9,274 matches
-
divorțat după scurt timp. În 1873 a venit la Iași unde a fost numit profesor de limba greacă și latină la Liceul Național, unde a devenit, peste ani, director. Între 1880 și 1890 a fost profesor la Institutul liceal de domnișoare Humpel, iar din 1898 la 1901 profesor de latină și greacă la Liceul Internat. Timp de un an, în 1875-1876, a funcționat ca profesor suplinitor la Universitatea din Iași. În 1889, s-a numărat printre fondatorii "Societății Științifice" din Iași
Vasile Burlă () [Corola-website/Science/326114_a_327443]
-
Matilda Cugler-Poni a fost una din puținele femei care au făcut carieră literară prin intermediul "Convorbirilor literare", publicând versuri lirice, în care motivul iubirii, al dragostei neîmplinite, este dominant. George Călinescu aprecia că versurile sale sunt scrise, "...în maniera album de domnișoare cu educație de pension, adresându-se unor cititoare sever supravegheate de guvernante". Ele aparțin acum istoriei literare, fără a rămâne în memoria contemporanilor. Ciprian Porumbescu a folosit versurile romanței "Lăsați-mă să cânt", de Matilda Cugler-Poni, pe care le-a
Matilda Cugler-Poni () [Corola-website/Science/326113_a_327442]
-
pe care locotenentul Deivos (Ion Besoiu) o primise de la verișoara sa, Marițica Ghica, Mărgelatu pornește cu Buză de Iepure (Szabolcs Cseh) în căutarea briganzilor. Ei ajung la punctul de tercere a frontierei, unde găsesc câteva mărgele de peruzea pe care domnișoara Ursula Wilensdorf le aruncase pe jos. Ei pornesc pe urmele răpitorilor și descoperă trăsura trimisului imperial austriac ascunsă sub o căpiță de fân și lângă ea o mărgică de peruzea. Ei sunt urmăriți de oamenii Agiei și se luptă cu
Colierul de turcoaze () [Corola-website/Science/326203_a_327532]
-
niște copii. Contele i-a suprins pe intruși, iar Daval a sărit cu cuțitul, dar și-a pierdut viața în lupta care a urmat. Beautrelet susține că intrușii erau conduși de Arsène Lupin, acesta din urmă fiind cel rănit de domnișoara Raymonde. El s-ar fi ascuns în ruinele vechii biserici. Colectivului de anchetatori li se alătură bătrânul inspector Ganimard. Domnișoara Raymonde est eamenințată într-un mesaj că va avea parte de nenorociri dacă Arsène Lupin moare. În ziua de 6
Arsène Lupin și enigma acului scobit () [Corola-website/Science/326319_a_327648]
-
lupta care a urmat. Beautrelet susține că intrușii erau conduși de Arsène Lupin, acesta din urmă fiind cel rănit de domnișoara Raymonde. El s-ar fi ascuns în ruinele vechii biserici. Colectivului de anchetatori li se alătură bătrânul inspector Ganimard. Domnișoara Raymonde est eamenințată într-un mesaj că va avea parte de nenorociri dacă Arsène Lupin moare. În ziua de 6 iunie, domnișoara de Saint-Véran este răpită din castel, dar răpitorii pierd pe drum un bilet cu un text cifrat. Revenit
Arsène Lupin și enigma acului scobit () [Corola-website/Science/326319_a_327648]
-
El s-ar fi ascuns în ruinele vechii biserici. Colectivului de anchetatori li se alătură bătrânul inspector Ganimard. Domnișoara Raymonde est eamenințată într-un mesaj că va avea parte de nenorociri dacă Arsène Lupin moare. În ziua de 6 iunie, domnișoara de Saint-Véran este răpită din castel, dar răpitorii pierd pe drum un bilet cu un text cifrat. Revenit la castel, Beautrelet găsește ascunzătoarea lui Lupin de sub podeaua vechii biserici, acolo fiind un cadavru. Un alt cadavru al unei fete este
Arsène Lupin și enigma acului scobit () [Corola-website/Science/326319_a_327648]
-
