadării. Scăpată de sub cotrol, barca plutește în aval către mare. După o serie de aventuri, echipajul ajunge pe un aisberg, cu barca distrusă, care se va lipi de o insuliță. Grupul pleacă folosindu-se de o plantă care se mișcă cu ajutorul semințelor ei umblătoare autopropulsate, care se îndreaptă instinctiv spre pământ. Ajunși la granița dintre emisfera luminată și cea întunecată, ei își
Sera () [Corola-website/Science/320753_a_322082]
-
care regele Aethelred s-a întors să atace Londra ocupată de danezi. Conform legendei, danezii au protejat Podul Londrei și i-au copleșit pe atacatori cu sulițele. Fără să se intimideze, atacatorii au tras de pe acoperișurile caselor din apropiere, iar bărcile s-au deplasat sub această acoperire. Așa a fost posibil să se apropie suficient de podul de frânghie și să-l dărâme. Această luptă a dus la sfârșitul ocupației daneze asupra Londrei. Este posibil ca această povestire să relateze întoarcerea
Istoria Londrei () [Corola-website/Science/320692_a_322021]
-
cu fața spre popota secunzilor au fost acordate locotenenților Zachary Hicks și John Gore, chirurgului William Monkhouse, tunarului Stephen Forwood, navigatorului Robert Molyneux, și funcționarului Richard Orton. Puntea deschisă adiacentă conținea cabinele marinarilor și alt spațiu adițional de stocare. O barcă lungă cu vâsle pe ambele părți, o pinasă și o iolă erau bărcile adiționale ale navei, prima dintre ele fiind putrezită și trebuind să fie reconstruită și revopsită cu ceruză înainte de a putea fi aduse la bord. Ele au fost
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
Gore, chirurgului William Monkhouse, tunarului Stephen Forwood, navigatorului Robert Molyneux, și funcționarului Richard Orton. Puntea deschisă adiacentă conținea cabinele marinarilor și alt spațiu adițional de stocare. O barcă lungă cu vâsle pe ambele părți, o pinasă și o iolă erau bărcile adiționale ale navei, prima dintre ele fiind putrezită și trebuind să fie reconstruită și revopsită cu ceruză înainte de a putea fi aduse la bord. Ele au fost însoțite de două schifuri proprietate privată, unul aparținând șefului de echipaj John Gathrey
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
lor mitică Hawaiki. "Endeavour" a petrecut următoarele șase luni navigând în preajma țărmului, în vreme ce Cook a cartografiat coasta și a ajuns la concluzia că Noua Zeelandă este formată din două insule mari și că nu este căutata "Terra Australis". În martie 1770, barca lui "Endeavour" l-a dus pe Cook la țărm pentru a proclama suveranitatea britanică asupra Noii Zeelande. La întoarcere, "Endeavour" și-a reluat călătoria spre vest, iar echipajul a văzut coasta estică a Australiei la 19 aprilie. La 29 aprilie
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
La întoarcere, "Endeavour" și-a reluat călătoria spre vest, iar echipajul a văzut coasta estică a Australiei la 19 aprilie. La 29 aprilie, a devenit primul vas european care a acostat în estul Australiei, când Cook a dus una din bărcile navei pe țărmul sudic al golfului Botany de astăzi din New South Wales. Timp de încă patru luni, Cook a cartografiat coasta Australiei, îndreptându-se către nord. Cu puțin înainte de ora 11 pm în ziua de 11 iunie 1770, nava
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
și Banks. Când fusese aruncat peste bord, după estimările lui Cook, circa de echipament, la următorul flux s-a făcut o nouă tentativă de eliberare a navei, dar fără succes. În după-amiaza zilei de 12 iunie, s-au adus cu barca încă două ancore mari și s-a montat un mecanism cu scripeți pentru o nouă tentativă ce urma să fie efectuată cu fluxul de seară. Vasul începuse să ia apă printr-o gaură din cocă. Deși scurgerea avea să crească
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
și în rândul echipajului s-a răspândit frica. Imediat ce greșeala a fost observată și corectată, eforturile sporite au făcut ca scurgerea să fie controlată. În cazul scufundării navei, perspectivele erau sumbre. Vasul se afla la de țărm și cele trei bărci nu puteau transporta întregul echipaj. Totuși, din jurnalul lui Joseph Banks rezultă eficiența și calmul cu care a lucrat echipajul în fața pericolului, contrar poveștilor despre marinari care intrau în panică și refuzau să execute ordinele în circumstanțe similare. Maistrul Jonathon
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
recif. După ce a așteptat schimbarea direcției vântului, "Endeavour" și-a reluat călătoria în după-amiaza zilei de 5 august 1770, ajungând în cel mai nordic punct al Peninsulei Cape York după cincisprezece zile. La 22 august, Cook a fost dus cu barca pe țărmul unei mici insule din apropierea coastei și a proclamat suveranitatea britanică asupra estului Australiei. Cook a botezat locul acostării sale landing place Insula Posesiunii, iar momentul a fost marcat prin salve ceremoniale de tun de pe țărm și de pe puntea
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]