9,643 matches
-
în oraș îi pune în față imaginea unor femei. Întrebându-și tatăl ce reprezintă acele creaturi minunate, primește un răspuns șocant, că ar fi „gâște”, bătrânul crezând că schimbarea denumirii va duce și la alterarea naturii, însă băiatul hotărăște că farmecul celor zărite depășește tot ceea ce el crezuse până atunci a fi frumusețe și că nu ar putea viețui în absența lor. „Filippo Balducci știe că nimic din ceea ce s-a întâmplat nu mai poate fi înlăturat; fiul său nu poate
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
mai puțin numeroase, doar trei: o stareță, o maică din suita ei și inconfundabila târgoveață din Bath. Dacă primele două țin de lumea canonică, a Bisericii, cea de-a treia este profund laică, de un pitoresc aparte, dând culoare și farmec întregii adunări. Chiar din Prologul general, naratorul ține să și caracterizeze succint personajele și companionii în același timp, căci este el însuși implicat în universul diegetic. Este atent la detalii, nelipsind nicicând nota ironică. Interesant devine faptul că personajul feminin
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
târgoveței aparține astfel și tradiției comice a epocii medievale, dar și celei satirice clericale.411 Povestirea pe care târgoveața o rostește ne introduce într-un timp mitic, de basm, când zânele locuiau pe pământ. Nota ironică și anticlericală nu lipsește: farmecul lumii precreștine, păgâne este risipit de invazia de monahi și frați cerșetori, a căror moralitate poate fi pusă sub semnul întrebării. Pierderea unei lumi a tainelor și a frumuseții aduce după sine o undă de melancolie 412, materialismul este acela
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
călugăriță, „diaconiță-n cin”471 „și preuți trei”472, surâde permanent, într-o încercare certă de a atrage atenția asupra propriei persoane („Sfios zâmbea ea pururi, cu sfinție”473). Are manierele cizelate ale unei curtezane („Alene cunoștea să se compoarte,/ Cu farmec mult și cu mișcări învoalte” 474 ), știe să mănânce elegant, imită comportamentul nobiliar pentru a se impune, dând dovadă de snobism, iubește animalele (câinii), dar sunt aluzii la concupiscența care îi dictează această milă față de necuvântătoare. Măicuța Eglantina are, fără
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
din istorisiri spuse oamenilor în piețe publice de către trubaduri sau cantastorie, și erau bazate, în mare parte, pe romanele franțuzești, deși unele puteau fi și orientale ca proveniență. Cantare reprezenta un gen popular prin excelență. Protagoniștii erau nobili plini de farmec, intrigile dramatice, simple și dinamice, cu treceri rapide de la un moment la altul. Nu exista observație psihologică, remarcăm rara prezență a dialogului, iar evenimentele cunoșteau un deznodământ fericit. Spre deosebire de aceste narațiuni elementare, Boccaccio introduce portrete psihologice mai bogate, acordă mai
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Purtare și drăgălășie,/ și drămuită voioșie,/ Iar gingășia ei - minune.../ [...] Chip hotărât și vitejesc/ Vădea, și port și mers crăiesc.”649 Desăvârșirea fizică este de netăgăduit: „și ce grumaz de nea curată/ Avea, fără de nod sau pată/ Să-i strice farmecul: alb-crin,/ Drept, neted rotunjit și lin,/ Nici scobituri, nici os ieșit,/ Ci-ntradevăr desăvârșit.”650 Albul domină un portret desprins parcă dintr-o pictură murală: „Umeri rotunzi și dalbi avea/ și trup alung; iar mădulare/ Plinuțe, însă nu prea tare;/ Mâini
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
societatea din care făceau parte nu le-ar fi impus niște reguli atât de constrângătoare, nu i-ar fi împins la o moarte inutilă și, de aceea, cu atât mai dureroasă. Didona, femeie puternică, întemeiase Cartagina, nu este lipsită de farmec: „Ca soarele frumoasă-ntre frumoase,/ [...] Își dobândise strălucit renume/ De lamură-a reginelor din lume,/ Aleasă, darnică, preaminunată:/ Ferice-acel ce o vedea o dată;/ De regi și domni dorită-așa de tare/ Cănflăcărase lumea asta mare/ și orice ins o îndrăgea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
trăsăturilor fizice, de altfel ele vin din mitologie, sunt mai puțin veridice: „În strai bogat, frumoasă peste poate,/ și-atât de proaspătă, cu ochii-n floare,/ Că de șiar fi dorit Cel-bun și-mare/ Iubire caldă, bună, credincioasă,/ Plină de farmec, blândă și frumoasă,/ Pe cin’ să fi iubit decât pe ea?/ Mai potrivită zău că nu găsea.”688 Este 686 Geoffrey Chaucer, Legenda..., p. 209. 687 Ibidem, p. 218. 688 Ibidem, p. 219. 188 prea posesivă față de Enea, mult prea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Adunarea Deputaților (și Eminescu va pleca la București peste câteva zile) fiind, însă, înaintat spre dezbatere la Senat. Acest capitol din viața lui Eminescu a mai fost dezvoltat iar d-a Ileana Ene redă textele oficiale în cartea D sale: „Farmecul discret al manuscriselor” (1999). Un singur fragment de discurs vom prelua de aici amintind, mai întâi, că între timp a căzut guvernul și I.C.Brătianu s-a retras din viața politică, iar în noua configurație, la Senat proiectul de lege