din convalescență, Beautrelet trimite presei un articol la 14 iulie în care spunea că cei doi morți găsiți era un cuplu de americani care se otrăviseră din dragoste, iar cadavrele le fuseseră furate. Lupin era viu, el fiind salvat de domnișoara Raymonde care-l ferise de urmăritori. Răufăcătorul se îndrăgostise de fată și o răpise. Lupin îl previne pe Beautrelet să modirfice articolul, dar tânărul refuză, iar tatăl său este răpit ca represalii. După mai multe căutări, Beautrelet dă de urma
Arsène Lupin și enigma acului scobit () [Corola-website/Science/326319_a_327648]
-
este răpit ca represalii. După mai multe căutări, Beautrelet dă de urma tatălui său la Castelul Aiguille din departamentul Creuse, al cărui proprietar era Louis Valméras. Împreună cu Valméras, Beautrelet pătrunde în castel și-l eliberează pe tatăl său și pe domnișoara Raymonde. Valméras se îndrăgostește de domnișoara de Saint-Véran și se căsătoresc apoi. Când Isidore Beautrelet descoperă Castelul Aiguille din departamentul Creuse, el crede că a găsit soluția enigmei ("l'Aiguille Creuse" este numele francez pentru "Acul scobit", acesta fiind titlul
Arsène Lupin și enigma acului scobit () [Corola-website/Science/326319_a_327648]
-
multe căutări, Beautrelet dă de urma tatălui său la Castelul Aiguille din departamentul Creuse, al cărui proprietar era Louis Valméras. Împreună cu Valméras, Beautrelet pătrunde în castel și-l eliberează pe tatăl său și pe domnișoara Raymonde. Valméras se îndrăgostește de domnișoara de Saint-Véran și se căsătoresc apoi. Când Isidore Beautrelet descoperă Castelul Aiguille din departamentul Creuse, el crede că a găsit soluția enigmei ("l'Aiguille Creuse" este numele francez pentru "Acul scobit", acesta fiind titlul francez al romanului). Totuși, el nu
Arsène Lupin și enigma acului scobit () [Corola-website/Science/326319_a_327648]
-
exercitate de Francisc I, în 1532 are loc tratatul de unire a Bretaniei cu Franța. Este încoronat Duce de Bretania la Rennes în 14 august 1532. Nu a guvernat niciodată ducatul. La șaptesprezece ani a avut prima și ultima amantă domnișoara de l'Estrange. După o partidă cu mingea jucată cu secretarul său, contele Montecoccoli Sebastiano , bea un pahar cu apă rece și face pneumonie, iar după câteva zile, 10 august 1536, la optsprezece ani moare. Medicii care au executat autopsia
Francisc al III-lea, Duce de Bretania () [Corola-website/Science/322783_a_324112]
-
din copilăria oricăruia dintre noi. Hero Boy nu crede în Moș Crăciun și nici în miracole. Dar la invitația neobișnuitului conductor de tren (vocea lui Tom Hanks), el urcă în Polar Express unde îi cunoaște pe Hero Girl, o tânără domnișoară mulatră care îi devine prietenă, pe Lonely Boy, un singuratic cum îi zice și numele, și pe Know-it-All (Le-știe-pe-toate), unul dintre acei copii care au răspunsuri la aproximativ toate întrebările care îți pot trece prin cap. În felul lor, și
Expresul polar () [Corola-website/Science/328223_a_329552]
-
fiind considerat "important cultural, istoric sau estetic". Având nouă ani, Ralphie Parker este un băiat care vrea un singur lucru de Crăciun: o pușcă cu aer comprimat Red Ryder. Dorința lui Ralphie este respinsă de mama sa, de învățătoarea sa, domnișoara Shields, și chiar de vânzătorul de la magazin, toți avertizându-l că: "își va scoate ochii cu ea". Dimineața de Crăciun sosește și Ralphie se „scufundă” în cadourile sale. În cele din urmă, Ralphie este dezamăgit că nu a primit lucrul
Poveste de Crăciun (film) () [Corola-website/Science/327739_a_329068]
