9,532 matches
-
de notațiile din "agende". Motivațiile psihologice ale unui atari demers sunt însă mult mai complexe, după cum sper că voi putea demonstra în cele ce urmează. 2.2. Mitul eminescian. Reconfigurări polemice Potrivit propriilor mărturii, Lovinescu s-a hotărât să "romanțeze" biografia lui Eminescu (în forma unui "roman", desigur) în urma lecturii acelei scrisori memorabile, publicate de I.E. Torouțiu în volumul al IV-lea din seria de Studii și documente literare, în care Maiorescu, la puțin timp după groaznicul "accident", încerca să menajeze
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
convenabilă... "fenomenal". După ce constată: "Popea scrie atât de mediocru, încât toată poezia a dispărut", criticul se întreabă, dezamăgit: "De ce e atât de banală?". În acest context judecând lucrurile, ultima scenă din Acord final (cu Mili și Bizu îmbrățișați) capătă, pentru biografia lui Lovinescu, o semnificație tulburătoare, de proiecție ideală, de iluzie paradisiacă menită a lumina pustiul unei vieți chinuite fiindcă Mili a rămas, până la urmă, doar un personaj de roman, o pură ficțiune, contrazisă brutal de "realitatea" amorului. Era firesc, așadar
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
pură ficțiune, contrazisă brutal de "realitatea" amorului. Era firesc, așadar, ca însemnările despre boală și singurătate să fie mai abundente. Am ales doar câteva, cu atât mai cutremurătoare cu cât surprind, ca într-o stenogramă, cele mai dramatice momente din biografia sufletească a criticului: "12 april. 1935 la 9 1/2, mare criză de ficat. Situația devine cu totul rea. Boala se instalează"; 27 dec. 1935: "Scriu. Pustiu"; 11 april. 1936: "Urât. Solitudine. Nu plec nicăieri"; "Dum., Paști, 12 apr. Urât
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
depistat "trei trăsături definitorii ale funcționării mitului eminescian în perioada interbelică": 1. "utilizarea politică a acestuia"; 2. "asocierea definitivă a problemei Eminescu aceleia a identității naționale românești"; 3. "retorica religioasă utilizată pentru a invoca mitul"103. Însă lectura lovinesciană a biografiei și operei poetului "nepereche" nu se regăsește integral în niciuna din cele trei categorii sus pomenite (chiar dacă autorul lui Mite insistă asupra caracterului reprezentativ, specific național, al operei eminesciene). Spre deosebire de colegii săi de generație, "liberalul" Lovinescu își revendică, onest, dreptul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
a adevărului istoric, considerat neesențial. Lovinescu se limitează la analiza exclusivă a personalității psihice, drept pentru care imaginează, în marginea documentului, un scenariu narativ-(melo)dramatic menit a ilustra o tipologie, un model abstract (psihologia erotică a artistului de geniu), biografia lui Eminescu nefiind, aici, decât un simplu pretext pentru "romanțare". Prin urmare, când cuteza să facă din poetul nostru național un personaj de roman, Lovinescu voia să-l coboare de pe soclu, pentru a-l prezenta cititorilor săi nu atât în
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de ultimă oră ale psihanalizei. Și totuși, interpretarea lovinesciană nu dezvrăjește, nu distruge rezonanța mitică a "miracolului eminescian" (Eminescu rămâne și pentru Lovinescu un "fetiș" altul, e drept, dar tot un "fetiș"), câtă vreme mitul s-a cristalizat de la sine, biografia poetului cumulând, cum s-a spus, atât "datele concrete ale unei personalități umane", cât și "statutul exemplar (deci abstract) al datelor minimale incluse în figura tânărului geniu"109. Transformarea personajului istoric într-un "arhetip" cu mare putere de fascinație s-
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