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
cercul nostru. Seara de 4 mai 1888 a fost, pentru noi, o adevărată sărbătoare. Creangă a venit la întrunirea de la Beldiceanu și ne-a citit o parte inedită din Amintiri. A fost un delir, și pentru a nu se strica farmecul sub care ne desfătam, nu s-a mai citit nimic în acea seară. Retras în singurătatea lui, lăsat în părăsire de prietenii de la „Junimea” care nu mai așteptau nimic de la el, Creangă s-ar fi stins în bojdeuca lui, uitat
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
greu de explicat în câteva fraze sensul iubirii la Eminescu în contextul științei numite „marilogie” (știința despre imaculata Fecioară Maria). Am să amintesc doar atât, că finalul la „Pe lângă plopii fără soț” este: „Tu trebuia să te cuprinzi / De acel farmec sfânt / Și noaptea candela s’aprinzi / Iubirii pe pământ”. Cum avem noi, prin editori, „candelă”, nearticulat, se pretează la interpretarea călinesciană vizând hetaira din templul egiptean (amintesc că tot „divinul critic” vorbea de un „sexualismm transfigurat” la Eminescu în poemele
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
44 de răzișoare, / Patru mi le dă mie / și patru ține-le ție, / Două să mi le pun / În sprâncenele mele / Și două în umerii obrazului, / La toți feciorii să le par / Cireș de munte înflorit / Cu mărgăritar îngrădit!"159 "Farmecele" pentru frumusețe, făcute în ziua de Paști, "pe când cocoșii cântă a treia oară", stând cu fața la răsărit, sunt însoțite de cuvântul tămăduitor: "Mă uitai pe râu în sus / Nu văzui nimic; / Mă uitai pe râu în jos, / Nu văzui nimic; / Văzui
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Sf. Vasile, va fi anul roditor, mănos; când nu va fi plină, anul va fi neroditor."183 La lună nouă (crai nou), nu se făceau semănături deoarece boabele nu legau, nu se făceau nunți, pentru că nu durau căsniciile, se făceau farmece de ursită, iar dacă "secera lunii se desfăcea în două", copiii se rugau la lună pentru diferite daruri. La lună plină (veche), se pornea plugul, se făceau semănături, copilul născut era considerat norocos, se culegeau plante de leac. Simbolul lunii
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
luna s-a învechit, s-a pișcat"; "de vrai să ai flori frumoase, le sameni la lună nouă, că înfloresc toată vara, iar dacă sameni ceva de trebuință, atunci trebuie să sameni la lună veche"; "la lună nouă fac fărmăcătoarele farmecele lor cele rele, căci atunci au putere, pentru că ele cu dracul, cu necuratu îmblă..."; "chiar pe drum a merge, noaptea, la lună nouă, e cu groază și cu primejdie timpul acela, până nu se face slujba; atunci e ceasul Necuratului
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
necuratu îmblă..."; "chiar pe drum a merge, noaptea, la lună nouă, e cu groază și cu primejdie timpul acela, până nu se face slujba; atunci e ceasul Necuratului, el are atunci slobod de la Dumnezeu să îmble și toate necurățeniile"; "toate farmecele cele rele la lună nouă se fac și totul ce se face de bine se face la lună veche"; Tot răul la lună nouă se înnoiește și rămâne cum a fost până se sfințește luna"; Când e lună plină, merg
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Trece Ion oștile. / Iar Ion făt-frumos, / El să fie sănătos / Ca un trandafir frumos."200 În structura magică tradițională a urăturii de Malancă, luna este supusă unui ritual al reîntoarcerii în matricea apelor, tocmai pentru a se împlini descântecele și farmecele. Moartea ritualică a lunii, care precede apariția lunii noi, numită popular Luna Tânără, Luna în două coarne sau Crai Nou, mijlocește împlinirea unor vrăji și descântece. "Luna din fântână", din recitativul urăturii pentru Malancă, simbolizează tocmai această renaștere a lunii
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
sfarmă oul"; "oul întâi de la găină se îngroapă cu locul vacei, când are vițelul întâi, să fie laptele galben"; Oul cel întâi e bine să-l mănânci, că te întărești, și mai ales de la puica neagră, că nu se prind farmecele"; Când se ouă găina întâi, să pui oul sub prag și să torni deasupra cenușă sau gunoi; atâtea ouă să fie cât gunoi."258 Ouăle care vor fi împistrite sau înroșite de Paști, se aleg la Miezul Păresimilor, într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
casă, de câmp sau de apă, nu trebuie ucis sau izgonit, iar, de Alexii, este interzisă chiar și pronunțarea numelui pentru a nun fi mușcat de șarpe de-a lungul anului. Considerat "norocul casei", șarpele de casă apără casa de farmece, de blesteme și de duhurile rele, iar izgonirea sau uciderea lui atrage după sine nenorocirea familiei sau pustiirea casei. Când moare ultimul stăpân al casei, șarpele de casă este sculptat pe stâlpul sau pe crucea de la mormânt, tronând ca apotropeu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