-
în 1916 și, în sfârșit, „File însângerate” în 1917. În 1897, pe când se afla în ultimul an la gimnaziul „Alecu Alecsandru Donici” din Fălticeni, Mihail Sadoveanu a publicat pentru prima oară, sub pseudonimul literar „Mihai din Pașcani”, o schiță intitulată „Domnișoara M. din Fălticeni”, în ziarul umoristic „Dracul” din București. În 1908, când s-a constituit Societatea Scriitorilor Români, Mihail Sadoveanu a fost ales vicepreședinte, iar în 1910, când la Fălticeni a luat ființă Societatea Corală „Nicu Gane”, scriitorul a devenit
Casa memorială „Mihail Sadoveanu” din Fălticeni () [Corola-website/Science/327045_a_328374]
-
criticul. Prozatorul este interesat de un fantastic de origine folclorică, ce încorporează elemente mitice și religioase. Academicianul Eugen Simion considera „Fata căpitanului” ca fiind o povestire admirabilă, situând-o în linia fantasticului folcloric, dezvoltat de autor mai întâi în nuvela "Domnișoara Christina" (1936). Nuvela conține multe asemănări, potrivit lui Ali Shehzad Zaidi, profesor la State University of New York, atât cu romanul omonim al lui Pușkin, cât și cu poezia mistică a lui Hafiz. Astfel, scrierile omonime ale lui Pușkin și Eliade au
Fata căpitanului (nuvelă) () [Corola-website/Science/327212_a_328541]
-
pentru care realizatorul se servește, doar ca pretext, de rețeaua circuitelor electronice, ingenios concretizate în balerine care interceptează, în dansul lor, fetițele. Maria și Mirabela au fizionomia schimbată. Locul Medeei Marinescu și Ingridei Cellia, care în opt ani au devenit domnișoare, a fost luat de două noi-venite, Ioana Moraru și Adriana Cucinski, ba chiar și personajele animate Oaky, Omidé, și Scăpărici, arată altfel, au prins carne și oase, descoperindu-și interpreți vii. Secv. rapel: școala «faraziților» din «țara leneșilor», cu profesorul
Maria Mirabela în Tranzistoria () [Corola-website/Science/327347_a_328676]
-
Aur‘ (The Golden Ark) trasează un arc peste timp adunând pe o corabie vikingă operele unor pictori și sculptori importanți ca Vincent Van Gogh, Pablo Picasso, Salvador Dali, Edvard Munch, Piet Mondrian sau Marcel Duchamp. Printre acestea se află și Domnișoara Pogany, opera sculptorului român Constantin Brâncuși. O altă structură industrială, aflată de data ceasta în orașul Keflavík din Islanda, a devenit o operă de artă prin intervenția toyiștilor. Rezervorul dezafectat de apă deapănă legenda Uppsprettei. Proiectul a fost realizat în
Toyism () [Corola-website/Science/330878_a_332207]
-
lucrat ca operator și regizor la Televiziunea Română, unde a realizat numeroase filme documentare și de ficțiune. A primit Premiul ACIN în 1981 pentru "Săteasca", premiul ACIN în 1987 pentru "La început a fost cântecul" și premiul UCIN în 1992 pentru "Domnișoara Cristina". În anul 1993, pentru filmul "Domnișoara Christina" a primit două Premii ale Asociației Profesioniștilor de Televiziune din România (APTR) la categoria „Imagine film de ficțiune” și la categoria „Film de ficțiune”.
Viorel Sergovici () [Corola-website/Science/330274_a_331603]
-
unde a realizat numeroase filme documentare și de ficțiune. A primit Premiul ACIN în 1981 pentru "Săteasca", premiul ACIN în 1987 pentru "La început a fost cântecul" și premiul UCIN în 1992 pentru "Domnișoara Cristina". În anul 1993, pentru filmul "Domnișoara Christina" a primit două Premii ale Asociației Profesioniștilor de Televiziune din România (APTR) la categoria „Imagine film de ficțiune” și la categoria „Film de ficțiune”.