conștiința într-un plan metafizic 111, și nu în cadrele restrânse ale unei psihologii individuale (ca Lovinescu). Prin urmare, "filosofia" vehiculată de opera eminesciană contribuie și ea, prin necesarul proces de dezindividualizare pe care îl solicită, la transfigurarea mitică a biografiei și la ipostazierea abstract-simbolică a scriitorului drept "geniu" însingurat și neînțeles. În aceeași ordine de idei, plecând de la observația că lirica lui Eminescu (o "lirică mascată") "e mai ales a eului individual", Tudor Vianu afirma, cu îndreptățire: "spovedindu-se, poetul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
a dovedit un veritabil creator de mit (un "mythmaker"115, s-a spus), înclinat și el, asemeni lui Lovinescu (în ciuda diferențelor, procedeul e, vom vedea, similar), către romanțarea, subiectivă, a documentului. Ioana Bot, spre exemplu, a demonstrat foarte convingător că biografia călinesciană urmează îndeaproape tiparele hagiografiei: plecând de la premiza că Eminescu e un "român verde", cu sânge nealterat, Călinescu și-ar fi construit narațiunea gradat, aproape ca pe un "romanț", utilizând procedeele melodramei dovadă faptul că, în prezentarea "etapelor" vieții, după
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
exaltă "serafismul animal", "nevinovăția naturală a ființelor ce se împreună neprefăcut", e drept că lirica erotică a poetului îi pare "suav genitală", adică antiintelectualistă și anti-sentimentală (într-un cuvânt: antiromantică). Însă asemenea afirmații nu-s deloc "triviale" și nu demitizează biografia poetului, ci o reconfigurează la alt diapazon, nietzscheean-vitalist (nicidecum "naturalist", cum s-a afirmat). Asemeni criticului de la Sburătorul, Călinescu vede în Eminescu "un mare erotic" din motive, evident, complet diferite: pentru Lovinescu, relevantă era tocmai inhibiția sexuală, care excită imaginația
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
la Iași, în cavoul trecutului moldovenesc; prăpastiile Râpei Galbene, lângă care se afla, și decadența târgului părăginit nu le vedea; peste dânsele aruncase podul selenar al imaginației lui aprinse". Memoria afectivă impune mai apoi "tranziția" firească de la istoria neamului la biografia personală (de la "rasă" la "individ"), până când Eminescu izbutește să și-o amintească pe Veronica așa cum îi convenea lui, reconstituind trecutul nu exact cum a fost, ci "cum l-ar fi dorit". Reîntoarcerea "acasă" declanșează însă emoția regăsirii de sine și
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
cu caracter reflexiv-teoretic ce "sufocă sâmburul romantic" și afectează estetic narațiunea "lungi discuții filologice despre mahalizarea limbii, etimologii (după moderna Dacoromania!) savante ("desmerdare" din "merda"), teoria fiziologică a pesimismului [...], teoria diferențierii (după E. Lovinescu), teoria conservatorismului". Or, după Călinescu, "o biografie este bună, substanțial științifică atunci când toate momentele ei apar ca momente coerente de manifestare a unui erou" de aceea, romanul Mite ar sta "pe o falsitate principială"196. Lovinescu va răspunde prompt, într-un articol din care am mai citat
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ar fi de apreciabilă, nu poate constitui o piedică în libertatea creației ce-și trage unica-i forță din adevăr și din expresia lui estetică"197. Odată lămurit acest punct al disputei (privind dreptul de a trata cu mijloacele ficțiunii biografia marilor creatori), criticul modernist insistă și asupra celuilalt aspect, pur literar, al romanului său "ideologic", sancționat fără cruțare de rivalul mai tânăr. Mite "nu e un eseu", se apără Lovinescu, "ci un adevărat roman, în care faptele sunt expuse în
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
desfășurat la Viena, Berlin și în cei doi ani petrecuți înainte la Iași, în scene actuale, și nu memorate"201. E drept, în Bălăuca narațiunea devine ceva mai dinamică, printre altele și pentru că prozatorul reconstituie aici o secvență amplă din biografia poetului, de la studenția vieneză și până la "episodul Mite", derulat la aproape un deceniu distanță. Continuitatea epică dintre cele două romane e mai mult decât evidentă: aflând că Veronica a rămas văduvă, înțeleapta Mite îl trimite pe Eminescu la Iași, cu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