șarpe e pacat să-l omori. El nu mușcă decât dacă-i face cineva vreun rău. Dumnezeu zice că omul e șerpe. Șerpe este la toată casa; unde este șerpe e noroc la casă, merge bine și nici un rău, nici un farmec nu se apropie. Dar să ferească Dumnezeu să-l omori, că îndată moare unul din gospodari."352 Pe de altă parte, șarpele e "blestemat", e "din degetul diavolului": "Șerpele zice că a umblat în 24 de locuri să-și facă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și spațiul, reînnoind legăturile primordiale: "Șărpe, / șărpe, / cupugnărpe, / te-am apucat / și te-am adăpat. / Haști, / maști, / să nu rămâie nică. / Ptiu."366 Șarpele roșu, ca stare manifestă a dihotomiilor lăuntrice, este invocat în descântece "de spăriet", pentru a dezlega farmecele, prin utilizarea repetitivă a numerelor magice: "Șarpe roșu-proroșu, / în țarină fătat, / în țarină crăpat; / să crape diochitura, / dipocitura, / spărietul de la Maria, / să meargă unde cucoș negru nu cântă / și fata cosiță albă nu împletește. / Eu luni m-am sculat, / în
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Printre aceștia se numără persoanele cu o înfățișare atrăgătoare, cele cu o poziție socială înaltă, oamenii bine îmbrăcați, cei care ne seamănă sau care au orice altă calitate. Iar pătrunderea acestora în spațiul nostru vital le sporește, de fapt, credibilitatea, farmecul și puterea de convingere"57; • frecvența atingerilor în timpul unei conversații: mediul cultural al oamenilor își pune amprenta asupra distanței dintre aceștia, apropiindu-i sau depărtându-i. Dacă în Orientul Mijlociu oamenii au tendința să se atingă des și stau foarte aproape
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
Logică/coerență, certitudine, realism - ilogism, nerealism, ambiguitate ........................... 18 Dimensiunea imaginativă și creativă a psihicului - rigiditatea, rutina, stereotipul ............... 27 Conștiință, cunoaștere, conștientizare; niveluri ale conștiinței............................................. 29 Aparențe, iluzii, vise, resentimente, prejudecăți - simțul realității..................................... 34 Nebunia judecății (delirul) .................................................................................................... 37 Sens și semnificație (farmecul lumii Înțelesurilor) .............................................................. 39 Fascinația paradoxurilor......................................................................................................... 55 Intuiție, fler, tact psihologic ................................................................................................ 82 Capacitatea anticipativă: prudență, simț al măsurii - grabă, precipitare, excese ................ 85 Inteligență - prostie ..................................................................................................... 87 Excelența psihică: talent, geniu - mediocritate, oligrofenii ............................................... 89 Puterea deprinderilor și a obișnuințelor ................................................................... 91 Pasiunea - absolutizare a
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
am fi aflat niciodată nimic, dacă adversarilor lor eminenți nu le-ar fi păsat de ei” (B. Gracian). * „O Îndoială a cugetului este o Înțelepciune pe jumătate.” (P. Syrus) Singură „Îndoiala” se luptă cu aroganța judecăților categorice. Sens și semnificație (farmecul lumii Înțelesurilor) „Clipa este prețioasă ca viața unui om.” (F.W. Schiller) CÎnd ea ne poate releva, de exemplu, sublimul unui fapt sau cînd ne face să intuim miracolul unui adevăr. Dar clipa poate aduce și neprevăzutul: „De-o singură
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
dintre noi fiind dispus să-l abordeze doar În măsura intereselor și a dispoziției afective de moment. Însă există și un aspect strict intelectual, care ține de potențialul fiecăruia de a realiza diferențierile semantice. De aici și limitele, dar și farmecul dialogului din „comunicare” - ex. uneori trăim amărăciunea faptului că nu am Înțeles În măsura În care am fi dorit mesajul interlocutorului, alteori, dimpotrivă, trăim satisfacția faptului de a vedea că prin Înțelesul nostru am Îmbogățit registrul semantic al gîndirii interlocutorului. * „Ah, ce ușor
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Îl cauți mai mult.” (F. Hobbel) Poate pentru faptul că a fi spiritual Înseamnă a fi, În primul rînd, natural În observații și În judecăți: cu cît vrei, de exemplu, să fii mai ironic, cu atît ironia Își pierde din farmec și devine artificială. * „Simțul comun nu poate lua proporții geniale decît sub forma umorului.” (Lucian Blaga) Ne este dat totuși să vedem, uneori, performanțe deosebite și la nivelul „bunului-simț”. „Ironia este veselia reflecției și bucuria Înțelepciunii.” (A. France) Dar, culmea
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]