Viorel Sergovici () [Corola-website/Science/330274_a_331603]
-
părințior ei în 2002, din cauza implicării bunicului ei, Jorge Zorreguieta, în regimul generalului Jorge Rafael Videla, au fost prezenți la botez, care a fost un eveniment privat și nu unul de stat. La 19 iunie 2010, Prințesa Catharina-Amalia a fost domnișoară de onoare la nunta Prințesei Victoria a Suediei. Prințesa Catharina-Amalia a fost înscrisă la școala Wassenaar la 10 decembrie 2007. În mod tradițional, cu ocazia zilei ei de naștere are loc un concert la Kloosterkerk, Haga, la care participă ambasadori
Prințesa Catharina-Amalia a Țărilor de Jos () [Corola-website/Science/328525_a_329854]
-
textului, dar păstrează manuscrisul original. Pe prima pagină se află o listă de nuvele pe care Verne încearcă să le impună editorului. Pe lângă "Souvenirs d'enfance et de jeunesse", el mai notează titluri ca Aventurile familiei Raton, Domnul Re-Diez și domnișoara Mi-Bemol sau Contele de Chanteleine. În 1931, manuscrisul este cumpărat la Londra de Fundația Martin Bodmer, care autorizează apariția sa în revista "Cahiers de L'Herne", într-un număr consacrat lui Verne.
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
roluri principale, dintre care amintim pe cele din piesele: Luca Arbore din "Viforul" de Barbu Delavrancea, Răzvan din "Răzvan și Vidra" de B.P. Hasdeu, Ion din "Năpasta" de I.L. Caragiale, rolul titular din "Vlaicu Vodă" de Alexandru Davila, Vulpașin din "Domnișoara Nastasia" de G.M. Zamfirescu, rolul titular din "Othello" de William Shakespeare, Mefisto din "Faust" de Johann Wolfgang Goethe, Rodion Romanovici din "Crimă și pedeapsă" de Fiodor Dostoievski, Nikita din "Puterea întunericului" de Lev Tolstoi, Theseu din "Phedra" de Jean Racine
Aurel Ghițescu () [Corola-website/Science/328873_a_330202]
-
misterioase ale descoperirii o făcură un subiect interesant în Ille. Naratorul îl întâlnește pe domnul de Peyrehorade și face cunoștință cu fiul acestuia, Alphonse, care-i face o impresie neplăcută. La cină, naratorul este invitat la nunta lui Alphonse cu domnișoara de Puygarrig, desi nici tatăl, nici fiul nu par foarte interesați de mariaj. Domnul de Peyrehorade este dornic să-i arate oaspetelui nouă să descoperire, pe care aproape o venerează, în ciuda dezabrobării soției lui. Înainte să se culce, naratorul o
Venus din Ille () [Corola-website/Science/329465_a_330794]
-
averea ei. Îi arăta naratorului inelul pe care i-l va oferi, un inel din evul mediu, cu diamante. Alphonse mai poartă un inel, dăruit în urmă cu doi ani de amantă să de la Paris. Ulterior, toți cinează la casa domnișoarei de Puygarrig. Dimineață, înaintea nunții, naratorul încearcă fără succes să schițeze statuia, dar inițial domnul de Peyrehorade, apoi Alphonse îl distrag și naratorul îi acompaniază să vadă un "Jeu de paume" în grădină. Când vede că echipa locală e pe cale
Venus din Ille () [Corola-website/Science/329465_a_330794]
-
jurnal de călătorie științific juvenil”. Ea a devenit o carte favorită a tânărului Theodore Roosevelt, care va deveni un mare fan al lui Reid. În același an Reid s-a căsătorit cu fiica editorului său, aristocratul englez G. W. Hyde, domnișoara Elizabeth Hyde, ce avea vârsta de 15 ani. După o perioadă scurtă de timp liber pe care a petrecut-o cu noua lui soție, el a revenit curând la scris. Continuându-și romanele sale de aventuri cu acțiunea petrecută în
Thomas Mayne Reid () [Corola-website/Science/336525_a_337854]
-
ale scriitorului rus Aleksandr Pușkin, scrise în 1830. Povestirile lui Belkin au fost scrise de Pușkin în toamna anului 1830, la Boldino. Prima dintre ele, „Dricarul”, poartă în manuscris data de 9 septembrie; urmează apoi „Capitanul de poștă” - 14 septembrie, „Domnișoara țărăncuță” - 20 septembrie, „Împușcătura” și „Viscolul” - octombrie. La 9 decembrie, Pușkin îi comunică „în mare secret” lui P. A. Pletniov că a scris în proză, cinci povestiri, "„care l-au făcut pe Baratânschi să necheze și să dea din copite”". În
Povestirile răposatului Ivan Petrovici Belkin () [Corola-website/Science/334095_a_335424]