oniroman. [...] A-l prezenta sub acest aspect nu ni se pare cu neputință. A socoti însă că, într-unul din decisivele momente ale iubirii pentru Veronica, Eminescu poate să-și retrăiască viața pas cu pas, ca pe un curs de biografie celebră, ni se pare cu totul o eroare psihologică. Pe care, mai la urma urmei, singur monologul interior, așa de înrudit cu stările onirice, ar fi putut-o atenua". Peste toate acestea, s-a observat că Eminescu își reamintește (ordonat
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
reproșat ba îndepărtarea nepermisă față de document (în sensul "romanțării"), ba apropierea prea mare față de sursa inspiratoare, care transformă textul într-o banală operă de popularizare. Cu toate acestea, Pompiliu Constantinescu aprobă, la început, procedeul "romanțării" ("Cea mai mare dificultate a biografiei romanțate este ceea ce Bourget a numit credibilitatea ficțiunii epice. D. Lovinescu a învins, în mai toate punctele, această greutate de reconstituire animată"), pentru a-i contesta finalmente viabilitatea, în momentul în care Lovinescu (în Bălăuca) pretindea a fi imaginat "un
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
-i contesta finalmente viabilitatea, în momentul în care Lovinescu (în Bălăuca) pretindea a fi imaginat "un personaj și niște situații chiar mai eminesciene decât au fost acestea în realitate". Fidelului admirator al criticului de la Sburătorul i se pare mai bună biografia lui Călinescu, pentru că "documentarea nu este romanțată decât în măsura în care dă expresie literară unui fond adevărat, adică strict controlabil"212. Nici Vladimir Streinu, ca să dau încă un exemplu elocvent (al câtelea?), nu mai agreează, acum, literatura lovinesciană. În Mite îl deranjează
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Sunt romancier și romanul românesc va conta cu mine". Fără milă, istoria literară n-a confirmat această pretenție. G. Călinescu, exprimând consensul generației sale, va reduce romanele lovinesciene la interesul lor biografic, legat de personalitatea criticului, pentru că, susținea el, "romanțarea biografiei duce la modele perimate", de "nuvelă veche". Verdictul zdrobitor a rămas, iar exegeții de mai târziu s-au aplecat asupra romanelor lui Lovinescu doar pentru a elucida misterul care face din îndrăznețul purtător de stindard al modernismului la noi un
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
eruditul clujean consideră memorialistica un "termen tranzitoriu între critică și roman", de unde trage concluzia că Lovinescu "face din istoria literaturii române o chestiune personală". În opinia mea, lucrurile stau exact invers: Lovinescu face din chestiunile personale și din propria sa biografie un capitol de istorie literară. 5 E. Lovinescu, "Istoria literaturii române contemporane (1900-1937)", în E. Lovinescu, Scrieri, vol. VI, ediție de Eugen Simion, Editura Minerva, București, 1975, p. 271. 6 Lovinescu a fost și este "corectat" de cititorii grăbiți, care
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
opinia rafinatului interpret, contemplația oferă de fapt "sursa unei bune gestiuni a interesului public". 115 Ioana Bot, "Istoria și anatomia unui mit cultural", în op. cit., p. 103. 116 Idem, p. 92. În plus, Ioana Bot subliniază că ultimul capitol al biografiei călinesciene e redactat într-o manieră liric-patetică și conține următoarele paragrafe: "1. contemplarea fotografiilor poetului; 2. afirmarea postulatului: "Eminescu era un român verde, de tip carpatin"; 3. descrierea vieții afective a poetului, comparată cu cea a poporului său; 4. viața
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Sunt subliniate meritele de pionier în eminescologie și de practicant al criticii estetice și al celei caracterologice de tip sainte-beuvian, Petrașcu încercând să concilieze critica de gust (maiorescian) cu critica mai nouă (Georg Brandes). Editorul P. îi restituie texte reprezentative: Biografia mea, Noi în 1892, D. T. Maiorescu, Delavrancea, precum și eșantioane semnificative din cele patru volume ale seriei de evocări Icoane de lumină. Specializat în literatura română modernă, P. este și semnatarul unor prefețe la volume de poezie (B. Fundoianu, G.G.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288784_a_290113]
-
ruse, dar avansând spre contemporaneitate, N. se oprește asupra unui poet și prozator de renume, căruia îi dedică o monografie - Ivan Bunin. Interpretarea se plasează acum într-un sistem de relații istorico-literare și critice. Elaborarea operei este tratată paralel cu biografia, incongruențele dintre cei doi termeni explicând parțial dramatismul acestui destin. Îngreunat câteodată de abundența citatelor, discursul analitic este realizat într-o expresie vioaie, asezonată cu digresiuni lirice, pe alocuri având o turnură eseistică. În Prozatori sovietici contemporani (1968) accentele se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288448_a_289777]
-
lui Mircea Florin Șandru, Nicolae Scurtu, Andrei Corbea, Octavian Știreanu, Ion Simuț, Ion Buduca. Din 1978 Ion Cristoiu începe publicarea lucrării Propunere pentru o posibilă „Istorie a literaturii contemporane”, dedicată proletcultismului, din care, în 1979, vor apărea Cazul Arghezi și Biografia unui succes literar: „Mitrea Cocor”, continuând, în 1980, cu capitolul despre A. Toma. În 1980 Mircea Iorgulescu își inițiază rubrica „Reveniri”, cu texte despre Gheorghe Grigurcu și Dorin Tudoran. Într-o formulă editorială în cele din urmă fixată, rezultând din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285318_a_286647]
-
unui cititor mediu, chiar puțin cultivat. Pentru el se fac destul de mari concesii, în scopul de a-i câștiga abonamentul. De aici paginile de vulgarizare (mai ales despre Freud și psihanaliză), de literatură „la modă”, ca memoriile lui Casanova, de biografie a oamenilor iluștri (Napoleon, Tolstoi, Dostoievski), de „umplutură”, caricaturile și reproducerile de „nuduri” care, în anumite perioade, ocupă un spațiu considerabil. În acest „grund”, specific multor publicații din epocă, A. l. și a. face incizii adânci în scopul formativ, chiar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285188_a_286517]
-
Emilio De Marchi, Claudio Magris ș.a.), unor curente literare și concepte (neorealism, futurism, „poezie pură”, modernism, verism), aflate adesea în interacțiune și în alte spații culturale (francez, american), precum și unor aspecte ale receptării acestei literaturi. Monografia Boccaccio, proiectată ca o biografie intelectuală clasică, pune accent îndeosebi pe perspectiva etică și estetică a marelui povestitor, pe schema compozițională a Decameronului, relevând situațiile specifice din această capodoperă narativă și diversitatea fără precedent a personajelor, filiația motivelor și a temelor, depășirea erudiției surselor prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289557_a_290886]
-
rezultat al contradicțiilor istorice de clasă, noi dezvăluim Însuși conținutul neștirbit, valabil, caratul strălucitor al acestor opere”. * Un „Îndreptar pus la Îndemâna acelora care ar dori să adâncească opera poetului sub unghiul unor criterii marxist-leniniste”, oferă Aurel Martin 8 Într-o biografie a principalelor contribuții În domeniu „de la 23 August Încoace”; din cele peste 120 mențiuni, jumătate apar În presa acestui an. Dar să Încheiem aceste notații despre cine, când și cum a fost transformat Mihai În Mihail, cu precizarea că revista
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]